Anulare act. Decizia nr. 1134/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1134/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 284/205/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1134/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
S-au luat în examinare, pentru solutionare, recursurile declarate de reclamanta B. R. O., împotriva sentinței civile nr 1395/13.09.2012 și împotriva sentinței civile nr 1631/12.10.2012, ambele pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr_, intimati fiind pârâtii B. (F. M.) GH. M., C. L. DE FOND FUNCIAR CÂMPULUNG MUSCEL, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 18.04.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față ;
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată, la data de 13 ianuarie 2010, sub nr. 284/ /205/2010 pe rolul acestei instanțe, reclamanta B. R. O., a chemat în judecată pe pârâții S. G., S. A., S. C., B. Gh. M., C. locală de Fond Funciar Câmpulung, județul Argeș și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate ale pârâților pentru suprafețele de teren ce se suprapun peste titlul de proprietate emis reclamantei.
În considerente, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 937/2007 a Judecătoriei Câmpulung, județul Argeș, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei, că în baza acestei hotărâri judecătorești i s-au emis titlul de proprietate nr._/2007 și procesul-verbal de punere în posesie nr._/ /2007, ocazie cu care s-a constatat că terenul său este ocupat de pârâți.
A mai arătat reclamanta că, acestora li s-a emis titlul de proprietate în mod ilegal, că nu fac dovada cu acte primare ale autorilor lor că au stăpânit acest amplasament, astfel că, în cauză sunt aplicabile, în ceea ce-i privește dispozițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 din Legea nr. 1/2000, texte de lege față de care urmează a se constata nulitatea titlurilor lor de proprietate.
La data de 5 februarie 2010, s-a depus la dosar o cerere din partea numitei Perșunaru N., care arată că autorul său S. A. a decedat la data de 17 august 2005, și că unica moștenitoare este ea.
La data de 9.02.2010 s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei S. C., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În considerente aceasta a arătat, în esență, că terenul din titlul de proprietate emis reclamantei nici măcar nu se învecinează cu terenul pârâtei, cu atât mai puțin nu se suprapun.
A mai arătat pârâta că în anul 1962, ea împreună cu soțul său au edificat o locuință pe terenul din pct. „Valea Româneștilor”, pe terenul deținut la acel moment de socrul său, membru CAP, ca lot ajutător.
În anul 1970, a arătat pârâta, prin hotărâre judecătorească a fost obligată să achite contravaloarea terenului pe care au construit imobilul către CAP, iar de atunci au stăpânit netulburați de nimeni acest teren.
În anul 1995 li s-a emis titlul de proprietate în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991, iar ulterior terenul a intrat în circuitul civil, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1624/9.04.1993 și nr.1384/15.05.1996, în prezent aflându-se în proprietatea cumpărătoarei R. E..
Pe acest teren, ulterior cumpărării, s-au edificat alte construcții de noul proprietar, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel încât la acest moment nu mai există teren liber de construcții în această locație.
La data de 10 februarie 2010 s-a depus la dosar întâmpinare de către numita S. E., procurator al pârâtului S. G., în baza procurii autentificată sub nr. 105/29.01.2010 la Biroul Notarului Public Țuluca F., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În considerente, pârâta expune o situație de fapt similară, și anume că prin sentința civilă nr. 119/20.01.1970 a Judecătoriei Câmpulung, pârâtul și soția sa au fost obligați să plătească contravaloarea terenului pe care construiseră imobilul locuință cu autorizație de construcție, că sentința a fost executată conform procesului - verbal de executare nr. 159/1970, că ulterior apariției Legii nr. 18/1991 pârâtului i s-a emis titlul de proprietate în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991, pe care ulterior pârâtul l-a intabulat, fiind astfel opozabil.
