Expropriere. Sentința nr. 946/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 946/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 946/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 946
Ședința publică din 7 decembrie 2015
Președinte C. C. A.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere - despăgubiri.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei – avocat M. E. R. din Baroul A. și reprezentanta pârâtului - consilier juridic M. C., lipsă fiind reclamanta.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror R. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor Legii nr. 255/2010.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 27.11.2015 prin serviciul registratură reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri și borderou de acte, iar la data de 03.12.2015 tot prin serviciul registratură a depus o cerere pentru majorarea câtimii obiectului cererii adiționale.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar concluzii scrise și arată că în cererea introductivă a solicitat suma de 5972 euro pentru ambele parcele.
Precizează că suma pe care o solicită este de 5972 euro pentru prima parcelă plus 591 euro reprezentând un total de 6563 euro.
Instanța, conform cererii depusă de reclamantă de la fila 425 constată că se majorează câtimea obiectului cererii adiționale la despăgubiri în sumă de 6402 euro.
Nefiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, precizată și modificată, pe expertiza principală, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și onorariu de expert.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii adiționale, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul de expert.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a acțiunii și de admitere a cererii adiționale, iar cu privire la suprafață arată că lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ la data de 02.02.2015, constată că prin acțiunea civilă reclamanta S. E. a chemat în judecată pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 5.972 euro, respectiv echivalentul în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren arabil situat în extravilanul orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_ Pecica în suprafață de 33 mp situată în amplasamentul A 821/4/3 evidențiat în H.G. 841/2012 anexa 2 poziția 277 și terenul arabil situat în extravilanul orașului Pecica, jud. A., având numărul cadastral_ Pecica în suprafața de 1.133 mp situat în amplasamentul A 821/6/3 evidențiat în H.G. 841/2012 anexa 2 poziția 275.
Totodată solicită obligarea pârâtului la plata unei daune datorate situației create ca urmare a operării dezmembrării în vederea exproprierii care a creat un acces deosebit de dificil către parcelele de teren rămase în proprietatea acesteia. Pârâtul datorează daune deoarece terenul care a rămas în proprietatea acesteia este valorificat an de an cu culturi agricole iar dificultățile existente în prezent în ceea ce privește executarea lucrărilor agricole, a lucrărilor de întreținere a terenului, a lucrărilor de însămânțare și de recoltat vor conduce la o paguba constantă în sarcina acesteia. Obligarea pârâtului la plata de daune constând în cheltuieli pentru redobândirea unei suprafețe de teren similare cu terenul expropriat. Obligarea pârâtului la plata de daune pentru lipsa subvenției acordate pentru agricultura aferentă suprafețelor expropriate, suprafețe care anterior aplicării exproprierii au fost valorificate cu culturi agricole. Obligarea pârâtului la plata de daune pentru cheltuieli suplimentare privind transportul. Obligarea pârâtului la plata de daune pentru teren greu de cultivat și de recoltat, rămas în proprietatea acesteia în amplasamentele mai sus menționate ca urmare a dezmembrării suprafețelor expropriate. Obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale începând cu data de 30.08.2012- publicarea în M.O. partea I nr. 617/28.08.2012 a Deciziei de expropriere privind exproprierile pentru realizarea construcției autostrăzii Nădlac - A., până la data plății efective a despăgubirilor și a daunelor, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că, exproprierea terenului proprietatea acesteia a fost declanșată în temeiul H.G. nr. 841/2012 privind modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010 pentru declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.”, în anexa 2 la aceasta, suprafețele de teren care urmează a fi expropriate sunt evidențiate la poziția 275 și 277.
Arată că în luna iulie 2012 pârâtul i-a învederat necesitatea degrevării terenurilor supuse exproprierii, șantierul fiind implementat și deschis din luna mai 2012 pentru acest segment de construcție prevăzut în H.G. 841/2012. În luna octombrie 2012 aceasta a primit notificare privind exproprierea conform H.G. 841/2012 cu numerele cadastrale evidențiate mai sus pentru pozițiile 275 și 277 din anexa nr. 2. Ca urmare a acestei comunicări, în termenul impus de către pârât a procedat la comunicarea actelor de proprietate deținute de către aceasta raportat terenurilor evidențiate iar în cadrul comunicărilor și-a exprimat dezacordul cu privire la prețul stabilit unilateral cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat astfel cum acesta este evidențiat în anexa 2 la H.G. 841/2012 reprezentând un preț de 0,16 euro pe mp cuantumul fiind deosebit de scăzut raportat la valoarea de circulație evidențiată în nivelul de tranzacționare a unor terenuri similare pe piața imobiliară a jud. A. cu subliniere pentru zona Pecica precum și raportat soluțiilor judiciare obținute de către aceasta în litigiile derulate ca urmare a exproprierilor inițiale efectuate pentru realizarea lucrării de utilitate publică, „ Autostrada Nădlac-A.”. Ulterior comunicării de către aceasta a actelor de proprietate către pârât, reclamanta precizează că nu a mai primit niciun fel de comunicare din partea pârâtului cu toate că, în fapt, lucrările de construcție se desfășurau, amplasarea șantierului a creat și aceasta o importantă stagnare în lucrările agricole necesare suprafețelor de teren neexpropriate, și mai mult decât atât în prezent acest segment de lucrare de construcție este finalizat. Lucrările de construcție vizând terenurile în cauză și privind lucrarea de utilitate publică - „Autostrada Nădlac – A.” sub raportul exproprierilor au ajuns în faza de finalizare fără ca pârâtul să aibă o minimă manifestare de îndeplinire a condițiilor legale pentru expropriere respectiv o negociere prealabilă asupra nivelului de despăgubire, despăgubirea stabilită unilateral de către pârât nu a fost consemnată cu caracter prealabil operării exproprierii, această despăgubire neîndeplinind caracterul de „drept și just” conform reglementărilor în materie precum și a prevederilor art. 44 alin. 3 și 6 din Constituția României.
