Contestaţie la executare. Hotărâre din 30-04-2015, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 535/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 535
Ședința publică din data de 30 aprilie 2015
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatoarea U.A.T. Pecica și apelul declarat de intimatul T. E. C., împotriva sentinței civile nr. 5674/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului T. - avocat F. Aniel C. din Baroul T. în substituirea avocatului I. A. din Baroul A., absenți fiind reprezentantul apelantei U.A.T. Pecica și apelantul T. E. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că apelurile sunt timbrate cu câte 50 lei taxă judiciară de timbru.
Instanța pune în discuție excepția tardivității apelului declarat de intimatul T. E. C., raportat la dispozițiile art. 650 al. 3 Cod procedură civilă.
Reprezentantul apelantului T. E. C. solicită instanței să lase cauza la sfârșitul ședinței pentru a studia dosarul și a se consulta cu avocatul titular.
Instanța încuviințează cererea și înmânează dosarul domnului avocat pentru ca acesta să îl studieze.
La reluarea cauzei, reprezentantul apelantului T. E. C. solicită instanței să recalifice calea de atac din apel principal în apel incident, iar referitor la excepția tardivității arată că la formularea căii de atac avocatul titular a avut în vedere condițiile generale privind termenele de apel.
Instanța având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul apelantului T. E. C. solicită recalificarea căii de atac din apel principal în apel incident și admiterea acestuia așa cum a fost formulat; referitor la apelul contestatoarei, solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. pe data de 03.02.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 5674/25.11.2014, Judecătoria A. a respins excepția tardivității, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea U.A.T. Oraș Pecica, în contradictoriu cu intimatul T. E. C. și a redus cuantumul cheltuielilor de executare, de la suma de 11.468 lei la suma de 3.520 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că, excepția tardivității este nefondată față de împrejurarea că a fost formulată prezenta contestație la 15.10.2014, când a fost depusă la cutia poștală, în acord cu dispozițiile art. 183 Cod Procedură Civilă.
Pe fond, s-a observat că aceasta a putut fi admisă doar în parte, în privința cheltuielilor de executare stabilite prin încheierea executorului judecătoresc din 24.09.2014.
Astfel, prin decizia civilă nr. 6035/2014 a Curții de Apel Timișoara, titlu executoriu în considerarea căruia s-a încuviințat executare silită ce s-a analizat, a obligat contestatoarea să comunice intimatului înscrisurile individualizate în dispozitivul hotărârii.
Potrivit art. 1510, art. 1512 și a art. 1513 Cod Civil, creditorul unei obligații precum cea stipulată în titlul executoriu a putut elibera valabil de obligația sa prin punerea în întârziere a creditorului și prin emiterea unei oferte reale de plată, urmată de consemnațiune; a rezultat că nu are nici o semnificație juridică simpla expedierea a înscrisurilor prin poștă, urmată de pasivitate, iar creditorul este îndreptățit să inițieze executarea silită a creanței sale. Ca urmare, s-a respins cererea de anulare a actelor de executare, precum și cererea de închidere a procedurii de executare silită.
S-a apreciat însă că este întemeiată critica referitoare cuantumul cheltuielilor de executare și nu s-a putut considera că aceasta este tardiv formulată.
Astfel, termenul prescris de art. 714 alin. 2 Cod Procedură Civilă este destinat doar căii de atac îndreptate împotriva încheierilor privind actele de executare enumerate de art. 656 Cod Procedură Civilă, în timp ce cheltuielile la executare au putut fi cenzurate pe cale contestației la executare propriu zise, ce se exercită în termenul defipt de art. 714 alin. 1, așa cum indică expres art. 669 alin. 4 Cod Procedură Civilă.
