Pretenţii. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 55/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.55/R
Ședința publică din 30 aprilie 2015
Președinte:S. C. Ș.
Judecător:N. C.
Judecător:S. N.
Grefier:C. S.
S-a luat în examinare în recurs, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamantul F. C. împotriva pârâtei R.&R. București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.04.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată la Judecătoria Gurahonț la data de 20.02.2013, constată că reclamantul F. C. a chemat în judecată pârâta R. & R. SA solicitând: obligarea pârâtei să-i plătească suma de 3500 EURO, cu titlu de despăgubiri pentru utilizarea fără drept a suprafeței de teren de 45 mp, teren identificat în CF_ Sebiș provenit de pe CF 3293 cu topo 1425/a.b/4/2/2/4/l/l/l/l/l/2; obligarea pârâtei să ridice de pe proprietatea sa cablurile aflate pe aceasta, cabluri care aparțin pârâtei și obligarea acesteia de a aduce terenul în starea inițială, cu cheltuieli de judecată și onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, fondul sus-menționat, proprietatea sa, este supus unei folosințe fără drept în favoarea fondului pârâtei.
Prin folosirea acestei suprafețe de teren este împiedicat, să își folosească terenul pe care l-a dobândit în anul 2006 prin cumpărare, iar amplasarea cablurilor pe acest teren de către pârâtă, îl împiedică în construirea unei hale industriale. Deși pârâta exercită efectiv o folosință fără nici un drept asupra acestui teren, totuși refuză să-i plătească o despăgubire proporțională cu pagubele ce i le pricinuiește prin faptul că nu poate construi o hală industrială. Apreciază această despăgubire la suma de 3500 EURO calculată în raport cu prețul curent de vânzare pe mp al unor terenuri situate în împrejurimi.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 674 Cod procedură civilă și următoarele, art. 559 Noul Cod Civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului ca neîntemeiată.
Anterior analizării fondului, solicită să i se pună în vedere reclamantului să precizeze temeiul de drept pe care își întemeiază acțiunea, deoarece art. 674 menționat în acțiunea introductivă este un articol din vechiul Cod de procedură civilă, cod abrogat la data înregistrării cererii de chemare în judecată. Aceeași situație este și la identificarea temeiului de drept prin care Judecătoria Gurahonț este considerată competentă să judece acest dosar, respectiv se menționează un temei de drept din codul de procedură civilă abrogat.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată că reclamantul a chemat-o în judecată fără a depune minime diligente pentru a-și proba pretenția. Precizează faptul că nu a exercitat lucrări de construire rețea și nu a amplasat cabluri pe terenul pe care reclamantul susține că îl deține în proprietate.
În altă ordine de idei, nu înțelege cum este posibil ca amplasarea unor cabluri să facă acel teren impropriu, pentru ridicarea unei hale industriale.
Mai mult, solicită instanței, să observe faptul că reclamantul a formulat cererea introductivă în termeni generali, fără a-și proba pretenția sau dovedi prejudiciul suferit.
În aprecierea relei credințe cu care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, solicită instanței să observe faptul că reclamantul a cumpărat un teren de 5300 mp în 16.11.2010 (și nu 2006 cum greșit se menționează în acțiunea introductivă), cu suma de 34.000 lei.
Arată că acum reclamantul solicită despăgubiri în cuantum de 3500 Euro pentru împiedicarea folosinței unei suprafețe de 45 mp din terenul de 5300 mp achiziționat în 16.11.2010. La un calcul simplu, la cursul din data de 13.03.2013 (1 euro = 4,3749 lei), suma de 3500 Euro, reprezintă de fapt suma de_,65 lei, respectiv jumătate din suma plătită în urma cu 3 ani pentru 5300 mp, solicitată pentru o presupusă împiedicare a folosinței a aproximativ 8% din terenul achiziționat.
Cu toate că acțiunea este calificată ca fiind o acțiune în pretenții, din studierea ei, deduce că se invocă o presupusă împiedicare a folosinței efective a terenului proprietatea reclamantului. În aceste condiții apreciază că se află în fața unei acțiuni posesorii.
