Recuzare executor. Decizia nr. 1394/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1394/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1394/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1394
Ședința publică din 08 decembrie 2015
Președinte M. A. Judecător T. B.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul B. I. în contradictoriu cu intimatul B. Găluți A. împotriva încheierii civile pronunțată în ședința camerei de consiliu din 09.11.2015 de Judecătoria Ineu având ca obiect, recuzare executor.
La apelul nominal se prezintă apelantul asistat de avocat P. Slavoica din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantului depune chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, constatându-se astfel că apelul este legal timbrat. De asemenea depune împuternicire avocațială, chitanță de plată onorariu avocațial – în copie, note de ședință și certificat medico-legal din care rezultă leziunile suferite de nora apelantului ca urmare a ieșirii executorului și acțiunii jandarmilor. Arată că este începută urmărirea penală împotriva expertului D. și pentru executor nu s-a început urmărirea penală.
Nefiind formulate alte cereri și incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului conform celor susținute prin apelul formulat și prin notele de ședință depuse la acest termen, admiterea cererii de recuzare, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin încheierea civilă pronunțată în ședința camerei de consiliu din 09.11.2015 de Judecătoria Ineu s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a executorului judecătoresc Găluți A., formulată de petentul B. I..
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că în dosarul execuțional nr. 312 din 2012 executorul Judecătoresc Găluți A., a întocmit forme de executare în scopul executării silite a titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 910 din 13.06.2012 a Tribunalului A., prin care, printre altele, debitorul urmărit B. I., a fost obligat să predea creditorilor Colțeu M. A. și Colțeu V., imobilul situat în . nr. top 1880/2, înscris în C. F. nr. 1241 N., identificat în raportul de expertiză topografică întocmit de către D. G..
Raportat la motivele de recuzare invocate de petent, prima instanță a reținut că cererea de recuzare a Executorului Judecătoresc Găluți A. este neîntemeiată.
Astfel, nu există nici un fel de probe din care să rezulte că executorul judecătoresc Găluți A., soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii și nici că este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți.
De asemenea, nu s-a făcut dovada existenței unei vrăjmășii între Executorul Judecătoresc și petentul B. I..
Totodată, petentul nu a invocat situația concretă din care să rezulte interesul executorului judecătoresc în dosarul de executare nr. 312/2012, situație care nu poate fi întrevăzută nici din actele folosite în probațiune.
Faptul că executarea s-ar efectua fără titlu executoriu în privința construcțiilor existente și asupra animalelor care se găsesc pe suprafața de teren ce trebuie predată, nu dovedește un interes, astfel că nu poate fi analizat în procedura recuzării, ci a contestației la executare.
Este de observat că executarea silită din dosarul de executare nr. 312/2012 este instrumentată de executorul judecătoresc a cărui recuzare se solicită, de la data de 3.09.2012, iar plângerea penală invocată de petent a fost formulată pro causa, după o perioadă de trei ani în care a promovat nenumărate contestații la executare, în scopul de a tergiversa în continuare finalizarea dosarului de executare.
Deosebit, soluționarea dosarului execuțional într-un mod care atrage nemulțumirea petentului poate fi cenzurată pe calea contestației la executare, nu prin intermediul cererii de recuzare.
În consecință, constatând că nu sunt întrunite nici celelalte cazuri de recuzare prevăzute de art. 27 din vechiul Cod de procedură civilă, prima instanță a respins ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petentul B. I..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul B. I. prin care a solicitat admiterea apelului.
În motivare a arătat că prima instanță a reprodus cererea de recuzare, și practic pe o jumătate de pagină, a respins-o numai pe supoziții, fără o analiză a tuturor probelor administrate și menționate la fila 5 alin. 2 din încheierea atacată.
În situația în care prima instanță prin exercitarea rolului activ așa cum acesta era reglementat de art. 129 alin. 5 vechiul Cod de procedură civilă, art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin orice mijloace pentru aflarea adevărului, prima instanță s-a rezumat a ignora probele și a se pronunța în afara acestora.
Or acest deziderat ce viza aflarea adevărului, nu a fost respectat de prima instanță, care așa cum rezultă din practicaua încheierii, s-a limitat a asculta pe executor și a apreciat că ce spune acesta este literă de lege, atitudine care vine în totală contradicție cu probele de la dosar.
Încălcarea flagrantă a legii de către executor demonstrează fără tăgadă că acesta manifestă un interes nemijlocit pentru punerea în executare a titlului executoriu Dec. 910/R/2012, iar faptul că a uzat chiar de acte false pentru acest demers, atestă interesul acestuia de a pune în executare cu orice preț, chiar dacă pentru aceasta ar fi necesar chiar să se înregistreze victime.
