Pretenţii. Decizia nr. 1265/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1265/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 1265/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1265
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta . în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., împotriva sentinței civile nr. 2427 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei – avocat M. R. C. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 15.10.2015 prin serviciul registratură reprezentantul apelantei a depus la dosar note de ședință la care a anexat contractele nr. 54 și 56 din 07.06.2011, factura nr. 0073/10.11.2014 și situația privind calculul tarifului de gestionare și a penalizărilor de întârziere pentru fondul cinegetic, din care un exemplar se înmânează reprezentantului intimatei care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea notelor de ședință comunicate la acest termen de judecată.
Instanța, având în vedere data la care au fost depuse notele de ședință, respectiv, 15.10.2015, acestea putând fi studiate până la acest termen de judecată, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul intimatei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 29 iunie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 2427 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta . Letiția S., în contradictoriu cu pârâta Asociația Județeană a vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., având ca obiect pretenții.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Decizia Curții de Conturi a României – Camera de Conturi A. nr.1743/02.12.2014 reclamantei i s-a imputat că nu a întreprins demersurile legale prevăzute de art.15 din Legea nr.407/2006 și art.9 alin.4 din Anexa la OMADR nr.219/2008 pentru încasarea de la gestionarii fondurilor cinegetice, a tarifului de gestionare care i se cuvine pentru suprafețele de terenuri proprietatea unității administrativ-teritoriale și cele ale persoanelor fizice ce dețin suprafețe mai mici de 50 ha ce intră în componența acestor fonduri. Sumele datorate de pârâta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. pentru fondul de Vânătoare nr.9 ,,Rovine’’ pe care îl gestionează au fost calculate în perioada de audit, pentru intervalul 2011-2013 și reclamanta a emis factura fiscală nr.0073/14.11.2014 în valoare de 6993,00 lei, sumă ce reprezintă tariful de gestionare și penalitățile de întârziere. Pârâta nu a efectuat plata și a returnat factura reclamantei, motivat de faptul că nu a fost însoțită de actele doveditoare ale proprietății, pentru a se putea verifica, pe de o parte, realitatea plății și, pe de altă parte, pentru verificarea realității suprafeței pentru care se solicită această plată.
În drept, prin art.15 alin.4 din Legea nr.406/2006 se prevede că plata sumei datorate proprietarilor se realizează după cum urmează: a) direct, proprietarilor persoane fizice sau persoane juridice care dețin individual suprafețe de teren mai mari de 50 ha; b) direct, administratorilor terenurilor proprietate a statului, care administrează suprafețe de teren mai mari de 50 ha; c) direct, asociațiilor de proprietari constituite în scopul dobândirii dreptului de gestionare; d) primăriilor, pe teritoriul administrativ-teritorial al cărora se găsesc terenurile, în cazul proprietăților persoanelor fizice sau persoanelor juridice mai mici de 50 ha.
Prima instanță a mai reținut că, reclamanta a învederat că nu poate face dovada dreptului de proprietate cu extras de carte funciară, pentru că nu se află în posesia unor astfel de documente și, oricum, majoritatea nici nu sunt suprafețelor ce aparțin diferiților proprietari nu au fost înscrise în cartea funciară. Ea s-a prevalat de un de un tabel întocmit pe baza Registrului agricol.
Prima instanță a apreciat că, indiferent dacă plata a fost solicitată de reclamantă în nume propriu, în baza art.15 alin.4 lit. a) din Legea nr.407/2006 sau în numele persoanelor fizice sau juridice proprietare ale terenurilor, în baza art.15 alin.4 lit. d) din lege, este necesar a se face dovada dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, prin înscrisuri doveditoare, astfel cum prevede art.15 alin.4 din actul normativ anterior menționat.
