Întoarcere executare. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 14/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 14
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător H. O.
Judecător L. L.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta – contestatoare B. R. S.A. – Membră a Grupului Național Bank Of Greece în contradictoriu cu intimații G. G. T., G. L. M. și I. I., împotriva sentinței civile nr. 4065/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, având ca obiect întoarcere executare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, dezbaterea cauzei având loc la data de 14.01.2015, încheierea de ședință de la data menționată făcând parte integrantă din prezenta astfel că, instanța trece la soluționarea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 11 noiembrie 2014, constată că prin sentința civilă nr.4065/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea B. R. SA- Membră a Grupului Național Bank of Greece, în contradictoriu cu intimații G. G. T., G. L. M. și I. I., fără cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
La cererea creditorului G. G. T., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr.492/17.03.2010 s-a început executarea silită împotriva debitorilor Șofrag S. F. și Șofrag M. pentru recuperarea sumei de 18.000 euro, executare ce formează obiectul dosarului execuțional nr.115/2011 al B. H. V..
La data de 26.05.2011, contestatoarea a depus în cadrul dosarului execuțional nr.115/2011 declarația de creanță, prin care a solicitat înscrierea cu suma de 774.405,16 lei, în vederea participării la distribuirea prețului rezultat din vânzarea imobilului, atașând copiile titlurilor executorii, contractul de credit bancar nr._/20.06.2007, modificat și completat prin actele adiționale, și contractul de ipotecă autentificat sub nr.1797/20.06.2007 de către BNP F. P. I.. În dosarul execuțional nr.115/2011 s-a procedat la vânzarea silită a imobilului situat în A., .. 20, ., ., înscris in CF nr._-C1-U3 a localității A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF Nr._), cu nr. top. 43-47/a-b/1-2/2/IV, proprietatea debitorilor, Șofrag S. F. și Șofrag M. asupra căruia contestatoarea B. R. SA avea înscrisă o ipotecă, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1797/20.06.2007, pentru garantarea unui credit în sumă de 600.000 lei.
În data de 09.08.2011, executorul judecătoresc H. V. a încheiat procesul verbal de distribuție a sumei rezultate din vânzarea imobilului, prin care s-a procedat la distribuirea sumei de 13.483,50 lei, reprezentând diferența de preț rămasă după adjudecarea imobilului, ca urmare a depunerii creanței în sumă de 84.897,30 lei în contul prețului, de către creditorul adjudecatar G. G. T.. Din această sumă de 13.483,50 lei, 8.277,30 lei a fost distribuită către executor, reprezentând cheltuieli de executare silită și onorar executor, iar diferența de 5.206 lei a fost distribuită către contestatoarea B. R. SA, în baza declarației de creanță depusă în dosarul execuțional. Tot la data de 09.08.2011, executorul a întocmit actul de adjudecare a imobilului, prin care adjudecatarul G. G. T. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului executat.
Prin sentința civilă nr._/15.11.2011 pronunțată în dosarul nr._/55/2011 de Judecătoria A. s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea B. R. SA, prin Sucursala A., în contradictoriu cu intimații G. G. T., Șofrag S. F. și Șofrag M., și a fost anulat procesul verbal de distribuție a prețului și actul de adjudecare, încheiate la data de 09.08.2011 în dosarul execuțional nr. 115/2011 al B. H. V..
S-a dispus totodată ca intimatul G. G. T. să depună integral prețul de adjudecare a imobilului în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea prevederilor art. 513 Cod de procedură civilă.
În data de 19.10.2011, adjudecatarii G. G.-T. și G. L.-M. au înstrăinat imobilul situat în A., .. 20, ., ., înscris in CF nr._-C1-U3 a localității A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF Nr._), cu nr. top. 43-47/a-b/1-2/2/IV intimatului I. I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3482/19.10.2011 la Biroul Notarial Public ,, I. B.-G.’’, la data înstrăinării imobilul fiind liber de sarcini.
Contestatoarea B. R. SA- Membră a Grupului Național Bank of Greece a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, urmând procedura întoarcerii executării reglementată de art.4041 și următoarele Cod procedură civilă 1865. Contestatoarea a apreciat că atât procesul-verbal de distribuire a sumelor, cât și actul de adjudecare au constituit titluri executorii care, fiind anulate prin sentința civilă nr.1538/15.11.2011, fac posibilă întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare și anume, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între soții vânzători G. G. T. și G. L. M. și cumpărătorul I. I., conform actului notarial nr.3482/19.10.2011.
