Obligaţie de a face. Sentința nr. 144/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 144/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 1128/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1128
Ședința publică din data de 12 octombrie 2015
Președinte C. C. A.
JudecătorRamona M.
GrefierLidia K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta .. în contradictoriu cu intimata G. E., împotriva sentinței civile nr.144 din 02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect succesiune – obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei – avocat C. C. din Baroul A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 162 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul apelantei depune la dosar împuternicire avocațială și o procură specială în suplimentarea probațiunii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, respectiv admiterea capetelor de cerere formulate pe calea acțiunii oblice privind dezbaterea succesiunii după defuncta D. F. și întabularea terenului în cartea funciară cu titlu de moștenire pe numele intimatei, fără cheltuieli de judecată.
Totodată arată că nu poate încheia contractul de vânzare de cumpărare deoarece nu este dezbătută moștenirea.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 22 iunie 2015 constată că prin sentința civilă nr. 144 din 02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul civil nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta G. E., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că înscrisul intitulat „Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” aut. sub nr.1444/5.11.2009 este încheiat între pârâta G. E. în calitate de promitentă-vânzătoare și reclamanta . în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect suprafața de 8600 mp teren agricol, menționat în Procesul-verbal de punere în posesie nr.3/2008.
Ulterior a fost emis Titlul de proprietate nr._/13.10.2010 pentru defuncta D. F. decedată la data 10.01.1999, conform certificatului de deces, imobilul fiind întabulat în CF_ Târnova.
Astfel cum rezultă din extrasul din registrul de naștere, certificatul de naștere și declarația martorului propus de reclamantă T. G., pârâta D. E. este fiica defunctei, iar după deces bunurile acesteia au rămas pârâtei.
În drept, din dispozițiile art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, art.3, 4 și art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 se desprinde regula că pentru actul juridic civil se aplică legea în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic. Având în vedere aceste prevederi legale, în raport cu data actului, prima instanță a constatat că prevederile art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 sunt aplicabile în prezenta cauză.
Prin art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 s-a prevăzut că în situația în care ulterior încheierii unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, ce poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Din reglementările legale enunțate rezultă că, pentru admisibilitatea unei atare acțiuni, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții, și anume, să existe un antecontract valabil încheiat cu respectarea dispozițiilor art.948 Cod civ.1864; antecontractul să fie dovedit potrivit dreptului comun; una din părți să refuze autentificarea actului; reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului, iar promitentul cumpărător să nu fie incapabil a dobândi acel bun la data pronunțării sentinței. Astfel, în ipoteza refuzului promitentului-vânzător de a încheia contractul în formă autentică, promitentul-cumpărător poate cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În acest cadru juridic, prima instanță a constatat că are posibilitatea ca, prin suplinirea consimțământului obligației de a face izvorâtă dintr-un antecontract, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, doar în ipoteza în care pârâta refuză încheierea actului.
Totodată prima instanță a mai reținut că în prezenta cauză această condiție nu este îndeplinită, pârâta fiind de acord cu antecontractul încheiat, dar nu se poate deplasa la un birou notarial pentru a încheia actul în formă autentică, datorită stării de sănătate.
Moștenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba. În acest sens, art.91 din Legea nr.71/2011 dispune că moștenirile deschise înainte de . Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoarea la data deschiderii moștenirii. În raport cu data decesului, instanța reține că prevederile Codului civil din 1864 sunt aplicabile în prezenta cauză pentru cererea privind succesiuni.