Potrivit art.3 alin.1 lit. b) din OG nr.20/2008 ,,Registrul agricol constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile/asociațiile agricole, precum și la orice alte persoane fizice și/sau juridice care au teren în proprietate/folosință și/sau animale, și anume: b) terenurile pe care le dețin în proprietate sau folosință, pe categorii de folosință, suprafețe cultivate cu principalele culturi și numărul de pomi, pe specii. Pentru terenurile înscrise în cartea funciară se va menționa numărul cadastral sau topografic și numărul de carte funciară, după caz.’’ Acestui document nu i se poate da însă o valoare probatorie decât în măsura în care cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege. De aceea, ,,Referatul’’ sub forma tabelului întocmit nu poate fi echivalat cu extrasele din registru care ar fi putut proba suprafețele deținute de persoanele fizice.
Față de considerentele expuse, constatând că reclamanta nu a îndeplinit una dintre condițiile care ar fi îndreptățit-o să pretindă plata tarifului de gestionare a faunei cinegetice, respectiv dovada dreptului de proprietate care-i justifică această pretenție, prima instanță a constatat că acțiunea formulată de reclamanta . Letiția S. este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Deși a solicitat cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, pârâta nu a făcut dovada cuantumului lor, motiv pentru care aceste cheltuieli nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta . prin care solicită admiterea apelului, anularea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea, apelanta arată că urmare a verificării și constatărilor Curții de Conturi, prin Decizia nr. 1743/02.12.2014, s-a imputat în sarcina acesteia obligația de încasare de la gestionarii fondurilor cinegetice, a tarifului de gestionare și de a întreprinde toate demersurile necesare legale de încasare, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea 407/2006 și art. 15 alin. (4) litera d). „Plata sumei datorate proprietarilor se realizează după cum urmează: d) primăriilor pe teritoriul administrativ-teritorial al cărora se găsesc terenurile, în cazul proprietăților persoanelor fizice sau persoanelor juridice mai mici de 50 ha.”
Apelanta arată că, urmare a acestor dispuneri, prin Adresa nr. 5129/18.12.2014, a înaintat către AJVPS A. factura fiscală nr. 0073/10.11.2014 reprezentând tariful de gestionare penalitățile de întârziere aferente, situația privind calculul tarifului de gestionare și penalităților de întârziere, decizia Curții de Conturi cu nr. 1743/02.12.2014, precum referatul privind suprafețele de teren mai mici de 50 ha, proprietatea persoanelor fizice juridice pentru care s-a impus obligația de plată.
Menționează faptul că, în conformitate cu dispunerile Curții de Conturi și prevederile Codului Fiscal, concomitent cu obligația încasării acestui tarif de gestionare, cade tot în sarcina acesteia încasarea impozitului aferent acestor terenuri de la proprietarii persoane fizice și juridice, fapt pentru care aceștia și-au asumai obligația de plată.
Deși Legea nr. 407/2006 prevede obligația pârâtului de a face plata acestui tarif de gestionare și obligația apelantei de încasare a acestuia, pentru terenurile cuprinse în fondul cinegetic a căror suprafața nu depășește 50 ha, intimatul - pârât, prin Adresa nr. 884/23.12.2014 înaintată către apelantă, refuză efectuarea plății, invocând prevederile art. 15 alin. (5) din Legea 407/2006, care statuează faptul că, factura trebuie însoțită de actele doveditoare ale proprietății, învederează faptul că aceste persoane figurează în registrul agricol al Comunei S. ca proprietari ai terenurilor mai mici de 50 ha, în baza titlurilor de proprietate deținute de aceștia și a declarațiilor fiscale.
Apelanta menționează faptul că, nu cade în sarcina acesteia de a deține actele doveditoare ale acestor proprietăți, acestea rezultând din evidentele registrului din cadrul Primăriei Comunei S. în baza declarațiilor date de proprietarii acestor terenuri față de care intimatul are obligația stabilită de lege de a face plata tarifului de gestionare. Mai mult decât atât, învederează faptul că nu există deschise cărți funciare pentru aceste terenuri, ele fiind acordate proprietarilor persoane fizice și juridice în baza unor titluri de proprietate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar republicată cu modificările și completările ulterioare. Nefiind în proprietatea apelantei, aceasta consideră că nu i se poate imputa obligația de a înscrie aceste terenuri în cărți funciare, mai mult decât atât, acest aspect ar implica costuri suplimentare în sarcina acesteia.
