Contestaţie la executare. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 882/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.882
Ședința publică din data de 19 august 2015
Președinte N. S.
Judecător C. N.
Grefier I. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu Ș. A. I. – Persoană Fizică Autorizată, împotriva sentinței civile nr. 3877/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG 80/2013.
Intimatul învederează instanței că nu a formulat întâmpinare.
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul solicită respingerea apelului arătând că este mulțumit de soluția instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 28 iulie 2015, constată că prin sentința civilă nr. 3877 din 07.07.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul Ș. A. I. PFA, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.. S-a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr._/2015 al intimatei. S-a dispus restituirea către contestator, la cererea acestuia, a sumei de 145 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În cauză nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la 20.02.2015 Ministerul Finanțelor Publice a primit de la Dior A. AF suma de 500 de lei, cu titlu de amendă contravențională, în cuantum redus potrivit art. 28 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în considerarea procesului verbal . nr._; cu toate acestea, din examinarea actului sancționator emis de ANPC, rezultă că obligația de plată era de doar 250 de lei; intimata nu a oferit o explicație pentru primirea unei sume mai mari deși, astfel cum rezultă din prescripțiile art. 1470 C. civ., orice plată presupune o datorie. Ca urmare, observând aceea că și petenta a fost sancționată contravențional în aceeași zi cu plătitoarea, de același organ administrativ, în condițiile în care are același sediu cu aceasta din urmă, prima instanță a constatat că există temei spre a se prezuma, în sensul art. 329 Cod procedură civilă, că parte din suma consemnată în chitanța din 20.02.2015 a fost remisă cu intenția de a stinge obligația de plată a amenzii contraveționale, precum și aceea că, în această situație, intimatei îi revine sarcina probei contrare.
Intimata, cum s-a arătat, nu a oferit explicații și, cu atât mai puțin, nu a probat că a primit suma de 250 de lei cu titlu diferit decât stingerea obligației de plată a amenzii aplicate prin procesul verbal . nr._.
Ca urmare, văzându-se că nu există creanța invocată, în baza art. 174 Cod procedură civilă, a fost admisă prezenta contestație și a fost anulată executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr._/2015 al intimatei.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, a fost restituită către contestator, la cererea acestuia, suma de 145 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, conform chitanței ARZIM nr. 1958.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. prin care solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii ca rămasă fără obiect a contestației la executare.
În motivare apelanta arată că a început executarea silită împotriva contestatorului ca urmare a comunicării de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor prin adresa nr.596/22.04.2015, înregistrată la A.J.F.P. A. sub nr._/28.04.2015, a Procesului Verbal de constatare a contravențiilor nr._/19.02.2015 pentru suma de 2000 lei, fără a se face vreo mențiune cu privire la faptul că amenda a fost achitată în termen de 48 ore de la data aplicării acesteia. Astfel că, din analiza fișei sintetice s-a constatat că debitorul nu a achitat suma stabilită prin Procesului Verbal de constatare a contravențiilor nr._/19.02.2015, fapt pentru care A.J.F.P A. a procedat la începerea executării silite prin emiterea somației nr._/30.04.2015.
Deasemenea precizează faptul că, și la data prezentei contestatorul figurează în continuare cu obligația de plată stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției emis de Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor. În situația în care instituția mai sus amintită consideră că plata efectuată de petent, așa cum se specifică în contestația la executare și este specificată și în sentința atacată, este aferentă titlului executoriu transmis instituției apelante, aceasta poate fi orcând să solicite restituirea acestui titlu, caz în care vor fi ridicate toate măsurile de executare silite întreprinse deja.
Totodată apelanta învederează faptul că prin contestația la executare, contestatorul nu a adus nicio critică concretă formelor de executare emise de A.J.F.P. A., apărările contestatorului neputând fi reținute de către instanță, contestația la executare fiind o cale de atac contra măsurilor de executare nelegale, astfel că, cel ce recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare, însă în speță nu există îndoială cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului.
Pentru toate motivele invocate, apelanta solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a Sentinței civile nr. 3877/07.07.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ și respingerea contestației la executare formulată de contestatorul Ș. A. I. PFA.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 N.C.P.C și actele normative invocate în cuprisnul cererii de apel.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că amenda contravențională de 2000 lei aplicată contestatorului a fost achitată de acesta în 48 ore de la întocmirea procesului verbal, beneficiind astfel de facilitatea legală, aceea de a plăti jumătate din minimul amenzii, fapt ce în speță reprezinta suma de 250 lei. Această sumă a fost achitată prin chitanța nr. TS 021__ din 20.02.2015, însă s-a menționat greșit că natura obligației de plată o reprezintă suma cuprinsă în procesul verbal întocmit pe numele societății sorei contestatorului (Dior A. AF), nu și cea din procesul verbal prin care a fost sancționat contestatorul; este de arătat că ambele societăți au același sediu și au fost sancționate contravențional de către O.P.C. la aceeași dată cu aceeași amendă, astfel justificându-se confuzia creată la momentul achitării amenzii de 500 lei aplicate celor două societăți.
Prin urmare, în mod justificat prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art. 329 Cod Procedură Civilă, privitor la prezumția judiciară care are puterea de a naște probabilitatea faptului că contestatorul a înțeles să achite suma datorată de 250 lei în urma sancționării sale contravenționale, altfel neexplicându-se plata sumei de 500 lei, când o singură societate avea obligația de a achita doar 250 lei.
În concluzie, chiar dacă procedura de executare silită declanșată de intimată nu prezintă în sine aspecte de nelegalitate, instanța nu poate omite faptul că nu există creanța supusă executării, întrucât contestatorul a achitat jumătate din minimul amenzii aplicate, în termenul legal de 48 ore.
Față de cele expuse anterior, considerând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 480 al. 1 Cod Procedură Civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3877/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 3877/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 august 2015.
Președinte, Judecător,
N. S. C. N.
Grefier,
I. M.
Red. NC
Thred. LK/MI
4 ex./ 14.09.2015
2 . comunică cu:
apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. cu sediul în A., .-79, jud. A.
intimatul Ș. A. I. PFA cu sediul în comuna Zimandu Nou, .. 144, jud. A.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător A. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 891/2015. Tribunalul ARAD | Anulare act. Hotărâre din 28-10-2015, Tribunalul ARAD → |
|---|