Instanța de fond a apreciat că titlu executoriu în sensul art.4041 Cod procedură civilă 1865 este acel titlu executoriu care a stat la baza declanșării procedurii de executare silită. În mod firesc, desființarea acestui titlu executoriu are drept consecință restabilirea situației anterioare între participanții la executare, câtă vreme se consideră că ea nici nu a existat. În speță însă, nu despre un astfel de titlu executoriu este vorba. Ipotezele în care actul de adjudecare constituie titlu executoriu, ca și condițiile în care acesta poate fi valorificat sunt expres și limitativ prevăzute la art.516 pct.8 și 9 Cod procedură civilă 1865, niciuna dintre ipoteze nefiind incidentă în cauză. Consecințele anulării actului de adjudecare pot fi valorificate de contestatoare împotriva terțului dobânditor pe calea unei acțiuni de drept comun, cu toate consecințele care decurg de aici, iar nu în cadrul procedurii speciale a întoarcerii executării silite. Contestatoarea a stăruit în a urma această cale, situație în care, pentru considerentele expuse și în temeiul art.4041 Cod procedură civilă 1865, cererea de întoarcere a executării a fost respinsă și văzând că nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva sentinței civile nr. 4065 pronunțată de Judecătoria A. la data de 24.09.2014 în dosarul nr._/55/2014 a formulat recurs B. R. S.A. — Membră a Grupului N. Bank of Greece,_solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fondul cauzei, să se admită acțiunea introductivă astfel cum a fost formulată, urmând a se dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr.115/2011 aflat pe rolul Biroului executorului Judecătoresc H. V. prin restabilirea situației anterioare în sensul anulării contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâții G. G. T. și I. I. prin actul notarial nr. 3482/19.10.2011 emis de BNP B. Gavrilcscu I.. precum și desființarea încheierii de întabulare cu nr._/20.10.2011 cu privire la imobilul din . Curcanul, nr. 20, ., .. cadastral 43-47/a-b/1-2/2/ IV cu consecința radierii dreptului de proprietate a pârâtului I. I. înscris în cartea funciară și obligarea pârâților la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, reprezentate de taxe de timbru și onorariu avocat, invocându-se în drept prevederile articolului 304 pct. 8 și 9, 304 indice 1 din vechiul cod procedură civilă .
În motivarea recursului, se arată că prin sentința civilă nr. 359 pronunțată la data de 21.01.2013 de Judecătoria A., instanța a reținut că prin contractul de credit bancar nr._/20.06.2007 astfel cum a fost modificat si completat prin actele adiționale nr. 1/19.12.2007, nr. 2/18.01.2008, nr. 3/28.01.2008 și nr. 4/29.12.2008, B. Romanească a acordat creditorului . o linie de credit în cuantum de 600.000 lei, pentru creditul obținut fiind instituit în favoarea băncii un drept de ipoteca de rang 1, potrivit contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1797/20.06.2007 asupra imobilului urmărit în dosarul execuțional nr. 115/2011 aflat pe rolul B.E.J. H. V.. Prin adresa emisă în data de 12.05.2011 de B.E.J. H. V., având ca obiect Publicație de licitație, B. Romanească a fost înștiințată că în dosarul execuțional nr. 115/2011 a fost inițiată executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în A., .. 20, ., . Sofrag S. F. și Sofrag M. de către creditorul G. G. T. în baza titlului executoriu contract de împrumut autentificat de către BNP I. B. G. sub nr. 492/17.03.2010, fixându-se ca și termen de licitație ziua de 21.06.2011. În acest sens, B. Romanească, a depus la data de 26.05.2011 declarația de creanță și a solicitat înscrierea cu suma de 774.405,16 lei, calculată la data de 20.05.2011, în vederea participării la distribuirea prețului rezultat din vânzarea imobilului, atașând în același timp și copii ale titlurilor executorii amintite. Din procesul verbal de licitație din data de 21.06.2012 reiese că G. G. T. s-a prezentat și s-a înscris în licitație oferind pentru imobilul urmărit prețul de 98.020,80 lei și adjudecându-și imobilul scos la licitație dar și că G. G. - creditorul adjudecatar depune în contul prețului creanța sa integrală în sumă de 18.000 euro sau echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății și 8.217,30 lei ce reprezintă cheltuieli de executare, în total suma de 84.897,30 lei, fiind ținut să achite doar diferența de preț în cuantum de 13.483,50 lei. În data de 09.08.2011 executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal de distribuție a sumei în cuantum de 13.483,50 lei reprezentând diferența de preț rămasă după adjudecarea bunului, ca urmare a depunerii creanței în contul prețului, de către creditorul adjudecatar G. G. T..