Subliniază faptul că prezenta acțiune vine ca urmare a refuzului executării obligației de plata a intimatului, aceasta fiind îndreptățită, în temeiul dispunerilor Curții de Conturi prin Decizia nr. 1743/02.12.2014 și a normelor legale prevăzute de art. 9 și art. 15 alin. (4) litera d) din Legea nr. 407/2006 să încaseze tariful de gestionare a fondului cinegetic de la AJVPS A., pentru terenurile proprietate a persoanelor fizice și juridice a căror suprafața nu depășește 50 ha, singura cale legală de recuperare a debitului fiind introducerea acțiunii în instanță.
Totodată, apelanta solicită instanței să facă aplicare la art. 479 alin. (2) codul de procedură civilă coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. b) din OG 20/2008.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, apelanta solicită admiterea prezentului apel, anularea sentinței civile nr. 2427/06.05.2015 și pe cale de consecință, admiterea acțiunii acesteia astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe de judecată.
De asemenea, apelanta solicită admiterea cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procesului.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 9, art. 15 din Legea nr. 407/2006, art. 479 alin. (2) Codul de procedură civilă, art. 30 din OUG 80/2013.
În probațiune apelanta a depus la dosar înscrisuri.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de apel ca netemeinică și nedovedită, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că deține contractul de gestionare a faunei cinegetice nr. 54/2011 și 56/2011 pentru fondul cinegetic 9 Rovinea, contract încheiat cu Ministerul mediului și Pădurilor prin grija ITRSV Oradea. Pe raza fondului de vânătoare 9 Rovine, UAT Zimandul Nou deține anumite suprafețe de teren, pentru care aceasta a facturat contravaloarea tarifului de gestionare în cuantum de 6993 lei pentru anii 2011-2013 conform facturii 0073/10.11.2014.
Prin sentința civilă atacată, Judecătoria A. a respins cererea de chemare în judecată promovată de apelantă. Împotriva sentinței civile reclamanta a promovat calea de atac a apelului, criticând-o pentru nelegalitate raportat la faptul că dovada proprietății nu cade în sarcina UAT S. de a o produce.
Intimata consideră că alegația este neconformă cu prevederile legale raportat la următoarele aspecte: Factura emisă de Unitatea Administrativă Teritorială trebuie însoțită din punct de vedere legal (indiferent de părerea apelantei) de actele doveditoare ale proprietății deoarece în caz contrar s-ar găsi în situația posibilă și extrem de probabilă ca ulterior plății să se efectueze de adevărații proprietari ai terenurilor pentru care aceasta deja a achitat contravaloarea tarifului.
Așadar din moment ce Primăria a solicitat o plată aceasta are obligația legală de a face și dovada proprietății asupra terenurilor pentru care a facturat indiferent că aceste terenuri îi aparțin sau nu. Dacă aceasta facturează pentru terenuri proprietate proprie a Primăriei atunci trebuie să depună dovada proprietății pentru aceste terenuri, iar dacă facturează pentru terenurile persoanelor deținătoare de terenuri în suprafață mai mică de 50 ha atunci pe lângă dovada proprietății acelor persoane asupra terenurilor ea trebuie să prezinte și cererea acelor persoane adresată primăriei, cerere prin care persoanele respective îi solicită să întreprindă acest demers. Acest lucru se datorează faptului că pentru persoanele fizice ce dețin suprafețe de teren mai mici de 50 ha primăria efectuează un serviciu. Aceasta efectuează un serviciu deoarece sumele facturate nu îi aparțin ci aparțin persoanelor în cauză, ulterior încasării UAT trebuind a vira aceste sume de bani către proprietarii terenurilor (deci nu neapărat către persoanele de pe listă).