Pentru acest motiv, în temeiul art. 951 cod civil solicită să i se pună în vedere reclamantului să facă dovada faptului că a introdus acțiunea în termen de 1 an de la data tulburării în folosința terenului, sub rezerva invocării prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului în funcție de probele pe care le va prezenta în demonstrarea datei de la care a fost împiedicat să își folosească terenul, menționat în acțiunea introductivă.
Pentru a lua în discuție cererea reclamantului, solicită să i se pună în vedere să depună la dosarul cauzei următoarele: un extras CF actualizat pentru a-și dovedi calitatea de proprietar; să dovedească data de la care a început să curgă presupusa tulburare a folosinței; să dovedească prețul curent al metrului pătrat al terenului, practicat în împrejurimi, deoarece suma de 3500 euro nu reprezintă valoarea a 48 mp din terenul menționat în acțiunea introductivă; să probeze cum niște presupuse cabluri îl împiedica să folosească terenul în cauză; să precizeze cum sunt amplasate acele cabluri, respectiv, subteran, aerian, etc.; să dovedească cum acele cabluri îl împiedică să construiască o hală industrială; să dovedească prin documente intenția sa de a demara procedura de construire unei hale industriale; să explice și să probeze cum a constatat și identificat traseul de cablu și să probeze faptul că acele cabluri sunt proprietatea societății pârâtei.
Având în vedere faptul că reclamantul a introdus o acțiune formulată în termeni generali, fără a dovedi culpa societății în producerea unui prejudiciu, neexistând nicio dovadă prin care să reiasă cu certitudine faptul că acele cabluri împiedică construirea unei hale industriale, iar în ceea ce privește despăgubirea solicitată ea este vădit exagerată raportat la pretinsul prejudiciu suferit, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosar pârâta a arătat că procesul verbal de constatare depus de către reclamant este întocmit pro causa de către unitatea administrativ teritorială - condusă de Primarul F. G. care este tatăl reclamantului.
În situația în care reclamantul nu depune la dosar nici măcar un extras CF actualizat prin care să își dovedească calitatea de proprietar, solicită respingerea acțiunii ca lipsită de interes.
Prin notele de ședință depuse la dosar reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 122 euro/lună începând cu luna august 2012 și până la ridicarea efectivă a cablurilor și readucerea terenului la starea inițială, cu titlul de despăgubiri, obligarea pârâtei să ridice cablurile de pe proprietatea sa și să readucă terenul la starea inițială precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, contând în contravaloarea onorariului avocațial de 700 lei, contravaloarea expertizei topografice de 802 lei, a onorariului expertei din expertiza evaluatorie de 1000 lei și a taxei judiciare de timbru de 1037 lei.
Prin sentința civilă nr.1127 din 11.12.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Gurahonț a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei de interes.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F. C., în contradictoriu cu pârâta R.-R. SA București.
A obligat pârâtă, la plata către reclamant a sumei de 659,8 euro, reprezentând 2960 lei, cu titlul de pretenții precum și a echivalentului în lei a sumei de 94,259 euro /lună reprezentând contravaloarea folosirii subteranului terenului reclamantului până la ridicarea efectivă a cablurilor.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului.
A obligat reclamantul la plata către experta C. M. M. a sumei de 700 lei cu titlu de diferența de onorariu expert.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1761,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Relativ la calificarea acțiunii instanța a constatat următoarele: deși inițial reclamantul a invocat dispozițiile art. 674 din vechiul Cod de procedură civilă acțiunea a fost intitulată ca acțiune în pretenții. De asemenea, pe fond, în chiar acțiunea introductivă, acesta nu a invocat dispozițiile art. 949-952 din Noul Cod civil prin care se reglementează acțiunea posesorie ci art.559 din Noul Cod civil privind întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Din notele de ședință (f.162,163) reiese faptul că reclamantul a avut în vedere introducerea unei acțiune în pretenții și nu o acțiune posesorie. Ca urmare, instanța a constatat că în speță este vorba despre o acțiune în pretenții și nu despre o acțiune posesorie.
Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei a reținut că imobilul înscris în CF_ Sebiș ( fostă CF nr. 3293 Sebiș ), terenul intravilan nr. top. 1425/a.b/4/2/2/4/1/1/1/1/1/2, în suprafață de 5300 mp este proprietatea reclamantului, în cotă de 1/1 părți, începând cu data de 16 .11.2010 conform înscrisului.
Pe acest teren, în anul 2012 pârâta a efectuat lucrări de amplasare a fibrei optice pentru cablu de telefonie fără a solicita un certificat de urbanism sau autorizație de construire, fapt ce reiese din procesele verbale (f. 23, 89 - 91, 95, 96) și depozițiilor martorilor P. F. A. și S. I.. Pentru acest motiv, pârâta a fost sancționată contravențional, conform înscrisului (f.89 - 91, 95, 96).
Aceste lucrări au afectat o suprafață de 51 mp din terenul proprietatea reclamantului arătată anterior, potrivit expertizei topografice întocmite în cauză de către expert C. M. M.. Terenul este intravilan, are front stradal spre DJ 793, vizavi de ștrandul din localitate și se află situat la ieșirea din orașul Sebiș, spre Prunișor, potrivit aceluiași raport de expertiză care se coroborează cu declarațiile martorilor P. F. A. și S. I..
Din procesul verbal depus la file 23 și fotografiile depuse la filele 24-25 reiese faptul că pe terenul afectat lucrărilor pârâtei au rămas denivelări.
La data de 22.10.2013 reclamantul formulează o cerere de eliberare a unui certificat de urbanism pentru edificarea unei hale industriale pentru produse agricole pe terenul înscris în CF_ Sebiș ( fostă CF nr. 3293 Sebiș ), terenul intravilan nr. top. 1425/a.b/4/2/2/4/1/1/1/1/1/1, în suprafață de 5300 mp.
Potrivit art.555 al.1 din noul Cod civil „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.”
Dreptul de proprietate este deci acel drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul propriu.
Conform art.916 al.1 din Noul Cod civil „posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar”.
Posesia este deci posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunuri ce îi aparțin în materialitatea lor comportându-se față de toți ceilalți ca fiind titularul dreptului de proprietate, iar folosința conferă proprietarului facultatea de întrebuința bunul său culegând sau percepând în proprietate fructele pe care le produce.
Fiind un drept absolut „erga omnes” dreptul de proprietate trebuie respectat de toate celelalte persoane, iar respectarea poate fi impusă prin forța de constrângere a statului.
De asemenea, potrivit art.621 al.1-3 din Noul Cod civil „ (1) proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop.
(2) Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă.”
În cauza de față, dreptul de proprietate al reclamantului este încălcat de către pârâtă, care exercită atributul de folosința asupra subsolului terenului acestuia în detrimentul reclamantului, deși temeiul folosinței, contractul de închiriere nu există.
Din raportul de expertiză evaluatorie întocmit în cauză de către expert K. M. reiese faptul că tariful de închiriere a suprafețelor de teren din zona drumurilor județene și pentru amplasarea de utilități în zona drumurilor publice este de 0,41 euro/ml. În speță lungimea cablului care traversează terenul reclamantului este de 45,98 m.
Ca urmare, valoarea chiriei pentru o lună este de 94,259 euro ( 45,98 x 2,05) .
Cu privire la valoarea prejudiciul adus reclamantului instanța a avut în vedere faptul că deși cablul a fost amplasat pe teren în primăvara anului 2012, totuși reclamantul nu a făcut dovada efectuării vreunui demers față de pârâtă pentru ridicarea cablurilor sau obligarea acesteia la plata chiriei până la data de 02.04.2013 când sesizează primăria cu privire la încălcarea proprietății sale, fapt ce reiese din înscrisul depus la fila 23.
Ca urmare, față de dispozițiile art.1521, art.1522 din noul Cod civil instanța a luat în calcul acest moment pentru începerea calculării valorii prejudiciului.
