Contestaţie la executare. Sentința nr. 1876/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1876/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 856/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADoperator 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 856
Ședința publică din 29 iulie 2015
Președinte M. A.
Judecător S. S. O.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta G. Z. Trans SRL împotriva sentinței civile nr. 1876/15.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ și apelul exercitat de apelantul M. A., prin primar împotriva aceleiași sentințe având ca obiect, contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul exercitat de apelanta G. Z. Trans SRL este legal timbrat cu suma de 51 lei taxă judiciară de timbru, iar apelul exercitat de apelantul M. A., prin primar este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, văzând că apelantul M. A. a cerut judecarea cauzei în absența sa și constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.05.2015 constată că prin încheierea civilă nr. 1876/15.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria A. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. G. Z. Trans S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și M. A. prin Primar, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că a rămas fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului A., prin precizarea făcută în cauză de contestatoare prin răspunsul la întâmpinare. Pe fond s-a reținut că intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AFFP) A. a pornit executarea silită împotriva contestatoarei pentru recuperarea creanței de 2.750 lei, reprezentând amendă aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28.10.2014 încheiat de CNADNR-CESTRIN pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 Prin contestația la executare s-a susținut de către contestatoare că se impune anularea titlului executoriu, întrucât nu datorează suma pentru care este urmărită silit apreciindu-se că criticile contestatoarei sunt neîntemeiate întrucât în cuprinsul procesul-verbal de contravenție prin care a fost constatată și sancționată contravenția reținută în sarcina contestatoarei, și care constituie titlu executoriu, se menționează în mod expres că aceasta are posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii aplicate, respectiv 1375 lei, în termen de 48 ore de la comunicarea procesului verbal jumătate din minimul amenzii menționându-se, de asemenea, că această plată se poate face la unitățile Trezoreriei Statului și se fac buget la venitul de stat, această mențiune fiind făcută în aplicarea prevederilor art.8 alin.3 din OG nr. 2/2001. Prima instanță a reținut că contestatoarea a achitat în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii, dar a ales să facă această plată către M. A. Direcția Venituri, în contul bugetului local, situație în care obligația sa de plată către intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. nu poate fi considerată stinsă. În ce privește cererea contestatoarei de a fi obligată intimata M. A., prin Primar de a efectua transferul sumei încasate de la contestatoare către Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., prima instanță a apreciat că aceasta se dovedește a fi neîntemeiată, întrucât, pe de o parte între cele două intimate nu există niciun raport juridic care să justifice această operațiune, iar pe de altă parte, prin dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală (CPF), se reglementează modul în care trebuie să procedeze un contribuabil care a efectuat o plată nedatorată, respectiv să solicite restituirea acesteia, potrivit procedurii de restituire reglementată prin ordin al ministrului economiei și finanțelor (alin final). Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 174 CPF raportat la art. 720 C. republicat, contestația la executare formulată de contestatoarea G. Z. Trans S.R.L. a fost respinsă, ca neîntemeiată, și s-a luat act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, au declarat apel contestatoarea apelantă G. Z. Trans SRL și intimatul apelant M. A. prin primar.
Prin apelul declarat apelanta G. Z. Trans SRL a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a încheierii civile nr. 1876 din 15.04..2015 a Judecătoriei A. în sensul admiterii acțiunii.
În motivare arată că invocă excepția nulității absolute a procesului-verbal . nr._/28.10.2014, întrucât lipsește semnătura agentului constatator iar conform deciziei nr. 6/2015 a ICCJ aceste procese-verbal sunt lovite de nulitate absolută astfel că AJFP A. greșit a pus în executare un procesul-verbal lipsit de eficiență. Arată că prima instanță nu a stabilit dacă amenda ce a fost aplicată în speță se încadrează sau nu în excepția reglementată prin art. 8 (3) din OG nr. 2/2001 întrucât acest text de lege exceptează toate amenzile privind circulația pe drumurile publice indiferent de actul normativ în baza căruia au fost aplicate iar nu numai o parte dintre acestea. Totodată arată că prin procesul-verbal . nr._/28.10.2014 i s-a aplicat o amenda în baza OG nr. 15/2002 ce reglementează aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind o amendă privind circulația pe drumurile publice. Faptul că agentul constatator a omis excepția reglementata prin art. 8 alin. (3) din OG nr. 2/2001 și a indicat în procesul-verbal (înștiințarea de plata) bugetul de stat în loc de bugetul local nu schimbă beneficiarul. Având în vedere aceste considerente apreciază că și-a îndeplinit corect, corespunzător, în termen legal, cu bună-credință obligația ce i-a revenit conform procesului-verbal, argument susținut și de pârâtul M. A. iar prima instanța a neglijat aceste aspecte de fond și în mod greșit a respins cererea. Apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile OG nr.92/2003. Menționează că în subsidiar, prin cerere a solicitat instanței ca in măsura în care constată că această amendă se face venit la bugetul de stat să retină ca s-a plătit în termen legal și să oblige M. A. să restituie, pe seama reclamantei, suma plătită AJFP A., adică sa dispună resdistribuirea sumei întrucât art.117 din OG nr.92/2003 nu interzice ci conform lit. f lasă posibilitatea operațiunii solicitată, iar în acest sens invocă și disp. art. 1478 NCC
În drept invocă disp. art. 466 NCPC, OG nr. 2/2201, OG nr. 92/2003, OG nr. 15/2002, art. 1478 NCC, alte reglementari incidente.