Important pentru dl executor este de a servi nu înfăptuirea justiției, ci interesele familiei Colțeu, familie cercetată penal și împotriva căreia s-a început urmărirea penală de structura cea mai competentă de combatere a corupției, DNA.
Analizând titlul executoriu, prima instanță nu putea decât să admită cererea de recuzare întrucât Dec. civ. nr. 910/13. iunie 2013, prin dispozitiv arată că obligă părțile, în consecință pe B. I. și H. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren așa cum acesta a fost identificat de expertul D. G., expert care la rândul său este urmărit penal, în același dosar DNA 1/P/2014, exact în legătură cu expertiza efectuată în Dosarul_, dosar în care s-a pronunțat Dec. civ. nr. 910/13. iunie 2013 a cărei executare se solicită.
Mai mult, ceea ce a omis a analiza judecătorul fondului a fost că părțile ale căror interese le apără, respectiv familia Colțeu, nu au contestat raportul de expertiză criminalistică extrajudiciară depus la dosarul de contestație la executare_ și atitudinea vădit părtinitoare a executorului judecătoresc care, la solicitarea insistentă a instanței de a depune dovada înregistrării cererilor în dosarul de înregistrări de la Biroul executorului judecătoresc, acesta a depus ostentativ, tot cererile de repunere pe rol, ca și cum nu ar fi înțeles cererea explicită formulată de instanță și abia mult mai târziu, la al treilea termen de judecată, să menționeze că acele cereri nu au fost înregistrate.
În atare situații operează desigur și luarea în considerare, în soluționarea unor cereri a prezumțiilor, întrucât legiuitorul a permis că sunt prezumții care sunt lăsate la înțelepciunea judecătorului, astfel că acesta poate să constate consecințele unor fapte și raporturi juridice pornind de la fapte cunoscute, pentru a se ajunge la fapte necunoscute.
Or, faptul că retrocedarea Satului N. este de notorietate națională, în raport de probele de necontestat depuse la dosar din care rezultă că însăși presupusul titlu executoriu Dec. 910/2012, este clădit pe un fals, precum și faptul că beneficiarii executării, întreaga familie Colțeu este cercetată penal, pentru fapte de corupție, unde se menționează în mod clar că aceștia au făcut presiuni asupra unui judecător de la Judecătoria Ineu, T. A., pentru a obține pe gratis întabularea satului, erau dovezi de necontestat, privind interesul și vrăjmășia de care dă dovadă executorul, în ceea ce privește finalizarea unei executări, care este penală și nu civilă.
Incidentele generate de executorul judecătoresc cu ocazia îndeplinirii executării cu orice preț, în afara oricărei norme, morale și legale, nu are drept mobil decât aceea de a intimida, de a supune opresiunii nu numai pe el, dar întreg satul N., care se află sub stăpânirea familiei Colțeu, prin sentința civilă 657/2006, pronunțată de această instanță, sentință care nu îi este opozabilă, pentru că familia Colțeu, pentru retrocedarea satului nu s-a judecat cu niciun sătean, ci numai cu cele două comisii de fond funciar.
A învederat că decizia civilă, pe care executorul dorește a o finaliza, practic nu poate fi pusă în executare având în vedere următoarele aspecte:
1. Familia Colțeu s-a judecat numai în contradictoriu cu el și cu H. G., prin urmare, nu s-a judecat cu ceilalți membrii ai familiei respectiv soția lui B. A., fiul B. A., N. B. B. .
2. Pentru a forța executarea, executorul judecătoresc a uzat de dispozițiile art. 888 pct. 2 noul Cod procedură civilă, neaplicabil speței, pentru a găsi pretextul a pătrunde în incinta construcțiilor, cu toate că potrivit dispozitivului dec. civ. nr. 910/2012 familia Colțeu nu deține niciun titlu asupra acestora.
3. Nu putea fi obligat să ridice bunurile proprii, având în vedere că în gospodărie au bunuri toți membrii familiei, bunurile fiind în devălmășie, familia Colțeu nedeținând vreo hotărâre de partajare a bunurilor din această devălmășie.
4. Asupra bunurilor proprii ale nurorii lui care are în proprietate peste 400 de capete de animale, dl. executor nu deține vreun titlu, pentru a fi ridicate.
