Contestaţie la executare. Decizia nr. 2291/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2291/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 14858/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2291/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător M. D. B.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de intimata A.(F. F.) M. G., împotriva sentinței civile nr.6298/05.07.2013 a Judecatoriei P. intimat-contestator fiind B. V. V. și intimat C. M., având ca obiect „contestație la executare - suspendare executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 09 Octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
I. Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 20.07.2012 sub nr._ contestatorul B. V. V. în contradictoriu cu intimata A. (fosta F.) M. G. a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 65/2012 al B. F. E. cu privire la bunul mobil autoturism marca Mitsubishi Lancer cu numărul de identificare JMBSNCK1ATU014675 și nr. de înmatriculare_, întrucât nu are niciun fel de datorie către intimată, obligarea la restituirea bunul sechestrat fără drept, la plata daunelor cauzate de lipsa de folosința a autovehiculului, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că a cumpărat de la numitul C. M. autoturismul mai sus identificat în data de 17.05.2012, moment de la care a devenit proprietarul respectivului mijloc de transport. S-a mai arătat de către contestator că deși împotriva sa nu există un titlu executoriu, la 18.07.2012 executorul judecătoresc a ridicat autovehiculul din locul unde era parcat, fără ca măcar să-l încunoștințeze că ar fi demarată o executare silită, condiții în care, în ciuda faptului că este proprietarul mașinii, este lipsit de folosință motivat de faptul că cel de la care a cumpărat ar avea o datorie personala către fosta sa soție A. M. G.. S-a mai susținut de către contestator că este cumpărător de bună-credința, a plătit prețul, i s-au remis actele de proprietate: a solicitat executorului restituirea bunului, însă este în continuare lipsit de folosința acestuia.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 401 alin 2 C.pr.civ. și urm. coroborat cu art. 553 și 555 C.civ.
II. La data de 15.11.2012 intimata A. M. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată pe care le va avansa.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că este necesar să figureze în proces și C. M. debitorul său, întrucât judecata nu se poate face decât în contradictoriu și cu citarea tuturor părților implicate în faza executării silite. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, cu menținea că bunul asupra căruia s-a pornit executarea silită aparține fostului său soț, care în același timp este și debitor dat fiind că deține împotriva cestuia sentința civilă nr._/18.10.2011 a Judecătoriei Pitești rămasa irevocabilă prin care este obligat să-i plătească 5750 lei și 1000 euro, ca și 1000 lei cheltuieli de judecată. S-a mai arătat de către intimată că nu s-a făcut dovada de către contestator că a procedat la înmatricularea bunului pe numele său în raport de dispozițiile O.G. nr. 78/2000, pe fondul cauzei solicitând respingerea contestației, cu susținerea că în aceste împrejurări actele de executare efectuate sunt legale, impunându-se vânzarea bunului mobil pentru a-și recupera datoria.
III. Prin sentința civilă nr.6298/5.07.2013 a Judecătoriei Pitești s-a admis, în parte, contestația la executare, s-a anulat, în parte, actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 65/2012 al B. F. E., în privința bunului mobil autoturism marca Mitsubishi Lancer cu nr. de identificare JMBSNCK1ATU014675 și nr. de înmatriculare_, a fost obligată intimata A. ( fostă F.) M. G. să restituie contestatorului bunul mobil autoturism mai sus individualizat și a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata sumei de 2000 lei reprezentând lipsa de folosință a autoturismului.
