Revendicare imobiliară. Sentința nr. 395/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 395/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 395/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 395
Ședința publică din 9 iunie 2015
Președinte M. A.
Grefier V. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta . revendicare imobiliară.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei administrator A. N. asistat de avocat F. A. din Baroul A. lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul reclamantei depune la dosar răspunsul primit de la OCPI A. la adresa înaintată acestei instituții. Solicită respingerea tuturor excepțiilor invocate de partea adversă.
Instanța pune în discuție excepția puterii lucrului judecat (art. 431 alin. 2 C.) și raportat la hotărârile judecătorești depuse de reclamantă la dosar la termenul anterior.
Avocatul reclamantei solicită respingere acestei excepții.
Instanța respinge excepția netimbrării acțiunii având în vedere că obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de lei a fost îndeplinită de reclamantă anterior declinării competenței materiale de către Judecătoria A., așa încât nu sunt aplicabile prevederile art. 197 fraza a II-a C..
Tribunalul unește celelalte excepții cu fondul, după care nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile asupra cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției autorității lucrului judecat întrucât pârâta nu s-a judecat cu reclamanta din prezenta cauză ci cu Apartamentul SRL. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2015 urmare a declinării competenței materiale de soluționare a pricinii de către Judecătoria A., constată că reclamanta . chemat în judecată pârâta . să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului spațiu comercial situat în A., P-ța Spitalului ., C, prin construire și atribuire în baza Legii nr. 15/1990; să fie obligată pârâta să îi recunoască acest drept; să se dispună anularea documentației care a stat la baza intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele pârâtei; să se dispună rectificarea cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei din cartea funciară și înscrierea reclamantei ca proprietar al imobilului.
În motivare, reclamanta a arătat că, înainte de anul 1990, fosta ICS Metalo Chimice A. a construit imobilul în litigiu din fonduri exclusive. Urmare a apariției Legii 15/1990, fosta ICSMC s-a divizat în 4 societăți comerciale, printre care și M. S.A., iar prin decizia emisă de Prefectura A. s-a stabilit și patrimoniul fiecărei societăți, reclamanta dobândind astfel în patrimoniu imobilul în litigiu. Reclamanta a mai arătat că, prin decizia nr. 333/05.07.1991 emisă de Prefectura A., s-a dispus trecerea în proprietatea acesteia a unor spații comerciale printre care și spațiul în litigiu și că în cartea funciară este înscrisă ca proprietar pârâta, fără a avea însă acest drept. Precizează că nu s-a intabulat imobilul în CF pe numele societății reclamante deoarece pârâta s-a opus și în scurt timp a virat în contul reclamantei suma de 1.103.700 lei ce reprezenta contravaloarea investițiilor suportate de la acest imobil. Consideră că pârâta prin această modalitate dorea să revendice imobilul din litigiu fără însă a avea vreun drept. Arată că a returnat suma virată de pârâtă iar pe parcursul anilor între părți s-au purtat mai multe procese ce aveau ca obiect drept de creanța care în final s-au soluționat prin a se respinge acțiunile reclamantei cu motivarea că dreptul de creanța era prescris acesta fiind motivul pentru care pârâta s-a întabulat în cartea funciară ca proprietar. Apreciază că acțiunea este admisibilă și în raport de prevederile art.557 al.2 cod civil potrivit căruia proprietatea se poate dobândi și prin efectul unui act administrativ. Consideră că actul administrativ emis de Prefectura A. era dat tocmai pentru a produce efectele juridice privind transferul dreptului de proprietate. Apreciază că prin neintabularea acestui drept pe numele reclamantei actul administrativ este golit de conținut, ori câtă vreme el nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească trebuie să producă efectele pentru care a fost emis.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, în principal, ca fiind inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pe cale de excepție a invocat necompetența materială a Judecătoriei A. pentru soluționarea acestei acțiuni; netimbrarea acțiunii la valorile prevăzute de OUG nr. 80/2013. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în ceea ce privește acțiunea în rectificare de carte funciară a invocat art. 907 alin. (2) și art. 908 al. 1 art. 219 alin. (2) din Anexa 1 a Ordinului ANCPI nr. 700/2014 solicită a se constata că dreptul de proprietate asupra cotei - părți de 93/100 din imobil este înscris în cartea funciară, în favoarea pârâtei încă din data de 03.11.1993 iar cealaltă cotă - parte de 7/100 a fost înscrisă tot în favoarea pârâtei la data de 10.07.2000, în baza sentinței civile nr. 3379/29.05.2000 a Judecătoriei A. (dosarul nr. 2056/2000), definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie. Arată că a înscris cota sa parte de 93/100 din imobil la data de 03.11.1993, dată la care era în vigoare Decretul – lege nr. 115/1938, iar cota - parte de 7/100 l data de 10.07.2000, când erau în vigoare art. 34 și art. 36 din Legea nr. 7/1996. Menționează că reclamanta a înțeles să își întemeieze acțiunea numai pe prevederile art. 34 și art. 36 din Legea nr. 7/1996 (ambele abrogate), care sunt incidente numai în privința cotei de 7/100 din dreptul de proprietate asupra imobilului. Invocă prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996 arătând că are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în rectificare de carte funciară orice persoană interesată. Consideră că reclamanta nu justifică interes în promovarea acestei acțiuni și, în consecință, nu are calitate procesuală activă, în condițiile in care dreptul de proprietate de care se prevalează nu a existat și nu există în patrimoniul său. Apreciază că prin persoană interesată se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat de noua înscriere însă reclamanta nu se află în niciuna din aceste situații, întrucât nu justifică calitatea de „persoană interesată" în interesul legii, din moment ce nu a avut și nu are niciun drept în cartea funciară, drept care să fi fost lezat de înscrierea dreptului pârâtei de proprietate în cartea funciară, iar, în prezent, dreptul de proprietate de care se prevalează, în argumentarea poziției sale procesuale, nu există în patrimoniul său, motiv pentru care solicită să constate lipsa calității procesuale active a reclamantei și, în consecință, respingerea acțiunii întrucât a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală. Invocă art. 35 din codul de procedură civilă (C.) care a preluat textul art. 111 din vechiul Cod de procedură civilă. Invocă excepția caracterului subsidiar al cererii în constatare, în raport cu cererea în realizare, motiv pentru care solicită să se constate caracterul subsidiar al acestei acțiuni față de „acțiunea în realizare" și în consecință să se procedeze la respingerea acțiunii, ca fiind inadmisibilă. Mai mult, arată că reclamanta tinde ca, pe calea unei „acțiuni în rectificare de carte funciară", să obțină o hotărâre a cărei efecte sunt aceleași cu cele ale unei „acțiuni în revendicare", ceea ce nu poate fi admisibil. În fapt, arată că pentru a se putea admite rectificarea de carte funciară întemeiată de către reclamantă pe prevederile art. 34 și art. 36 din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului și a publicității imobiliare (art. 34 după prima republicare a legii), era necesar ca printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să se fi constatat că înscrierea sau actul, în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, nu au fost valabile. Or, o astfel de hotărâre nu există. Prin sentința civilă nr. 3379/29.05.2000 a Judecătoriei A. instanța a admis, în principiu și în fond acțiunea pârâtei în contradictoriu cu .. și, în consecință, a sistat starea de indiviziune asupra imobilului în litigiu, „prin atribuirea, în natură, a în trenului spațiu subscrisei, cu obligarea mea „la plata unei sulte de_ față de pârâtă (.. n.s.). corespunzător cotei de 7,08% a acesteia ". Consideră că în condițiile în care instanța a dispus „atribuirea, în natură, a întregului spațiu", această hotărâre judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat în sensul că starea de fapt statuată prin această hotărâre judecătorească nu poate fi modificată în momentul de față printr-o altă hotărâre judecătorească cum urmărește reclamanta, prin această „acțiune în constatare", căreia i-a alăturat și o „acțiune în rectificare de carte funciară". Invocă art. 430 din C. referitoare la autoritatea de lucru judecat. Apreciază că autoritatea de lucru judecat cunoaște, conform reglementărilor legale, două manifestări procesuale, respectiv aceea de excepție procesuală (conform art. 431 alin. 1 C.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți - conform art. 328 alin. (1) C., iar dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 alin. (1) C. (aceeași calitate, aceeași cauză și același obiect), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, consideră că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis iar această reglementare a autorității de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Arată că principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea, din nou, a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți, printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară pronunțată într-un alt proces. Pentru aceste considerente invocă și excepția puterii de lucru judecat.
Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare a solicitat înlăturarea în parte a apărărilor pârâtei și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și motivată în scris. A solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A. și respingerea excepției netimbrarii acțiunii, a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât la dosar a depus înscrisuri din care rezultă că imobilul din litigiu a fost proprietatea societății reclamante construit de antecesoarea sa ICS mărfuri metalo-Chimice, din fondurile proprii iar simplul fapt că înainte de 1989 orice investiție se făcea nu putea fi achitata decât prin . nu avea alt atribut decât să facă actele de decontare după ce încasa banii de la beneficiarul investiției așa făcându-se că de nenumărate ori pârâta a virat cu ordin de plată în contul societății sumele de bani reprezentând contravaloarea imobilului dar de fiecare data a returnat acele sume în contul pârâtei deoarece avea certitudinea că imobilul aparține reclamantei câtă vreme însăși recepția cu constructorul a fost semnată de . că acesta este interesul pe care îl justifică în prezenta acțiune și în raport de această stare de fapt excepția invocată de pârâtă este nefondată susținerea fiind fără suport legal. Menționează că prin acțiune a solicitat să se constate nulitatea absolută a documentației care a stat la baza intabulării în CF a dreptului de proprietate pe numele pârâtei astfel că, așa cum a statuat ICCJ în decizia 2279/18.03.2004, atunci când există capăt principal de cerere prin care să se solicite constatarea nulității documentației care a stat la baza intabulării, rectificarea de carte funciară se poate solicita în cadrul aceluiași proces, în acest sens fiind și prevederile art. 908 al. 4 NCC. Pentru toate aceste motive solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active ca nefondată. Arată că acțiunea este o acțiune în revendicare imobiliară și în același timp cu capăt de cerere privind rectificarea de carte funciară. Referitor la exceptia autorității de lucru judecat solicită respingerea acesteia ca nefondata. Arată că pârâta nu poate invoca o astfel de excepție în raport de o hotărâre care reclamantei nu i-a fost opozabilă invocând o hotărâre în care parte a fost pârâta și o altă societate . nu sunt întrunite cerințele prevăzute pentru a opera autoritatea de lucru judecat nefiind o identitate de părți, obiect și cauză. Precizează că chiar dacă acea hotărâre a intrat în putere de lucru judecat iar pârâta invocă funcțiile puterii de lucru judecat respectiv cea pozitivă și negativă nu pot fi aplicabile în cazul de față întrucât nu poate fi opusă unei părți care n-a fost parte în proces.
Pârâta S.C. R. S.A., prin completarea întâmpinării a reiterat excepțiile deja invocate. Pe fond arată că pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 34 din imobilul situat în municipiul A., Piața Spitalului, nr. I - 5, blocul 5, scara B + C, . stradă A. Ș.), nr. 2. 4 - 6, înscris în C.F.nr._-C1-U17, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A., cu nr. top 3018/a.2/2; 3018/a. 1 .a/1-3/2; 3018/a.l.a/l-3/3; 3018/a.La/1-3/4; 3019/2/LXII iar anterior acest apartament a fost coproprietate a acesteia în cotă de 92,92%, precum și a ... în cotă de 7.08%, dovada făcând-o coala C.F. nr._ - A.. Arată că a dobândit cota - parte de 93/100 din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, cu titlu de construire, cotă - parte ce a fost înscrisă în cartea funciară la data de 03.11.1993 (încheiere nr. 17.556 din 03.11.1993). C. - parte de 7/100 din dreptul de proprietate a fost înscrisă, tot în favoarea pârâtei, la data de 10.07.2000, în baza sentinței civile nr. 3.379/2000 pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr. 2.056/2000 (încheiere nr. 8.627 din 10.07.2000). Solicită a se constata că niciunul dintre cele 3 spații comerciale, cuprinse la art. I din decizia nr. 333/05.07.1991 emisă de Prefectura Județului A., nu conține datele de identificare ale apartamentului înscris în C.F. nr._-C1-U17 provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ - A.. Astfel, arată că în C.F. nr._-C1-U17 este cuprins apartamentului nr. 34 al imobilului situat în municipiul A.. Piața Spitalului, nr. I - 5, blocul 5, scara B + C, . stradă A. Ș.). nr. 2. 4 - 6, cu nr. top 3018/a3.2/2; 3018/a.1.a/1-3/2; 3018/a.1.a/1-3/3; 3018/a.1.a/1-3/4 3019/2/LXII, în timp ce în Decizia nr. 333/05.07.1991 emisă de Prefectura Județului A. se face referire la un spațiu comercial situat în „. Spitalului". Arată că din titlul acestui act administrativ rezultă că patrimoniul „Fostei ICS de Mărfuri Metalo - Chimice A." a fost împărțit, în urma divizării acestei persoane juridice, la cele patru (în titlul actului fiind menționate numai trei) Societăți Comerciale Compact S.A., AMET S.A.. Matcomb S.A.", cea de a patra societate comercială fiind, probabil, M. S.A.. Astfel, arată că reclamanta nu poate fi continuatorul „Fostei ICS de Mărfuri Metalo - Chimice A.", cum în mod eronat pretinde. Consideră că potrivit prevederilor art. 40 din Decretul nr. 53/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, „persoana juridică încetează de a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare". Menționează că la art. 1 alin. (2) din Decizia nr. 633/20.12.1990 a Prefecturii Jud. A. s-a decis ca reclamanta să preia „activul și pasivul de la societatea comercială Compact SA. A." iar din cuprinsul art. 1 din Decizia nr. 333/05.07.1991 a Prefecturii rezultă că cele 3 spații comerciale au fost transferate din patrimoniul S.C. AMET S.A. în patrimoniul reclamantei, nicidecum din patrimoniul pârâtei. Solicită admiterea excepției puterii lucrului judecat și a autorității lucrului judecat.