Apoi, s-a constatat că potrivit ordinului 2550/2006 suma maximă ce a putut fi percepută de executorul judecătoresc pentru activitatea de executare silită a obligației de predare de bunuri este de 5.200 de lei, la care nu s-a putut adăuga și pune, prin urmare, în sarcina debitorului, și taxa pe valoare adăugată datorată bugetului de stat; în speță s-a constatat că în raport de datele speței este însă excesiv un onorariu de 5.200 de lei, astfel încât acesta a fost redus, în baza art. 669 coroborat cu art. 451 alin. 2 Cod Procedură Civilă la suma de 2 500 de lei; cu aceleași considerente a fost redusă partea din cheltuieli ce a reprezentat onorariul avocațial la suma de 1.000 de lei. În baza art. 453 Cod Procedură Civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarea U. Oraș Pecica și intimatul T. E. C..
Apelanta U. Pecica a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință să se admită contestația la executare în sensul anulării tuturor actelor de executare silită dispuse în dosarul de executare silită cu nr. 460/2014 al Biroului executorului Judecătoresc B. C., închiderea procedurii de executare silită și exonerarea de la plata cheltuielilor de executare silită și suportarea acestora de către debitorul T. E. C. care a fost de rea credință în ceea ce plivește începerea procedurii de executare silită sau reducerea onorariului de executore silită în mod corespunzător activității efective prestate de executor.
Consideră apelanta că soluția instanței de judecată prin care a fost admisă doar în parte contestația la executare este criticabilă pentru următoarele motive:
Înscrisurile la care au fost obligați prin decizia civilă nr. 6035/2014 a Curții de Apel Timișoara au fost comunicate intimatului prin adresa cu nr._ emisă în data de 08.09.2014, executorului judecătoresc prin adresa nr._/10.10.2014, avocatului și instanței de fond, cu excepția planului parcelar din momentul emiterii titlului de proprietate care, așa după cum s-a arătat și în procesele de fond de la Tribunalul A., respectiv Curtea de Apel Timișoara nu se găsește în arhiva instituției apelante fiind imposibil de reconstituit astăzi. În acest sens, dispozițiile art. 622 alin. (1) C. proc. civ, stabilesc că, „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie” iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”. Analizând aceste dispoziții legale fiind în prezența dispozițiilor stabilite în art. 622 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care UA.T. Pecica a executat de bunăvoie obligațiile stabilite de către instanța de judecată prin intermediul deciziei civile nr. 6035 din data de 15.07.2014 a Curții se Apel Timișoara. Justificarea executării silite implică refuzul debitorului de a executa de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu, ceea ce nu este cazul.
Creditorul unei obligații se poate elibera valabil de obligația sa prin punerea în întârziere a debitorului și prin emiterea unei oferte reale de plată, urmată de consemnațiune. Punerea în întârziere a debitorului se poate realiza printr-o notificare scrisă care urmează să-i fie comunicată prin intermediul executorului judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării așa cum prevăd dispozițiile art. 1522 din C. civ. Motivarea instanței de fond potrivit căreia „nu are nicio semnificație juridică simpla expediere a înscrisurilor prin poștă, urmată de pasivitate, creditorul fiind îndreptățit să inițieze executarea silită a creanței sale, este neîntemeiată, deoarece așa cum s-a arătat mai sus documentele au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire așa cum prevăd dispozițiile art. 1522 C. civ., iar între data expedierii plicului cu documentele și data deschiderii procedurii de executare silită s-au scurs 10 zile (în data de 8 septembrie s-a expediat documentele d-lui T. E. C. iar în data de 18 septembrie 2014 a fost emisă încheierea nr. 9428 prin care s-a încuviințat executarea silită), deci nu se poate reține pasivitatea.
Comunicarea înscrisurilor la care au fost obligați prin decizia civilă nr. 6035/2014 a Curții de Apel Timișoara justifică închiderea procedurii executării silite; Faptul că această comunicare a fost realizată în condițiile prevăzute de lege înainte de începerea executării silite justifică exonerarea noastră de la plata cheltuielilor de executare silită. în acest sens, dispozițiile art. 669 alin. (2) C. proc. civ., stabilesc în ceea ce privește cheltuielile de executare că, în cazul „în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia”. Or, așa cum s-a arătat mai sus, UA.T. Pecica a procedat executarea obligațiilor stabilite prin intermediul deciziei civile nr. nr. 6035 din data de 15.07.2014 a Curții se Apel Timișoara, înainte de începerea procedurii de executare silită, sens în care apelanta consideră că nu datorează deloc cheltuieli de executare. În cazul în care instanța consideră că totuși datorează cheltuieli de executare, se solicită a se face aplicabilitatea dispozițiilor art. 669 alin. (2) C. proc. civ.