Împotriva procesului verbal de distribuire a sumelor și a actului de adjudecare recurenta arată că a formulat contestație la executare formându-se în acest sens dosarul cu nr._/55/2011 pe rolul Judecătoriei A.. Contestația la executare a fost admisa prin sentința civila nr._/15.11.2011 și a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului lui G. G. T. ca nefondat. Prin aceasta sentință instanța a admis în parte contestația la executare, anulând procesul verbal de distribuire a prețului și actul de adjudecare încheiat la data de 09.08.2011 în dosarul execuțional nr. 115/2011 al B. H. V., dispunând ca intimatul G. G. T. să depună integral prețul de adjudecare al imobilului în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancțiunea prevederilor articolului 513 Cod Procedura Civilă. Sentința civilă a rămas irevocabilă la data de_ prin respingerea recursului lui G. G. T., dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pe care îl are la dispoziție adjudecatarul să depună integral prețul de adjudecare.
Judecătoria A. reține că prin sentința civilă nr._/15.11.2011 pronunțată în dosarul nr._/55/2011 s-a admis în parte contestația la executare formulată de B. R. SA și a fost anulat procesul verbal de distribuție a prețului și actul de adjudecare, încheiate la data de 09.08.2011 în dosarul execuționar nr. 115/2011 al B. H. V. dispunându-se totodată ca intimatul G. G. T. să depună integral prețul de adjudecare a imobilului în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancțiunea prevăzută de art. 513 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că deși în mod legal în procesul verbal de licitație executorul 1-a declarat adjudecatar pe intimatul G. G. T., care a oferit prețul de strigare, ulterior a întocmit actul subsecvent - procesul verbal de distribuire a prețului - cu nerespectarea prevederilor art. 512 al 2 Cod procedură civilă. Existând un creditor ipotecar, și anume B. R., care avea conform art. 564 cod procedură civilă o creanță privilegiată față de adjudecatar, creditor chirografar fără vreun drept de preferință, adjudecatarul trebuia să depună integral prețul de adjudecare iar procesul verbal de distribuție trebuia întocmit cu privire la întregul preț de adjudecare și nu numai cu privire la suma depusă de adjudecatar ca diferență între creața sa și prețul de adjudecare.
Având în vedere faptul că adjudecatarul nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral prețul de adjudecare al imobilului și B. H. V. nu a întreprins nici o măsură în acest sens, recurenta a făcut către acesta o adresă prin care i-a solicitat, să pună în vedere adjudecatarului să depună prețul integral. La data de 15.11.2012 B.E.J. H. V. trimite o somație către G. G. T., să achite diferența de plată în cuantum de 84.537,30 lei însă la data de 04.12.2012, consideră că recurenta a renunțat la executare în dosarul execuțional nr. 115/2011 prin faptul că s-ar fi adresat unui alt executor judecătoresc în baza altui titlu executoriu, dispunând închiderea dosarului în baza art. 371 ind. 5, litera c. Cod Procedura Civilă. B.E.J. H. V. susține că la dosarul execuțional a fost depusă o somație de plată emisă de B. Danilă O. A. împotriva debitorului său, G. G. T., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._ a Judecătoriei A..
Cu privire la aceasta situația recurenta arată că, a formulat contestație la executare, Judecătoria A. reținând prin sentința civila nr. 359/21.01.2013 că din dosarul de executare silită nu rezultă că s-a formulat o cerere de renunțare la executarea silită care să justifice închiderea dosarului execuțional, ori, fără această cerere executorul judecătoresc în mod greșit a încheiat procesul verbal din data din 4.12.202 și a dispus închiderea dosarului execuțional. Instanța subliniază că executarea silită ce formează obiectul dosarului execuional nr. 115/2011 vizează în fond recuperarea creanței de la debitorii Șofrag S. Făncl și Șofrag M., la cererea creditorului G. G. T., recurenta depunând o declarație de creanță, prin care a solicitat înscrierea cu suma de 774.405,16 lei, în vederea participării la distribuirea prețului rezultat din vânzarea imobilului. Executorul judecătoresc avea obligația de a constata faptul că în termen de 30 de zile de la pronunțarea instanței de recurs creditorul G. G. T. trebuia să depună diferența de preț, fără nici o altă somație din parte executorului judecătoresc, în caz contrar, conform celor stipulate expres în sentință, executorul judecătoresc trebuia să aplice sancțiunea prevăzută de art. 513 Cod procedura civilă, respectiv " să scoată din nou în vânzare în contul acestuia, adjudecatarul fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și eventuala diferență de preț. Adjudecatarul va putea să achite la termenul de licitație prețul oferit inițial, în care caz va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitație. Dacă la noul termen de licitație imobilul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului. Suma datorată potrivit alin. (1) și (2) de fostul adjudecatar se stabilește de executor prin procesul-verbal de licitație, care constituie titlu executoriu. Această sumă se va reține cu precădere din cauțiunea depusă." Astfel, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de recurentă, a anulat procesul verbal încheiat la data de 04.12.2012 de B. H. V. și a dispus continuarea executării silite prin scoaterea la vânzare, în contul adjudecatarului G. G. T. a imobilului situat în A., .. 20, ., ., înscris în CF nr._-C1-TJ3.
