Pretenţii. Decizia nr. 719/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 19640/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 719
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
Președinte H. O.
Judecător S. N.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanți M. V. și M. A. R. în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în reprezentarea M.F.P., împotriva Sentinței civile nr.864/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 23 aprilie 2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, înscris ce a fost comunicat apelantei.
Nefiind formulate cereri și apreciind apelul în stare de soluționare, instanța declară terminată faza probatorie și reține apelul pentru pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la această instanță la data de 03 aprilie 2015, constată că, prin Sentința civilă nr.864/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M. V. și M. A. R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., pentru pretenții, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În anul 1997, în baza prevederilor Legii nr.112/1995, reclamantul M. V. și defuncta soție M. T. F. (mama reclamantului M. A. R.) au cumpărat apartamentul 5 al imobilului situat în A., ., județul A., înscris în CF._ A., cu nr. top 7782/1387/V, cu prețul de 23.487 lei, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1115/27.03.1997.
Prin sentința civilă nr.414 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, definitivă prin respingerea apelului de Tribunalul A. și a recursului de Curtea de Apel Timișoara, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1115/27.03.1997.
Prin Decizia civilă nr.1783 pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de către reclamanții M. V. și M. A. R. prin care au solicitat valoarea de circulație a imobilului și s-a admis recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin care Tribunalul A. prin sentința civilă nr.183/7 aprilie 2011 a menținut sentința civilă nr._/22.12.2010 a Judecătoriei A..
La data de 20.11.2014, reclamanții au înregistrat pe rolul Judecătoriei A. prezenta acțiune, prin care solicită obligarea pârâtei la plata prețului actualizat achitat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare contractului de vânzare-cumpărare nr.1115/27.03.1997, contract ce a avut ca obiect imobilul situat în A., ., ..
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A. instanța reține, că potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art.8 din același act normativ, „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cît și pe cel care răspunde de ea.”.
În speță, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare în A., ., ., a fost constată irevocabil prin decizia Curții de Apel Timișoara la data de 27.01.2009, acesta este momentul la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei, astfel că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 s-a împlinit pe data de 27.01.2012.
Instanța de fond nu a reținul argumentul invocat de reclamantă în sensul că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2009 a fost întrerupt cursul prescripției, în conformitate cu art.16 alin.2 Decretul nr.167/1958, întrucât o acțiune nu produce un astfel de efect dacă a fost respinsă. În plus, legea nu distinge în acest sens funcție de considerentele de fapt sau de drept care au condus la soluția de respingere și acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face.
Pentru aceste considerente instanța de fond a admis excepția prescripției extinctive, constatând prescris dreptul la acțiune al reclamantei și a respins acțiunea ca prescrisă extinctiv, fără a mai analiza fondul cauzei, luând totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanți M. V. și M. A. R., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 864/18.02. 2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ și pe cale de consecință, să se dispună respingerea excepției dreptului la acțiune și admiterea acțiunii cu obligarea intimatei pârâte să plătească apelanților - reclamanți suma de 23.487 lei cu titlu de preț actualizat al apartamentului situat în A., ., ., înscris în CF nr._ A., cu nr.top.7782/1387/V calculat conform art.50.3 din HG nr.250/2007.