Față de cele arătate anterior, instanța a constatat că valoarea prejudiciului cert suferit de către reclamant a fost de 659,8 euro (7 luni x 94,259 euro/lună).
Ca urmare, în baza art. 555 al.1, art.621 al.1-3, art.916 al.1 din Noul Cod civil, instanța a respins excepția lipsei de interes invocată de către intimat prin notele de ședință și a admis în parte primul capăt de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 659,8 euro, reprezentând 2960 lei, cu titlul de pretenții precum și a echivalentului în lei a sumei de 94,259 euro /lună reprezentând contravaloarea folosirii subteranului terenului reclamantului până la ridicarea efectivă a cablurilor.
Cu privire la al doilea petit instanța a constatat următoarele:
Pârâta nu a făcut dovada existenței unei certificat de urbanism și a unei autorizații de construcții care să permită amplasarea cablurilor pe terenul reclamantului.
Ca urmare, în baza art.555, art. 621 al.1-3 din Noul Cod civil instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să ridice cablurile de pe proprietatea reclamantului și să readucă terenul la starea inițială.
Față de împrejurarea că reclamantul nu a achitat diferența de onorariu de 700 lei către experta C. M. M., deși i s-a pus în vedere acest fapt la mai multe termene de judecată, instanța a obligat reclamantul la plata către experta C. M. M. a sumei de 700 lei cu titlu de diferență de onorariu expert.
Relativ la cheltuielile de judecată instanța a constatat următoarele:
Reclamantul a făcut în cauză cheltuieli de judecată în cuantum de 3523 lei din care 1023 –taxa judiciară de timbru și timbru judiciar,1000 - onorariu expert evaluator și 800 lei –onorariu expert topograf, urmând să mai achite încă 700 lei diferență onorariu expert topograf.
Față de modul de soluționare a cauzei, în baza art.276 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1761,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, recalificat în recurs pârâta . în principal admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a greșitei aplicări a Codului de procedură civilă, iar în subsidiar, admiterea recursului și anularea în tot a sentinței primei instanțe, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.178 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis recursul declarat de pârâta . sentinței civile nr.1127 din 11.12.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gurahonț, s-a casat hotărârea atacată și s-a fixat termen pentru administrarea de probe noi în rejudecare la 4 septembrie 2014.
În fapt, din probele administrate în cauză tribunalul reține următoarele:
În primăvara anului 2012 pârâta . București a introdus pe terenul intravilan înscris în CF nr._ Sebiș top. 1425/a.b/4/2/2/4/1/1/1/1/1/2, având categoria de folosință „curți construcții” în suprafață totală de 5300 mp (fila 117 dosar judecătorie), respectiv folosința actuală de „zonă industrială” conform certificatului de urbanism nr.78/22.10.2013 (fila 105) proprietatea reclamantului F. C., un cablu optic fără a solicita și obține în prealabil acordul proprietarului.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic C. M. M. (filele 59-65 dosar judecătorie), pe terenul reclamantului și pe parcelele vecine au fost identificate lucrări de săpătură (un șanț astupat) care traversează de la nord la sud imobilul reclamantului, astfel că șanțul având o lățime de aproximativ 1,1 m afectează o suprafață de 51 mp din terenul reclamantului.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară (filele 210-227 dosar tribunal), pe terenul reclamantului este îngropat un cablu optic pe care nu există semnale, deci nu erau furnizate servicii la momentul efectuării expertizei.