La data de 14.03.2014, creditoarea ipotecară B. Romaneasca SA a înregistrat la dosarul execuțional o adresă prin care a solicitat continuarea executării silite împotriva adjudecatarului G. G. T. conform sentinței civile nr. 359/21.01.2013, a Judecătoriei A. în dosarul cu nr._/55/2012. La data de 20.03.2014, B. H. V. a înaintat către OCPI A. somația imobiliară, spre a fi notată asupra imobilului adjudecat de către adjudecatarul G. G. T., imobil situat în A., ..20, ., ., evidențiat în CF_-C1-U3 a loc. A., top. 43-47/a-b/l-2/2/TV pentru recuperarea sumei de 84.537,30 lei,iar în urma înregistrării solicitării, la data de 04.04.2014, OCPI A. a comunicat B. H. V. încheierea de respingere nr._/25.03.2014, prin care dispune respingerea cererii, invocând faptul că imobilul în speță nu se mai află în proprietatea debitorului G. G. T..
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată de întoarcere a executării silite către Judecătoria A. în dosarul_ și sentința pronunțată de instanță, recurenta arată că a solicitat instanței de judecată ca în temeiul art. 4041 și următoarele din vechiul Cod Proc. Civ, având în vedere faptul că atât procesul-verbal de distribuție a sumelor cât și actul de adjudecare au fost anulate prin sentința civilă nr. 1538/15.11.2011, să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare și anume, anularea contractului de vănzare - cumpărare încheiat între soții vânzători G. G. T. și G. L. M. și cumpărătorul I. I., conform actului notarial nr.3482/19.10.2011 înscris în Cartea Funciara prin încheierea nr._/20.10.2011, așa cum rezultă din Extrasul de Carte Funciară, nr._-C1-U3. Pe cale de consecință, mergând pe firul logic, recurenta a cerut și rectificarea întabularii în conformitate cu dispozițiile art. 908 alin.l pct. 1 Cod Civ., încheierea nefiind valabilă având în vedere faptul că actele în temeiul cărora aceasta a fost efectuată (procesul-verbal de distribuție a prețului și actul de adjudecare) au fost anulate prin sentința civilă nr._/15.11.2011.
Instanța s-a mărginit să reia în cuprinsul hotărârii toate susținerile recurentei și ale intimatului I. I., singura încercare de motivare în fapt a hotărârii se află la alin. 5-8 de pe pagina 7 a sentinței judecătorești, unde instanța apreciază că nu ar fi vorba despre un titlu executoriu conform prevederilor art. 404 cod procedură civilă, ipotezele în care actul de adjudecare poate fi titlu executoriu, niciuna dintre ipoteze nefiind incidente în cauză. Se apreciază că, consecințele anulării actului de adjudecare pot fi valorificate de recurentă doar pe calea dreptului comun iar nu în cadrul procedurii speciale a întoarcerii executării silite.