Apelantul T. E. C. a solicitat admiterea apelului și, în consecință, judecând din nou cauza să se schimbe în parte sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare și cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare.
Arată că pe numele său s-a emis în data de 21.08.1998 titlul de proprietate nr._ prin care i se reconstituie dreptul de proprietate asupra 10 ha de teren arabil extravilan, compus din trei tarlale diferite.
Cu privire la prima .. 184/3 si nr. de parcelă 946/3/1 în suprafața de 52.500 mp care i se cuvenea conform titlului de proprietate a constat ca urmare a lucrărilor agricole pe care le efectuează în momentul de fată ca suprafața pe care o mai are la dispoziție s-a diminuat considerabil. În concret, arată că nu mai are la dispoziție decât puțin peste doua hectare din suprafața de peste cinci hectare ce i se cuvine conform titlului de proprietate.
Având în vedere aceste aspecte, pentru a mă lămuri scriptic asupra ceea ce a dus la diminuarea suprafeței intimatului, a întreprins demersuri la autoritățile cu atribuții de întocmire și păstrare a schițelor șt planurilor parcelare, pentru a vedea cum au evoluat lucrurile în timp.
Desigur că, s-a lovit de un refuz al acestora și de diverse explicații ilare cum că nu dețin ei acele documente, ci altă instituție sau cum că acele documente nu mai există. Nefiind mulțumit cu acele răspunsuri s-a adresat instanțelor judecătorești pentru a obliga instituțiile să îi emită actele cadastrale aferente proprietății sale.
Astfel, deși Tribunalul A. i-a respins acțiunea, aceasta i-a fost admisă de către Curtea de Apel Timișoara, ca urmare a admiterii recursului promovat.
În concret prin decizia nr. 6035 /15.07.2014 a Curții de Apel Timișoara atât Comisia Locală Pecica cât și Consiliul Local Pecica și OCPI A. au fost obligate să îi comunice actele aferente terenului său, considerându-se în mod corect și legal că toate acele instituții au între atribuții păstrarea documentelor respective, care și sunt întocmite de către ele.
Referitor la cererea de exonerare de la plata cheltuielilor de executare sau de reducere a acestora, se apreciază că aceasta este tardiv formulată.
Art. 714 NCPC alin. 2 prevede că împotriva încheierilor executorului judecătoresc, cum este și cea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare contestate se poate face în termen de 5 zile de la comunicare. Or, contestatoarea a primit actele de executare în data de 29.09.2014. Aceasta presupune că ultima zi de depunere a contestației la executare ar fi fost data de 05.10.2014. Or, după cum se poate constata de pe ștampila de înregistrare contestația a fost înregistrată doar la data de 17.10.2014
Având în vedere aceste aspecte solicită să se constate că petitul b de exonerare de cheltuielile de executare sau de reducere a acestora, care se poate realiza doar prin anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, este tardiv formulat.
Contestatoarea are conform legii atribuții de păstrare și arhivare a actelor pe care intimatul le-a solicitat, aspect constatat și de către Curtea de Apel Timișoara.
Astfel, art. 36 alin. 1 din Regulamentul din 2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005, prevede: „pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schitele terenurilor, Comisia Județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat in anexa nr. 20”.
Din dispoziția citată rezultă expres ca un exemplar al documentației care stă la baza emiterii titlului se retine la O.C.P.I, iar per a contrario rezultă ca al doilea exemplar al documentației revine la Comisia locala.