Deși pârâta neagă faptul că respectivul cablu îi aparține și a fost instalat de ea, starea de fapt contrară rezultă indubitabil din coroborarea următoarelor elemente:
- prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.4806/7.10.2011, pârâta a fost sancționată contravențional de Primăria Oraș Sebiș cu amendă de 5000 lei în temeiul Legii nr.50/1991, deoarece a montat fibră optică de la antena din dealul P. până la ieșirea din teritoriul administrativ spre Cărand, pe un traseu ce urmărește unele canale din extravilan, respectiv a executat lucrări de construcții fără autorizație de construcție. Cu acel prilej s-a dispus sistarea lucrării la stadiul fizic din data de 7.10.2011 și întocmirea documentelor necesare pentru . 89-91 dosar judecătorie). Prin răspunsul la interogatoriul dispus de tribunal din oficiu (fila 63 dosar tribunal), pârâta recunoaște că a achitat amenda, însă nu pentru lucrări efectuate pe terenul reclamantului care este situat în intravilan, ci pentru pozare fibră optică în extravilanul localității, respectiv de la antena de pe dealul P. până la D.J.793. Ori, lucrările de expertiză tehnică judiciară sus-menționate, precum și raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul tehnic judiciar K. M. (filele 122-150 dosar judecătorie) arată că terenul reclamantului este situat tocmai în zona respectivă;
- pârâta s-a adresat la data de 17 august 2012 Consiliului Județean A. cu o cerere pentru emiterea certificatului de urbanism, în vederea extinderii rețelei fibră optică pentru servicii de televiziune, internet și telefonie pentru locația UAT Sebiș și Cărand pentru traseul Sebiș-Prunișor-Cărand-Seliștea, arătând în memoriul justificativ că traseul săpăturii urmărește „în general” marginea drumurilor de exploatare pe domeniul public și anexând un plan de situație cu traseul propus figurat cu linie întreruptă și interesând inclusiv zona în care este situat terenul reclamantului, expertul tehnic C. M. M. precizând că traseul figurat în planul de situație corespunde cu traseul săpăturii identificate în teren (filele 95-102 și 166 dosar tribunal);
- martorul P. F. A., audiat de Judecătoria A. și reaudiat de tribunalul A. a arătat că în calitate de angajat al Primăriei Sebiș a fost solicitat de reclamant să constate desfășurarea unor lucrări pe terenul său prin primăvara anului 2011, ocazie cu care s-a deplasat la teren unde a constatat că sunt niște muncitori ai unei firme din Oradea, care au afirmat că fac lucrarea pentru pârâtă; la o a doua deplasare, șeful compartimentului urbanism a aplicat sancțiunea contravențională despre care s-a făcut vorbire mai sus.
- martorul S. I. a arătat în fața ambelor instanțe, că în primăvara anului 2012 a întrebat muncitorii ce lucrau pe un teren – pășune de la ieșirea din Sebiș spre Prunișor ce lucrare execută, iar aceștia i-au spus că introduc fibră optică pentru firma pârâtă;
- potrivit constatărilor făcute de expertul tehnic judiciar A. F. cu ocazia efectuării raportului de expertiză tehnică judiciară dispusă de tribunal, săpătura efectuată pe terenul reclamantului continuă până la canalizarea aflată pe o culme din apropriere, unde există un cămin ce conține un dispozitiv pentru joncțiune de cabluri optice, inscripționat cu sigla R.&R., având o ieșire utilizată aparent pentru o rețea R.&R.. Expertul a arătat că a făcut 3 vizite la lucrarea în discuție, în datele de 7 noiembrie 2014, 23 ianuarie 2015 și 3 februarie 2015, iar între prima și a treia vizită au fost efectuate modificări (tăieri de cabluri) în căminul ce conține dispozitivul de joncțiune, modificări ce nu mai permit identificarea cu precizie a cablului introdus în terenul reclamantului cu cel existent în dispozitivul de joncțiune (filele 210-227). Pe de altă parte, în completarea interogatoriului dispus de tribunal, pârâta a recunoscut că atât căminul, cât și dispozitivul de joncțiune îi aparțin, însă, deservesc rețeaua de telefonie mobilă aflată la 50 m distanță, iar nu rețeaua de cablu TV, precum și faptul că între deplasările expertului la fața locului au fost necesare intervenții în cămin ca urmare a inundării acestuia (filele 239-240);
- în fine, prin adrese scrise, ceilalți operatori în telecomunicații (Romtelecom – fila 68, STS – fila 70 și fila 243, Orange – file 256) au comunicat instanței că nu au efectuat săpături pe terenul reclamantului.