Recurenta critică sentința atacată, precizând că instanța de judecată s-a limitat la o simplă enumerare a susținerilor părților prezentând în cuprinsul a 4 paragrafe o concluzie nelegală prin care interpretează în mod greșit articolele invocate de recurentă în cadrul contestației la executare, trimițându-o practic pe calea dreptului comun. Sentința pronunțată poate fi catalogată și ca nemotivată ținând cont de întregul conținut al sentinței. Recurenta a invocat prin art. 404 indice 1 și următoarele întoarcerea executării silite și în mod greșit instanța de judecată s-a mărginit doar la articolul de început al Secțiunii a Vl-a - întoarcerea executării silite. După cum s-a apreciat în practica judiciară și în doctrină, judecătorul ar trebui să cunoască legea și normele de drept - iura novit curia. Aceasta este o prezumția absolută potrivit căreia judecătorul cunoaște legea care rezultă din principiul general conform căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii. De asemenea,există regula potrivit căreia judecătorul nu este ținut de textul de lege indicat de parte, ci el trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt calificate juridic de către parte, în măsura în care situația de fapt respectivă este confirmată de probele administrate în cauză. Această regulă nu trebuie să ducă la confundarea operațiunii de aplicare a textului de lege cu calificare juridică a situației de fapt. În acest sens, reclamantul supune o pretenție judecății pe care și-o fundamentează pe o anumită situație de fapt, pe care apoi o califică din punct de vedere juridic, astfel încât pretenția respectivă să apară ca fiind justificată. Pârâtul, în apărare, prezintă o situație de fapt așa încât pretenția formulată împotriva lui să apară ca fiind neîntemeiată. În baza mijloacelor de probă administrate pentru dovedirea sau combaterea afirmațiilor celor două părți, judecătorul va stabili situația de fapt a speței, reținând din împrejurările de fapt prezentate de părți numai pe acelea care au fost probate, fără să poată da o altă calificare juridică, iar apoi va aplica textul de lege corespunzător acestei situații, indiferent de eventualele dispoziții legale indicate de părți.
În speța supusă judecării, instanța a ignorat toate aceste principii de drept fundamentale. Prevederile articolului 404 indice 2 din codul de procedură civilă precizează că în cazul în care instanța de judecată a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, se dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării. A.. 3 al aceluiași articol prevede că dacă nu s-ar fi dispus restabilirea situației anterioare executării conform alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente conform legii. Este evident că situația de fapt și de drept se încadrează perfect în prevederile art. 404 indice 1 și următoarele din vechiul cod de procedură civilă. Instanța de judecată în mod neîntemeiat și nelegal o trimite pe recrentă la dreptul comun în situația în care legea prevede o cale de atac explicită pentru remedierea problemelor apărute în cadrul procedurii de executare silită. Ceea ce nu spune instanța este cum ar putea recurenta avea calitate într-o posibilă acțiune pe dreptul comun și cum în situația în care debitorul nu ar face nicio astfel de cerere ar fi posibil să se întoarcă bunul în patrimoniul debitorului executat silit. În felul acesta recurentei i s-ar suprima o astfel de cale de atac, fiind puși în situația de a fi fost deposedați practic în mod nelegal de o garanție constituită în mod legal și temeinic, după cum au apreciat și instanțele care au judecat contestațiile la executare anterioare și care au dat recurentei și câștig de cauză. Dacă s-ar admite o astfel de ipoteză întreg procesul de constituire a unei ipoteci ar fi fost inutil și s-ar legaliza faptul că un alt creditor chirografar poate în fapt să aibă ordine de prioritate superioară recurentei, care a dat dovada de diligentă și și-a înscris și conservat ipoteca în registrele de publicitate conform cerințelor legale.
Instanța de fond, practic validează o neregularitate a executorului judecătoresc și a falsului adjudecatar lăsând fără efect toate hotărârile anterioare pe care recurenta le-a câștigat anterior. Dacă instanța de control judiciar ar considera că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală practic ar lipsi de conținut întreaga secțiune de întoarcere a executării silite din vechiul cod de procedură civilă și ar permite validarea unei tranzacții efectuate de un neproprietar către un alt terț. De asemenea, prevederile art. 522 din vechiul cod, acordă posibilitatea adjudecatarului de a-l acționa pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit în cazul în care este evins total sau parțial. Chiar și în situația de față, așa zisul actual proprietar tabular putea formula cerere reconvențională prin care să solicite obligarea falsului adjudecatar la plata prețului plătit de acesta, acesta având la îndemână practic un remediu eficient pentru a se putea apăra.