Având în vedere dispozițiile art.974 cod civil din 1864 care reglementează acțiunea oblică, prima instanță a constatat că este nefondată cererea reclamatei formulată pe cale oblică, pentru a se constata calitatea pârâtei de unic moștenitor, în calitate de fiică, după defuncta pentru care a fost emis titlul de proprietate și atribuirea imobilului către moștenitoare, cât timp pârâta este de acord cu promisiunea făcută, imobilul este întabulat, iar potrivit art. 11 alin.1 din Legea nr.36/1995: „Notarul public își desfășoară activitatea la sediul biroului notarial în care funcționează. Pentru îndeplinirea obligațiilor profesionale, notarul public se poate deplasa și în afara sediului biroului notarial, în limitele circumscripției teritoriale a judecătoriei în care își desfășoară activitatea”.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că în cauză nu s-a făcut dovada respectării dreptului de preempțiune și avizul final conform art.4, 5 și 9 din Legea nr.17/2014, prima instanță a respins cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta G. E., ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta .. prin care ca solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, respectiv admiterea capetelor de cerere formulate pe calea acțiunii oblice, privind dezbaterea succesiunii după defuncta D. F. și întabularea terenului în cartea funciară, cu titlu de moștenire, pe numele intimatei, fără cheltuieli de judecată.
În motivare apelanta arată că prin Sentința nr. 144/2015, Judecătoria Ineu a respins cererea acesteia, ca nefondată, apreciind în esență că intimata nu contestă promisiunea încheiată, dezbaterea succesiunii și contractul de vânzare cumpărare neputând fi încheiate datorită stării de sănătate a acesteia care nu i-a permis să se deplaseze la notar, însă prima instanță, raportat la prevederile art. 11 alin. 1 din Legea 36/1995, a apreciat că notarul public se poate deplasa și în afara sediului biroului notarial.
Totodată, apelanta învederează faptul că, apelul său vizează doar acțiunea oblică privind dezbaterea succesiunii după defuncta D. F.. Cu privire la acest aspect, apreciază sentința primei instanțe ca fiind neîntemeiată, practic cererea fiind respinsă pe motivul că nu a urmat procedura succesorală în fața notarului public, în condițiile în care instanța a apreciat că notarul se poate deplasa pentru încheierea actelor și în afara biroului notarial, având în vedere că intimata nu se poate deplasa.
Apelanta mai arată că, a încheiat cu intimata G. E., o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, autentificată la BNP L. Feier sub nr. 1444/05.11.2009, având ca obiect suprafața de 8600 mp, teren agricol, identificat în Titlu de proprietate nr._/13.10.2010, ./10 - 8600 mp intabulat în C.F._ Târnova. În baza contractului menționat anterior, a dobândit calitatea de creditor al intimatei, putând exercita în condițiile art. 1560 NCC, o acțiune oblică, ce are ca obiect dezbaterea succesiunii după defuncta D. F., mama intimatei și titulara dreptului de proprietate asupra terenului. În acest sens apelanta solicită ca instanța de apel, să constate că sunt îndeplinite toate condițiile exercitării acțiunii oblice.
Chiar dacă pârâta, G. E., nu a contestat promisiunea încheiată, aceasta a neglijat să își exercite drepturile, aspect care justifică cererea apelantei, având ca interes legitim, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 8600 mp, în condițiile în care și-au respectat toate obligațiile asumate prin contract. De asemenea, consideră că această cerere, nu se încadrează în sfera actelor cu caracter personal, ci este o acțiune patrimonială care privește un drept existent în patrimoniul debitorului.
Cu privire la demersurile efectuate în fața notarului public, apelanta solicită a se observa că la dosarul cauzei, sunt depuse o . înscrisuri, solicitate de B.N.P. L. Feier. Aceste înscrisuri fac dovada că anterior înregistrării acțiunii, s-a adresat unui notar public pentru dezbaterea moștenirii și încheierea contractului de vânzare cumpărare. Procedura succesorală notarială nu a putut fi finalizată, deoarece intimata G. E. este imobilizată la pat, aspect confirmat în fața primei instanțe de martorul T. G.. În aceste condiții, în mod firesc, apelanta arată că a solicitat B.N.P. L. Feier, să se deplaseze în teren, la domiciliul intimatei. Doamna notar, datorită volumului mare de muncă de la birou, a arătat că nu fac deplasări în teren. Alte birouri notariale din circumscripția Judecătoriei Ineu, nu au recunoscut calitatea apelantei de creditoare în baza promisiunii încheiate cu intimata, sau au condiționat deplasarea în teren de prezentarea unor acte medicale, care să ateste situația intimatei, acte pe care nu le deține.