La data de 24.02.2010 s-a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională de către pârâta B. M., prin care s-a solicitat, pe de o parte, respingerea acțiunii, iar pe de altă parte, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, sub aspectul întâmpinării pârâta a invocat, în primul rând, lipsa calității de reprezentant atât pentru procurator cât și pentru avocat, avându-se în vedere că nici unul dintre ei nu au respectat cerințele legale pentru a-și putea proba calitatea în cauză.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că titlul său de proprietate a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii titlului, respectiv Legea nr. 18/1991, în forma nemodificată de Legea nr. 247/2005 și art. 8-11 din Decretul nr.42/1990.
Astfel, la acel moment, respectiv al apariției Legii nr. 18/1991, pârâta a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate, avându-se în vedere că pe terenul de 890 mp avea edificată locuința din 1962, conform autorizației nr. 2740/7.05.1962, terenul a fost înscris în Registrul Agricol din 1964 până în anul 1990, conform evidențelor fiscale a plătit impozit aferent de peste 40 de ani și locuiește efectiv acolo de la edificarea locuinței, împreună cu familia.
Ca atare, a arătat pârâta că titlul său de proprietate trebuie analizat conform dispozițiilor în vigoare la momentul emiterii sale, nu conform modificărilor ulterioare ale legii, care nu poate retroactiva, astfel cum arată doctrina și jurisprudența în materie.
Din această perspectivă, arată pârâta, la data reconstituirii proprietății pe vechiul amplasament nu s-a avut în vedere faptul că trenul nu era liber nici faptic, nici din punct de vedere juridic, că se emiseseră în mod legal titluri de proprietate unor persoane îndreptățite, titluri protejate de lege.
Sub aspect reconvențional pârâta a arătat că reclamanta nu era îndreptățită la reconstituire, întrucât la momentul formulării cererii de reconstituire aceasta nu era cetățean român.
A arătat pârâta-reclamantă că această calitate este imperativ și prohibitiv prevăzută de art. 48 din Legea nr. 18/1991 republicată, lege în vigoare la momentul formulării cererii sale de reconstituire.
Singura modalitate legală prin care o persoană ce nu are cetățenie română, poate totuși beneficia de reconstituire este aceea de a valorifica dreptul de moștenire a unui autor cetățean român.
În speța de față însă, a precizează pârâta-reclamantă, nici autoarea reclamantei nu avea calitatea de cetățean român la momentul apariției legii.
Nu în ultimul rând, a arătat pârâta-reclamantă asupra amplasamentului stabilit prin sentința civilă nr. 937/2007 a Judecătoriei Câmpulung, nu se poate constata autoritate de lucru judecat în ceea ce o privește pe pârâta-reclamantă, deoarece ea nu a fost parte în acel proces.
La data de 3.03.2010, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei Perșunaru N., moștenitoare unică a defunctului pârât S. A., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii.
În considerente se invocă o situație similară celorlalți pârâți, și anume că pe terenul în cauză autorul pârâtei a edificat cu autorizație o casă de locuit și anexe, că ulterior a fost obligat prin hotărâre judecătorească să achite contravaloarea acestui teren, către C.A.P., sentință executată, că titlul de proprietate a fost emis autorului în baza Legii nr. 18/1991, art. 23, astfel încât la pronunțarea reconstituirii către reclamantă, terenul nu se mai afla la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Câmpulung, pentru a se putea proceda la punerea în posesie.
La data de 21 aprilie 2010, s-a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională de către reclamanta-pârâtă, prin care s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
În considerente s-a arătat că procuratorul beneficiază de o procură autentică din partea reclamantei, iar apărătorul reclamantei a încheiat contract de asistență juridică cu mandatarul convențional al acesteia, astfel încât chestiunile prealabile invocate de pârâta-reclamantă sunt nefondate.
Și apărările de fond ale pârâtei-reclamante sunt considerate nefondate, arătându-se că, în situația în care pârâta-reclamantă are imobil locuință construit pe fosta proprietate a reclamantei, aceasta era îndreptățită la constituire, pentru suprafața de 250 mp teren, nu mai mult.