Intimata mai arată că, Registrul agricol (conform realității obiective) nu face dovada proprietății, ci face dovada (eventual) a persoanelor care lucrează acele terenuri. În acest sens este fără echivoc că în registrul agricol sunt înscriși proprietarii de terenuri, arendașii, persoanele care lucrează individual terenul încă nerestituit care figurează ca proprietate a Unității Administrativ Teritoriale sau a Statului, etc..., așa încât: A.) Primăria în calitatea sa de proprietar de terenuri trebuie mai înainte de a emite factura pentru contravaloare tarif de gestionare să facă dovada proprietății asupra suprafeței de teren pentru care a calculat acest tarif. Dovada proprietății se face doar cu extras de carte funciară ori cu titlu de proprietate. B.) Pentru persoanele care dețin în cuprinsul fondului de vânătoare suprafețe mai mici de 50 ha, Primăria efectuează o prestare de serviciu emițând în prezența cererilor acelor persoane și a dovezii calității de proprietar factură în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(4) lit.d). Aceste ultime sume de bani nu aparțin Primăriilor ci persoanelor fizice care au împuternicit prin cerere primăria a le obține în numele și pentru acele persoane, sume de bani pe care Primăria trebuie să le distribuie ulterior acestor persoane fizice.
Învederează că, facturile comunicate de apelantă nu sunt însoțite de actele de proprietate nici pentru terenurile Primăriei, și nici de cererile persoanelor fizice corelativ cu dovezile de proprietate pentru terenurile mai mici de 50 ha, sens în care nu pot fi introduse la plată deoarece în lipsa documentelor legale ce trebuie să le însoțească nu pot fi înregistrate în contabilitate deoarece nu au baza legală sens în care le-a returnat fără a le înregistra în contabilitate.
În acest context în prezenta cerere de apel, consideră că nu se află în prezența vreunei critici de nelegalitate sau netemeinice care să justifice calea de atac, ci criticile din aceasta sunt doar la nivelul de nemulțumiri ale apelantei față de soluția atacată, neproducând împotriva sentinței motive de apel în vederea schimbării acesteia, deoarece nu poate identifica ce normă materială ori procesuală s-a încălcat, și în eventualitatea încălcării unei asemenea norme ce altă normă materială ori procesuală trebuia aplicată în speță.
Față de toate aceste motive, intimata solicită respingerea apelului.
În drept invocă prevederile art. 15 din Legea 407/2006, art. 9,10 din OMMP 219/2008, art. 201, art. 1016 NCPC.
La data de 27.07.2015 apelanta a depus la dosar o adresă prin care solicită admiterea cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procesului în susținerea și dovedirea cheltuielilor de judecată solicitate, depune extrasul de cont din data de 30.06.2015 emis de trezoreria A. reprezentând dovada achitării de către aceasta a facturii nr. 124/23.06.2015 în suma de 372 lei emisă de societatea . pentru consultanță juridică oferită în instrumentarea prezentului dosar.
Menționează faptul că, factura nr. 124/23.06.2015 a fost emisă pentru instrumentarea apelului în dosarul litigios nr._ în contradictoriu cu intimata AJVPS A. la rubrica de observații a facturii. În susținerea poziției cu privire la posibilitatea legală de reprezentare a . și acordarea cheltuielilor ocazionate de derularea litigiului, învederează practica judiciară a Judecătoriei A. în dosarul nr._/55/2014, obiect al cauzei fiind contestația la executare. Astfel, în cursul procesului s-a invocat de către partea adversă excepția lipsei calității de reprezentant a societarii Ulpian Assist SRL.
Pe cale de consecință, apelanta solicită admiterea cheltuielilor de judecată, justificate de prevederile art. 453 Cod Procedura Civilă - Acordarea cheltuielilor de judecată.