Mai mult decât atât, apelanta arată că a făcut demersuri inclusiv pentru identificarea rudelor intimatei și numirea în condițiile art. 178 și urm. NCC, a unui curator, însă și aceste demersuri au rămas fără rezultat. D. ulterior efectuării demersurilor descrise anterior, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ineu, cererea ce formează obiectul prezentului dosar.
Pentru motivele indicate anterior, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și raportat la înscrisurile depuse în probațiune și la declarațiile martorului, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța: să se constatate deschisă succesiunea după defuncta D. F., decedată la data de 10.01.1999, cu ultimul domiciliu în .; să se constatate că unic moștenitor legal acceptant al defunctei D. F., este intimata G. E., în calitate de fiică; să se constate că din masa succesorală rămasă în urma defunctei D. F. face parte și cota de 1/1 din terenul extravilan situat pe raza comunei Târnova, identificat în Titlu de proprietate nr._/13.10.2010, ./10 - 8600 mp, intabulat în C.F._ Târnova; să se dispună autorizarea Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Ineu să intabuleze dreptul de proprietate al intimatei G. E., în C.F._ Târnova, în cotă de 1/1.
În drept apelanta invocă dispozițiile art. 466 și urm. NCC.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând apelul de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică iar motivele de apel formulate împotriva acestei hotărâri nu pot fi primite, pentru cele ce succed:
Astfel, așa cum rezultă din economia litigiului pendinte, părțile au încheiat o „Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare”, autentificată sub nr.1444/5.11.2009 prin care pârâta-intimată G. E. în calitate de promitent-vânzător s-a obligat să-i vândă în viitor reclamantei-apelante . în calitate de promitent-cumpărător, suprafața de 8600 mp teren agricol, menționat în Procesul-verbal de punere în posesie nr.3/2008.
După încheierea acestei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare, a fost emis Titlul de proprietate nr._/13.10.2010 pentru defuncta D. F. decedată la data 10.01.1999, conform certificatului de deces, imobilul fiind întabulat în CF_ Târnova.
Din probatoriul administrat în fața primei instanțe a rezultat că pârâta-intimată D. E. este fiica defunctei, iar după deces bunurile acesteia au rămas pârâtei-intimate.
Prima instanță a reținut corect că, în lumina prevederilor art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată și a prevederilor art.3, 4 și art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, pentru punerea în aplicare a Codului civil, actul juridic civil este guvernat de legea în vigoare la data încheierii acestuia atât în privința condițiilor de validitate cât și în privința regulilor de interpretare sau în privința efectelor actului juridic, pentru executarea obligațiilor asumate de părți și pentru încetarea actului juridic. Întrucât data încheierii promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare este 05.11.2009, deci înainte de . Codului civil din 2009, ce s-a produs la 01.10.2011, prima instanță a reținut corect incidența prevederilor art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005.
Potrivit art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, în situația în care ulterior încheierii unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, ce poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Din dispozițiile legale de mai sus, tribunalul reține că, o hotărâre care să țină loc de contract autentic de înstrăinare imobiliară poate fi pronunțată doar în condițiile în care pârâtul (promitent-vânzător/cumpărător) refuză nejustificat să se prezinte la notar în vederea perfectării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare. În această situație dreptul dedus judecății devine un drept litigios, iar instanța este chemată să sancționeze acest refuz și să oblige pârâtul să respecte obligațiile asumate prin promisiunea sinalagmatică. per a contrario, în cazul în care pârâtul este de acord să perfecteze contractul în formă autentică, sau nu refuză expres perfectarea contractului, sau refuzul acestuia este justificat (interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005), dreptul dedus judecății nu este un drept litigios, ci este de natură necontencioasă, părțile trebuind să se adreseze notarului public pentru perfectarea acordului lor de voință și nu instanței de judecată. Altminteri ar exista posibilitatea ca instanța să se substituie notarului sau voinței părților chiar și în absența unui raport conflictual dintre părți, fapt ce ar excede legii, ajungându-se în situația depășirii atribuțiilor judecătorești. Așadar, în situația în care reclamantul nu face dovada punerii în întârziere a pârâtului printr-o notificare adresată acestuia, prin care îi cere perfectarea contractului de înstrăinare imobiliară, anterior sesizării instanței, precum și în cazul în care pârâtul este de acord cu cererea reclamantului, acțiunea reclamantului trebuie respinsă ca neavând caracter contencios, mai precis nu îndeplinește condițiile art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005. De asemenea, în cazul refuzului justificat al pârâtului de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, deși dreptul reclamantului devine litigios, cu toate acestea, acțiunea trebuie respinsă ca nefondată, desigur cu condiția ca justificarea refuzului pârâtului să fie constatată de instanță.