Analizând acțiunea, prin prisma motivelor invocate și a excepției invocate, tribunalul constată că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Tribunalul respinge excepțiile inadmisibilității și a caracterului subsidiar al acțiunii în constatare, având în vedere că prezenta acțiune este una în realizarea dreptului, o acțiune în revendicare imobiliară, timbrată ca atare, așa încât nu au fost încălcate dispozițiile art. 35 C..
În motivarea acțiunii, reclamanta a recunoscut faptul că între părți s-au purtat mai multe litigii, sens în care a depus la dosar, la solicitarea instanței, următoarele hotărâri judecătorești:
- decizia civilă nr. 95/. a Curții de Apel Timișoara (dosar nr. 935/. a fost respins recursul exercitat de reclamanta . deciziei civile nr. 1005/16.10.1992 a Tribunalului A. (dosar nr. 1382/1992), fiind obligată recurenta să plătească intimatei . suma de 100.000 ROL cheltuieli de judecată în recurs. Din considerentele hotărârii judecătorești rezultă faptul că reclamanta . solicitat în contradictoriu cu pârâții . și RALL A. (actualmente . pârâtei de ord. I din spațiul comercial proprietatea sa situat în A., Piața Spitalului, . contractului de închiriere încheiat de cele două pârâte. Prin sentința civilă nr. 4238/05.05.1992, Judecătoria A. a admis acțiunea, însă Tribunalul A., prin decizia civilă nr. 1005/16.10.1992 a admis recursul exercitat de pârâta . și a respins acțiunea. La 20.09.1993, reclamanta . declarat recurs în condițiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă. Curtea de Apel a respins recursul, ca neîntemeiat, reținând, în considerentele sale, că prin Ordinul nr. 5591/1990 Prefectura jud. A. au fost retrase Direcției comerciale a jud. A. investițiile pentru spațiile comerciale de la parterul unor blocuri de locuințe, inclusiv cele din A., Piața Spitalului, . I.J.G.C.L. A. (devenită ulterior RALL A.). Prefectura jud. A. a întărit dreptul RALL asupra acestor spații prin decizia nr. 84/13.03.1992, în baza căruia RALL A. a încheiat cu . contractul de asociere nr. 5410/06.08.1992 privind execuția lucrărilor la spațiul comercial în discuție. S-a reținut, în continuare, că CF nr._ A. releva la acel moment o cotă de 92,92% de proprietate a RALL A. și o cotă de 7,08% pentru ., prin construire. Curtea de Apel Timișoara a înlăturat, în mod expres, argumentul reclamantei privitor la dobândirea dreptului de proprietate, prin predarea spațiului, pe bază de protocol, la momentul desprinderii sale din fosta ICSMMC A., ca urmare a aplicări Legii nr. 15/1990, întrucât la momentul întocmirii actului adițional din 09.06.1992 la procesul verbal de predare a patrimoniului nr. 1281/28.02.1991 [încheiat de . ICSMMC A.) și reclamantă] spațiul comercial în litigiu reprezenta deja o investiție ce fusese retrasă de Prefectura jud. A. și transmisă RALL A.. Eventuala contribuție a ICSMMC A. la investițiile pentru spațiul în litigiu (1.103.700 ROL în anul 1990) i-ar putea conferi recurentei doar un drept de creanță, iar nu unul de proprietate.
