Contestaţie la executare. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 720/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 20790/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 720
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
PreședinteHorea O.
Judecător S. N.
GrefierVoichița M.
S-a luat în examinare apelul formulat de contestatorul Inspectoratul T. de Muncă A., în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. Pevel M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (Rujanschi) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., P. E., J. O. R., S. L. C. și S. R. E., împotriva Sentinței civile nr.943/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ , având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului – contestator – consilier juridic B. L. și reprezentanta intimaților - avocat Alb S. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.30 din O.U.G. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind formulate cereri, ori necesare probe, instanța apreciind apelul în stare de soluționare acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta apelantului – contestator solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat,respectiv admiterea contestației la executare, reiterând succint motivele expuse în cererea de apel.
Reprezentanta intimaților, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 15 aprilie 2015, constata că prin sentința civilă nr. 943 pronunțată la data de 19.02.2015 în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul Inspectoratul T. de Muncă, A. în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. Pevel M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (Rujanschi) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., P. E., J. O. R., S. L. C. și S. R. E..
A redus cheltuielile de executare stabilite în dosarul de executare nr. 1368/2014 al B. B. L. M. de la suma de 18.017,20 lei la suma de 14.037,49 lei; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt că prin sentința civilă nr. 474/06.08.2008, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 76/2009 a Curții de Apel Timișoara, contestatorul a fost obligat să plătească drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății și să se înscrie în cartea de muncă aceste sporuri .
În baza cererii de executare silită formulată de creditori, s-a început executarea silită împotriva debitorului contestator, formându-se dosarul de executare nr. 1368/2014 al B.E.J. B. L. M., executarea silită fiind încuviințată prin încheierea din 25.11.2014, prin care s-a încuviințat executarea silită pentru recuperarea creanței în sumă 873.749 lei, reprezentând procentul de 25% din totalul creanței de 3.325.330 lei, iar la data de 26.11.2014, executorul judecătoresc a emis somația de executare.
Împotriva executării silite a formulat contestație debitorul invocând lipsa caracterului cert și lichid al creanței, fapt ce determină lipsa unui titlu executoriu (nu cuprinde criterii pentru cuantificarea drepturilor care se referă la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, iar plata suplimentelor salariale în procent de 25% din salariul de bază este lipsită de temei legal). De asemenea, a invocat imposibilitatea executării dispoziției de a face mențiunile în carnetul de muncă, iar cheltuielile de executare încalcă prevederile Ordinului nr. 2550/2006, onorariul executorului fiind nejustificat întrucât nu a depus nici un efort în executarea silită a titlului executoriu.
În ceea ce privește motivele invocate de contestatoare privind lipsa titlului executoriu datorită faptului că acesta nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă instanța constată că aceste aspecte au fost lămurite prin sentința civilă nr. 2251/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia nr. 785/04.06.2013. Astfel, s-a reținut cu putere de lucru judecat că sentința civilă nr. 474/06.08.2008 (pusă în executare în prezenta cauză) conține o creanță certă lichidă și exigibilă.
De asemenea, instanța s-a pronunțat și cu privire la mențiunile ce trebuie efectuate în carnetul de muncă, reținând că acest lucru nu mai este necesar întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează. De altfel, în prezentul dosar execuțional, executarea silită privește doar creanța bănească, iar nu și această obligație de a face de efectuarea completărilor în carnetul de muncă.
Principiul puterii lucrului judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Cu alte cuvinte, problemă dedusă judecății într-un litigiu care s-a desfășurat între alte părți a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală sau pe fond într-un anumit sens, rezultă că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior.
Față de acestea, instanța a reținut că atât timp cât aspectele invocate de contestator s-au tranșat cu putere de lucru judecat, acestea nu mai pot fi analizate în prezenta cauză fără a fi încălcată puterea de lucru judecat a sentinței civile 2251/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Aceleași considerente se aplică și în cazul încheierii de încuviințare a executării silite cu privire la care contestatorul a solicitat anularea acesteia motivat de faptul că titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, după cum s-a reținut mai sus, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că sentința pusă în executare în speță cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă, ca atare încheierea de încuviințare a executării silite este legală.