La data de 26 noiembrie 2014, intimații G. G. T. și L. M. au depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemiat și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
Intimații arată că, recursul declarat este neîntemeiat și nelegal, și referitor la nemotivarea [suficientă] a sentinței recurate - singurul motiv de altfel al recursului – solicită a se observa că acest motiv de recurs este în mod evident fals, judecătorul instanței de fond dând dovadă de competență profesională și o temeinică cunoaștere a legii, a motivat atât pertinent cât și logic soluția adoptată. În ce privește alegațiile recurentei referitoare la situația de fapt care a generat litigiul ce face obiectul dosarului, recurenta - pentru a-și acoperi propria sa lipsă de diligență și inactivitate - prezintă în mod eronat această situație, susținând în mod fals și peste probele de la dosar propria sa versiune. Astfel referitor la motivul anularii contractului de vânzare cumpărare ca urmare a anularii procesului verbal de distribuție a sumelor și actul de adjudecare din 09.08.2011 din dosarul execuțional nr. 115/2011 pe rolul B. H. V. prin sentința civila nr._/15 11.2011 și a anularii procesului verbal din 04.12.2012 de închidere a dosarului execuțional nr.115/2011 emis de același executor judecătoresc, așa cum rezult din probatoriul aflat la dosarul de fond - sentința
civila nr. 359/21.01.2013, la data de 19.10.2011- ulterior actului de adjudecare, adică la cca 4 luni de la acesta - intimatul întabulându-se în evidențele
de carte funciară ca proprietar al imobilului adjudecat, a procedat la înstrăinarea acestuia cu scopul de a-și recupera sumele investite către un terț identificat prin mijloacele media (anunțuri), vânzând imobilul cu același preț cu care l-a adjudecat 24.000 euro, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3482/19.10.2011 la BNP I. B. G. din A. și încheierii de înlăturare a omisiunii vădite nr.79 înregistrată în registrul notarial sub nr. 4817 din 07.11.2012 data de BNP I. B. G. din A. prin care s-a menționat prețul total al vânzării la suma de 24 000 euro. După perfectarea vânzării în fața notarului, abia la data de 15.11.2011 prin sentința civila nr._ data în dos nr._/2011 Judecătoria A., la solicitarea expresă a creditoarei, aanulat procesul verbal de distribuție a sumelor și actul de adjudecare, dispunându-se scoaterea din nou la licitație a imobilului din dosarul de executare silită, executare, silită care însă n-a mai putut avea loc lipsind din patrimoniul debitorului însăși obiectul
supus executării. Prin urmare, odată ce însăși creditoarea reclamantă a înțeles să ceară anularea doar a procesului verbal de distribuție a sumelor și a actului de adjudecare rămânând valid procesul verbal de licitație prin care intimatul a fost declarat adjudecatar, orice critică privind această executare silită rămâne fără obiect câtă vreme aceeași creditoare reclamantă abia la data de 15.11.2012 - după un an de zile de la data sentinței civile nr._/15.11.2011, a făcut demersuri în
dosarul de executare silită pentru continuarea executării în paralel cu demersuri făcute și către B. D. O. A. în dosarul execuțional nr. 41/2012 a cărui executare silită a fost anulată prin sentința civilă nr. 791/2013 data de Judecătoria A. în dos nr._/55/2013 depusă la dosarul cauzei de aceeași reclamantă. Abia la data de 14.03.2014 - după cca 2 ani de la ultimul act din dosarul execuțional nr.115/2011 și de la sentința civila nr._/2011 arătată mai sus, reclamanta vine și mai face o adresă de continuare a executării silite în dosarul execuțional undeexecutorul judecătoresc consemnează în procesul verbal din data de 07.04.2014că este în imposibilitate să mai continue această executare silită întrucât imobilul a fost înstrăinat încă din 2011 și se află în proprietatea unui terț fără calitate în dosar. Nu este lipsit de importanță nici faptul că deși contestă procesul verbal de distribuție a sumelor rezultate din licitația ținută la 21.06.2011 în dos execuțional nr. 115/2011 pe rolul B. H. V., reclamanta totuși prin adresa sa din data de 14.03.2014 solicită să-i fíe remisă suma menționată în procesul verbal de licitație din data de 21.06.2011 - executorul judecătoresc dispunând distribuirea acestei sume, deși procesul verbal de distribuție încheiat ulterior licitației a fost anulat prin sentința civila nr._ data în dos nr._/2011 a Judecătoriei A.. Acest fapt juridic de ratificare a actului de distribuire a sumelor întocmit de executorul judecătoresc semnifică ratificarea licitației însăși cu actele subsecvente întocmite de executorul judecătoresc în dos execuțional nr.115/2011 cu referire la procesul verbal de distribuție din 09.08.2011 și a actului de adjudecare din aceeași dată, astfel că odată în plus acțiunea ce face obiectul dosarului rămâne fără obiect întrucât chiar recurenta este cea care s-a îmbogățit fără justă cauză, ilicit, în temeiul unui act anulat prin hotărârea judecătorească arătata.