De asemenea art. 38 din același act normativ prevede „după punerea în posesie a tuturor proprietarilor O.C.P.I va redacta un plan de situație cu noua parcelare a teritoriului si cu numerotarea topografica corespunzătoare. In doua exemplare, dintre care un exemplar rămâne la acesta iar unul se preda cu proces verbal consiliului local al comunei, orașului sau municipiului. Deci si consiliul local are în păstrare parte dintre actele solicitate.
Or, după cum rezultă foarte clar din dispozițiile citate contestatoarea are mai mult decât toate celelalte instituții obligate atribuții de păstrare a unor copii după actele care au stat și stau la baza reconstituirii dreptului de proprietate al subsemnatului.
Acest aspect este pe larg analizat și întărit de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 6035/17.05.2014 care constituie titlu executoriu în cauză.
Pe lângă cele de mai sus Curtea a constatat expres faptul că contestatoarea, pârâtă în titlul executoriu are calitate procesuală pasivă față de acțiunea sa, în virtutea obligațiilor legale pe care le are.
În aceste condiții solicită să se constate că susținerile contestatoarei conform cărora ea nu ar avea sau nu ar putea îndeplini obligații dintre cele care fac obiectul executării silite sunt nereale și netemeinice.
Contestatoarea în mod eronat afirmă că intimatul a refuzat cu rea credință primirea actelor pe care i le-a comunicat.
Apelantul arată că a văzut atașat contestației că contestatoarea a încercat să îi trimită un plic la domiciliul procedural ales însă acesta s-a întors la expeditor. Precizează că nu a luat la cunoștință de o astfel de corespondență până în acest moment, nu cunoaște motivul pentru care plicul s-a întors la destinatar, el sau reprezentantul său nu au refuzat primirea vreunei corespondențe de la contestatoare, și nu în ultimul rând nu rezultă de nicăieri care era conținutul respectivului plic, fără o dovadă clară contestatoarea poate susține și că i-ar fi înmânat actele înainte de începerea procesului în care s-a pronunțat titlul executor.
Solicită să se constate că nu a fost de rea credință așa cum susține contestatoarea, iar dacă se va considera necesar pentru elucidarea acestui aspect, să i se pună în vedere contestatoarei să prezinte dovada refuzului de primire a lui sau a reprezentantei sale.
Pe lângă aceasta, chiar dacă în plic ar fi fost actele care sunt anexate contestației, solicită să se constate că acestea sunt doar o parte neesențială dintre actele la comunicarea cărora au fost obligați prin titlul executoriu, și, prin urmare, comunicarea lor nu ar fi lăsat fără obiect executarea silită.
Cât privește onorariile avocatului și executorului judecătoresc, acestea sunt justificate, reducerea acestora precum și cuantumul la care s-au redus nefiind în nici un fel motivate de către prima instanță.
În mod greșit prima instanță consideră că onorariile executorului judecătoresc și ale avocatului sunt excesive.
În primul rând legea permite stabilirea onorariului maxim al executorului la această categorie de executare care s-a efectuat în speță la suma de 5200 așa cum admite și prima instanță. În mod greșit însă aceasta consideră că această limitare nu permite adăugarea la sumă și a TVA-ului. Or, TVA-ul nu este o sumă care revine executorului judecătoresc, ci Stalului Român. Astfel că, dacă s-ar admite teza primei instanțe conform căreia maximul onorariilor stabilite OMJ 2550/2006 este cu tot cu TVA, atunci sumele maxime care se cuvin efectiv executorilor sunt sub limitele stabilite de ordinul menționat, ceea ce reprezintă o adăugare la lege.
Oricum, făcând abstracție de aspectul referitor la TVA pe care prima instanță îl motivează succint, dispune în mod complet nemotivat reducerea onorariului executorului la suma de 2500 lei, aceasta fără să justifice în vreun fel nu doar reducerea în sine ci și modul în care a ajuns la acest cuantum. Astfel, se pune întrebarea de ce nu s-a stabilit prin reducere o altă sumă ci tocmai cea de 2500 lei.