În ce privește însă anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, cu privire la onorariul executorului judecătoresc, art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000 prevede că onorariul maxim al executorului judecătoresc, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. În speță, pe lângă faptul că executorul judecătoresc a stabilit onorariul la valoarea maximă, a și depășit această valoare prin adăugarea TVA-ului. Or, astfel cum s-a reținut mai sus, atât timp cât onorariile au fost stabilite prin lege cu o anumită limită maximă, iar această limită nefiind stabilită în favoarea executorului, ci a debitorului, instanța consideră că indiferent dacă executorul este plătitor de TVA, limitele stabilite prin art. 39 din Legea nr. 188/2000 nu pot sub nici o formă să fie depășite. Prin urmare, raportat la cuantumul creanței, onorariul executorului poate fi de 14.037,49 lei.
În ceea ce privește cheltuielile privind consultanța, instanța a arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 s-au aprobat onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Conform anexei din acest ordin, pentru fiecare activitate desfășurată de executor, acesta are dreptul la un onorariu stabilit între anumite limite. În situația în care se desfășoară o executare silită indirectă (astfel cum este cazul în speță), onorariul nu se stabilește în funcție de fiecare act de executare în parte, ci per ansamblu, la valoarea creanței, conform dispozițiilor Legii nr. 188/2000 care se completează cu dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, anexa 1 pct. 3. Astfel, în cadrul executării silite indirecte, chiar dacă se emit notificări și se comunică acte de procedură – fapt de altfel inerent activității de executare silită - pentru acestea nu se percep onorarii separate, ci doar un singur onorariu, cel stabilit la valoarea creanței. Notificarea și comunicarea actelor procedurale este taxată separat în situația în care o persoană, spre exemplu, se adresează executorului judecătoresc cu o cerere de notificare a unei somații de punere în întârziere, ori în alte situații în care este necesară comunicarea unor acte prin intermediul executorului judecătoresc.
Instanța a avut în vedere și art. 669 Cod procedură civilă care reglementează cheltuielile de executare și a apreciat că suma stabilită cu titlu de consultații sau de redactare nu poate fi inclusă în categoria cheltuielilor cu îndeplinirea actelor de executare, și care privesc cheltuieli materiale efective, iar nu sume datorate pentru munca intelectuală a executorului și care se justifică prin perceperea unui onorariu.
În ce privește cheltuielile de executare efective, din cuprinsul art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă rezultă că celelalte cheltuieli de executare, cu excepția onorariilor, privesc strict cheltuieli materiale efective suportate de executor (taxe, cheltuieli de transport, de comunicare sau de publicitate), care, conform alin. 4 se stabilesc prin încheiere, pe baza dovezilor. La dosar nu există nici o dovadă cu privire la cheltuielile efective realizate de executor. Astfel, în dosar s-au realizat două comunicări cu debitorul, anume a somației de executare, la aceeași dată și la aceeași adresă, fără însă a se justifica suma de 200 lei+TVA și 150lei+TVA, fixate de executor. Având în vedere acestea, din moment ce nu se regăsesc înscrisuri privind natura și cuantumul efectiv al acestor cheltuieli, instanța le va înlătura.
Pentru aceste considerente, găsind întemeiată contestația la executare, în baza art. 719 alin. 1 cod procedură civilă, instanța a admis-o, dispunând reducerea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare nr. 1368/2014 al B. B. L. M. de la suma de 18.017,20 lei la suma de 14.037,49 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea Inspectoratul T. de Muncă A., solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare consideră sentința primei instanțe ca netemeinică și nelegală, întrucât a interpretat eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a normelor de drept, iar în argumentarea soluției nu și-a exercitat rolul său activ, în sensul că nu a luat în considerare nici o probă sau argument invocate prin întâmpinare.
În mod greșit a apreciat judecătoria că ar există o putere de lucru judecat, deoarece intimații au promovat executări succesive pe procente diferite din suma calculată inițial de expertul extrajudiciar, astfel că au fost create dosare execuționale distincte și pe cale de consecință contestațiile la executare aferente, implicit dosare pe rolul instanței. În aceste condiții, având în vedere că intimații au solicitat o nouă sumă de bani. Instanța investită cu acest capăt de cerere prin contestația la executare ar fi trebuit să se pronunțe asupra cererii și nu să se limiteze a aprecia că există o putere de lucru judecat.