Cât privește cererea reconvențională, reclamanta-pârâtă arată că face dovada calității de cetățean român, cu certificatul de naștere și cel de căsătorie.
La aceeași dată s-a formulat răspuns și la întâmpinările celorlalți pârâți, cu un conținut similar.
Cauza a fost suspendată în baza art. 1551 Cod procedură civilă de către instanță la data de 9 iunie 2010 deoarece s-a pus în vedere anterior apărătorului reclamantei-pârâte să depună la dosar înscrisuri cu care să facă dovada calității de cetățean român atât pentru ea cât și pentru autoarea sa, și dovada calității de unic moștenitor al reclamantei, obligație la care apărătorul reclamantei nu s-a conformat.
La data de 21 iulie 2010, cauza a fost repusă pe rol la cererea pârâtei reclamante B. M..
În cauză au fost admise și administrate proba cu acte și înscrisuri, s-au depus note de ședință, fotografii, s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung.
Prin sentința civilă nr. 1970 din data de 17 noiembrie 2010 pronunțată Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta -pârâtă B. R. O. și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. M., s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/12.12.2007 emis pe numele reclamantei B. R.-O. la data de 12 decembrie 2007.
Sentința mai sus arătată a fost recurată de reclamantă și prin decizia civilă nr. 1901 din 01 iunie 2011, Tribunalul Argeș, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În decizie se reține că, prima instanță de fond a fost lipsită de rol activ și a acceptat repunerea cauzei pe rol după ce fusese suspendată în baza art.155 indice 1 Cod procedură civilă, la cererea pârâtei B. M., pentru că reclamanta nu a depus la dosar actele solicitate, și a respins probele solicitate de reclamantă, probe cu care trebuia să-și dovedească acțiunea, respectiv înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză tehnică.
De asemenea, se reține în aceeași decizie faptul că este întemeiată critica reclamantei cu privire la faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, nu s-a administrat proba cu expertiză tehnică care să transpună actele de proprietate ale părților, însă s-a dispus nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2007 fără a se verifica dacă actele de proprietate se suprapun.
De asemenea, instanța nu putea să dispună din oficiu nulitatea titlului de proprietate al reclamantei-pârâte întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 937/2007 definitivă și irevocabilă.
În acea sentință s-a reținut că reclamanta este moștenitoarea defunctei D. Avida în baza sentinței civile nr. 271/1958 și a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 26.612 m.p așa cum au fost identificate de experta inginer P. I..
S-a reținut de asemenea, că instanța de fond a anulat titlul emis în baza acestei sentințe fără ca să constate printr-un alt raport de expertiză dacă actele părților se suprapun și să compare titlurile de proprietate.
Referitor la critica nr.5 conform căreia reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la reconstituire, nefiind cetățean român, din nou instanța de fond încalcă autoritatea de lucru judecat, s-a reținut prin sentința definitivă și irevocabilă că reclamanta este îndreptățită la reconstituire, fapt pentru care i s-a și emis titlul de proprietate pe care prima instanță l-a anulat fără a administra nici un fel de probe.
Și critica nr.6 este fondată însă cu privire la aceasta s-a răspuns mai sus, referitor la administrarea expertizei tehnice și cu privire la verificarea valabilității titlurilor de proprietate ale pârâților aspect ce nu s-a analizat.
S-a mai reținut de asemenea în decizie că instanța de fond nu a verificat nici valabilitatea actelor de proprietate ale pârâților și modul de reconstituire al acestora, iar în condițiile constituirii în temeiul art.25 alin.2 din Legea nr. 18/1991, care este suprafața reconstituită pârâților.
Pentru toate acestea întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei în temeiul art.304/2 pct.6 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței la data de 25 iulie 2011.
Reclamanta-pârâtă a renunțat pe parcursul procesului la a se mai judeca cu pârâții S. G., S. C. și Perșunaru N., aspecte de care s-a luat act în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2012.