În motivarea cererii de apel se arată cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că această excepție este o excepție de fond. În speță, apelanții - reclamanții în calitate de chiriași cumpărători ai imobilului situat în A., ., ., au fost evinși în cadrul unei acțiune în constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1115/27.03.1997 de către foștii proprietari ai imobilului, deposedați abuziv de stat în perioada 06.03._89. Dosarul nr._ care a făcut obiectul acelei acțiuni a rămas irevocabil prin decizia civilă pronunțată în data de 27 ianuarie 2009. Acțiunea ce vizează angajarea răspunderii vânzătorului - Statul Român în speță - pentru evicțiune totală este o acțiune cu caracter patrimonial, supusă termenului general de prescripție de 3 ani, conf. art. 3 din Decretrul nr. 167/1958. Referitor la momentul la care începe să curgă acest termen, apelanții consideră că în cauză sunt incidente disp.art. 8 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958. Domeniul de aplicare a regulii înscrisă în art. 8 din Decretul 167/1958 este foarte extins, el acoperind practic, atât ipoteza răspunderii civile delictuale cât și pe cea a răspunderii contractuale. Art. 8 alin.(2) din decret, prevede că, regula privind începutul prescripției extinctive se aplică în mod corespunzător și acțiunii izvorâte din îmbogățirea fără justă cauză ori fără temei legitim, cunoscută sub denumirea de actio de in rem verso. Prin urmare, dreptul la acțiune într-o pricină ce are ca temei juridic îmbogățirea fără justă cauză este momentul în care cel care și-a diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască pe cel care a beneficiat de mărirea patrimoniului lui, în speță acest moment fiind acela în care hotărârea prin care reclamanții au fost evinși total de către proprietari, a rămas irevocabilă. Prin urmare, data la care chiriașii cumpărători - evinși în acțiunea în constarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare - au cunoscut atât micșorarea irevocabilă a patrimoniului lor, cât și îmbogățirea pârâtului vânzător Statul Român, care este ținut să îi garanteze pentru evicțiune - este data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 414/23.01.2001 a Judecătoriei A., respectiv 27 ianuarie 2009. S-a reținut că începând cu acest moment s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că cei doi chiriași cumpărători nu justifică un drept de proprietate în raport cu foștii proprietari, actul lor de vânzare-cumpărare fiind ineficient în raport de titlul foștilor proprietari, privați abuziv de proprietatea lor prin măsurile dispuse de Statul Român în perioada 06.03._89. În jurisprudență Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „odată ce a fost însă constatată ineficienta actului juridic, se naște dreptul de a cere restabilirea situației anterioare încheierii actului, ca, de exemplu, dreptul la restituirea sumei de bani plătită ca preț... Dreptul la restituirea sumei are caracter personal, iar acțiunea care îl sancționează, având de asemenea un caracter personal, este supusă prescripției extinctive de trei ani". Ulterior soluționării irevocabile a acțiunii în constatare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1115/27.03.1997, actualii reclamanții au promovat în data de 19.11.2009 acțiunea civilă având ca obiect restituirea prețului de piață a imobilului. Acest dosar a fost înregistrat la Judecătoria A. sub nr._/55/2009, iar prin sentința civilă nr._/22.12.2010 Judecătoria A. a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamanților prețul actualizat al imobilului. Prin decizia civilă nr. 183/7.04.2011 Tribunalul A. a menținut hotărârea primei instanțe de a obliga Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamanților prețul actualizat al imobilului. . Ulterior Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1783/29.11.2011 a modificat cele două hotărâri în sensul că a admis recursul Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea reclamanților. Având în vedere că până la data de 29.11.2011 reclamanții au beneficiat de dreptul de a primi valoarea actualizată a imobilului prin hotărâre definitivă care este de natură să întrerupă cursul prescripției conform dispozițiilor art. 17 alin.3 din Decretul nr. 167/1958. Până la aceea dată reclamanții au beneficiat de o speranță legitimă, dată de decizia civilă nr. 183/7.04.2011, care s-a bucurat de o putere relativă de lucru judecat.
În fine apelanții arată că potrivit art. 17 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 data de 29. 11. 2009 ( data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr._) reglementează un nou moment de începere a cursului termenului de prescripție care la data introducerii actualei cereri de chemare în judecată nu a fost împlinit.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 23 aprilie 2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 864/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, invocând în drept dispozițiile art. 205 și 479 C.pr.civ.
În motivarea poziției expuse prin întâmpinare, intimata a arătat că apreciază sentința civilă atacată ca fiind temeinică și legală, fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în speță, întrucât instanța de fond corect a reținut incidența în cauză a excepției prescripției dreptului la acțiune. Cererea este prescrisă deoarece, potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul 167/1958, dreptul la restituirea prețului actualizat al cumpărării apartamentului dobândit în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1115/1997 se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani. În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decret, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui. Potrivit dispozițiilor Codului civil dreptul material la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Dreptul material la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui, respectiv la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare, ori după cum rezultă tocmai din probațiunea depusă de petenți, dreptul de proprietate a fost pierdut în favoarea fostului proprietar al imobilului în discuție (Sentința civilă nr. 414/23.01.2001, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Timișoara pronunțată la data de 27.01.2009.) Or, dacă, intimații au pierdut dreptul de proprietate al imobilului în discuție încă din anul 2009, este evident că în acest moment dreptul de a cere despăgubiri prin intermediul prezentei acțiuni este prescris. Așadar, data de pornire în calculul termenului de prescripție a dreptului la acțiune este data la care intimații au cunoscut faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost irevocabil pierdut, respectiv 27.01.2009.