Apelanta arată că a făcut dovada că actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc B. L. M. sunt nelegale deoarece la baza emiterii somației si a procesului verbal nu se regăsește un titlu executoriu. Este evident că instanța așa cum și-a motivat decizia a recunoscut doar existența drepturilor reclamanților dar nu le-a acordat și câtimea aferentă si nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult cu cât a explicat fără dubiu că nu este pasibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile ceruite de lege pentru a constitui un titlu executoriu, astfel că în speță nu este îndeplinită una din cerințele executării silite, că acea cerere de executare trebuie să conțină la baza un titlu cu io creanță, certă, lichidă și exigibilă.
De altfel apelanta arată că s-ar fi conformat dispozitivul Deciziei nr. 76/2009, fără a fi necesară intervenția unui executor judecătoresc în cazul în care în cuprins s-ar fi regăsit cuantificarea sumelor, sau criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate precum și modalitățile de punere în aplicare a celor menținute din sentința instanței de fond.
De altfel Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu un recurs în interesul legii a motivat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 31 aliniat 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999.
Concluzionând solicită să se constate că, cuantumul creanței nu este cert, nu rezultă din titlu si nici dintr-un alt act emanat de la debitor sau recunoscut de acesta, cum prevede codul de procedură civilă, pentru ca existenta să fie neîndoielnică. Calculele efectuate de expertul contabil nu au putut fi efectuate în baza titlului executoriu, atâta timp cât potrivit sentinței ce se dorește a fi pusă în executare s-a respins acțiunea privind cuantumul sporurilor ca fiind în procent de 25%.
În ce privește lichiditatea creanței, se poate stabili existența unei creanțe lichide atunci când cuantumul acesteia este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, conform art. 662 al. 3 cod procedură civilă.
Este evidente că nici una dintre aceste condiții nu se regăsesc în titlul executoriu a cărui executare silită se solicită de intimați, care nu cuprinde nici suma la care Inspectoratul T. de Muncă A. urmează a fi obligată, iar calculul este contestat deoarece nu prezintă în baza cărui temei de drept s-a aplicat procentul de 25 % pentru fiecare spor și din care a fost executată o cotă parte, în mod evident nu poate fi pus în executare.
În drept, apelanta întemeiază apelul pe disp. art. 717 al.1 si art. 466 si urm. cod procedură civilă.
Intimații au depus la data de 27 aprilie 2015, întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat în temeiul art. 480 al. 1 cod procedură civilă și menținerea sentinței civile nr. 943 din 19.02._ pronunțată de Judecătoria A. ca fiind temeinică si legală.
În motivare arată că prin exercitarea căii de atac contestatoarea Inspectoratul T. de Muncă A. aduce o critică neîntemeiată soluției primei instanțe, interpretând într-o manieră proprie dispozițiile codului de procedură civilă și legislația privind drepturile funcționarii publici prin care își justifică atitudinea de a refuza punerea în aplicare atât amiabil cât și urmare demersurile executorului judecătoresc a sentinței civile nr. 474/2008 irevocabilă prin decizia nr. 76/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Acest aspect este evident în contextul în care Inspectoratul T. de Muncă A. a achitat deja, raportat la disp. art. 1 al. 1 lit. a si b din O.U.G nr. 71/2009 în anul 2913, prima tranșă de 5 % aferentă anului 2012, iar în anul 2014 tranșa de 10% aferentă anului 2013, tranșa aferentă anului 2014, de 25 % fiind eșalonată la plată conform O.U.G nr. 71/2009 art. 1 alin. 1 lit. c.
Practica judiciară incidentă prezentei cauze, respectiv contestații la executare formulate de contestatorul din prezenta cauză în contradictoriu cu funcționari publici, în mai multe dosare soluționate prin respingerea contestației. Toate motivele invocate au fost tranșate și lămurite de către instanțele judecătorești pe calea contestației la executare a tranșelor de 5%, respectiv 10%. Există autoritate de lucru judecat în ce privește caracterul cert și lichid al creanței, doar că exigibilitatea acesteia este eșalonată de O.U.G. nr. 71/2009.
Contestatorul nu s-a conformat titlului executoriu și prevederilor art. 1 alin. 1 lit. c din OUG nr. 71/2009, în sensul de a plăti în cursul anului 2014 procentul de 25% din valoarea titlului executoriu, motiv pentru care în data de 25.11.2014 a fost sesizat executorul judecătoresc B. L. M. cu o cerere de executare silită - dosar ex. nr. 1368/2014, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea din 25.11.2014 de către executorul judecătoresc.
