Acţiune în constatare. Decizia nr. 1073/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1073/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 2450/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1073/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul B. V. M. împotriva sentinței civile nr 1941/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind pârâtii M. E., C. L. DE FOND FUNCIAR LEREȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant prin avocat P. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depusă întâmpinare formulată de CLFF Leresti, însoțită de acte.
Se depune la dosar împuternicire avocatială pentru recurentul-reclamant și chitanta privind plata taxei de timbru, ce se anulează.
Tribunalul constată că s-a formulat întâmpinare în cauză și o completare a acesteia, fiind înaintate la dosar 2 exemplare, înregistrate la date diferite.
Recurentul-reclamant, prin avocat, arată că are cunoștință de conținutul acesteia. Solicită proba cu acte sens în care depune la dosar un plan de amplasament pentru a face dovada diferentei de teren și schiță încheiată cu ocazia deplasării în teren pentru încheierea procesului verbal de bună vecinătate și care este depus la fila 12 din dosarul de recurs.
Tribunalul, în temeiul disp art 305 c.pr.civ încuviințează proba cu acte.
Recurentul-reclamant, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită admiterea în parte a recursului, în functie de noua pozitie a comisiei care a eliberat titlul de proprietate privind extinderea dreptului de proprietate. Arată că mentine motivele de recurs întemeiate pe dispozitiile art 304 pct 8 si 9 c.pr.civ . Precizează că reclamantula cumpărat de Crângaru suprafata de 800 mp, la măsurarea terenului s-a observat că acesta este mai mare. Reclamantul a solicitat să se constate că, în limita proprietății din anul 1990, s-a aflat suprafața de 1027 mp. Instanta a făcut confuzie datorită cererii de extindere, a făcut aplicarea gresită a dispozitiilor legale. Precizează că nu doreste în plus teren dar solicită a se avea în vedre că terenul cumpărat avea mai mult de 800 mp pentru că autorii Crângaru aveau 1000 mp. Mai arată că nu interesează suprafata care se suprapune peste situl arheologic. Față de acestea, solicită admiterea recursului în parte, modificarea cu privire la limita de teren de 1127 mp care nu este în litigiu, fiind proces verbal de bună vecinătate, constructia C2 fiind la limita nordică a terenului. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că prin acțiunea civilă formulată la data de 29.05.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung sub nr._, reclamantul B. V. M., domiciliat în București ., sector 1, a chemat în judecată pe pârâții M. E., domiciliată în Câmpulung .. 36, județul Argeș, C. L. de Fond Funciar Lerești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, pentru ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se constate că în limita vecinătăților din contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1676/15.05.1990 s-a aflat în permanență suprafața de 1307,85 mp, față de suprafața de 760 mp trecuți în contract, constatând vânzarea-cumpărarea și a acestei suprafețe de teren, precum și rectificarea titlului de proprietate nr._/18.10.2001, eliberat pe numele său și să se treacă suprafața de 1307,85 mp, în loc de 930 mp.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 15 mai 1990 a cumpărat de la autorii pârâtei M. E. întreaga proprietate a acestora din ., respectiv o casă și terenul aferent acesteia, de aproximativ 760 mp. Ulterior, i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/18.10.2001 fără ca terenul să fi fost măsurat și, demarând formalitățile pentru înscrierea imobilului în cartea funciară, s-a constatat că acesta este de 1307,85 mp.
Reclamantul a mai arătat că nu a modificat limitele proprietăților, nu a mutat gardul, situație confirmată de proprietarii limitrofi prin semnarea procesului verbal de bună vecinătate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1676/15 mai 1990, titlul de proprietate nr._/18.10.2001.
Pârâta M. E. a formulat întâmpinare, arătând că nu știe ce suprafață de teren exista la momentul vânzării și nu are pretenții cu privire la diferența de teren ce s-a găsit la măsurătorile cadastrale.
Reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat admiterea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu doi martori și relații de la C. L. de Fond Funciar Lerești.
A fost audiat martorul propus de reclamant - Ș. Ș., a cărei depoziție a fost consemnată separat și atașată la dosarul cauzei (f. 31).
Cu privire la proba testimonială, instanța constatând că cel de-al doilea martor nu a fost prezentat, a decăzut reclamantul din proba testimonială cu privire la acesta.