La data de 13 ianuarie 2015, intimatul I. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției sale intimatul a arătat că, în fapt prin cererea de întoarcere a executării silite și restabilirera situației anterioare, reclamanta a cerut anularea unui contract de vânzare cumpărare pe care l-au încheiat în anul 2011 cu pârâții G. G. T. si soția L. M., motivat de faptul că acest apartament ar fi intrat în posesia vânzătorilor cu încălcarea unor condiții privind o executare silită unde creditor era reclamanta. Prin întâpinarea depusă la dosarul instanței de fond s-a dovedit că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate și nelegale, cerând respingerea acesteia ca atare, sens în care a invocat pe cale de excepție insuficienta timbrare a acțiunii care deși este intitulată/calificată drept o acțiune în întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, având în vedere modul de formulare și finalitatea urmărită - anularea contractului autentic de vânzare cumpărare -, această acțiune trebuia timbrată pentru toate capete de cerere, astfel cum prevede art. 2 din OGR nr. 80/2013 - în cazul anulării contractului de vânzare cumpărare taxa de timbru urmând a se calcula la valoarea stabilită și dovedită potrivit încheierii de înlăturare a omisiunii vădite nr.79 înregistrată în registrul notarial sub nr.4817 din 07.11 2012 data de BNP I. B. G. din A. prin care s-a menționat prețul total al vânzării la suma de 24.000 euro.
Intimatul arată că, nu este și nu a fost niciodată parte în dosarul de executare silită unde reclamanta susține că s-au produs neregulile invocate și de care se prevalează. Astfel nici un act de executare și dosarul de executare silită lui nu-i este opozabil și nu a avut cunoștiină de existenta acestora, în dosarul cauzei intimatul neavând calitatea procesuală cerută de lege pentru a fi parte. De asemenea intimatul - cumpărător de bună credință fiind - nu poate fi pârât în dosarul cauzei și pentru faptul că actul juridic de vânzare - cumpărare perfectat în data de 19.10.2011 a fost îndeplinit de notarul public cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, neexistând impedimente la încheierea lui, imobilul cumpărat de intimat fiind liber de orice sarcini și neexistând notată nici o interdicție ori notare care să îl informeze cu privire la aspectele arătate de reclamanta la aproape 3 ani de la data actului. Referitor la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3482/19.10.2011 la BNP I. B. G. din A., criticile reclamantei privind nelegalitatea acestui contract sunt neîntemeiate - reclamanta aflându-se într-o evidentă și gravă eroare - copia prezentată la dosar nefiind nici conformă cu originalul aflat în posesia intimatului și nici completă întrucât - în temeiul art. 53 si 87 din Legea nr. 36/ 1995 și art.61 și 87 din regulamentul de aplicare a acesteia - omisiunea vădită a prețului imobilului a fost îndreptată din oficiu de notarul public prin încheierea nr. 79 din 07.11.2012. Așa fiind, odată în plus criticile formulate de reclamantă privind legalitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3482/19.10.2011 la BNP I. B. G. din A. se dovedesc a fi nefondate și nelegale, cerând respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată .
Prin hotărârea recurată s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea B. R. SA - Membră a Grupului Național Bank of Greece, apreciind că "titlu executoriu în sensul art.404 ind.1 Cod procedură civilă 1865 este acel titlu executoriu care a stat la baza declanșării procedurii de executare silită. În mod firesc, desființarea acestui titlu executoriu are drept consecință restabilirea situației anterioare între participanții la executare, câtă vreme se consideră că ea nici nu a existat. În speță însă, nu despre un astfel de titlu executoriu este vorba. Ipotezele în care actul de adjudecare constituie titlu executoriu, ca și condițiile în care acesta poate fi valorificat sunt expres și limitativ prevăzute la art.516 pct.8 și 9 Cod procedură civilă 1865, niciuna dintre ipoteze nefiind incidentă în cauză. Consecințele anulării actului de adjudecare pot fi valorificate de contestatoare împotriva terțului dobânditor pe calea unei acțiuni de drept comun, cu toate consecințele care decurg de aici, iar nu în cadrul procedurii speciale a întoarcerii executării silite."