Reclamanta mai arată că prezenta expropriere reglementată prin H.G. 841/2012 se efectuează în cadrul amplasamentului A 821, parcelele componente ale acestui amplasament au fost evaluate în anul 2010 lucrarea de expertiză realizată de către expert ing. R. U. a avut finalitate publicarea tabelului cu valorile de despăgubire privind terenurile expropriate pe raza oraș Pecica, iar în cuprinsul acestui tabel aceasta figurez cu . 177 și poziția 179, ambele parcele situate în aria amplasamentului A 821 cu despăgubire stabilită la prețul de 4,53 euro/mp de teren.
Reclamanta învederează că a fost în situația de a contesta cuantumul despăgubirilor astfel precum au fost stabilite prin H.G. 488/2011 vizând exproprierile inițiale, acțiuni care au făcut obiectul dosarelor civile nr._ și_ Tribunalul A., derulate pe diferite faze de jurisdicție, soluția obținută cu caracter irevocabil în ambele litigii dispune asupra unui cuantum de despăgubire de 4,1 euro/mp raportat la parcele expropriate în aria aceluiași amplasament A 821.
Până la momentul promovării prezentei acțiuni reclamanta arată că nu a primit hotărârea și procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor și nici dovada că s-ar fi consemnat la dispoziția sa o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.
În aceeași ordine de idei subliniază și aspectul că pârâtul nu a comunicat raportul de evaluare care a stat la baza stabilirii despăgubirilor astfel precum sunt evidențiate în anexa 2 la H.G. 841/2012, pentru a avea posibilitatea de a cunoaște modalitatea și criteriile care au stat la baza expertizării suprafețelor în cauză. Procedând astfel pârâtul și-a asumat și încălcarea prevederii legale care reglementează necesitatea ca să existe un acord prealabil din partea acesteia precedat de o negociere corespunzătoare asupra stabilirii despăgubirii conform dispozițiilor Legii nr. 255/2010, art. 562 alin. 3 N.C.C. si art. 44 alin. 3 si 6 Constituția României.
Este neîndoios, faptul că neemiterea hotărârilor și a proceselor-verbale individuale de stabilire a despăgubirilor antrenează imposibilitatea de contestare conform dispozițiilor Legii nr. 255/2010 conduce la situația ca aceasta să nu își poată valorifica dreptul conferit de lege respectiv accesul la justiție, conduce la o afectare importantă a dreptului de proprietate acesteia fiind obligată să accepte lipsirea de bunul său imobil, să accepte o despăgubire provizorie într-un cuantum derizoriu, să accepte o despăgubire cu caracter afirmativ și teoretic impusă prin decizia colectivă de expropriere, situație în care acesta nu are posibilitatea de a cenzura în vreun fel demersurile efectuate de către pârât ceea ce conduce la o afectare importantă a drepturilor recunoscute și protejate de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO și art. 6 paragraful 1 din Convenția EDO.
Procedând astfel, pârâtul S. R. prin CNADR i-a obturat orice posibilitate legală de exprimare a acordului asupra stabilirii despăgubirilor în cuantumul evidențiat iar ca urmare a neexprimării acordului nu se poate constata intervenirea unei divergențe între expropriator și expropriat raportat la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor astfel precum prevede art. 44 alin. 6 din Constituție.
Dispozițiile art. 18 din Legea nr. 255/2010 reglementează obligația expropriatorului ca în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere să numească Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a unui alt drept real configurat terenurilor expropriate și să constate acceptarea sau după caz neacceptarea cuantumului despăgubirilor de către expropriat cu calitate de proprietar sau alt titular al unor drepturi reale circumscrise.
Reclamanta consideră că pârâtul S. R. prin CNADR a încălcat prevederile art. 4 din Legea nr. 255/2010 care reglementează etapele procedurii de expropriere cu evidențierea unor termene scurte de îndeplinire, reglementări care au la bază reprezentarea consecințelor asupra actului de expropriere respectiv situația transferului de proprietate, încălcarea dreptului de proprietate prin nesocotirea acestor dispoziții legale - aceste aspecte fiind imputabile exclusiv expropriatorului.