De asemenea, au fost depuse la dosarul cauzei, relațiile solicitate de la C. L. de Fond Funciar Lerești și de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, acte aflate la filele 38-52 dosar și 61 – 70.
Prin sentința civilă nr. 1941/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a respins acțiunea reținând în considerente că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1676 din 15 mai 1990, soții Crângaru F. și Crângaru E., au vândut soților cumpărători B. V. M. și B. L. Micaela, o locuință construită din bârne și cărămidă, acoperită cu șiță, compusă din trei camere, bucătărie și sală închisă cu geamlâc, situată în comuna Lerești, ., amplasată pe un teren cămin de casă, învecinat la est cu N. S., la vest cu L. S., la sud cu ulița R. și la nord cu CAP Lerești. În act se menționează că, terenul curte și clădiri aferent locuinței descrise mai sus cu suprafața de 760 mp este proprietate de stat.
După apariția Legii 18/1991, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar în baza art. 23 și 36 din Legea 18/1991, prin hotărârea nr. 221/28.06.2001 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș a fost validat pe anexa nr. 2b, poziția 98, cu suprafața de 800 mp, teren aferent construcției cumpărate.
Ulterior, la data de 18 octombrie 2001, reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/18.10.2001, pentru suprafața de 930 mp, teren situat în pct. „Acasă”.
La baza emiterii titlului de proprietate au stat hotărârea de validare nr. 221/28.06.2001 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș și fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate nr._/18.10.2001 (aflată la fila nr. 42 dosar).
Reclamantul nu a formulat plângere împotriva hotărârii de validare nr. 221/28.06.2001 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, pentru a contesta suprafața de teren ce i-a fost validată.
Potrivit disp. art. 53 alin.2 din Legea 18/1991, împotriva hotărârii de validare părțile nemulțumite pot face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Deși reclamantul a cunoscut suprafața de teren ce i-a fost validată prin hotărârea nr. 221/28.06.2001 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, fapt atestat de cererea de rectificare a titlului de proprietate privind menționarea prenumelui corect, nu a formulat plângere împotriva acesteia în ce privește suprafața de teren validată.
Deoarece modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate înainte de apariția legilor de fond funciar este strict reglementat de legea specială, prezenta cerere nu poate fi soluționată pe calea dreptului comun, prin derogare de la această lege.
Analizând cererea reclamantului în raport de probele administrate, instanța a reținut, conform adresei nr. 5379 din data de 07.11.2012 a Comisiei Locale de Fond Funciar Lerești că, potrivit cererilor acestuia, adresate Primăriei comunei Lerești, se solicită extinderea și . o suprafață de teren pe partea de nord a proprietății sale, unde se învecinează cu situl arheologic - de la Voinești, punctul „Măilătoaia”, care este monument istoric și face parte din Lista monumentelor istorice înscrise în Patrimoniul cultural național al României.
Din verificările efectuate în teren de către membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Lerești și din informațiile primite de la vecinii reclamantului, s-a constatat faptul că acesta s-a extins cu gardul în partea de nord a proprietății sale, respectiv proprietatea sitului arheologic.
Din informațiile date de vecinii reclamantului reiese faptul că acest imobil a aparținut autorului Huihup I., imobil care, ulterior a fost înstrăinat familiei Crângaru, cu mențiunea că terenul deținut de autor nu își păstrează limitele de hotar datorită extinderii reclamantului pe partea de nord a proprietății sale. Autorul Huihup I. este înregistrat în registrele agricole din perioada anilor 1956 - 1963 cu suprafața de 1000 mp, teren total situat în punctul „Acasă”.
Prin urmare, capătul de cerere privind constatarea faptului că în limita vecinătăților din contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1676/15.05.1990 s-a aflat în permanență suprafața de 1307,85 mp față de suprafața de 760 mp trecuți în contract, solicitând constatarea vânzării cumpărării și a acestei suprafețe de teren nu este admisibil, având în vedere faptul că terenul a făcut obiectul legii fondului funciar, iar orice modificare privind suprafața trebuie făcută cu respectarea dispozițiilor acestei legi.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea titlului de proprietate nr._/18.10.2001 instanța reține că pentru a se putea dispune rectificarea titlului de proprietate, mai întâi trebuia atacată hotărârea de validare, pentru ca reclamantul să fie validat pe suprafața de 1307,85 mp, după care se putea solicita rectificarea titlului de proprietate.