Intimatul arată că, recursul este nelegal și neintemeiat, hotărârea dată este perfect motivată și argumentată pertinent, atât în fapt cât și în drept, instanța de fond reiterând corect nu numai starea de fapt dar a aplicat în singurul mod posibil legea, raportându-se, la situația expusă de însăși reclamant. Hotărârea este nu numai temeinică dar și legală. Reclamanta se pare că nu recunoaște decât propria sa versiune în care își neagă/ignoră conduita sa deficitară și neglijentă ce rezultă din însăși actele dosarului de față. Astfel, în ceea ce-l privește pe intimat, acesta arată că este de reținut faptul că - așa cum a evidențiat și în fața instanței de fond - a fost și rămâne un dobânditor de bună credință al imobilului ce face obiectul pretențiilor reclamantei, atunci când el a cumpărat imobilul în discuție - așa cum rezultă din extrasul CF depus la dosarul de fond – și cum de altfel a constatat nu numai notarul public ce a instrumentat actul juridic cât și funcționarul de la OCPI A. care a dispus înscrierea în evidentele CF a actului juridic, acest imobil era liber de sarcini fiind dobândit de către vânzătorii în urmă cu câteva luni (se poate vedea încheierea c.f. nr_/22.09.2011), intimatul cumpărând imobilul potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3482/19.10.2011/79 din 07.11.2012 la BNP I. B. G. din A.. Ori, reclamanta se dovedește ca nu este îndreptățită să ceară anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat de intimat cu intimații pârâți soții G., întrucât nu numai că nu i-a fost încălcat nici un interes prin perfectarea acestui contract - ea nefiind niciodată (nici înainte și nici după adjudecare) proprietarul imobilului - dar nici nu a utilizat calea legală pentru a obține rezultatul scontat, știut fiind că pe calea specială a contestației pentru întoarcerea executării silite, titularul acestui drept este de regulă proprietarul imobilului și nu creditorul acestuia. Așa fiind, odată în plus reclamanta recurentă nici nu avea calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a cere nu numai întoarcerea executării silite dar cu atât mai mult nu poate cere anularea contractului autentic de vânzare cumpărare încheiat de intimat cu vânzătorii intimați pârâți, care la data actului juridic erau aparent singurii proprietari prin adjudecare, fiind în culpa reclamantei faptul că aceasta dacă a atacat actul de adjudecare nu și-a notat în evidențele de carte funciară această acțiune civilă pentru știința și opozabilitatea față de terți. De aceea acțiunea promovata ce face obiectul dosarului este nelegală și chiar imorală întrucât acum recurenta - reclamantă încearcă să anuleze actul perfect legal încheiat de intimat în fața notarului public, prevalându-se de propria sa culpă, atât notarul cât și ceilalți terți neavând cunoștință de motivele acum invocate de aceasta în legătură cu adjudecarea/modul de dobândire a proprietății imobilului.
Analizând recursul de față, în condițiile art. 304-304 ind.1 c.pr.civ. și prin prisma motivelor scris constată că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Motivele de recurs constituie de fapt motivarea acțiunii inițiale cu descrierea stării de fapt.
Starea de fapt prezentată de recurentă este corectă, dar problema de fond are în vedere și alte aspecte.
Astfel, este de reținut că raportul juridic inițial este între B. R. și Șofrag S. F. și Șofrag M. care aveau de înapoiat Băncii 600.000 lei pe de o parte și între Șofrag S. F. și Șofrag M. și G. G. T., G. L. M., familia Șofrag, datorându-le și acestora din urmă suma de 18.00 euro.
După cum se observă, sunt două raporturi juridice distincte, care însă s-au regăsit în momentul încercării de recuperare a creanțelor prin scoaterea la licitație a apartamentului nr. 4 din A. ..20, . arătate pe larg de prima instanță și recurentă.
Este adevărat că sentința civilă nr._/15 noiembrie 2011 a Judecătoriei A. a anulat adjudecarea și a dispus restabilirea situației anterioare, dar în acel moment apartamentul era legal înstrăinat unei terțe persoane I. I. care nu avea nici o legătură cu rapoartele juridice prezentate. La momentul vânzării, imobilul era liber de sarcini, iar sentința de anulare nu era pronunțată.
Așa cum bine a stabilit prima instanță titlul executoriu desființat nu poate fi confundat cu un alt titlu. Ori, în cauză avem un proprietar care nu a fost împrocesuat, care a dobândit în condiții legale un imobil, iar pe această cale a întoarcerii executării nu i se poate desființa dreptul de proprietate .
Nefiind motive pentru modificarea hotărârii, în baza art. 312 c.pr.civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contestatoarei B. R. S.A. Membră a Grupului Național Bank of Greece în contradictoriu cu intimații G. G. T., G. L. M. și I. I. împotriva sentinței civile 4065/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. A. H. O. L. L.
Grefier,
L. K.
Red.HO
Tred.LK/VM
2 ex/20.02.2015
Nu se comunică.
Prima instanță: Judecătoria A., judecător C. H.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul ARAD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