În privința despăgubirilor solicitate de reclamant, Tribunalul va avea în vedere că reclamantul prin cererea de chemare în judecată a solicitat despăgubiri globale de 3500 euro pentru utilizarea fără drept a terenului de către pârâtă, din modul de redactare al acțiunii rezultând că s-a avut în vedere perioada de la introducerea cablului până la data sesizării instanței; de asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la ridicarea cablurilor și aducerea terenului în stare inițială.
Tribunalul nu va lua în considerare modul în care reclamantul și-a reformulat pretențiile prin concluziile depuse în termenul de amânare a pronunțării, deoarece la acel moment procesual nu era permisă modificarea acțiunii.
Întrucât din declarațiile martorilor și procesul-verbal de constatare (fila 23) rezultă că lucrările au fost efectuate în primăvara anului 2012, fără a fi posibilă o localizare mai exactă în timp a acestora, tribunalul va reține că săpăturile au fost efectuate începând cu luna iunie 2012.
În ce privește existența prejudiciului și îndreptățirea reclamantului de a primi despăgubiri, tribunalul apreciază că ele decurg din dispozițiile art.555, 559 Cod civil ce consacră dreptul proprietarului de a folosi subsolul și spațiul de deasupra terenului său și de a trage toate foloasele decurgând din utilizarea legală a acestora, corelat cu obligația celui ce folosește terenul altuia pentru a realiza rețele de utilități de a despăgubi pe proprietar, conform art.621, 622 Cod civil.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite reclamantului tribunalul va reține ca justificată propunerea expertului tehnic judiciar K. M. ca să se aibă în vedere tarifele pentru amplasarea de utilități în domeniul public cu corecțiile efectuate (filele 122-150 dosar judecătorie), întrucât acesta ar fi scopul avut în vedere de către pârâtă, pe care l-a adus însă la îndeplinire fără acordul reclamantului; așadar în lipsa unei contraprestații stabilite pe baze contractuale.
În acest fel, reclamantului i se cuvine echivalentul în lei al sumei de 828 euro (9 luni x 46 metri liniari x 2 euro).
Având în vedere dreptul reclamantului de a poseda, folosi și dispune de bunul său și împrejurarea că pârâta nu prezintă vreun temei legal ori contractual pentru a justifica ingerința sa în dreptul de proprietate al reclamantului, se impune ca starea de fapt prezentă să înceteze pe viitor prin obligarea pârâtei la ridicarea cablurilor introduse pe terenul reclamantului și readucerea terenului afectat la starea inițială, ca măsuri vizând repararea în natură a prejudiciului.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte și va fi obligată pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 828 euro cu titlul de despăgubiri.
Va fi totodată obligată pârâta să ridice cablurile pe care le-a introdus pe suprafața de 45,98 ml în terenul proprietatea reclamantului înscris în CF nr._ Sebiș top 1425/a.b/4/2/2/4/1/1/1/1/1/2 și să readucă terenul afectat la starea inițială.
Vor fi respinse celelalte pretenții ale reclamantului vizând o reparație într-un cuantum bănesc mai mare.
Pe cale de consecință, în baza art.274, 276 Cod procedură civilă, tribunalul o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1761,5 lei cheltuieli de judecată, ținând cont de principiul neagravării situației pârâtei în propria cale de atac și de faptul că în recurs reclamantul nu a probat efectuarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul F. C. împotriva pârâtei R.&R. București.
Obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 828 euro cu titlul de despăgubiri.
Obligă pârâta să ridice cablurile pe care le-a introdus pe suprafața de 45,98 ml în terenul proprietatea reclamantului înscris în CF nr._ Sebiș top 1425/a.b/4/2/2/4/1/1/1/1/1/2 și să readucă terenul afectat la starea inițială.
Respinge restul pretențiilor reclamantului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1761,5 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. C. Ș. N. C. S. N.
Grefier,
C. S.
Red.SCS
Thred..
Ex. 2
Nu se comunică
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 882/2015.... | Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 554/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