5. Asupra construcțiilor, aflate pe ternul din litigiu, de asemenea executorul nu deține niciun titlu
6. Prin încheierea nr. 44/2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în camera de consiliu la 28 ianuarie 2013, în Dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de executor de a pătrunde în încăperi, instanța a invocat prin respingerea cererii faptul că, executorul în temeiul art. 384 vechiul Cod procedură civilă, poate intra cu forța în încăperi, dar această intrare este posibilă, numai în cazul în care s-a obținut titlu și pe construcții și titlul este opozabil tuturor celor care locuiesc în imobil, situație care nu se regăsește în speță, abuzul executorului fiind mai mult decât fățiș și nemijlocit.
7.Ceea ce a omis total a observa prima instanță este și faptul că prin încheierea 44/2013, s-a dispus expresis verbis: „în fine, la art. 571 indice 1 alin. 1 se prevede că: Pot fi executate silit, obligațiile al căror obiect, constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun, ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații sau altei lucrări, ori în îndeplinirea oricărei alte activități, stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, executorul, sau după caz creditorul, în raport cu împrejurările cauzei, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanța de executare în vederea unei amenzi civile".
8. În consecință atâta timp cât în titlul executoriu nu există nicio mențiune privind evacuarea bunurilor mobile și o hotărâre judecătorească de preluare a imobilelor construcții, executorul nu putea intra în incinta curții și a construcții/or și nu putea dispune evacuarea decât dacă familia Colțeu era titulara unei hotărâri de evacuare și a unei hotărâri pe obligația de a face, în contradictoriu cu ceilalți membrii ai familiei lui, în caz contrar tot ce a întreprins executorul judecătoresc, constituie un abuz ce cade desigur sub incidența legii penale.
9. Executorul judecătoresc nu a parcurs procedura stabilită de art. 580 indice 3 Cod procedură civilă întrucât obligația de a evacua bunurile mobile presupune punerea în executare a unei obligații de a face obligație care nu a constituit vreun capăt de cerere prin cererea de intervenție formulată de familia Colțeu, dacă era titulara și unei astfel de cereri, trebuia așa cum a arătat parcursă procedura stabilită de art. 580 indice 3 vechiul Cod procedură civilă.
10. Mai mult art. 643 alin. 2 teza a doua precizează expres: „hotărârile potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari", acest text de lege clarifică întrutotul faptul că Dec. civ. nr. 910/2012 R, nu poate fi pusă în executare ceea ce denotă că cererea de recuzare a executorului este pe deplin justificată.
În drept a invocat art. 10 din Leg. 188/2000 art. 27 vechiul Cod procedură civilă.
Intimatul B. Găluți A., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța reține că prin decizia civilă nr. 910 din 13.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, petentul B. I. a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie intervenienților Colțeu M. A. și Colțeu V., imobilul situat în . nr. top 1880/2, înscris în CF 1241 N., așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit de expert D. G., ce face parte integrantă din hotărâre.
Decizia civilă nr. 910 din 13.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ face obiectul executării silite în dosarul execuțional nr. 312/2012 pe rolul Biroului Executor Judecătoresc Găluți A., executorul judecătoresc Găluți A..
La data de 02.11.2015, executorul judecătoresc Găluți A. a emis o înștiințare prin care petentul B. I., în calitate de debitor este informat că la data de 10.11.2015, ora 10, executorul judecătoresc se va prezenta la imobilul situat în N., identificat cu nr. top 1880/2, înscris în CF 1241 N., în vedere punerii în executare silită a titlului executoriu menționat, respectiv să procedeze la evacuarea imobilului și ridicarea bunurilor mobile din incintă.
În conformitate cu prevederile art. 10. alin. 1 din Legea nr. 188/2000, republicată, executorii judecătorești pot fi recuzați în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Conform dispozițiilor art. 27 pct. 1 și pct. 9 Cod procedură civilă, invocate de petentul apelant în susținerea cererii de recuzare, executorul poate fi recuzat când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți; dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.
În motivarea cererii de recuzare, petentul invocă următoarele aspecte, reluate și prin motivele de apel: primul act de executare a fost somația din 21.09.2012, iar următorul act de executare a fost somația din 02.07.2015, cu mult după împlinirea termenului prev. de art. 389 alin. C. (perimare), această a doua somație fiind contestată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu, în care a invocat excepția perimării executării silite; executorul judecătoresc a depus în acest dosar mai multe cereri de repunere pe rol pe care petentul le consideră falsificate prin antedatare, iar petentul a depus un raport de expertiză extrajudiciară criminalistică grafoscopică a cărui concluzie susține afirmația sa privitor la antedatarea cererilor de repunere pe rol; neopozabilitatea titlului executoriu - Decizia Civilă nr. 910/R/2012 în raport cu contestatoarea B. A., aceasta nefiind parte în Dosar nr._ .