Tot în aceeași ordine de idei și onorariul avocatului este redus fără nici o motivare nici cu privire la motivul pentru care s-a redus, nici de ce s-a redus tocmai la 1000 lei și nu la o altă sumă.
Cu privire la onorariul avocațial stabilit în faza de executare silită pe care contestatoarea îl califică exagerat la cuantumul de 5000 lei, apelantul solicită să se constate că această apreciere este eronată. Respectivul onorariu include: contravaloarea serviciilor de asistentă juridică și reprezentare în demersul formării dosarului execuțional și punere la dispoziția executorului a actelor necesare executării; urmărirea modului în care se desfășoară executarea silită; îndeplinirea oricăror acte care rezultă din modul de desfășurare al executării silite; reprezentarea și asistarea în proceduri judiciare incidente executării silite (așa cum este aceasta), contestații la executare ș.a.; păstrarea contactului permanent cu executorul judecătoresc în vederea furnizării de informații suplimentare în vederea desfășurării în bune condiții a executării silite și a remedierii eventualelor deficiențe survenite pe parcursul procesului de executare; de asigurare a domiciliului procedural ales la sediul cabinetului în vederea gestionării corespondenței impuse de fazele de executare silită, de transmitere a corespondenței cu executorul judecătoresc și cu alți factori implicați în procesul de executare ș.a.
Precizează că onorariul avocațial stabilit include și cheltuielile aferente efectuării tuturor activităților menționate mai sus, precum și costuri cu privire la contestația la executare, unele presupun costuri adiacente.
De asemenea se solicită a se observa că obiectul executării este executarea unei obligații de a face care este complexă și presupune mai multe deplasări la debitorii Comisia Locală pentru Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Pecica, Consiliul Local Pecica precum și la OCPI A..
De remarcat și esențial cu privire la cuantumul onorariului de executare este faptul că executarea se face împotriva a trei debitori distincți, ceea ce complică fiecare demers în parte dintre cele enumerate mai sus și nu în ultimul rând presupune împărțirea cuantumului total la trei debitori, astfel că suma mai ales pentru fiecare în parte este una mai mult decât rezonabilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar T. E. C. a solicitat respingerea apelului formulat de către Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pecica împotriva Sentinței civile nr. 5674/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_, pentru aceleași motive care au fost expuse și în cererea de apel.
Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pecica a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului depus de către T. Ejrem C. ca nefondat.
A solicitat respingerea excepției privind tardivitatea introducerii contestației la executare ca nefondată, deoarece contestația la executare a fost depusă în termenul prevăzut de art. 714 alin. 1 C. proc. civ. care stipulează în mod expres că, termenul de introducere a contestației la executarea silită este de 15 zile de la data când debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somația, și întrucât a primit actele de executare „...în data de 29.10.2014, ultima zi de depunere a contestației la executare ar fi fost data de 15.10.2014”. Or, în data de 15.10.2014 s-a depus contestația la executare prin intermediul Poștei Române, sens în care s-a anexat la dosarul cauzei, în primă instanță, dovada plății serviciilor poștale aferente expedierii Contestației la executare din data de 15.10.2014. De altfel, la dosarul cauzei, la fila 22, se poate vedea plicul cu care s-a trimis contestația la executare, care are imprimată ștampila poștei din data de 15.09.2014.
Se solicită de asemenea, respingerea excepției tardivității invocate cu privire la capătul de cerere de la pct. b, referitor la cuantumul onorariului, pentru următoarele motive: cele arătate la pct. 1 din prezenta (contestația la executare a fost depusă în termenul prevăzut de art. 714 C. proc. civ.); apărările pe fond pe care le-a arătat în contestația la executare.