- motivarea sentinței civile nr. 165/15.03.1999 a Tribunalului A. Secția comercială și de contencios administrativ (dosar nr. 3596/. a fost admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta . a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de_ ROL, reprezentând valoarea reactualizată a creanței de 1.103.700 ROL învestită de ICSMMC A. de 31.12.1989 anterior datei pentru lucrările la spațiul comercial din A., Piața Spitalului,nr. 5, . C, valoare din care a fost scăzută suma de 1.103.700 ROL. Aceasta din urmă a fost plătită de . datele de 15.03.1996 și 26.03.1998, doar ultima plată fiind acceptată de reclamantă (aceasta a invocat ca motiv al refuzului devalorizarea monetară, argument pentru care a declanșat acest proces). Instanța a reținut că dreptul de creanță al reclamantei a fost recunoscut prin decizia civilă nr. 95/. a Curții de Apel Timișoara, dar și de pârâtă prin plățile efectuate la datele de mai sus. Tribunalul A. a acordat reclamantei valoarea actualizată a creanței la nivelul anului 1996, iar nu cel din martie 1998, reținând cș reclamanta nu își poate invoca propria culpă raportat la restituirea sumei achitate de pârâtă.
Reclamanta a depus la dosar doar motivarea sentinței civile nr. 165/15.03.1999 a Tribunalului A. Secția comercială și de contencios administrativ, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească a fost atacată. Nici una dintre părți nu a invocat, însă, modificarea sentinței civile de mai sus, în căile de atac.
Puterea de lucru judecat (în sensul obligativității hotărârii judecătorești, obligativitate ce nu presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză, ci doar dezlegarea irevocabilă a unei stări de fapt sau de drept) constituie un efect al hotărârii judecătorești, respectiv prezumția că aceasta reflectă adevărul. Consecința în acest caz este că apelanta nu mai poate repune în discuția instanței starea de fapt și de drept ce a primit deja dezlegare într-un litigiu anterior, decât în măsura în care în prima hotărâre au fost invocate anumite impedimente (cum este situația în cazul de față) legate inclusiv de cadrul procesual și pe care le-ar putea corecta într-o cauză ulterioară.
În cazul de față, instanța nu are în vedere autoritatea de lucru judecat, în sensul efectului negativ al hotărârii judecătorești, ce presupune identitatea de părți, obiect și cauză conform art. 1201 din Codul civil (1864), ci prezumția legală, absolută a puterii de lucru judecat în considerarea efectului pozitiv al lucrului judecat ce se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasa dezlegată anterior, fără posibilitatea contrazicerii acesteia.
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză. Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci doar probarea identității între problema soluționată definitiv și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Excepția autorității de lucru judecat are un efect negativ, care se exprimă în regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și impune condiția identității de acțiune care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În schimb, puterea (prezumția) de lucru judecat are un efect pozitiv ce se bazează pe regula că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Cele statuate prin decizia civilă nr. 95/. a Curții de Apel Timișoara (dosar nr. 935/. a fost respins recursul exercitat de reclamanta . deciziei civile nr. 1005/16.10.1992 a Tribunalului A. (dosar nr. 1382/1992) în mod irevocabil sunt intrate în putere de lucru judecat, prezumându-se absolut conform art. 1200 pct. 4 Cod civil, că exprimă adevărul. Fiind vorba despre o problemă irevocabil tranșată, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat se opune rediscutării acestui aspect și constatării lui printr-o dispoziție contrară.
Puterea de lucru judecat a fost consacrată și de practica judiciară, decizia civilă nr. 496/08.03.1975 a Tribunalului Suprem lămurind caracterul obligatoriu al dezlegărilor rămase definitive: “Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant, în jurisprudența sa, că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Convenție impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, care, la rândul său, presupune ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate, sau, cu alte cuvinte, instanțele sunt obligate să țină cont de constatările sau dezlegările din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.