În consecință, fapta imputabilă exclusiv expropriatorului exprimată prin încălcări ale dispozițiilor legii speciale în materie conferă dreptul pentru cel expropriat respectiv acesteia de a se adresa instanței de judecată, adresare care nu poate implica incidența invocării excepției de prematuritate a promovării demersului.
Totodată, reclamanta - expropriata arată că a pierdut atributele posesiei și folosinței în condițiile în care terenul în cauză este afectat de lucrările de construcție deja finalizate la tronsonul de autostradă Nădlac-A. și cum preluarea s-a făcut fără întocmirea vreunei documentații și fără acordarea vreunei despăgubiri în cauză s-a produs o expropriere de facto, care dă dreptul celui expropriat de a se adresa instanței de judecată în vederea obligării pârâtului la plata despăgubirilor cu caracter prealabil, drept și just pentru terenul expropriat a cărui destinație a fost schimbată ireversibil.
Cu privire la suma solicitată prin prezenta acțiune cu titlu de despăgubiri, calculul pe care aceasta l-a efectuat prealabil determinării sumei solicitate s-a raportat la valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din zona orașului Pecica având categoria de folosință similară cu cea a terenului expropriat valoare care se cifrează la 4,52 euro/mp. Potrivit art. 26 alin. 1 si 2 din Legea nr. 33/1994 - „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz altor persoane îndreptățite luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Cu privire la prima componenta a despăgubirii - „valoarea reală a bunului expropriat” – arată că această este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
Consideră că la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de aceeași natura precum și daunele aduse proprietarului - aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare.
Sub raportul daunelor create ca urmare a operării exproprierii, prejudiciul cauzat proprietarului - expropriat se apreciază sub raportul lipsei de folosință în condițiile în care ocuparea terenului și demararea lucrărilor de expropriere în absența declanșării procedurii prevăzute de lege reprezintă o încălcarea dreptului de proprietate manifestată prin împiedicarea de a exercita atribute esențiale ale dreptului de proprietate precum posesia, folosința și dispoziția, atribute în considerarea cărora aceasta (expropriata) ar fi avut posibilitatea de a realiza în continuare venituri considerabile prin valorificarea în agricultură a acestor terenuri consecințele Fiind evident prejudiciabile.
Lipsa de folosința care vizează suprafața expropriată se extinde în fapt cu lipsa de acces creată ca urmare a exproprierii de facto și a implementării lucrării de șantier pe toată durata lucrării asupra suprafețelor rămase în proprietatea acesteia, suprafețe care au linie de vecinătate cu suprafața expropriată și asupra cărora expropriatorul nici nu a estimat pentru viitor extinderea proiectului pentru realizarea unor drumuri de acces care să permită o folosință și punere în valorificare normală a parcelelor vecine, parcelei expropriate. Raportat concluziilor raportului de expertiză publicat și intrat în circuit în toamna anului 2010 - lucrare efectuată de către expert ing. R. U., lucrare a stabilit un preț mediu asupra terenurilor arabile situate în extravilanul orașului Pecica supuse intenției de expropriere de 4,6 euro/mp - această valoare a fost acordată unui număr aproximativ de 200 de persoane expropriate în perioada 2010 până în luna mai 2011, ca ulterior să se stabilească un nivel derizoriu de despăgubire de 0,17 euro/mp ceea ce a creat o evidentă discriminare între persoanele aparținând aceleiași localități, care au în proprietate terenuri arabile de aceeași categorie și grad de fertilitate, unele chiar învecinate - discriminarea fiind nejustificată și inadmisibilă.
Pentru toate aceste motive, reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel precum este formulată, cu cheltuieli de judecată constând în onorar de avocat, onorar pentru expert numit de către aceasta și pentru expertul numit de către instanța de judecată conform actelor justificative care vor fi depuse la dosarul cauzei.
În drept invocă Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 255/2010.
În probațiune, reclamanta depune la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care solicităîn principal, admiterea excepției prematurității cererii de chemare în judecată și respingerea cererii ca prematur introdusă, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și nefondată.
În motivare, pârâtul arată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul A., reclamanta solicită obligarea Statului R., reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, la plata sumei de 5972 euro, cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat compus din teren arabil situat în extravilanul orașului Pecica, județul A., având nr. cadastral_ Pecica, în suprafață de 33 mp, evidențiat în HG 841/2012 și teren arabil situat tot în extravilanul orașului Pecica, cu nr. cadastral_, în suprafață de 1133 mp, obligarea la plata unor daune datorate exproprierilor efectuate pentru realizarea lucrării de utilitate publică Autostrada A.-Nădlac și obligarea la plata dobânzilor legale începând cu data de 30.08.2012. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că în luna octombrie 2012 a primit notificarea privind exproprierea terenurilor din speță, conform HG 841/2012, iar ulterior și în termen, a procedat la comunicarea actelor de proprietate deținute, exprimându-și în același timp și dezacordul cu privire la prețul stabilit pentru exproprierea acestor terenuri, acesta fiind de 0.16 euro/mp, specificând că această sumă este foarte scăzută, raportată la piața imobiliară din județul A..