Datorită falsului constatat de expertul criminalist prin expertiza extrajudiciară (referitor la antedatarea cerilor de repunere pe rol) a formulat plângere penală și împotriva executorului judecătoresc în dosarul nr. 1 /P/2015.
Titlul executoriu nu este opozabil celorlalți membri ai familiei sale; petentul a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc la 15.10.2015; s-a început urmărirea penală împotriva expertului judiciar D. G. pentru falsul realizat cu ocazia întocmirii expertizei topografice în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu finalizat cu pronunțarea titlului executoriu.
Instanța constată că susținerile apelantului privitoare la perimarea executării silite și la faptul că titlul executoriu nu este opozabil celorlalți membri ai familiei sale nu se încadrează în motivele de recuzare ale executorului, fiind doar motive de contestație la executare, care au și fost invocate în contestația la executare din dosarul nr._ (perimarea) aflat în faza recursului. La fel, modul în care executorul a răspuns solicitării primei instanțe din dosarul de mai sus privitor la dovada înregistrării cererilor de repunere pe rol, face obiectul contestației la executare aflată în faza recursului.
Emiterea înștiințării din 02.12.2015 reprezintă un act de executare, iar nu un motiv de recuzare a executorului. Împotriva acestui act de executare, petentul a formulat de altfel contestație la executare, în dosar nr._, pe rolul Judecătoriei Ineu, inclusiv pentru motivul că titlul executoriu nu este opozabil celorlalți membri ai familiei sale.
Plângerea penală împotriva expertului judiciar D. G. pentru falsul realizat cu ocazia întocmirii expertizei topografice în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu finalizat cu titlul executoriu, este, conform art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă motiv de revizuire a hotărârii judecătorești - titlu executoriu, (dacă se ajunge la condamnarea expertului), iar nu de recuzare a executorului.
De asemenea plângerea penală împotriva executorului judecătoresc nu este motiv de recuzare nici pe tărâmul art. 27 pct. 9 (vrăjmășia), nici al pct. 5 (judecata penală, caz în care existența dușmăniei este prezumată); doar începerea urmăririi penale, constituie conform dispozițiilor legale, motiv de recuzare a executorului.
Argumentele invocate de apelant ce vizează critici aduse actelor de executare silite sunt supuse cenzurii instanței judecătorești pe calea contestației la executare.
Chiar și în ipoteza dovedirii efectuării unor greșeli în aplicarea legii de către executorul judecătoresc nu se poate reține imparțialitatea executorului judecătoresc, deoarece recuzarea a fost reglementată pentru înlocuirea executorului care nu este imparțial în efectuarea actelor ce țin de competența sa, iar nu pentru corectarea erorilor în realizarea actelor de executare silită.
Conform dispozițiile art. 7 din Legea 188/2000, executorul judecătoresc are următoarele atribuții: punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii; notificarea actelor judiciare și extrajudiciare; comunicarea actelor de procedură; recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe; aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă; întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă; întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui.
Instanța constată că demersurile întreprinse de executorul judecătoresc investit cu dosarul execuțional nr. 312/2012 aflat pe rolul Biroului Executor Judecătoresc Găluți A., se circumscriu acestor prevederi legale.
Mai susține petentul că executorul a venit cu poliția și jandarmii la sălașul familiei B. - aspect ce a creat o stare de tensiune extremă asupra soției dânsului.
Nici acest motiv nu poate fi considerat ca temei pentru admiterea cererii de recuzare, în condițiile în care dispozițiile art. 3731 și art. 3732 Cod procedură civilă prevăd că executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.
Atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.
Prin urmare în condițiile în care petentul a susținut că executorul are interes în realizarea executării silite fără explicații, fără lămurirea în concret a interesului, iar celelalte motive de recuzare privitoare la dușmănie vizează diferite acte de executare silită, instanța constată că cererea de recuzare nu este întemeiată, astfel că în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul B. I. în contradictoriu cu intimatul B. Găluți A. împotriva încheierii civile pronunțată în ședința camerei de consiliu din 09.11.2015 de Judecătoria Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2015.
Președinte Judecător Grefier
M. A. T. B. V. L.
Red.TB / Thred.MC
4 ex./ 2 .
Nu se comunică cu:
- apelantul B. I. – .. 55/A județul A.
- intimatul B. Găluți A. – Ineu . județul A.
Primă instanță – Judecătoria Ineu - judecător C. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1395/2015. Tribunalul ARAD | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1237/2015.... → |
|---|