U. Pecica solicită respingerea apelului ca nefondat și admiterea în tot a contestației la executare.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul declarat de U. Pecica este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a considerat că nu poate acorda nicio valență juridică expedierii prin poștă de către debitor (U. Pecica) a înscrisurilor cu privire la care fusese obligată a le comunica creditorului T. E. C., printr-o hotărâre judecătorească, în condițiile în care creditorul nu recunoaște că ar fi primit sau ar fi avut cunoștință de această expediere. Faptul că contestatoarea U. Pecica a expediat la data de 08.09.2014 o scrisoare recomandată cu confirmare de primire pe adresa creditorului T., nu face dovada că acea scrisoare conținea documentele la a căror predare fusese obligat debitorul, cu atât mai mult cu cât în adresa_/08.09.2014 (f. 13 dosar fond) rezultă că s-a comunicat doar „planul parcelar actual al T 184/3, A946/3”, iar nu și celelalte documente la care debitorul fusese obligat prin decizia civilă 6035/2014 a Curții de Apel Timișoara, respectiv: procesul-verbal de punere în posesie, toate actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate_/1998, planul parcelar existent la data introducerii acțiunii.
Oricum, pentru a se exonera în mod valid de obligația de predare a documentelor, debitorul ar fi trebuit să procedeze conform art. 1510-1513 cod civil privind punerea în întârziere a creditorului. Neprocedând în acest fel, debitorul și-a asumat riscul urmării unei proceduri care să nu-și atingă finalitatea dorită, cu atât mai mult cu cât creditorul neagă primirea comunicării.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 1522 Cod civil la care face trimitere apelanta, nu sunt aplicabile în cauză, câtă vreme acestea reglementează procedura punerii în întârziere a debitorului, or, domnul T. E. C. are calitatea de creditor în raport cu U. Pecia, iar nu pe cea de debitor.
În ce privește motivul de apel vizând reducerea cuantumului cheltuielilor de executare silită, tribunalul remarcă faptul că contestatoarea U. Pecia motivează prin memoriul de apel că în opinia sa cheltuielile de executare de 11.468 lei sunt exagerat de mari în raport cu munca depusă de executor. Or, prin hotărârea primei instanțe s-a admis acest capăt de cerere al contestatoarei, reducându-se cheltuielile de executare silită de la 11.468 lei la 3.520 lei, fapt care pare că nu a fost observat de apelantă. Cum apelanta nu a criticat această sumă de 3.520 lei la care au fost reduse cheltuielile de executare silită, tribunalul va găsi ca lipsită de obiect ca urmare a rezolvării sale de către prima instanță a cererii vizând cuantumul cheltuielilor de executare.
Referitor la apelul declarat de T. E. C. tribunalul va constata că acesta este tardiv formulat, motiv pentru care îl va respinge ca atare. Pentru început, este de precizat că domnul T. E. C. a formulat un apel principal (iar nu unul incident), fapt ce rezultă cu claritate din faptul că a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă ce reglementează apelul principal, iar nu pe dispozițiile art. 472 ce reglementează apelul incident; solicitarea de recalificare a căii de atac din apel principal în apel incident nu are vreo bază legală, motiv pentru care va fi respinsă.
Cu privire la termenul de promovare a apelului principal, se va observa că hotărârea primei instanțe a fost comunicată domnului T. E. C. la data de 09.01.2015, iar termenul de apel este de 10 zile de la comunicare, conform art. 650 al. 3 Cod procedură civilă. Prin urmare, depunerea apelului la data de 05.02.2015 s-a făcut cu depășirea termenului legal de 10 zile, motiv pentru care urmează a fi respins ca tardiv formulat.
Față de cele expuse anterior, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ambele apeluri declarate în cauză, menținând hotărârea atacată.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea U.A.T. Pecica, împotriva sentinței civile nr. 5674/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._ .
Respinge ca tardiv apelul declarat de intimatul T. E. C. împotriva aceleași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. N.C.
Thred. M.I.
4 ex./02.06.2015
2 . comunică cu:
apelantul - contestator
1. U. ORAȘ PECICA - Pecica, ., Cod postal_, J. A.
apelantul
2. T. E. C. - A., . - dom.ales la cab.av.I. A., ., .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător A. O.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