În motivarea sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr._/18.11.2011 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul cu nr._ *, a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta A. (fostă F.) M. G. în contradictoriu cu pârâtul C. M., omologându-se raportul de expertiză tehnică întocmit de expert S. I., în varianta unică, conform căruia pârâtul datorează reclamantei suma de 5750 lei și 1000 euro precum și 1000 lei cheltuieli de judecată, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare, investită cu formulă executorie (f. 50-52). În baza acestui titlul executoriu intimata a formulat la 16.02.2012 cerere de executare silita adresata B. F. E. formându-se astfel dosarul de executare cu nr. 65/2012 în cadrul căruia s-au demarat formalitățile necesare. S-a mai reținut de instanța de fond că la data de 24.02.2013 și 02.03.2012 se înaintează către Primăria Mioveni o adresa prin care se solicita informații cu privire la bunurile mobile și imobile cu care debitorul C. M. figurează în evidențele acestei instituții, făcându-se și mențiunea potrivit cu care „prezenta constituie sarcini asupra tuturor bunurilor aflate în proprietatea debitorului” ( f.54 și 56), la aceeași data fiind emisă și somația în temeiul dispozițiilor art. 411 C.pr.civ. (f.55). S-a mai constatat de instanța de fond că la data de 24.05.2012 executorul și creditoarea s-au prezentat la domiciliul acestuia în vederea executării C. M. declarând că nu are posibilități financiare și nici un loc de muncă, astfel că s-au continuat procedurile în cadrul dosarului de executare, la 18.07.2012 încheindu-se procesul verbal de sechestru auto definitiv, autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ fiind declarat sechestrat definitiv, cu aplicarea de sigiliu rămânând în paza și custodia creditoarei până la soluționarea dosarului de executare silita (f. 87 ). S-a mai apreciat de instanța de fond că s-a depus de către contestator contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu debitorul la 07.05.2012, din care rezultă că i-a fost înstrăinat autoturismul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ pentru prețul de 1000 euro și că deși din relațiile solicitate de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Argeș rezultă că autovehiculul figurează înmatriculat în continuare pe numele debitorului, fiind vorba despre înstrăinarea prin act de vânzare-cumpărare a unui bun mobil aceste chestiuni nu aduc atingere momentului transmiterii dreptului de proprietate, fiind aplicabile dispozițiile art. 1674 N C.civ. S-a concluzionat de instanța de fond că executarea silită poartă asupra unui bun mobil care aparține contestatorului, terț față de executarea silită contestată, bun care a și fost sechestrat definitiv, aflându-se în prezent în custodia intimatei, impunându-se astfel respingerea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorului ca și desființarea actelor de executare cu privire la autovehiculul marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_ .Referitor la capătul III de cerere privind lipsa de folosința a bunului mobil instanța apreciază că este neîntemeiat, contestatorul fiind în culpă pentru neîndeplinirea formalităților necesare în vederea aducerii la cunoștința a faptului că a devenit proprietarul autovehiculului; întrucât cu bună - credință intimata și-a întemeiat demersurile de executare silita pe informațiile și datele deținute de autoritățile publice cu atribuții în materie, nu poate fi responsabilă de un eventual prejudiciu suferit de contestator.
IV. Împotriva sentinței mai sus menționate a fost declarat recurs de către intimata A. M. G. care a apreciat că sentința este nelegală întrucât în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că terțul a făcut dovada calității de proprietar în condițiile în care nu s-au îndeplinit formalitățile de prevăzute de OG nr.78/2000. În plus, s-a mai apreciat că în mod greșit s-a acordat eficiență juridică înscrisului prezentat câtă vreme acesta nu avea dată certă conform legii.
V. Tribunalul analizând recursul reține că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este deci mijlocul prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea ori ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale. Textul art. 399 C.proc.civ. recunoaște dreptul la contestație în favoarea oricărei persoane interesate sau vătămate prin executare, categorie în care se includ nu numai părțile din hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, ci și terții care invocă un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului obiect al executării silite. Pentru a justifica interes și un drept de a interveni în executarea unui titlu care pentru el este un res inter alias acta, terțul trebuie să facă dovada unui prejudiciu suferit prin executarea silită declanșată. Pe calea contestației la executare promovate de terț, acesta urmărește încetarea executării silite asupra bunului proprietate a sa, invocând dreptul său de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. Dovada dreptului de proprietate al terțului poate fi realizată în condițiile dreptului comun. Or, este de subliniat că în cazul în care se invocă dobândirea dreptului de proprietate printr-un act translativ de proprietate, atestat prin încheierea unui înscris sub semnătură privată, pentru a se asigura opozabilitatea față de terți a respectivului înscris este necesar ca acesta să aibă dată certă potrivit art.1182 c.civ. de la 1864 pentru actele anterioare datei de 15.02.2013 și să fie îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege. O