Prin prisma celor menționate, pârâtul invocă excepția prematurității acțiunii, deoarece potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspenda efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.”Analizând conținutul articolului mai sus invocat, rezultă că reclamanta se poate adresa instanței de judecată numai după data la care i-a fost comunicată Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Arată că procedura exproprierii este în curs de derulare, se întocmesc documentațiile cadastrale de dezmembrare, raportul de evaluare, iar până la data prezentei, Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 nu s-a întrunit pentru a analiza cererile depuse de expropriați, respectiv pentru a încheia procesele verbale cu expropriații si pentru a emite ulterior Hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii.
În cadrul ședințelor comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, se vor încheia procesele verbale cu expropriații și se vor adopta Hotărârile de stabilire a despăgubirilor pentru fiecare expropriat în parte. După comunicarea Hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirii, expropriații nemulțumiți se pot adresa instanței, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010.
Câtă vreme procedura administrativă, reglementată de Legea nr. 255/2010, de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este finalizată și nu este emisă Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, acțiunile în instanță întemeiate pe Legea nr. 255/2010, sunt premature.
În concluzie, dreptul expropriatului de a se adresa instanței se naște în momentul comunicării Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, hotărâre comunicată potrivit art. 20 din Legea nr. 255/2010. Întrucât la data introducerii acțiunii, hotărârea în speță nu a fost emisă, dreptul expropriatului la contestarea cuantumului despăgubirii nu este născut, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă.
Având în vedere un alt aspect important privind soluționarea corectă a prezentei cauze, pârâtul învederează instanței de judecată faptul că valoarea de despăgubire în cuantum de 0.16 euro/mp, pe care reclamanta o consideră derizorie, stabilită prin H.G. nr. 841/2012, a fost determinată cu respectarea dispozițiilor art. 11 din Legea 255/2010, evaluatorul, la stabilirea valorii de despăgubire a imobilelor supuse exproprierii, a avut în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Referitor la contravaloarea despăgubirilor, consideră că aceasta este corectă, sens în care arată că la stabilirea acestei valori, expropriatorul a urmat întocmai dispozițiile Legii speciale nr. 255/2010 și ale H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Astfel, valorile despăgubirilor au fost stabilite de către expropriator în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (7), (8) si (9) din Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. (1), (2) si (3) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, pe baza raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Tot astfel, potrivit art. 11 alin. (9) din Legea nr. 255/2010, raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, care va pune la dispoziția evaluatorului, la cerere, expertizele întocmite de camerele notarilor publici.
Expertul evaluator care va întocmi raportul de evaluare este obligat, potrivit art. 8 alin. (I) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, pe baza raportului de evaluare, privitor la terenurile din speță în suprafață de 33 mp și 1133 mp, expropriatorul a stabilit în mod legal, real și corect și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, suma de 0.16 euro/mp reprezentând contravalorea despăgubirilor aferente exproprierii.
Prin prisma celor expuse, pârâtul solicită admiterea excepției prematurității invocată și pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și nefondată. De asemenea, solicită și cheltuieli de judecată, în măsura în care vor fi justificate și dovedite.
În drept, invocă prevederile art. 205 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 22 alin. (1) din Legea 255/2010, art. 11 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepției prematurității invocată de pârât prin întâmăpinare.
Reclamanta solicită a se avea în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 255/2010 care prevede că hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor se comunică solicitantului și se afișează în extras la sediul Consiliului Local, iar art. 22 alin. 1 din aceeași lege, prevede că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție.
Arată că lucrarea de utilitate publică în considerarea căreia a operat exproprierea imobilelor proprietatea acesteia, pentru utilitate publică a fost finalizată și dată în folosință - aspect de notorietate dezbătut în mijloacele de mass-media locale și naționale. Dreptul expropriatului nu poate fi îngrădit sub aspectul accesului liber la justiție respectiv de a se adresa instanței de judecată atâta timp cât activitatea expropriatorului prevăzută și reglementată în legea specială, respectiv aceea de a emite și comunica hotărârea de stabilire a despăgubirilor, nu se circumscrie unui termen rezonabil.
Menționează că nici în prezent nu i-a fost comunicată nici măcar consemnarea despăgubirilor așa precum sunt prevăzute în Decizia de expropriere nr. 841/2012, situație în care sunt înfrânte în totalitate prevederile legale imperative cu privire la caracterul prealabil al plății despăgubirilor, existența unei negocieri reale, în timp util, cu cel expropriat - care trebuie să aibă timpul necesar ca în deplină cunoștință asupra nivelului de tranzacționare a pieții imobiliare să aprecieze corect asupra poziției sale cu privire la negociere, desigur circumscrise prevederilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Ca urmare, reclamanta în calitate de proprietară a imobilelor expropriate, arată că este lipsită de bunurile sale, se menține o situație incertă privind despăgubirile care i se cuvin iar prin încălcarea obligației de respectare a unui termen rezonabil se produce în mod deliberat o pretinsă obturare a accesului său la justiție - situație inacceptabilă raportat termenului scurs de 3 ani de la momentul operării exproprierii pentru utilitate publică.