Pârâta-reclamantă B. Gh. M., a renunțat la judecarea cererii reconvenționale.
Cu adresa nr. 3984 emisă la data de 14 februarie 2012 de Primăria municipiului Câmpulung, județul Argeș (fila 38 dosar), au fost înaintate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/12.12.2007 și anume schița terenului punctul „Ograda”; schița terenului punctul „Blaci-Valea Româneștilor”; schița terenului din punctul „Cămin de casă”; sentința civilă nr.937 din 11 aprilie 2007, precum și actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/1993 - B. M., și anume: cererea nr. 1268/1991, cererea nr. 515/1991, cererea nr.1268/1991, referat la contestația nr. 189/cerere 1268/1991, act dotal, adeverință, copia registrului agricol B. Gh. I., copia registrului agricol B. D. G., adeverința nr. 2175/2005, hotărârea nr. 97/1991, anexa 2a la hotărârea nr. 97/1991 și acte de stare civilă (filele 39-66 dosar).
S-a mai arătat tot în aceeași adresă că, titlul de proprietate nr._/1993 a fost modificat conform adresei nr. 2175/31 ianuarie 2005, depusă la adresă; că pârâta nu figurează în evidențele primăriei cu teren în punctul „La Biserică” și că nu dețin planurile parcelare ale zonei din anul 1958.
La dosar, pârâta C. locală de Fond Funciar Câmpulung, a depus actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/12.12.2007 emis pe numele reclamantei B. R. O. și a titlului de proprietate nr. 34 103/1993 pentru pârâta-reclamantă B. Gh. M..
De asemenea, părțile au depus la dosar acte.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de inginer D. I., depus la dosar, reiese că terenul în litigiu în suprafață de 1.632 mp este ocupat de pârâta-reclamantă B. Gh. M., pe care înainte de anul 1989 a edificat mai multe construcții (casă, fânar, bucătărie cu baie, bucătărie de vară și garaj) făcute în baza unor autorizații legale.
Expertul a constatat că terenul din titlul de proprietate nr._/12.12. 2007 emis reclamantei se suprapune în totalitate peste terenul din titlul de proprietate nr._/16 decembrie 1993 emis pârâtei B. – acesta fiind în suprafață de 1.632 mp.
Prin sentința civilă nr. 1395/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. R. O., împotriva pârâtelor B. Gh. M., C. locală de Fond Funciar Câmpulung, și C. Județeană de Fond Funciar Argeș și s-a luat act t că pârâta - reclamantă B. Gh. M. a renunțat la cererea reconvențională.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, la emiterea titlului de proprietate nr._/16 decembrie 1993, pe numele pârâtei în care este cuprinsă și suprafață din litigiu, pârâtele C. locală de Fond Funciar Câmpulung și cea Județeană au avut în vedere următoarea documentație: actul dosar din anul 1954, (paginile 51-53 dosar); registrul agricol din anul 1959 (paginile 55-58 dosar) din care rezultă că B. Gh. I. și B. Gh. M., au figurat înscriși cu terenul din litigiu, cererile nr. 515/1991 și nr. 68/1991 adresate Comisiei locale de Fond Funciar, hotărârea de validare nr. 97/ /1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar.
Instanța a reținut că terenul din litigiu la data de 01 ianuarie 1990 se afla în patrimoniul C.A.P.
Reconstituirea dreptului de proprietate pârâtei B. Gh. M., a fost făcută cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 așa cum a fost modificată și completată pe baza actelor de proprietate primare deținute de pârâtă și pe același amplasament.
Faptul că și reclamanta deține titlul de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, nu o îndreptățește să ceară anularea sau constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al pârâtei.
Acest litigiu se va soluționa probabil în cadrul unei acțiuni în revendicare unde se vor putea compara cele două titluri de proprietate.