Prin apelul declarat apelantul M. A. prin primar a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate.
În motivarea cererii de apel arată că prin procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/28.10.2014, . SRL a fost sancționată în temeiul art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. Invocă art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Totodată arată că amenzile privind circulația pe drumurile publice aplicate persoanelor juridice se fac venit integral la bugetul local. Menționează că O.G. nr. 15/2002 actualizată reglementează un domeniu al circulației pe drumurile publice, respectiv plata unui tarif de utilizare/de trecere a rețelei de drumuri naționale din România iar contravenția prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 actualizată se constată în trafic, sancțiunea aplicându-se persoanelor care utilizează rețeaua de drumuri naționale din România, așa cum reiese din art. 8 alin. (5). Apreciază că O.U.G. nr. 195/2002 republicată nu este singurul act normativ care reglementează circulația pe drumurile publice; acest domeniu este unul complex, care cuprinde mai multe aspecte privind desfășurarea activităților specifice acestui domeniu. Astfel, fiecare dinte aceste activități sunt reglementate prin acte normative diferite, care, toate împreună formează cadrul legal de reglementare a circulației pe drumurile publice (ex.: O.G. nr. 15/2002, O.G. nr.37/2007,H.G. nr. 1777/2004, H.G. nr. 1373/2008, H.G. nr. 38/2008, H.G. nr. 38/2008. Arată că, prin urmare, amenda a fost achitată corect la bugetul local, reprezentând un venit al acestui buget.
În drept invocă prevederile legale menționate în cuprinsul apelului.
Apelanta . SRL a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat de apelantul M. A. prin primar solicitând admiterea apelului.
În motivare arată că sunt întemeiate susținerile apelantului că activitățile specifice, diverse ce se desfășoară pe drumurile publice sunt reglementate corespunzător prin mai multe acte normative, toate concurând la reglementarea circulației pe drumurile publice. Apreciază că hotărârea atacată a fost dată astfel cu încălcarea dispozițiilor art. 8 (3) din OG nr. 2/2001 care reglementează ca amenzile privind circulația pe drumurile publice se fac venit la bugetele locale iar apelantul susține corect ca OUG nr. 195/2002 nu este singurul act normativ care reglementează circulația pe drumurile publice din România iar prima instanța greșit a reținut ca amenzi privind regimul circulației pe drumurile publice sunt strict cele aplicate in baza OUG nr. 195/2002. Își însușește punctul de vedere al apelantului ca a plătit corect amenda la bugetul local, unde potrivit legii aplicabile se face venit.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii reprezintă o apărare de fond împotriva titlului executoriu privitor la care petenta a avut calea plângerii contravenționale, conform art. 31 din OG nr. 2/2001, dar pe care nu a exercitat-o. Sub acest aspect, contestația la executare este inadmisibilă, potrivit art. 712 alin. 2 C., conform căruia „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Prin procesul verbal . nr._/28.10.2014, apelanta a fost sancționată contravențional de CNADNR SA cu amenda de 2.750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Procesul verbal poartă mențiunea dreptului contravenientului de a achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii actului a doar jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, și anume 1.375 lei. Atât în acest alineat al procesului verbal, cât și în cel precedent se precizează faptul că amenda contravențională este venit la bugetul de stat, urmând ca plata să fie făcută la unitățile Trezoreriei Statului.
Procesul verbal de mai sus a fost comunicat apelantei la 05.11.2014, astfel cum recunoaște și intimata, iar în aceeași zi, apelanta a depus în contul Municipiului A. suma de 1.375 lei, prin plata online, reprezentând jumătate din amenda stabilită prin procesul verbal . nr._/28.10.2014, conform copiei dovezii de plată de la fila 6 a dosarului judecătoriei. În acest fel, petenta a înțeles să se prevaleze de beneficiul legal prevăzut de art. 8 alin. 4 din OG nr. 15/2002 („Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de prezentul act normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.”)
Art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 reglementează contravenția constând în „Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”. Potrivit art. 9 alin. 2 din același act normativ, „Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 se face de către:
a) inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare;
b) poliția rutieră, prin intermediul terminalelor de interogare;
c) personalul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. care efectuează controlul: (i) în punctele de trecere a frontierei de stat, prin intermediul terminalelor de interogare; (ii) pe rețeaua de drumuri naționale din România, prin intermediul sistemelor de camere video;
d) personalul poliției de frontieră care își desfășoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, prin intermediul terminalelor de interogare.”.
Conform art. 9 alin. 3 „Aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 8 se face de către personalul prevăzut la alin. 2”.
