Fond funciar. Decizia nr. 874/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 2422/214/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 874/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Judecător G. D. N.
Judecător V. T.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de pârâții C. L. de fond funciar Bârla - prin președinte - N. I.,, împotriva sentinței civile nr.919/19.09.2012 a Judecătoriei Costești intimată-reclamantă fiind B. D. și C. Județeană de Fond Funciar Arges, având ca obiect „fond funciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 Martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Prin plângerea de fond funciar înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la data de 31.10.2011 petenta B. D. a solicitat în contradictoriu cu intimații C. Locală de Fond Funciar Bîrla și C. Județeană de fond funciar ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige prima intimată la punerea în posesie a reclamantei pentru 50 ha, teren arabil, pe raza localității Bârla sau atribuirea unei suprafețe echivalente de 125 ha, pășune alpină, în conformitate cu dispozițiile din anexa 18 din H.G.nr.890/4.08.2005, prin aplicarea coeficientului de 0,4 ha teren arabil la 1 ha pășune, precum și obligarea celei de-a doua intimate la emiterea titlului de proprietate. De asemenea s-a solicitat obligarea intimatelor la plata de despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință a terenului.
În motivarea plângerii s-a arătat că prin sentința civilă nr 109/26.01.2010 a Judecătoriei Costești, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 50 ha, teren arabil. S-a mai susținut că deși a trecut un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, nu a fost pusă în posesia terenului și nu a primit titlul de proprietate. S-a mai precizat de către petentă că a acceptat să fie pusă în posesie pe terenuri aflate în alte localități cu condiția de a se respecta criteriile de echivalare a terenurilor pe categorii de folosință în echivalent arabil, stabilite în anexa 18 la H.G nr 890/4.08.2005.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991 și H.G. nr 890/2005.
La data de 30.01.2012 petenta B. D. și-a precizat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri (f.32), solicitând suma de 10.000 lei, calculate de la data de 10.12.2010, când sentința a rămas definitivă.
La data de 26.03.2012 petenta B. D. și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat și desființarea HCJFF Argeș nr.1979/13.09.2011, apreciind că nu s-au respectat criteriile de echivalență prevăzute de anexa18 a H.G. nr. 890/2005.
La data de 20.06.2012 petenta B. D. și-a majorat pretențiile la suma de_,25 lei.
Prin sentința civilă nr. 919/19.09.2012 a Judecătoriei Costești a fost admisă, în parte, plângerea ; s-a dispus anularea HCJFF Argeș nr.1979/13.09.2011; s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la atribuirea în proprietate a suprafeței de 125 ha, pășune alpine, în localitatea Nucșoara, jud. Argeș, echivalentă terenului arabil de 50 ha; a fost obligată intimata C. Locală de Fond Funciar Bîrla la punerea în posesie a reclamantei pentru suprafața de 125 ha, pășune alpine, pe raza localității Nucșoara, jud.Argeș; a fost obligat primarul comunei Bîrla la plata daunelor cominatorii către reclamantă, în valoare de 50 lei/zi de întârziere, începând de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la emiterea procesului-verbal de punere în posesie pentru cele 125 ha; a fost obligată C. Județeană de Fond Funciar Argeș la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 125 ha, pășuni alpine, pe raza localității Nucșoara, jud. Argeș, în beneficiul reclamantei; a fost obligată C. L. de Fond Funciar -Bîrla la plata sumei de 107.821,75 lei, despăgubiri aferente anilor 2011-2012; au fost respinse celelalte capete de cerere.