Or, prin decizia civile nr. 1005/16.10.1992 a Tribunalului A. (dosar nr. 1382/1992) și decizia civilă nr. 95/. a Curții de Apel Timișoara (dosar nr. 935/. aceeași cauză s-a tranșat, în mod irevocabil, asupra proprietății imobilului în litigiu, stabilindu-se că aceasta aparținea RALL A. (în proporție majoritară) și . (în procent minoritar), fiind analizate și înlăturate argumentele invocate de reclamantă în legătură cu divizarea ICS Metalo Chimice A. (fosta ICSMMC A.), Legea nr. 15/1991, actele administrative ale Prefecturii jud. A., reținând că în baza unui ordin din 1992 (ulterior celui invocat de reclamantă) au fost retrase investițiile pentru spațiile comerciale de la parterul unor blocuri de locuințe, inclusiv cele din A., Piața Spitalului, . I.J.G.C.L. A. (devenită ulterior RALL A., iar apoi . asemenea, s-a statuat în mod irevocabil asupra efectului investiției realizate de fosta ICSMMC A. la spațiul comercial în litigiu și anume că investiția respectivă dă naștere unui drept de creanță în favoarea reclamantei, iar nu unui drept de proprietate. Or, reclamanta și-a valorificat acest drept de creanță prin sentința civilă nr. 165/15.03.1999 a Tribunalului A. Secția comercială și de contencios administrativ (dosar nr. 3596/. în valoare de_ ROL (valoarea reactualizată a creanței la nivelul anului 1996).
În acest context, a avut loc partajul ce a făcut obiectul dosarului nr. 2056/2000 al Tribunalului A. (sentința civilă nr. 3379/29.05.2000) irevocabilă, finalizată prin atribuirea întregului imobil în litigiu pârâtei . despăgubirea coproprietarei . corespunzător cotei sale de coproprietate.
În prezenta cauză își produc efectele puterii de lucru judecat decizia civile nr. 1005/16.10.1992 a Tribunalului A. (dosar nr. 1382/1992) și decizia civilă nr. 95/. a Curții de Apel Timișoara (dosar nr. 935/., iar accesoriu sentința civilă nr. 165/15.03.1999 a Tribunalului A. Secția comercială și de contencios administrativ (dosar nr. 3596/. la bază tot puterea de lucru judecat a primelor două decizii.
Astfel, acțiunea în revendicare imobiliară a reclamantei este paralizată de efectul pozitiv al hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. 1382/1992 al Tribunalului A. și cel cu nr. 935/. de Apel Timișoara, prin care s-a statuat irevocabil asupra lipsei dreptului de proprietate al reclamantei.
În aceste condiții, excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamantului devin, în mod evident, admisibile, căci puterea de lucru judecat al hotărârilor de mai sus probează absența dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu. Or, acțiunea în revendicare imobiliară este demersul judiciar prin care un proprietar neposesor cere instanței recunoașterea dreptului său de proprietate în contradictoriu cu posesorul neproprietar și obligarea acestuia să îi lase deplina și liniștita posesie și folosință a bunului. Or, în acest raport juridic ce caracterizează acțiunea în revendicare, reclamantei îi lipsește calitatea de proprietar neposesor, nefiind întrunită cerința identității între calitatea de reclamantă și cea de beneficiar al dreptului dedus judecății, așa încât nu justifică legitimarea procesuală activă, conform art. 36 C.. În același context al puterii de lucru judecat mai sus analizate, reclamanta nu justifică nici interesul legitim în promovarea acțiunii în revendicare imobiliară, conform art. 33 C..
Pentru aceste considerente, în baza art. 431 alin. 2 C., conform căruia „Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”, văzând că situația de fapt și de drept dedusă judecății de reclamantă, prin prezenta acțiune în revendicare imobiliară a primit anterior o rezolvarea irevocabilă, tribunalul va respinge acțiunea civilă.
Din moment ce nu a avut câștig de cauză, reclamanta nu beneficiază de aplicarea prevederilor art. 453 C., urmând a fi respinsă și cererea accesorie a acesteia având ca obiect cheltuielile de judecată.
Pârâta nu a făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor sale de judecată până la data închiderii dezbaterilor, conform art. 452 C., așa încât va fi respinsă și cererea acesteia de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor sale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta . sediul în A., ./2, ., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul ales în Pecica, ., jud. A. (la av. F. A.) în contradictoriu cu pârâta . sediul în A., Calea I. M. FN, jud. A., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI RO_.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cale de atac ce se depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2015.
PreședinteGrefier
M. A. V. L.
Red. M.A/Tehnored. M.A./V.L.
4 ex./2 .
Se comunică:
1. reclamanta . ales în Pecica, ., jud. A. (la av. F. A.)
2. pârâta . . Jud. A.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Sentința nr. 101/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