În motivele de apel contestatoarea critică motivarea hotărârii, care însă nu este o problemă de volum ci una de conținut, iar prima instanța a prezentat toate motivele de fapt si de drept care au dus la soluția pronunțată, astfel că hotărârea apelată cuprinde o motivare clară, precisă și necontradictorie, care nu este străină de natura pricinii, nu încalcă principiul disponibilității, iar motivele de apel sunt neîntemeiate si strict formale.
Prima instanță a reținut și argumentat legal și temeinic aspectul privind principiul puterii lucrului judecat în sensul că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că sentința pusă în executare în speță cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Împrejurarea că intimații au înțeles să promoveze executoriu silite succesive în baza aceluiași titlu executoriu se datorează tocmai dispozițiilor OUG nr. 71/2009, act normativ special, care derogă de la cel general și în care se prevede că, în cazul titlurilor executorii privind drepturi salariate, debitorul – instituție publică beneficiară de termene de grație de 1-5 ani.
Cu privire la celelalte motive de nelegalitate a executării silite, sunt inadmisibile. Astfel art. 713 la al. 1 si 3 constată cazurile de admisibilitate a contestației la executare, în speță contestatoarea nu numai că ar fi putut invoca motivele de fapt și de drept privind imposibilitatea cuantificării si acordării drepturilor salariale, în procesul de fond ci chiar a făcut-o, susținând și în calea de atac a recursului că aceste drepturi salariale nu pot fi cuantificate și acordate, iar pe calea contestației la executare nu poate fi repus în discuție fondului litigiului întrucât se opune autoritatea de lucru judecat.
Cu referire la actele de executare ale executorului judecătoresc B. L. acestea sunt legale și temeinice și au fost tranșate și lămurite de instanțele judecătorești pe calea contestației la executare a tranșelor de 5 % si respectiv 10 %.
Instanțele de încuviințare a executării în dosarele ce au vizat contestațiile la executarea silită a sentinței nr. 474/2008 a Tribunalului A. si a Deciziei nr._ a Curții de Apel Timișoara, precum și executorul judecătoresc au verificat aspectele privitoare la existența titlului executoriu, a constatat în temeiul art. 632 al. 1 si 2 rap. la art. 634 al. 1 si 2 cod procedură civilă, că hotărârile constituie titlu executoriu, motiv pentru care a admis cererea de executare și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Refuzul contestatoarei de a pune în executare sentința nr. 474/2008 este cu atât mai evident cu cât există practică judiciară prin care se obligă instituția să plătească funcționarilor publici sporurile. Este general cunoscut că toate hotărârile judecătorești pronunțate în litigii de muncă, când admit o acțiune privind acordarea drepturilor salariale, nu cuprind un criteriu de cuantificare a sumelor și nici nu se specifică expres creanța, se dispune doar „plata drepturilor salariale de care a fost lipsit ori plata diferențelor de salariu de care ar fi beneficiat” fără să se prevadă un anumit cuantum.
Dacă ar fi acceptată motivația Inspectoratului T. de Muncă A., reluată și în apel, atunci marea majoritate a hotărârilor judecătorești care au ca obiect drepturi salariale nu ar putea fi puse în executare, întrucât nu cuprind o creanță certă, lichidă și exigibilă. Or menționarea în dispozitiv a unei creanțe determinabile nu duce la imposibilitatea executării obligației, chiar dacă nu este precizat cuantumul acestuia.
În legătură cu argumentele invocate în apel, cu privire la fondul cauzei, învederează că sentința civilă nr. 474/2008 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului A. cuprinde creanța care este certă, întrucât obligă ITM la plata sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 1 aprilie 2004 – 6 august 2008, data pronunțării sentinței; este lichidă întrucât plata sumelor este determinabilă cu ajutorul actului de creanță, iar potrivit art. 662 al. 3 cod procedură civilă, cuprinde și elemente care permit stabilirea creanței; este și exigibilă deoarece este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadență.
Intimații apreciază că, pentru cuantificarea drepturilor acordate trebuie să se aibă în vedere criteriul primordial care este salariul de bază pe perioada 1.04.2004 – 6 august 2008, la care potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 188/1999, era obligatoriu a se calcula suplimentul postului și a treptei de salarizare.
De altfel si prin Decizia nr. XIV din 18.02.2008 a ÎCCJ se menționează că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În drept intimații invocă disp. art. 205, art. 208 si art. 717 cod procedură civilă.