Totodată mai arată că, situația creată ca urmare a neemiterii hotărârii de acordare a despăgubirilor nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze, atâta timp cât cuantumul despăgubirilor a fost deja stabilit prin Decizia de expropriere 841/28.08.2012 în anexa căreia se regăsesc la poziția 275 și 277 imobilele proprietatea acesteia cu indicarea suprafețelor supuse exproprierii și a sumelor oferite cu titlu de despăgubiri. Ca urmare a notificării comunicate expropriatorului precum și a corespondentei efectuate cu reprezentantul convențional al pârâtului - Direcția de Drumuri si Poduri Timișoara, răspunsul primit nu clarifica nici măcar situația consemnării despăgubirilor stabilite în considerarea caracterului prealabil al plății și nicio mențiune cu privire la un termen rezonabil predictibil fără echivoc cu privire la emiterea hotărârii individuale de acordare a despăgubirilor. Reiterează aspectul pe care îl consideră incident în prezenta cauză respectiv faptul că actul normativ prin care s-a stabilit declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.” - s-a stabilit lista finală a imobilelor supuse acestor proceduri, lista în care aceasta figurează cu două imobile pentru care s-a stabilit o valoare de despăgubire, decizia de expropriere având caracter colectiv.
De asemenea, solicită a se supune aprecierii și incidența dispozițiilor din cuprinsul aceleiași legi speciale în care se arată în art. 9 alin. 4 că transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a expropriatului în proprietatea publică a Statului sau a unităților administrative teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere în vreme ce art. 22 alin. 1 prevede că orice demers al expropriatului nu suspendă transferul dreptului de proprietate.
În apreciere asupra excepției invocate de către pârât solicită a se avea în vedere și similitudinea dintre situația prezentei cauze și situația care a primit rezolvare prin decizia în interesul legii nr. XX din 19.03.2007 potrivit căreia - instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. D. fiind refuzul nejustificat de emitere a hotărârii de despăgubire cererea acesteia nu poate fi considerată prematură.
Cu privire la fondul cauzei reclamanta solicită a se constata nefondarea susținerilor pârâtului. Potrivit art. 26 alin. 1 si 2 din Legea nr. 33/1994 aplicabil potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz altor persoane îndreptățite luând în considerare dovezile prezentate de către aceștia.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor precum și a daunelor în considerarea prevederilor legale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 care stabilește limite și noțiuni de raportare în apreciere nu au fost luate în considerare, pârâtul stabilind prin decizia colectivă de expropriere o valoare derizorie pentru terenul expropriat, diminuată substanțial în raport de nivelul de tranzacționare pe piața imobiliară locală a acestor terenuri, iar prejudiciile adiacente au fost mai mult decât importante deoarece au condus în anul 2012 - operarea exproprierii, 2013 - derularea activităților de construcție pe terenul expropriat, 2014 - perioada în care expropriatorul nu a adus la situația anterioară necesară valorificării agricole a terenurilor proprietatea acesteia cu limita de vecinătate cu terenul expropriat mergând până la situația în care nu a fost prevăzut în acest segment de proiect al pârâtului un drum de acces către terenurile care au rămas în proprietatea acesteia.
Pentru toate cele de mai sus, reclamanta solicită respingerea excepției invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La data de 24.04.2015, reclamanta a depus la dosar cerere adițională prin care solicită obligarea pârâtului S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A., la plata de daune în cuantum de 5.870 euro respectiv echivalentul în lei la data plății efective, pentru ocuparea în totalitate de către pârât a unei suprafețe de teren de 1296 mp adiacentă suprafeței expropriate având nr. cadastral_ Pecica.
Arată că, după data înregistrării acțiunii introductive de instanța la data de 17.04.2015 a solicitat întocmirea unui plan de încadrare în zonă pentru determinarea suprafețelor de teren proprietatea acesteia afectate direct de lucrarea de infrastructură Autostrada „Nădlac-A.”. Această lucrare a fost efectuată ca urmare a constatărilor și măsurătorilor făcute în teren de către specialist autorizat - ing. B. V. și s-a constatat existența unei suprafețe de 1296 mp afectată în totalitate evidențiată în planul de încadrare cu contur verde. Suprafața de teren afectată are linie de vecinătate cu terenul expropriat în conformitate cu HG 841/2012 Anexa nr. 2.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare la cererea adițională prin care solicită respingerea cererii adiționale formulată de reclamantă.
În motivare arată că, prin cererea adițională formulată, reclamanta mai solicită și obligarea pârâtului la plata unor daune în cuantum de 5870 euro, pentru ocuparea și a unei suprafețe de teren de 1296 mp, adiacentă suprafeței expropriate.