În probațiune apelanta a mai depus la dosar înscrisuri.
La data de 15.10.2015 apelanta a depus la dosar note de ședință prin care, cu privire la afirmațiile intimatei referitoare la faptul că aceasta trebuie să prezinte și cererea acelor persoane adresate primăriei, cerere prin care persoanele respective îi solicită să intreprindă acest demers, invocând în acest sens prevederile art. 15 alin. 4 lit. d din Legea 407/2006, arată că în speța pendinte solicitarea vine din partea Primăriei Comunei S., în condițiile în care tariful se achită direct Primăriei și nu persoanelor fizice, obligația de încasare a acestui tarif fiind imputată în mod expres primăriei de către legiuitor. Astfel că, intimata interpretează prevederile antecitate în sensul că, suplimentar față de cererea acesteia, conform art. 15 alin. (5), aceasta trebuie să prezinte și cererile persoanelor fizice, deținătoare de terenuri în suprafețe mai mici de 50 ha.
Învederează faptul că nu este admisibil ca intimata să fie exonerată de la obligația de plată a tarifului de gestionare în condițiile în care este prevăzut în mod expres în normele legale obligația de a achita acest tarif direct către Primărie, în cazul proprietăților persoanelor fizice sau persoanelor juridice mai mici de 50 ha, conform art. 15 din Legea nr. 407/2006.
Mai arată că intimata nu a prezentat niciun înscris probatoriu care să confirme faptul că pentru proprietățile persoanelor fizice sau persoanelor juridice mai mici de 50 ha a fost achitat acest tarif. Mai mult decât atât, menționează faptul că, în eventualitatea în care într-adevăr intimata ar fi achitat deja contravaloarea tarifului de gestionare direct către persoanele fizice deținătoare de terenuri în suprafață mai mică de 50 ha, acest fapt ar fi contrar prevederilor legale, în contextul în care acest tarif se achită direct primăriei, la solicitarea acesteia.
În privința dovezii dreptului de proprietate, subliniază faptul că nu deține actele de proprietate ale persoanelor fizice/juridice care au în proprietate terenuri în suprafață mai mică de 50 ha, fiind în posesia acestora. Reiterează mențiunile potrivit cărora nu are obligația de a deține aceste acte.
Învederează faptul ca prin Decizia nr. 1743/02.12.2014 a Curții de Conturi depusă la dosarul cauzei, organele de control au stabilit că, întreaga creanță cuvenită bugetului local reprezentând tarif de gestionare la suma de 9398 lei, din care 6.003 lei tarif de gestionare și 3395 lei penalizări de întârziere. Ca atare, aceasta a facturat suma de 6.993 lei, aferente celor două fonduri cinegetice gestionate de intimată, calculată conform modului prezentat în anexa la prezenta.
Consideră că, indiferent de modul de repartizare a sumelor reprezentând tarif de gestionare a fondului cinegetic, ulterior încasării tarifului, intimata are obligația de a achita aceste sume către primărie, aceasta având oricum obligația legală de a vira sumele în cotele și către beneficiarii legali prevăzuți la art. 15 din Legea nr. 407/2006 în cazul fondurilor cinegetice pentru care s-au încheiat contracte de gestionare a faunei de interes cinegetic, respectiv o cotă parte Fondului pentru mediu și bugetului de stat.
Pe cale de consecință, conform celor expuse mai sus, ținând cont de faptul că, astfel cum a demonstrat, cererea acesteia nu trebuie să fie însoțită, suplimentar, și de cererile persoanelor fizice deținătoare de terenuri în suprafețe mai mici de 50 de ha, indiferent de modul de repartizare a sumelor încasate de către Primărie, consideră că nu este admisibil ca intimata să se eschiveze de la plata unei obligații legale.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, apelanta solicită înlăturarea apărărilor formulate de intimată, admiterea prezentului apel, anularea sentinței civile nr. 2427/06.05.2015 și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii acesteia astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe de judecată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, invocă dispozițiile art. 9, art. 15 din Legea nr. 407/2006, art. 479 alin. (2) Codul de procedură civilă.