În acest caz, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii a fost realizată de către personalul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., acesta neavând atribuții și în constatarea contravențiilor la regimul circulației rutiere.
Contravenției săvârșite de apelantă îi sunt aplicabile normele cu caracter general ale OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor modificată (art. 10 din OG nr. 15/2002).
Or, art. 8 alin. 3 din OG nr. 2/2001 stabilește destinația sumelor provenind din amenzi aplicate persoanelor juridice, și anume la bugetul de stat, cu două excepții: amenzile aplicate de autoritățile administrației publice locale și cele privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
În situația de față, contravenția stabilită în sarcina petentei nu a fost aplicată autoritățile administrației publice locale, ci de CNADNR SA, nu pentru încălcări ale regulilor circulației pe drumurile publice, ci pentru nerespectarea tarifului de utilizare a drumurilor naționale din România situație în care, pentru a fi valabilă plata efectuată de petentă în condițiile art. 8 alin. 4 din OG nr. 37/2007, amenda trebuia achitată la bugetul de stat.
În cazul de față apelanta se prevalează de propria culpă, în condițiile în care a achitat online ½ din amenda contravențională la bugetul local, iar nu la cel de stat, deși plata a fost realizată după primirea procesului verbal de contravenție în care se specifică clar locul plății, destinația amenzii contravenționale.
Conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține admiterea acțiunii sale.
Nu sunt întrunite în favoarea apelantei cerințele ce decurg din art. 1478 Cod civil, căci chiar dacă plata a fost efectuată cu bună credință de către debitoare, aceasta nu a fost realizată către un creditor aparent în condițiile în care creditorul amenzii contravenționale a fost clar determinat în procesul verbal de contravenție.
Prima instanță a respins în mod corect, în acest cadru procesual, cererea contestatoarei de obligare a Mun. A. de efectuare a transferului sumei ce constituie ½ din amenda contravențională, având în vedere că, pe de o parte, suma de 1.375 lei nu a fost achitată în termenul legal de 48 de ore de la primirea procesului verbal de contravenție în contul bugetului de stat, deci față de creditorul real, iar petenta nu a respectat procedura de restituire a sumelor nedatorate (cu caracter fiscal), conform art. 117 alin. ultim Cod procedură fiscală (CPF). Dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. f CPF au în vedere amenzile judiciare sau ale creanțe de restituit, obligația restituirii lor parcurgând procedura de judecată de drept comun. Or, contestația la executare a fost reglementată de art. 711 C. ca o procedură specială ce poate fi folosită doar pentru verificarea legalității actelor de executare și a titlurilor executorii împotriva cărora legea nu a prevăzut o cale separată de atac.
Nici una dintre aceste condiții nu sunt întrunite de cererea formulată în contradictoriu cu M. A. în cadrul contestației la executare. M. A. nu este parte în raportul execuțional, ce poate fi dedus judecății în cadrul contestației la executare și nici nu este un terț vătămat de executarea silită.
Aceleași considerente (privitoare la conținutul dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 2/2001, la determinarea explicită a destinatarului amenzii contravenționale în cuprinsul procesului verbal de contravenție și la faptul că fapta contravențională, în cazul de față, nu reprezintă o încălcare a regulilor circulației pe drumurile publice, ci a celor ce reglementează plata tarifului de utilizare a drumurilor naționale din România) conduc la înlăturarea, ca neîntemeiate a criticilor apelantului M. A. împotriva considerentelor sentinței civile privitoare la destinatarul amenzii contravenționale.
Art. 8 alin. 3 din OG nr. 2/2001 este cât se poate de clar, stabilind fără dubiu că doar amenzile aplicate contravenienților – persoane juridice de către autoritățile administrației publice locale și cele privind circulația pe drumurile publice se fac venit integral la bugetele locale. Or, contravențiile privind circulația pe drumurile publice sunt cele care vizează regulile de trafic rutier și care au ca scop „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului” (art. 1 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice).
Or, plata tarifului de utilizare ce face obiectul OG nr. 15/2002 vizează acoperirea cheltuielilor de întreținere a drumurilor publice, iar nu desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., va respinge ambele apeluri.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile exercitate de apelanta G. Z. Trans SRL, cu sediul în A.. ., jud. A., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI RO_, legal reprezentată de administrator L. R. și apelantul M. A., prin primar, cu sediul în A., ., jud. A., CUI_ împotriva sentinței civile nr. 1876/15.04.2015 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iulie 2015.
Președinte Judecător
M. A. S. O. S.
Grefier
M. C.
pt. grefier aflat în concediu legal, semnează
semnează prim grefier al Tribunalului A.
d-na A. A.
Red.MA / Thred.V.L.
4 ex./ 2 .
Se comunică cu:
- apelanta G. Z. Trans SRL - A.. ., jud. A.,
- apelantul M. A., prin primar - cu sediul în A., ., jud. A.
Primă instanță –Judecătoria A. - judecător C. H.
| ← Succesiune. Sentința nr. 101/2015. Tribunalul ARAD | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