Pentru această suprafață de teren la care face referire reclamanta, nu există vreun document care să ateste dreptul de proprietate al acesteia, nefiind suficientă depunerea unei simple planșe foto, din care nu rezultă nicidecum faptul că reclamanta ar fi proprietara acelei suprafețe de teren. Astfel, având în vedere faptul că nu există nici un înscris autentic din care să reiasă că suprafața de teren adiacentă la care face referire reclamanta aparține într-adevăr acesteia, nu se justifică cererea adițională formulată, în speță existând doar simple afirmații nedovedite cu nici un mijloc de probă, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
Prin prisma celor expuse, pârâtul solicită respingerea cererii adiționale formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și nefondată.
În drept, invocă prevederile art. 205 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă.
Reclamanta a depus la dosar note de ședință prin care solicită a se constata o regretabilă rea-credință în modalitatea în care pârâtul înțelege să își facă apărarea raportat cererii adiționale invocând absența vreunei dovezi în dosarul cauzei cu privire la calitatea acesteia de proprietar asupra terenului în suprafață de 1296 mp afectați în totalitate de către lucrările efectuate de către pârât, această suprafață reprezentând o suprafață de teren separate dar cu limita de vecinătate cu suprafețele expropriate care fac obiectul acțiunii introductive de instanță - ceea ce este pe deplin dovedit cu situația de carte funciară, acte la care pârâtul are accesul informatic, mai mult decât atât în anexele exemplarului de acțiune pentru comunicare s-au regăsit aceste extrase de carte funciară și nu în ultimă instanța o minimă diligență din partea pârâtului în sensul de a verifica dosarul pe care aceasta în mod cert îl deține cu privire la cele două exproprieri poziția 275 - 1133 mp din cadastral_ Pecica și poziția 277 - 333 mp din cadastral_ Pecica - anexa nr. 2 HG 841/2012 care specifică cât se poate de clar arealul cadastral în care s-a operat exproprierea ceea ce corespunde cu planul de încadrare în zonă întocmit de către ing. B. V. la cererea acesteia.
Reclamanta mai arată că, din conținutul extraselor de carte funciară_ Pecica -_ mp din care s-a operat exproprierea asupra unei suprafețe de 1133 mp și extrasul de carte funciară_ Pecica - 9472 mp din care s-a operat exproprierea unei suprafețe de 33 mp rezultă că după operarea celor două exproprieri terenul rămas, a rămas în proprietatea acesteia.
Față de dovezile mai sus inserate solicită a se constata faptul că apărarea pe care pârâtul a înțeles să o formuleze raportat cererii adiționale este netemeinică și în afara unei minime analize a acțiunii introductive de instanța cu toate dovezile anexate și mai sus explicate.
Condițiile care au pus-o în situația de a sesiza instanța cu cererea adițională subzistă și în prezent suprafața de teren invocată în cererea adițională este în totalitate ocupată de către pârât, inaccesibilă în totalitate pentru lucrări agricole sau alte lucrări de întreținere, practic această suprafață de teren a ieșit din proprietatea avesteia ca o consecință a extinderii lucrărilor efectuate de către pârât la lucrarea de infrastructură Autostrada „Nădlac-A.”.
Prin încheierea din data de 08.06.2015 s-a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârât.
La data de 02.10.2015 reclamanta a depus la dosar cerere pentru micșorarea câtimii obiectului cererii în temeiul art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC, după cum urmează: Acțiunea introductivă de instanță: - petitul 1 - solicită obligarea pârâtului S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. la plata către acesta a sumei de 5760 euro respectiv echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de despăgubire, reprezentând cuantumul de despăgubiri evidențiat în concluzia finală a raportului de expertiză tehnică judiciară de evaluare realizat și depus la dosarul cauzei.
Cererea adițională - micșorarea câtimii pretențiilor la suma de 337 euro respectiv echivalentul în lei la data plății efective cu titlu de daună, conform opiniei separate depuse la dosarul cauzei de expert ing. Șipos A. reprezentând răspuns la obiecțiunile depuse de către aceasta la raportul de expertiză tehnică judiciară depus în cauză.
La data de 03.12.2015 reclamanta a depus la dosar cerere pentru majorarea câtimii obiectului cererii adiționale în temeiul art. 204 alin.2 pct. 2 NCPC.
Arată că la data de 24.04.2015, a depus la dosarul cauzei cerere adițională iar în conformitate cu concluziile suplimentului la Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară realizată în cauză - în conformitate cu dispoziția dată de către instanța de judecată s-a stabilit valoarea terenului obiect al cererii adiționale la suma de 6.402 euro.
D. urmare, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC reclamanta solicită majorarea câtimii obiectului cererii adiționale la suma de 6.402 euro respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății efective.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel precum a fost formulată, precizată și modificată în sensul restrângerii obiectului acțiunii și a diminuării câtimii pretențiilor în temeiul art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC iar prin sentința ce se va pronunța, solicită a se dispune obligarea pârâtului, S. R., reprezentant de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. la plata către aceasta a sumei de 6.563 euro respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății efective sumă compusă din: 5.972 euro reprezentând despăgubiri pentru terenurile expropriate - 33 mp situați în amplasament A821/4/3 cu nr.cadastral_ Pecica evidențiat în H.G. 841/2012 Anexa 2 poziția 277 și 1.133 mp situați în amplasamentul A821/6/3 cu nr. cadastral_ Pecica evidențiat în H.G. 841/2012 Anexa 2 poziția 275 precum și din suma de 591 euro reprezentând daune acordate pentru redobândirea unei suprafețe de teren similare.