În probațiune a mai depus la dosar înscrisuri.
Analizând apelul de față, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta . Letiția S., în contradictoriu cu pârâta Asociația Județeană a vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., având ca obiect pretenții.
Intimata-pârâtă este titulara contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 54/2011 și 56/2011 pentru fondul cinegetic 9 Rovinea, contract încheiat cu Ministerul mediului și Pădurilor prin intermediul ITRSV Oradea. UAT Zimandul Nou deține anumite suprafețe de teren în cadrul fondului de vânătoare 9 Rovine, pentru care a solicitat contravaloarea tarifului de gestionare în cuantum de 6993 lei pentru anii 2011-2013, conform facturii 0073/10.11.2014.
Tribunalul constată că prima instanță a apreciat corect faptul că, indiferent dacă plata a fost solicitată de reclamanta-apelantă în nume propriu, în baza art.15 alin.4 lit. a) din Legea nr.407/2006 sau în numele persoanelor fizice sau juridice proprietare ale terenurilor, în baza art.15 alin.4 lit. d) din lege, reclamanta-apelantă trebuia să facă dovada dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, prin înscrisuri doveditoare, conform dispozițiilor art.15 alin.4 din legea enunțată.
Nu pot fi primite motivele de apel, conform cărora, sarcina probei proprietății nu i-ar incumba UAT S..
Bunăoară, in ipoteza în care Primăria a solicitat o plată acesteia îi incumbă obligația de a face și dovada proprietății asupra terenurilor pentru care se solicită plata, indiferent dacă aceste terenuri îi aparțin sau nu. Chiar dacă factura a fost emisă pentru terenurile persoanelor deținătoare de terenuri în suprafață mai mică de 50 ha atunci, ipoteză în care primăria este îndrituită să solicite plata, aceasta nu este scutită de a face dovada proprietății acelor persoane asupra terenurilor și, mai mult decât atât, trebuie să probeze că persoanele respective i-au cerut să întreprindă demersuri pentru efectuarea plății. Aceasta întrucât primăria, în cazul terenurilor mai mici de 50 ha prestează un simplu serviciu în favoarea proprietarilor, sumele solicitate necuvenindu-se acesteia ci proprietarilor, mai cu seamă că, în urma plății efectuate de gestionar, UAT este obligată să vireze aceste sume de bani către proprietarii terenurilor.
Tribunalul mai reține că, extrasele din Registrul agricol depuse la dosar nu fac dovada proprietății asupra terenurilor pentru care se solicită plata, ci dovada folosinței acestora.
Conchizând, în ipoteza în care, facturile comunicate de apelantă nu sunt însoțite de înscrisurile ce fac dovada proprietății pentru terenurile primăriei, sau de cererile persoanelor fizice coroborate cu dovada proprietății acestor persoane, pentru terenurile mai mici de 50 ha, nu se poate pretinde contravaloarea tarifului de gestionare. Ca atare, prima instanță a respins corect acțiunea civilă.
Întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și întrucât apelul declarat este nefondat, tribunalul în va respinge în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Întrucât nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta . cu sediul în comuna S., ., județ A., în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., C._, cu sediul în A., ., județ A. și cu sediul procesual ales în A., ..37, ., la Cabinete de Avocat Asociate - M. R. C., B. C. F. și O. C., împotriva Sentinței civile nr.2427 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.CCA/Thred.LK/16.11.2015
4ex./2com./
Se comunică cu:
apelanta . cu sediul în comuna S., ., județ A.
intimata Agenția Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. cu sediul procesual ales în A., ..37, ., la Cabinete de Avocat Asociate- M. R. C., B. C. F., O. C.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător - C. H.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1270/2015.... | Servitute. Decizia nr. 1276/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