Raportând acest raționament la starea de fapt ce rezultă din litigiul pendinte, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut corect faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare. Astfel, pârâta-intimată nu numai că nu a refuzat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică dar și-a manifestat acordul în acest sens, acord constatat prin procesul-verbal depus de avocatul reclamantei-apelante la dosarul primei instanțe la fila 20. În această ipoteză, neexistând refuzul pârâtei intimate de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, la care s-a obligat prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, motiv pentru care acest capăt de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract de vânzare-cumpărare a fost corect respinsă.
În ce privește capătul de cerere vizând dezbaterea succesiunii, pe cale oblică, după defuncta D. F., autoarea pârâtei-intimate, tribunalul apreciază că aceasta este nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile unei asemenea acțiuni oblice. Astfel, cum s-a arătat în expozeul de mai sus, pârâta-intimată nu a refuzat niciun moment să-și exercite drepturile, dorind efectuarea tuturor demersurilor privind dezabaterea succesiunii după autoarea sa precum și perfectarea promisiunii sinalagmatice încheiate cu reclamanta-apelantă într-un veritabil contract de vânzare-cumpărare. Singurul motiv pentru care dezideratul părților din litigiu nu se poate realiza este starea precară de sănătate a pârâtei-intimate, ce nu-i permite acesteia deplasarea la notarul public pentru finalizarea operațiunilor juridice sus menționate. Cu toate acestea, sănătatea precară a pârâtei-intimate nu poate constitui un argument pentru admiterea acțiunii și nici un motiv pertinent de apel întrucât potrivit art. 11 alin.1 din Legea nr.36/1995: „Notarul public își desfășoară activitatea la sediul biroului notarial în care funcționează. Pentru îndeplinirea obligațiilor profesionale, notarul public se poate deplasa și în afara sediului biroului notarial, în limitele circumscripției teritoriale a judecătoriei în care își desfășoară activitatea”. Așadar, părțile puteau apela la serviciile unui notar public, care să se deplaseze la domiciliul pârâtei-intimate pentru perfectarea operațiunilor juridice, care fac obiectului prezentei cauze. Împrejurarea că mai mulți notari ar fi refuzat deplasarea la domiciliul pârâtei-intimate nu a fost dovedită în cauză, fiind doar o simplă afirmație a reclamantei-apelante și de altfel, nu prezintă relevanță, dat fiind faptul că textul art.5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 prevede cerința refuzului părții din promisiunea de vânzare-cumpărare de a perfecta contractul și nicidecum refuzul notarului public .
Din cele ce preced, având în vedere că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că apelul declarat împotriva acesteia este neîntemeiat, tribunalul îl va respinge în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă.
Întrucât nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta .. înregistrată sub nr. J32/202/13.03.2002, C._, cu sediul în Sibiu ., jud. Sibiu și cu sediul procesual ales la cabinet avocat C. C. în A., ., ., ., în contradictoriu cu intimata G. E. CNP_ cu domiciliul în ., ., împotriva Sentinței civile nr.144 din 02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.10.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.CCA/Thred.LK/16.10.2015
4ex./2com./
Se comunică cu:
apelanta . cu sediul procesual ales la cabinet avocat C. C. în A., ., ., .
intimata G. E. cu domiciliul în ., .
Prima instanță – Judecătoria Ineu - Judecător – P. I. A.
| ← Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 12-10-2015,... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