Pentru cele arătate instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B. R. O. care a considerat-o nelegală și netemeinică ,după cum urmează:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a disp.art. 315 C.pr.civ. întrucât prin decizia de casare nr. 1901/2012 a Tribunalului Argeș s-a dispus ca instanța de fond să verifice modul de reconstituire al părților și care este suprafața atribuită acestora conform art. 25 alin.2 din Legea nr.18/1991.
În acest sens, se arată că instanța nu a stabilit suprafața de teren pentru care se putea constitui dreptul de proprietate ,ce suprafețe sunt libere și neafectate de construcții, pârâții deținând suprafața de 1034 mp ce se suprapun cu titlul reclamantei, nefiind analizat regimul juridic al terenului de 1632 mp pentru care părțile arată că i s-a constituit dreptul de proprietate conform art. 8 din decretul Lege 42/1990 ,art. 23 și 24 din legea 18/1991, astfel că se impunea a se analiza distinct suprafața reconstituită pârâților conform art. 25 alin.2 din Legea 18/1991.
O altă critică vizează faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.7 rap la art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ în sensul că instanța nu a motivat calitatea pârâților de persoane îndreptățite la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren și să i se constituie dreptul de proprietate pentru 1034 mp .
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes și care nu au fost invocate de părți sau de instanță din oficiu, pronunțând soluția fără a cerceta în fond cauza, reclamanta justificând calitate întrucât aceasta deține o reconstituire pe cale judecătorească și titlu de proprietate care se suprapune peste cel deținut de pârâți ,aspecte reținute și prin decizia de casare, astfel că în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond pe excepție .
Un alt motiv de recurs invocat de reclamantă este acela că, în mod greșit s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâți s-a făcut cu respectarea legii în baza actelor primare deținute de pârâți pe același amplasament.
În acest sens, se arată că în cauză nu este vorba de reconstituire, ci de constituirea dreptului de proprietate așa cum a susținut și pârâta, care arată că terenul i s-a atribuit conform D-L 48/1990 și Legea 18/1991, astfel că s-a reținut în mod greșit că aceasta și-a dovedit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, iar la dosar nu există dovezi din care să rezulte că pârâta este îndreptățită să dețină suprafața de 1632 mp care i-a fost dat ca lot în folosință și nu pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești conform art. 23 din Legea 18/1991 .
De asemenea, se arată că din extrasul de rol agricol rezultă că autorul pârâților a deținut doar 3 ari curți, și nu întreaga suprafață validată care nu a fost menținută nici în certificatul de moștenitor nr. 381/1983 în care se reține că terenul aparține CAP conform sentinței civile nr. 2199/1971 sau nu a fost depusă la dosar, astfel că, la nivelul anului 1983 pârâtul și autorul său B. G. I. nu dețineau suprafața din litigiu pe care și-au edificat casa în mod legal ,întrucât nu le fusese atribuită în acest sens și nu s-au înscris cu acest teren în CAP.
Se mai arată că, o parte din construcțiile amplasate pe acest teren, respectiv C4,C5,C6 sunt edificate ulterior anului 2000 și chiar în timpul litigiului .
În legătură cu actul dotal din 1934 se arată că acesta nu poate fi considerat act de proprietate într-un nu este încheiat în firmă autentică conform art. 813 C.civ. și se referă la alte terenuri și nu la cel din pct. „Valea Bisericii „, iar rolul agricol din 1959 nu cuprinde mențiuni cu privire la acest teren .
Sub acest aspect, instanța de fond trebuia să transpună în teren aceste înscrisuri pentru a se verifica dacă acesta se referă la terenul din litigiu, cu atât mai mult cu cât, prin cererea de reconstituire nr. 1268/25.02.1991 pârâtul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenul din litigiu, ci doar pentru cele cu care s-a înscris în CAP și care i-au fost date cu actul de dotă din 1934, respectiv pct. „Bogăteasca „ – 0,30 ha, „A. „ – 0,25 ha și „Iscanu „ – 0,3 ha, fiind astfel încălcate disp.art. 89 din Legea 18/1991 și art. 11 din HG 890/2005.