asemenea cerință este justificată de faptul că față de terți data înscrisului este lipsită de orice forță probatorie dacă nu sunt îndeplinite formalitățile mai sus precizate. Prin această excepție de la regula puterii doveditoare a înscrisului sub semnătură privată până la proba contrară, legiuitorul a urmărit ocrotirea terților de pericolul pe care poate să îl reprezinte pentru ei menționarea unei date false în înscris, de regulă, antedatarea înscrisului. Or, potrivit art.1182 c.civ. data înscrisului sub semnătură privată nu face credință față de terți, decât din ziua în care a devenit dată certă prin unul din mijloacele prevăzute, în mod limitativ, de lege. În plus, este de subliniat că potrivit art.22 alin (1) NCC dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată drepturile supuse publicității sunt inopozabile terților, afară de cazul în care dovedește că aceștia le-au cunoscut pe altă cale. Neîndeplinirea formalității de publicitate a drepturilor, a actelor, a faptelor sau a altor raporturi juridice, care nu are efect constitutiv de drept, atrage inopozabilitatea acestor situații juridice față de terții de bună-credință. În favoarea acestor terți funcționează prezumția exactității sau a forței probante absolute a înscrierilor în registrele de publicitate. Altfel spus, se prezumă că acești terți au convingerea deplină că adevăratul titular al dreptului este persoana în favoarea căreia dreptul este înscris în registrul public, ei necunoscând pe dobânditorul ulterior al dreptului neînscris în registru. Potrivit art. 14 alin. (2) NCC, buna-credință a terților se prezumă însă până la proba contrară (bona fides praesumitur). Mai concret, prezumția bunei-credințe a terților va putea fi combătută de către persoana interesată, dacă aceasta va putea dovedi că terții au avut cunoștință, din alte împrejurări, de existența situației juridice reale, neînscrise în registrul de publicitate. În cazul încheierii unui acte translative de proprietate care au ca obiect autoturisme pentru a se asigura opozabilitatea față de terți este necesar să se realizeze procedura de înmatriculare pe numele noului proprietar. O asemenea cerință este impusă prin art.12 din OUG nr.195/2002 raportat la art.2 din Ordinul nr.1510/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, iar publicitatea se asigură prin înscrierea în registrul național de evidență a vehiculelor înmatriculate, respectiv în evidențele Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Apărării, Serviciului Român de Informații și ale consiliilor locale, în cazul înregistrării, astfel cum rezultă din art.4 din Ordinul nr.1510/2006.Câtă vreme asemenea formalități de publicitatea nu au fost efectuate, contractele de vânzare-cumpărare nu pot fi opuse terților de bună-credință conform art.22 alin (1) NCC.
În speță, intimatul B. V. a formulat contestație în calitate de terț invocând dobândirea dreptului de proprietate prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în data de 7.05.2012, fără a fi îndeplinite cerințele privind acordarea unei date certe conform art.1182 c.civ., astfel cum rezultă din analiza înscrisului sub semnătură privată de la fila 114 –dosar fond. Or, în condițiile în care această cerință nu a fost îndeplinită atunci data înscrisului mai sus menționat nu poate fi opusă recurentei-intimate A. M. care are calitatea de terț față de respectivul înscris. Este real că vânzarea-cumpărarea are un caracter consensul, astfel cum a reținut instanța de fond, însă pentru ca înscrisul sub semnătură privată ce atestă operațiunea vânzării să fie opozabil terților era necesar să fie îndeplinite cerințele prevăzute de art.1182 c.civ. pentru acordarea unei date certe. În aceste condiții, în mod corect intimata s-a prevalat de inopozabilitatea înscrisului sub semnătură privată. În plus, astfel cum rezultă din adresa nr._/10.06.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere (f.127-dosar fond) părțile nu au realizat publicitatea impusă de lege prin înscrierea transferului dreptului de proprietate asupra autovehiculului registrul național de evidență a autovehiculelor, astfel că în condițiile în care nu s-a dovedit că recurenta a cunoscut despre existența acestui transfer al dreptului de proprietate pe altă cale, în mod corect acesta se prevalează de inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare raportat la dispozițiile art.22 NCC. În speță, nu se poate reține nici apărarea intimatului B. conform căreia ar fi dobândit dreptul de proprietate ca efect al posesiei de bună credință în condițiile art.935 NCC, întrucât incidența acestui caz este condiționată de dobândirea bunului de la un neproprietar, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge contestația la executare.
În baza art.274 c.proc.civ.va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr.6298/5.07.2013 a Judecătoriei Pitești formulat de recurenta-intimată A. (fosta F.) M. G., domiciliata în orașul Mioveni, .. 52, jud. Argeș în contradictoriu cu intimatul-contestator B. V. V., domiciliată în orașul Mioveni, .. 9, jud. Argeș și cu intimatul C. M., domiciliat în orașul Mioveni, .. L5, ., ..
Modifică sentința, în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata către intimata A. a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2013.
Președinte, G. D. N. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. G. |
Red.MDB/Tehnored.MDB
2 ex/15.11.2013
Jud.fond: L. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1346/2013. Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 2705/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