Totodată solicită admiterea cererii adiționale depusă la dosarul cauzei la 24.04.2015, cerere asupra căreia s-a solicitat în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC majorarea câtimii pretențiilor și ca urmare, obligarea pârâtului la plata sumei de 6.402 euro respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății efective reprezentând daune derivate din situația constatată și confirmată de către comisia de experți asupra obturării în totalitate a suprafeței de 1296 mp, concluzie evidențiată în cuprinsul Suplimentului la Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară realizat din dispoziția instanței de judecată și depus la dosarul cauzei la 26.10.2015.
De asemenea, solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 30.08.2012 având în vedere publicarea în M.O. partea I-a nr. 617/28.08.2012 a Deciziei de expropriere privind exproprierile suplimentare raportat coridorului de autostradă Nădlac-A. și până la data plății efective a despăgubirilor și a daunelor; iar în temeiul art. 453 NCPC - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în 2.700 lei onorar avocat conform chitanței fiscale depuse la dosarul cauzei, precum și suma de 3.542 lei reprezentând onorariu de expert compus din - 1500 lei expert Șipos A. și 2042 lei - expert L. Ș., conform chitanțelor CEC Bank depuse în original la dosarul cauzei.
În cauză a fost efectuată expertiza tehnică judiciară.
Din probele administrate în cauză, instanța reține în fapt că exproprierea terenului proprietatea acesteia a fost declanșată în temeiul H.G. nr. 841/2012 privind modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010 pentru declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.”, în anexa 2 la aceasta, suprafețele de teren care urmează a fi expropriate sunt evidențiate la poziția 275 și 277.
În cursul lunii iulie 2012 pârâtul i-a solicitat reclamantei degrevarea terenurilor supuse exproprierii, întrucât acesta a deschis șantierul încă din luna mai a anului 2012. În luna octombrie 2012 reclamanta a fost notificată cu privire la exproprierea conform H.G. 841/2012 pentru pozițiile 275 și 277 din anexa nr. 2. În urma notificării, reclamanta a comunicat pârâtului actele de proprietate deținute nefiind de acord cu prețul stabilit cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, respectiv 0,16 euro pe mp, raportat la valoarea de circulație determinată prin analiza tranzacțiilor ce au ca obiect terenuri similare în zona Pecica. În urma corespondenței purtate cu pârâtul, reclamanta susține că nu a mai primit niciun fel de comunicare din partea pârâtului în pofida faptului că lucrările de construcție erau în plină desfășurare iar despăgubirea stabilită unilateral de către pârât nu a fost consemnată cu caracter prealabil operării exproprierii.
Reclamanta arată că este nemulțumită de faptul că până la data introducerii cererii de chemare în judecată nu a primit nici hotărârea și nici procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor și nici dovada că s-ar fi consemnat la dispoziția acesteia o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, prin cererea adițională, depusă la data de 24.04.2015, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5870 Euro respectiv echivalentul în lei la data plății efective, pentru ocuparea în totalitate de către pârâtă a unei suprafețe de 1296 mp., adiacentă suprafeței expropriate, ce poartă numărul cadastral_ Pecica.
În urma precizării succesive de acțiune se constată că reclamanta solicită obligarea pârâtului, S. R., reprezentant de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. la plata către aceasta a sumei de 6.563 euro respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății efective sumă compusă din: 5.972 euro reprezentând despăgubiri pentru terenurile expropriate - 33 mp situați în amplasament A821/4/3 cu nr.cadastral_ Pecica evidențiat în H.G. 841/2012 Anexa 2 poziția 277 și 1.133 mp situați în amplasamentul A821/6/3 cu nr. cadastral_ Pecica evidențiat în H.G. 841/2012 Anexa 2 poziția 275 precum și din suma de 591 euro reprezentând daune acordate pentru redobândirea unei suprafețe de teren similare.
De asemenea, solicită admiterea cererii adiționale depusă la dosarul cauzei la 24.04.2015, cerere asupra căreia s-a solicitat în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC majorarea câtimii pretențiilor și ca urmare, obligarea pârâtului la plata sumei de 6.402 euro respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății efective reprezentând daune derivate din situația constatată și confirmată de către comisia de experți asupra obturării în totalitate a suprafeței de 1296 mp, concluzie evidențiată în cuprinsul Suplimentului la Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară realizat din dispoziția instanței de judecată și depus la dosarul cauzei la 26.10.2015.