În plus, pârâta a fost validată prin HCJ nr. 97/1995 pentru 1 ha și este emis titlu pentru 1 ha și 934 mp, acesta fiind emis cu încălcarea legii, fiind îndreptățită să dețină doar 230 mp cât figurează și în rolul acesteia .
Referitor la raportul de expertiză se arată că nu s-a identificat în mod corect ,defalcat pe schiță, terenul curți construcții și fânețe deși au fost formulate obiecțiuni în acest sens. În plus, din lucrarea întocmită în cauză rezultă că nu toată suprafața este afectată de construcții ( f.102) fiind identificat și teren arabil, ceea ce excede disp.art. 23,24,25 din Legea 18/1991 .
Se mai arată că, trebuie restituite terenurile către fostul proprietar fără a avea relevanță destinația terenului la data intrării în CAP.
În cauză trebuie avut în vedere și art. 25 alin.2 din Legea nr.18/1991 și art. 4 din Statutul CAP care stabilește că doar 230 mp puteau primi membrii CAP pentru edificarea de construcții, iar pentru terenurile lot în folosință și pe care s-au edificat construcții ,aceștia au dreptul la despăgubiri .
Instanța nu a analizat dacă pârâta a primit teren ca lot ajutător în condițiile în care nu deține acte primare pentru acest punct și pentru care reclamantei i s-a eliberat titlu de proprietate în mod legal, în baza actelor primare ,respectiv sentința civilă nr. 271/1938 și cu care autorul acesteia a figurat la rolul agricol din 1936 și s-a înscris în CAP.
Prin urmare, reclamanta în baza sentinței civile nr. 937/2007 rămasă irevocabilă i s-a eliberat proces verbal de punere în posesie și titlu de proprietate de la autoarea Duțeanu Avida, rezultând conform raportului de expertiză D. I. suprapunerea de titluri atribuite de părți, prin hotărâre judecătorească reținându-se că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament în suprafață totală de 26,612 mp conform raportului de expertiză P. I., motiv pentru care titlul pârâtei este lovit de nulitate pentru suprafața de 1632 mp și în subsidiar pentru suprafața identificată prin reperele 13-14 -5-0 care au categoria de folosință arabil și excede lotului construibil conform art. 22 din Legea nr. 18/1991.
Instanța de fond a respins în mod greșit obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză întocmit în cauză, întrucât este incomplet nu a fost realizată o schiță de configurație și nu se precizează suprapuneri de teren ce are categoria de curți construcții, distinct de terenul arabil, fiind transpusă în mod greșit sentința civilă nr. 937/2007 a Judecătoriei Câmpulung și actul primar al reclamantei, prin modificarea vecinătăților .În acest sens se arată că la stabilirea vechiului amplasament trebuie să se țină cont de expertiza P. I. ce evidențiază la Nord vecinătatea C. R. și cu care Duteanu Avida se învecina, fiind înlăturată în mod nelegal vecinătatea vestică C. R. În plus, nu s-a avut în vedere și actul de schimb transcris sub nr. 866/1948 dintre Gh.F. și soții R. pentru a se stabili în mod corect vecinătatea vestică ,act de trebuie transpus în teren . De asemenea, trebuie delimitat lotul construibil atribuit pârâtei în raport de construcțiile edificate conform autorizației nr. 2740/1962, identificând construcții noi, precum și examinarea planului de construcții la care face referire autorizația de construcție pentru a se stabili perimetrul construibil și determinarea terenului categoria curți construcții .
În recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1631/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung se critică hotărârea sub aspectul greșitei completări a sentinței civile nr. 1395/2012 prin care reclamanta fost obligată la 6000 lei cheltuieli de judecată arătându-se că în cauză nu sunt îndeplinite disp.art. 281 ind.2 C.pr.civ. întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată solicitând aplicarea art. 272 alin2 C.pr.civ. în sensul micșorării cheltuielilor de judecată în raport de valoarea obiectului pricinii în munca îndeplinită de avocat .
Intimata – pârâtă B. Gh.M. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că titlul de proprietate eliberat în favoarea autorului său a fost emis cu respectarea disp.art. 8, 11 și art. 22 din Legea 18/1991 în 1993 ,dreptul de proprietate în favoarea acesteia fiind constituit în temeiul disp.art. 23 din legea 18/1991, ca teren aferent construcțiilor ,ope legis, în cauză, în cauză fiind analizate și interpretate în mod corect probele administrate în cauză, respectiv autorizația pentru executarea lucrării ,registrul agricol, certificatul de moștenitor .
De asemenea, se invocă faptul că la momentul întocmirii titlului pentru reclamantă, terenul nu se mai află la dispoziția Primăriei, fiind deja emis titlul în favoarea pârâtei, terenul nu era liber fiind ocupat de construcții, iar sentința civilă nr. 937/2007 nu îi este opozabilă, întrucât nu a fost parte în proces . Referitor la recursul ce vizează cheltuielile de judecată se arată că apărătorul pârâtei s-a deplasat la fiecare termen de judecată din București la Judecătoria Câmpulung fiind îndeplinită munca de avocat corespunzătoare obiectului pricinii ce a generat cheltuieli ce justifică munca acordată de către instanța de fond
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 C. proc. civ. în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul va reține că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert inginer D. I. s-a identificat suprafața de 1632 mp, fiind identificate și suprapunerea actelor de proprietate deținute de părți în planul de situație de la fila 102 ,astfel că nu se poate reține că în cauză nu s-au administrat probe pentru a se transpune în teren titlul de proprietate cu nr._/12.1.2.2007 emis în baza sentinței civile nr. 937/11.04.2007, precum și titlul de proprietate cu nr._/16.12.1993 . Prin același raport de expertiză s-au identificat și construcțiile fiind astfel respectate dispozițiile deciziei de casare în ceea ce privește suprafața reconstituită pârâților.
Referitor la cea de a doua critică din recurs în legătură cu aplicarea art 25 alin2 din Legea 18/1991 tribunalul va reține că prin adresa cu nr. 3984/14.02.2012 emisă de Primăria municipiului Câmpulung au fost înaintate toate actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate pe numele autoarei B. M. ,acesteia fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha și 934 mp potrivit cererilor de reconstituire depuse la dosar (filele 47-53 dosar fond).
În plus, în cauză nu s-a făcut dovada de către recurenții reclamanți că pârâții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în raport de disp.art. 25 din Legea 18/1991 întrucât pârâtele au fost validate cu suprafața de teren din pct. „Acasă”, unde acestea dețin construcțiile, fiind împrejmuit de către acestea, terenul de 1872 mp constituind teren aferent curți construcții, fiind atribuit acestora de către CAP pentru edificarea gospodăriei .
De asemenea, trebuie avut în vedere că în cauză instanța nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, întrucât s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate pârâtei B. Gh.M. a fost realizată cu respectarea disp.Legii 18/1991, iar în situația în care părțile au titluri care se suprapun pentru suprafața din litigiu de 1632 mp, urmează a se examina care titlu este preferabil în cadrul unei acțiuni în revendicare, fără a mai fi nevoie să se solicite nulitatea absolută a unui titlu de proprietate.
În cauză n u se poate reține că instanța de fond a apreciat că eliberarea titlului de proprietate pe numele B. Gh.M. s-a făcut în baza actelor primare deținute de pârâți pe acest amplasament, întrucât instanța a apreciat că terenul în litigiu constituie teren aferent construcțiilor deținute de către pârâte și care a fost preluat de la CAP, acestea edificându-și construcțiile anterior anului 1989.