Caracterul imperativ al dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 republicat este prevăzut de dispozițiile noului Cod civil. Inadmisibilitatea derogării prin convenție de la regulile prescripției este prevăzută de art. 2.515, alin. (6) "Orice convenție sau clauză contrară dispozițiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută." Dispozițiile art. 18 prevăd obligativitatea aplicării din oficiu, de către organul jurisdicțional a normelor privitoare la prescripție: "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris"
Art. 6 alin. 4 cod civil prevede; "Prescripțiile (...) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
Referitor la motivul invocat de apelanți în sensul că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2009 a fost întrerupt cursul prescripției, este neîntemeiat și nu poate fi reținut de către onorata instanță, în conformitate cu prevederile art. 16, alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, întrucât o acțiune nu produce un astfel de efect dacă a fost respinsă și mai mult legea nu distinge în acest sens, în funcție de considerentele de fapt sau de drept care au condus la soluția de respingere și acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face. Este adevărat că intimații au exercitat o acțiune pentru restituirea prețului da piață a imobilului în cauză, însă aceasta a fost respinsă irevocabil prin Decizia Civilă nr. 1783/29.11.2011 a Curții de Apel Timișoara în dosar nr._/55/2009, iar potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Decretul 167/1958, republicat, prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea".
Astfel, prin Decizia Civilă nr. 1783/29.11.2011 pronunțată în dosarul nr._/55/2009, Curtea de Apel Timișoara, în considerentele hotărârii reține: "Conform art. 129, alin. 6, instanța este ținută de limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății. Din perspectiva acestor prevederi legale instanța nu avea dreptul să schimbe obiectul acțiunii, acesta fiind cel stabilit prin cererea de chemare în judecată și susținut pe tot parcursul procesului, respectiv obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață al imobilului, fără a solicita, în subsidiar, acordarea prețului actualizat", motiv pentru care Curtea admite recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A., împotriva deciziei civile nr.183/A/07.04.2011 a Tribunalului A. și a Sentinței civile nr._/22.12.2010 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2009. Trebuie remarcat și faptul că, prin acțiunea respinsă irevocabil, în care intimații au solicitat exclusiv prețul de piață a imobilului, aceștia aveau posibilitatea solicitării cu caracter subsidiar a prețului actualizat al imobilului. Așadar, conform principiului disponibilității părților în procesul civil, deși puteau cere prețul de piață și, subsidiar, prețul actualizat al imobilului, intimații nu au înțeles să se prevaleze de acest drept, astfel încât aplicând principiul electa una via, non datur recursus ad alteram, rezultă faptul că și-au asumat pericolul prescripției dreptului la acțiune a cererii introductive din prezentul dosar.
În fine, intimata arată că, se impune a se reține concluzia că intimații au stat în pasivitate în ceea ce privește acordarea prețului actualizat a imobilului în discuție și au pierdut dreptul de a mai obține printr-o acțiune judecătorească prețul actualizat de vânzare - cumpărare solicitat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor scrise și a dispozițiilor art. 479 c.pr.civ., constată că apelul nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Aspectele invocate în motivarea apelului au fost analizate de prima instanță, fondul problemei reprezentând prescripția. Sub acest aspect, elementul determinant este cel legat de momentul desființării irevocabile al contractului de vânzare – cumpărare în dosarul civil al Judecătoriei A. 8985/2000, Sentința nr. 414/2001 rămânând irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara nr.66/2009.
Ori, apelanții nu au uzat de dispozițiile sentinței, promovând o altă acțiune prin care au solicitat exclusiv prețul de piață al imobilului, acțiune respinsă irevocabil prin Decizia civilă nr. 1783/2011 a Curții de Apel Timișoara.
Prin prezenta acțiune s-a solicitat prețul actualizat, iar respingerea acesteia prin constatarea prescripției, este justificată. Cursul prescripției raportat la Decizia nr. 66/2009, nu a fost întrerupt. Acțiunea promovată ulterior acestei decizii fiind respinsă, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 al.2 din Decretul 167/1958.
Mai mult, apelanții au solicitat în demersul juridic exclusiv valoarea de piață a imobilului și nu cea actualizată, dreptul însăși la o astfel de acțiune fiind prescris la 27 ianuarie 2012.
Astfel fiind, nu sunt motive pentru admiterea apelului, urmând ca în baza art. 480 c.pr.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții – reclamanți M. V. și M. A. R. în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., împotriva Sentinței civile nr.864/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
O. H. S. N. V. M.
Se comunică:
- apelanților: M. V. și M. A. R. - domiciliați în A., ., .,
- intimatului Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., .-79, județ A..
Red. jud. H.O.
Thred. VM
5 ex./3 .
Red. Prima instanță – Judecătoria A. – judecător C. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 707/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