Apelanta contestatoare Inspectoratul T. de Muncă A. a depus răspuns la întâmpinare prin care susține în continuare nelegalitatea actelor de executare ale executorului judecătoresc B. L. și inexistența unui titlu executoriu, apreciind cuantumul creanței care nu este cert, deoarece nu rezultă din titlu. Cu privire la lichiditatea creanței, aceasta se poate stabili atunci când cuantumul este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, conform art. 663 al. 3 cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată în cadrul prevăzut de art.479 din Noul cod de pr.civilă, raportat la motivele pentru care contestatoarea a declarat apel, se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată în considerarea situației de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, și cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.711 din NCPC, privind contestația la executare.
Astfel, contrar susținerilor apelantei tribunalul constată că executarea silită are la bază un titlu executoriu, sentința civilă nr. nr. 474/2008 a Tribunalului A., irevocabilă. Creanța în baza căreia a început executarea silită este una certă, rezultând din titlu, și exigibilă în sensul prevăzut de art.1 din OUG nr.71/2009. Conform acestor dispoziții legale, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2011 se realizează după o procedură special reglementată.
Pe baza criteriilor stabilite de instanță în titlul executoriu, drepturile salariale cuvenite intimaílor au fost calculate de expertul contabil S. G. executarea silită fiind încuviințată de executorul judecătoresc prin încheierea din luna noiembrie 2014 pentru recuperarea de către intimaí a sumei ce reprezintă 25% din valoarea titlului executoriu, scadent în 2013 conform OUG 71/2009, constând în suma de 873.849 lei actualizată până la 27 10 2014 și în continuare până la data plății, reprezentând drepturi salariale, precum și pentru recuperarea tuturor cheltuielilor de executare.
În ce privește suma supusă executării silite se constată că deși contestatoarea apelantă susține că suma este stabilită prin expertiză extrajudiciară ce nu îi este opozabilă, nu a solicitat administrarea vreunei probe în cauză, respectiv o expertiză contabilă și nici nu a propus un alt cuantum al sporurilor, poziția sa fiind limitată în susținerea că titlul executoriu ce face obiectul executării silite nu cuprinde o creanță certă și lichidă motiv pentru care actele de executare sunt nelegale și implicit întreaga executare este nelegală.
Acceptarea opiniei exprimate de apelantă echivalează cu lipsirea de efecte a hotărârii judecătorești prin care intimatului îi sunt recunoscute drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada mai 2005-11 martie 2009 și implicit conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil în ce îl privește pe intimat prin prisma faptului că executarea silită constituie o etapă a procesului civil.
Față de cele arătate în temeiul art.480 alin.1 din Noul cod de pr.civilă tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul ITM A., în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. Pevel M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (Rujanschi) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., P. E., J. O. R., S. L. C. și S. R. E., împotriva Sentinței civile nr.943/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de contestatorul Inspectoratul T. de Muncă A., în contradictoriu cu intimații A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. Pevel M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (Rujanschi) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., P. E., J. O. R., S. L. C. și S. R. E., împotriva Sentinței civile nr.943/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015.
Președinte Judecător
H. O. S. N.
Grefier
V. M.
Se comunică:
- apelanta contestatoare Inspectoratul T. de Muncă A. – A., .-13, jud. A.
- intimați A. A. F., B. I., B. (B.) A. O., I. E., B. S., B. D., B. M. M., C. M., C. D. F., C. M., C. E., C. M., C. M., C. E. G., D. N., F. Pevel M. B., F. E., G. R., Higioșan D. F., G. D., I. L. M., Iațco C. A., I. M. A., I. A., I. N., J. C. T., J. S. D., J. C., L. P. C. I., M. L., M. N., N. E., N. C. S., O. G. C., O. L., O. E. R. C., P. S. A., P. I. D., R. A. A., B. (Rujanschi) D., Ș. Rădița, S. S., S. L., Ș. V. M., S. N. M., S. G. M. D., T. C., G. (S.) A., T. I., T. M., T. L., T. V., V. A., V. L., Z. M., F. M., G. I., B. (N.) L. R., I. I. V., C. C. A., V. V., C. L. E., R. T., B. L. A., B. C., G. C. L., K. D., P. A., C. L., B. D., S. A., M. C. L., M. F. D., M. A., O. A., B. C. I., G. F., P. E., J. O. R., S. L. C. și S. R. E., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Alb S. - A., ..14-16, .
Red. jud. N.S.
Thred. V.M.
4 ex. 2 .
Prima instanță Judecătoria A. – judecător H. Ș.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 722/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 719/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