În legătură cu critica ce vizează actul dotal din anul 1934 ,tribunalul va reține că în cauză terenul este înscris în titlul de proprietate al pârâtelor ca fiind situat în pct.”Acasă ” ,.. 153 și nu în pct. „Valea Bisericii” acestea fiind terenuri distincte ,aspecte care se reflectă și în modul de reconstituirea dreptului de proprietate emis în favoarea acesteia .
În cauză, se va reține că terenul în litigiu se găsea la 01.01.1990 în patrimoniu CAP fiind incidente disp.art. 8 alin1 din Legea 18/1991, pârâtele formulând cerere de reconstituire ,fiind ulterior validate cu respectarea art. 11 alin.1-4 din Legea 18/1991 în anul 1993 reținându-se că terenul în litigiu s-a aflat la registrul agricol al acestora începând cu anul 1964 ca teren aferent curți – construcții.
În legătură cu raportul de expertiză întocmit în cauză, tribunalul va reține că recurenta reclamantă nu a dovedit faptul că terenul în litigiu nu a fost identificat în mod corect în raport de amplasamentul evidențiat în actele de proprietate menționându-se în mod distinct care este suprafața pentru care titlurile părților se suprapun avându-se în vedere și sentința civilă nr. 937/2007 a Judecătoriei Câmpulung rămasă irevocabilă, iar în ceea ce privește vecinătatea vestică a terenului expertul inginer D. I. ,acesta evidențiază faptul că suprafața de 1425 mp atribuită numitei Avideți Duțeanu conform sentinței civile nr. 271/1958 este greșită, vecinătatea corectă fiind terenul atribuit lui F. G., însă concluzionează că în raport de terenul deținut de pârâtă rezultă amplasamentul terenului proprietatea autoarei reclamantei conform sentinței civile nr 271/1958 fiind ca cel dat de punctele 2-3-4-5-6-7-12-2 din schița anexă la raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente,tribunalul va aprecia că cauză recurenta reclamantă nu a făcut dovada unui motiv de nulitate prev. de art III din Legea 169/1997 ,motiv pentru care în temeiul art. 304 pct.9 C.pr.civ. rap la art. 312 C.pr.civ .va respinge recursul acesteia ca nefondat .
Referitor la recursul ce vizează sentința civilă nr. 1631/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung tribunalul va reține că în cauză au fost respectate disp.art. 281 ind.2 C.pr.civ. întrucât prin concluziile scrise depuse la file 140-145 dosar fond au fost solicitate în mod expres cheltuieli de judecată în baza art. 274 C.pr.civ. ,iar cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea obiectului pricinii și de munca îndeplinită de avocat,tribunalul va reține că în cauză nu pot fi aplicabile disp.ar.t 274 alin3 C.pr.civ. întrucât, pe de o parte această cerere a fost formulată pentru prima dată în recurs, iar pe de altă parte cauza are un caracter complex, iar avocatul pârâtelor a efectuat apărări în cauză care justifică cheltuielile efectuate în cauză,acestea deplasându-se la fiecare termen de judecată din București în Câmpulung, efectuând astfel cheltuieli legale cu transportul ,corespondență și întocmirea apărărilor la fiecare termen de judecată,astfel că în cauză nu se impune reducerea cuantumului acestor cheltuieli ,cu consecința respingerii recursului potrivit art 304 pct 9 rap la. art. 312 C.pr.civ ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B. R. O., împotriva sentinței civile nr 1395/13.09.2012 și împotriva sentinței civile nr 1631/12.10.2012, ambele pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr_, intimati fiind pârâtii B. (F. M.) GH. M., C. L. DE FOND FUNCIAR CÂMPULUNG MUSCEL, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
Red M.D.B.
Tehn D.T./ 2 ex.
17.06.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 964/2013. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 217/2013.... → |
|---|