Reclamantul a invocat că nu a modificat limitele proprietăților, nu a mutat gardul, situație confirmată de proprietarii limitrofi prin semnarea procesului verbal de bună vecinătate, dar analizând acest proces verbal se constată că pe latura pe care se învecinează cu situl arheologic nu există nici o semnătură.
Prin acțiunea formulată, reclamantul încearcă pe o cale ocolită, derogând de la legea specială, să își extindă suprafața de teren.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul B. V. M. care a considerat-o nelegală și netemeinică ,după cum urmează:
Instanța de fond nu a verificat dacă în raport de capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al recurentului asupra terenului cumpărat de la soții Crângaru I. și Crîngaru E. ,teren înscris în actul de vânzare cumpărare este identic în fapt cu cel stăpânit de către acesta .
Sub acest aspect se arată că vânzătorii Crângaru au avut 1000 mp de la autorul lor terne ce a trecut în proprietatea acestora în limita suprafeței de 800 mp conform statutului CAP în vigoare la acea dată, care la rândul lor au transmis dreptul de proprietate asupra întregului imobil casă și teren împrejmuit recurentului .
Instanța de fond nu a verificat aceste aspecte și anume dacă în limita vecinătăților din actul de vânzare cumpărare s-a aflat o suprafață excedentară, fără a se efectua în cauză un raport de expertiză obligatoriu pentru lămurirea situație de fapt și pe care instanța trebuie să o pună în discuție din oficiu potrivit. art. 129 C.pr.civ.,astfel că în cauză este incident motivul de recurs prev. de art 304 pct.9 C.pr.civ.
O altă critică vizează faptul că instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății în sensul că nu a stabilit obiectul principal al cererii de chemare în judecată ,aplicând raporturilor juridice norme juridice străine de natura pricinii.
În realitate,se arată că, vânzătorii Crângaru dețineau peste 1000 mp în fapt, iar la momentul formulării cererii potrivit Legii 18/1991 nu exista un plan cadastral, o măsurătoare exactă a terenului li nici proces verbal de punere în posesie, iar instanța nu a examinat .capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate în limitele dreptului transmis ,astfel că nu a soluționat fondul cauzei impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize de specialitate .
În plus, a aplicat în cauză dispoziții legale ce nu au relevanță în raport de obiectul cauzei ,respectiv disp.legii 18/1991 ,întrucât s-a invocat faptul că s-a dobândit o suprafață mai mică decât cea înscrisă la rolul autorului Huihup ,respectiv de 1000 mp astfel că nu s-a lămurit situația juridică a celor 200 mp lipsă .
Intimata C.L.F.F.Lerești a formulat întâmpinare la 18.03.2013 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătându-se că reclamantul B. V. M. și soția au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 pentru suprafața de 760 mp, iar prin Hot. nr .221/2001 recurentul a fost validat cu 930 mp fiind emis și titlul de proprietate, iar extinderea suprafeței solicitată de către acesta ar afecta situl arheologic aflat în partea de nord a proprietății sale, și care reprezintă monument istoric înscris în Patrimoniul Cultural Național al României, la dosar fiind procesul verbal de identificare a imobilului solicitat, cererea formulată de recurentul reclamant cu nr. 2247/2013,precum și planul de amplasament al imobilului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 C. proc. civ. în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că în fața primei instanțe reclamantul nu a înțeles să solicite atât prin cererea de chemare în judecată,cât și ulterior cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri asupra probelor ,expertiză tehnică de specialitate topografie pentru identificarea imobilului deținut în fapt de către acesta și care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 1676/1990 .
Prin urmare, neadministrarea acestei probe nu poate fi considerată o lipsită de rol activ a instanței de judecată întrucât disp art. 129 alin.5 ind. 1 C.pr.civ. prevăd că părțile nu pot invoca în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu robe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii .
De altfel ,trebuie avut în vedere că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1676/15.05.1990 recurentul a dobândit o locuință situată pe terenul curți construcții în suprafață de 760 mp fiind determinate astfel limitele suprafeței pe care au deținut-o vânzătorii Crângaru ,iar prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cumpărătorii au solicitat suprafața de 760 mp, fiind validați cu suprafața de 930 mp și eliberat titlul de proprietate cu nr._/18.10.2001 nefiind contestat ulterior de către recurent .
În cauză, nu s-a dovedit de către acesta că este îndreptățit la deținerea suprafeței de 1307,85 mp în loc de 760 mp cât figurează în contractul de vânzare cumpărare ,.cu atât mai mult cu cât în cauză intimata C.L.F.F.Lerești a susținut că terenul situat în partea de nord a proprietății reclamantului și pentru care a solicitat extinderea acesteia are un regim juridic special reprezentând situl arheologic ,castrul de pământ, terme de la Voinești ,pct. Măiletoaia, fiind monument istoric înscris în Patrimoniul Cultural Național al României .
În plus,trebuie avut în vedere că autorul Huihup I., a deținut la rol 1000 mp teren situat în pct. „ Acasă” conform registrului agricol din perioada 1956-1963 ,astfel că nu putea transmite vânzătorilor Crângaru o suprafață mai mare de 1000 mp, iar aceștia la rândul lor să transmită drepturi recurentului - cumpărător pe care nici autorul lor nu le-a deținut .
De asemenea, trebuie avut în vedere că fiind invocate disp.art. 111 C.pr.civ. recurentul reclamant trebuia să facă dovada dobândirii în proprietate a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1307,.85 mp prin contractul de vânzare cumpărare 1676/1990 pentru a se putea solicita constatarea existenței acestui drept în patrimoniul său ,ceea ce în cauză nu s-a dovedit, întrucât prin actul autentic menționat a fost identificată suprafața ca fiind de 760 mp, iar simpla deținere în fapt a terenului nu-i conferă acestuia automat un drept de proprietate în condițiile în care nu s-a dovedit dobândirea lor printr-un mod primar sau derivat de intrare în patrimoniul său
De altfel, toate cererile adresate primăriei comunei Lerești de recunoaștere a îndreptățirii la deținerea unei suprafețe suplimentare nu au la bază înscrisuri care să ateste dobândirea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren ,ci doar aspecte legate de anumite lucrări ce trebuie efectuate pe terenul excedent invocându-se doar o simplă deținere a terenului suplimentar, schițele plan de amplasament pentru identificarea terenului fiind întocmite la solicitarea acestuia și nu de către autoritățile publice competente . În plus, procesul verbal de bună vecinătate nu are relevanță juridică în prezenta cauză în care se invocă dobândirea acestui teren prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1676/1990 .
Cu privire la critica ce vizează incidența motivului de recurs prev. de art 304 pct.7 și 8 C.pr.civ. tribunalul va reține că în cauză nu se poate reține schimbarea naturii actului sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât în cauză nu s-a dovedit că instanța de fond a pronunțat hotărârea prin nesocotirea sau aplicarea greșită a regulilor de interpretare a clauzelor unei convenții ,astfel cum sunt ele stipulate de art 970 alin.2, art. 978 – 979, și art. 980 – 984 din vechiul cod civil, iar indicarea disp.legii 18/1991 în considerentele sentinței recurate trebuie interpretate ca fiind o justificare în ceea ce privește modul în care –sa eliberat titlul de proprietate în urma validării pentru suprafața de 930 mp solicitată de către recurentul – reclamant și împotriva căreia nu a formulat plângere la judecătorie pentru a contesta întinderea dreptului de proprietate .
Trebuie avut în vedere și faptul că există o contradicție între susținerile recurentului reclamant ,. Întrucât pe de o parte acesta a fost validat potrivit Legi 18/1991 cu suprafața de 930 mp potrivit procedurii speciale aplicabilă terenurilor aflate în perimetrul CAP la 01.01.1990, iar pe de altă parte se susține că prin actul de vânzare cumpărare nr. 1676/1990 proprietatea vânzătorilor Crângaru era de 1307,85 mp.
Pentru aceste considerente tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul reclamantului ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. V. M. împotriva sentinței civile nr 1941/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții M. E., C. L. DE FOND FUNCIAR LEREȘTI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.04.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
Red M.D.B.
Tehn D.T./ 2 ex.
13.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 546/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
