Contestaţie la executare. Decizia nr. 891/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 891/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.891/A
Ședința publică din 26 august 2015
Președinte R. M.
JudecătorCristian C. A.
GrefierFlorica M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA reprezentată de DRDP Timișoara, prin Secția Drumuri Naționale Caransebeș, în contradictoriu cu intimatul H. P., împotriva Sentinței civile nr.1801 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatului avocat Lanevschi V. C. din Baroul A., absenți fiind reprezentantul apelantei și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Avocatul intimatului solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.06.2015, constată că prin sentința civilă nr.1801 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul H. P., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, DRDP Timișoara, împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 1151/2014 al B. B. A..
S-a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 1151/2014 al B. B. A..
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
S-a dispus restituirea, către contestator, la cererea acestuia, a sumei de 80,08 lei, achitată cu titlu de taxă de timbru, cu chitanța . XWF nr._ din data de 13.01.2015.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la 04.12.2014 s-a comunicat contestatorului o somație mobiliară, pentru plata sumei de 28 de euro, cu cheltuieli de executare silită, intimata prevalându-se de procesul-verbal de contravenție . 11 nr._ din 26.09.2011; acesta a fost comunicat contestatorului la 06.10.2011, prin afișare. S-a constatat că suma în considerarea căreia intimata a recurs la procedura executării silite reprezintă un tarif de despăgubire, înscris în actul sancționator ce reprezintă titlul executoriu ca obligație de plată, alături de sancțiunea amenzii.
Ulterior aplicării sancțiunii obligării contestatorului la plata tarifului de despăgubire și anterior demarării procedurii executării silite s-au abrogat dispozițiile ce instituiau această sancțiune, prin art. I din L. nr. 144/2012; este adevărat că acest din urmă act normativ face referire expresă la situația tarifelor de despăgubire „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, dispunând că acestea „se anulează”, precum și aceea că aceasta situație nu se verifică în prezenta cauză, întrucât procesul verbal de contravenție . 11 nr._ nu a fost contestat până la termenul indicat, însă, în același timp, art. 12 alin. 2 din OG nr. 2/2001 prescrie aceea că schimbarea favorabilă a regimului sancțiunii, intervenită prin lege, după săvârșirea unei contravenții, „se va aplica”. Astfel cum s-a arătat în dec. CC nr. 228/2007, „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare”.
Așa fiind, prima instanță văzând că executarea silită se desfășoară pentru executarea unei sancțiuni ce nu mai este aplicabilă, fiind înlăturată răspunderea contravențională, în baza art.711 Cod procedură civilă, a admis contestația la executare și a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 1151/2014 al B. B. A..
În baza art. 453 Cod procedură civilă a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, a dispus restituirea sumei de 80, 08 lei, achitată cu titlu de taxă de timbru cu chitanța . XWF nr._ din data de 13.01.2015, către contestator, la cererea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara prin Secția Drumuri Naționale Caransebeș, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii în tot a contestației la executare.
În motivarea apelului arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, incidente fiind prevederile art. 472 Cod procedură civilă.
În mod netemeinic, prima instanță a admis contestația la executare formulată de H. P., în dosar execuțional nr. 1151/EX/2014 al B. B. A. nr. 681/EX/2013, dispunând anularea formelor de executare silită.
În fapt, în data de 03.04.2011, ora 20,01 min., pe DN 7 - Km 188+900, a fost depistat vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând domnului Halmagean P., care circula fără a deține rovinieta valabilă însoțită de copia facturii fiscale corespunzătoare, așa cum prevede art. 8 din O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 424/2002, O.G. nr. 51/2004, Lg.61/2009, Ordonanța nr. 8/2010.
Potrivit art.8 alin. 1 din ordonanța sus-menționată, cu modificările și completările ulterioare, „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”.
Întrucât aceste prevederi legale nu au fost respectate, s-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr._/12.05.2011, petentul fiind sancționat cu amendă în sumă de 125 lei și cu 28,00 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, conform art. 8, alin. 3 al O.G. 15/2002 cu completările și modificările ulterioare, „(3) Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal întocmit de către agentul constatator, cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de constatare a contravenției neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării, devine potrivit legii titlu executoriu fără investire sau altă formalitate și cu privire la obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire.
În această situație reclamantul nu a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției acesta devenind titlu executoriu.
Legea 144/2012 abrogă dispozițiile din O.G. 15/2002 privitoare la obligația contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravenționala și contravaloarea tarifului de despăgubire.