Nu în ultimul rând reclamanta solicită solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 30.08.2012 având în vedere publicarea în M.O. partea I-a nr. 617/28.08.2012 a Deciziei de expropriere privind exproprierile suplimentare raportat coridorului de autostradă Nădlac-A. și până la data plății efective a despăgubirilor și a daunelor; iar în temeiul art. 453 NCPC - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în 2.700 lei onorar avocat conform chitanței fiscale depuse la dosarul cauzei, precum și suma de 3.542 lei reprezentând onorariu de expert compus din - 1500 lei expert Șipos A. și 2042 lei - expert L. Ș., conform chitanțelor CEC Bank depuse în original la dosarul cauzei.
Cererea reclamantei privind terenurile expropriate - 33 mp situați în amplasament A821/4/3 cu nr.cadastral_ Pecica evidențiat în H.G. 841/2012 Anexa 2 poziția 277 și 1.133 mp situați în amplasamentul A821/6/3 cu nr. cadastral_ Pecica evidențiat în H.G. 841/2012 Anexa 2 poziția 275, se grefează pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Concluziile luate în considerare de instanță sunt cele ale raportului de expertiză întocmit de cei trei experți întrucât acesta conține și opinia expertului numit de instanță, L. Ș., opinie exprimată obiectiv fără nici un fel de părtinire. Conform concluziilor raportului de expertiză, întocmit de cei trei experți, după răspunsul la obiecțiunile formulate, valoarea de circulație a suprafeței supuse exproprierii este de 5760 Euro, la care se adaugă daune în sumă de 928 Euro. Totalizând sumele, rezultă că reclamantei i se cuvine o despăgubire în cuantum total de 6688 Euro. La stabilirea acestor sume au fost avute în vedere atât Decizia C.C.R. nr.12 din 15 ianuarie 2015 cât și prevederile art.9 alin.4 din Legea nr.255/2010, evaluarea făcându-se în funcție de momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului și anume în funcție de valoarea de piață estimată pentru anul 2015, la data judecății, întrucât suprafețele de teren nu au fost expropriate și nu a operat până în prezent transferul dreptului de proprietate.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar prețul echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Prin urmare, despăgubirea cuvenită reclamantei este de 6688 Euro, fără alte daune întrucât experții nu au constatat alte prejudicii. Cum însă reclamanta a solicitat doar suma de 6563 Euro și cum instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut, acest capăt din cererea reclamantei va fi admis pentru suma de 6563 Euro.
În schimb nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii daunei pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren, în condițiile în care experții precizează că suma a fost inclusă în despăgubirea totală. Nu se justifică nici acordarea cheltuielilor suplimentare de transport, întrucât experții precizează că, acestea au fost acordate în prima etapă a exproprierii și nu sunt modificări. De asemenea, nu se justifică nici dauna datorată pierderii subvenției, întrucât, potrivit concluziilor raportului de expertiză, rezultă că ulterior exproprierii nu rămân parcele de teren cu suprafețe mai mici de 3000 mp. Nu se justifică nici dauna pentru dezmembrarea terenului întrucât aceasta nu există.
În ce privește cererea adițională, privind acordarea sumei de 6.402 Euro respectiv corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății efective reprezentând daune derivate din situația constatată și confirmată de către comisia de experți asupra obturării în totalitate a suprafeței de 1296 mp, instanța o va respinge ca nefondată. Bunăoară, din răspunsul la obiecțiuni dat de expertul numit de instanță, L. Ș., rezultă că este nefondată cererea privind acordarea acestei sume deoarece această suprafață nu poate fi exploatată agricol și nu se poate determina timpul scurs de la degradare până la refacerea fertilității. Până când nu se reface fertilitatea solului, terenul nu poate fi exploatat agricol și nici nu se poate stabili contravaloarea lipsei de folosință. Ca atare această cerere va fi respinsă ca nefondată.
Pe aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei, respectiv va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 6563 Euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenurile expropriate: suprafața de 33 mp, teren extravilan arabil înscris în C.F._ Pecica și suprafața de 1133 mp. terenul înscris în C.F. nr._ Pecica și daune aduse proprietarului. Va obliga pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumei de mai sus începând cu data rămânerii definitive a prezentei până la data achitării integrale a sumei. Va respinge celelalte pretenții.
Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 3121 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. E. CNP_ cu domiciliul în A., ., . și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. E. R. în A., .. 5-7, ., județ A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara CUI RO_ cu sediul Timișoara .. 18 județul T..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 6563 Euro, sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenurile expropriate: suprafața de 33 mp, teren extravilan arabil înscris în C.F._ Pecica și suprafața de 1133 mp. terenul înscris în C.F. nr._ Pecica și daune aduse proprietarului.
Obligă pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumei de mai sus începând cu data rămânerii definitive a prezentei până la data achitării integrale a sumei.
Respinge celelalte pretenții.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3121 lei cheltuielile de judecată parțiale.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședința publică din 07.12.2015.
Președinte Grefier
C. C. A. L. K.
Red.CCA./Tehnored.LK/18.12.2015
5 ex./3com./
Se comunică cu:
- reclamanta S. E. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. E. R. în A., .. 5-7, ., județ A.
- pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara – Timișoara .. 18 județul T.
- P. de pe lângă Tribunalul A.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1238/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3277/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