Prevederile art. II din Lg. 144/2012 „Tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează”.
În această situație nu se pune problema anularii tarifului de despăgubire deoarece nu a fost contestat până la data intrării în vigoare a Legii 144/2012.
Reclamantul amintește de art. 15, alin. 2 din Constituția României conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În acest context apelanta subliniază faptul că norma generală (în acest caz Constituția) reprezintă situația de drept comun, iar norma specială (Legea 144/2012) constituie excepția, astfel încât trebuie respectate două reguli: norma specială derogă de la norma generală, norma generală nu derogă de la norma specială.
Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală.
În această situație reclamantul nu a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției acesta devenind titlu executoriu.
Prin contestația la executare nu se poate solicita anularea titlului executoriu, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției sau alte apărări de fond împotriva titlului executoriu deoarece legea prevede în acest scop o altă cale de atac, conform art. 399, alin. 3 NCPC „(3)în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”. Calea de atac împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției o reprezintă plângerea contravențională.
În drept invocă dispozițiile art. 472 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, Legea 144/2012, O.G. 15/2002 și O.G. 2/2001.
Intimatul H. P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și să menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că sentința civilă apelată este temeinică și legală, instanța de fond făcând o corectă interpretare și coroborare a textelor legale.
Apelanta a interpretat trunchiat dispozițiile legale, în susținerea apelului, invocând doar dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012, care prevăd că „Tarifele de despăgubire (...) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoarea prezentei, legi se anulează”, apreciind că în situația contestatorului, care nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, aceste dispoziții nu se aplică.
Susținerea potrivit căreia OG 15/2002 fiind o lege specială derogă de la o lege generală nu poate fi reținută, dispozițiile legii speciale, au fost abrogate prin dispozițiile Legii nr. 144.2012, a căror prevederi pentru a putea fi aplicate se coroborează cu dispozițiile legii generale în materie, respectiv Legea nr.2/2001.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că dispozițiile mai sus menționate trebuie coroborate cu Decizia CC nr.228/2007 și dispozițiile art. 12 alin.2 din Legea nr. 2/2001 care prevăd că „Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”, în situația de caz este evident că este incidență acea schimbare favorabilă intervenită prin lege.
În drept invocă art. 205 Cod procedură civilă.
Analizând apelul, prin prisma motivelor formulate, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este fondat.
Tribunalul reține că prin actul normativ invocat nu se abrogă textul de lege care reglementează fapta ca și contravenție ci, doar cel privind obligația la plata tarifului de despăgubire – alin. 3 al art. 8 din OG nr. 15/2002, care prevedea: „(3) Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”, tarif care nu reprezintă o sancțiune contravențională principală sau complementară, pentru a se aplica dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 și Decizia CC nr.228/2007 („Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”).
Pe de altă parte, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, “Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, ceea ce presupune ca intimatul H. P. să fi contestat prin plângere procesul verbal încheiat anterior intrării în vigoare a legii, ceea ce nu s-a dovedit. A contesta aplicarea tarifului pe calea contestației la executare, ulterior intrării în vigoare a legii, nu vizează ipoteza normei juridice în discuție. Prin urmare, contestația la executare fiind neîntemeiată, în baza art. 719 Cod procedură civilă, se impune a fi respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite apelul formulat și în consecință se va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii contestației la executare.
Constată că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul exercitat de apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA reprezentată de DRDP Timișoara, prin Secția Drumuri Naționale Caransebeș, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/552/15.01.2004, având CUI ROI6054368, cu sediul în Caransebeș, .. 12A, județul C.-S. în contradictoriu cu intimatul H. P., CNP_, cu domiciliul procesual ales în A., .. 5/7, . – la cab. av. Lanevschi V. C. și în consecință dispune:
- Schimbarea în tot a Sentinței civile nr.1801 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în sensul respingerii contestației la executare.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.08.2015.
Președinte, Judecător,
R. MihalașCristian C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM/Thred.FM/10.09.2015
ex.5/ 2 .
Se comunică cu:
apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA reprezentată de DRDP Timișoara prin Secția Drumuri Naționale Caransebeș - cu sediul în Caransebeș, .. 12A, județul C.-S.
intimatul H. P. - cu domiciliul procesual ales în A., .. 5/7, . – la cab. av. Lanevschi V. C.
Biroului Executorului Judecătoresc B. A. – cu sediul în Reșița, .. 2, .-433, județul C. S. - după rămânerea definitivă
Prima instanță Judecătoria A., judecător A. O.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