În motivarea sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr 109/26.01.2010 a Judecătoriei Costești, irevocabilă prin decizia nr 2034/R/2010 a Tribunalului Argeș s-a constatat nulitatea absolută și parțială a HCJFF Argeș nr.114/2006 și s-a stabilit dreptul petentei B. D. de a i se reconstitui proprietatea pentru suprafața de 50 ha teren arabil pe raza comunei Bîrla, cu precădere în natură și în subsidiar, prin acordare de despăgubiri. S-a mai constatat de instanța de fond că prin prin adresa nr 1028/22.03.2011 a CLFF Bîrla s-a solicitat petentei B. D. să-și exprime opțiunea privind acordarea de despăgubiri sau constând în atribuirea suprafeței de 50 ha, pe raza uneia dintre următoarele localități: Bîrla ( 15 ha- lăstăriș), Nucșoara (789,89 ha), Lerești ( 12 ha) și Stoenești (62,69 ha). S-a mai reținut că prin HCJFF Argeș nr.1979/13.09.2011 s-a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Bîrla, expusă în anexa 30 și i s-a stabilit petentei B. D. dreptul de proprietate asupra terenului de 50 ha, în . administrarea ADS, cu amplasamentul descris în procesul-verbal de delimitare nr 3093/13.09.2011. S-a mai considerat de instanța de fond că întrucât prin HCJFF Argeș nrr.1979/2011 nu s-a ținut seama de criteriile de echivalență se impune a se recunoaște îndreptățirea reclamantei pentru suprafața de 125 ha pășune alpină, ce reprezintă echivalentul celor 50 ha, teren arabil. S-a mai susținut de instanța de fond că întrucât reclamanta a fost în imposibilitate de a-și exercita toate atributele dreptului de proprietate asupra terenului arabil de 50 ha, respectiv de a-l folosi, și de a-i culege fructele, fapt imputabil Comisiei Locale de Fond Funciar, reclamantei i se cuvin despăgubiri în valoare de_,75 lei, (reprezentând venitul net aferent anilor agricoli 2011-2012 în raport de data de la care le-a cerut-10.09.2010, la care se adaugă și subvenția de la stat de care ar fi beneficiat în perioada respectivă).
Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către intimata C. Locală de Fond Funciar Bîrla care a apreciat că sentința este nelegală întrucât:
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care a dispus și anularea HCJFF Argeș nr.1979/2011;
- reclamanta nu mai era în termen la data de 26.03.2012 să-și completeze cererea de chemare în judecată;
- nu s-au administrat probatorii pentru stabilirea regimului juridic al suprafeței de 125 ha pășune alpină, în condițiile în care acest teren se află pe raza localității Nucșoara;
- în mod greșit s-au acordat despăgubiri de 107.821, 75 lei, în condițiile în care calculul a avut în vedere un teren agricol, iar nu un teren cu destinația de pășune.
Tribunalul analizând recursul reține următoarele:
1.În ce privește critica de recurs întemeiată pe art.304 pct.6 c.proc.civ., conform căreia instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, Tribunalul reține că este neîntemeiată, întrucât prin cererea precizatoare din data de 26.03.2013 (f.53-dosar fond) intimata-petentă B. D. a arătat că înțelege să conteste HCJFF Argeș nr.1979/13.09.2011, solicitând ca punerea în posesie să se realizeze pentru suprafața de 125 ha. Or, în condițiile în care prima instanță a fost investită cu o plângere de fond funciar, în mod corect în temeiul art.53 din Legea nr.18/1991, republicată, a dispus desființarea HCJFF Argeș nr.1979/2011, chiar dacă nu a existat o solicitare expresă din partea reclamantei.
2.În ce privește critica de recurs întemeiată pe art.304 pct.9 c.proc.civ., conform căreia în mod greșit s-a luat act de completarea cererii de chemare în judecată din data de 26.03.2012, Tribunalul reține că este de asemenea neîntemeiată. Potrivit art. 132 alin. 1 din C.proc.civ. la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acțiunii. Din interpretarea corectă a dispozițiilor înscrise în art. 129 - 130 și art. 132 din C.proc.civ. rezultă, într-adevăr, că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop, în formele prescrise de lege. Dispozițiile art.132 alin 1 c.proc.civ privesc inclusiv cererile de întregire a cererii de chemare în judecată, respectiv acele cereri care au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt [în același sens: I.C.C.J., s.civ. și de propr.int., dec.nr.1403/2005]. Potrivit art.134 c.proc.civ. este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii. A se pune concluzii în sensul art.134 c.proc.civ., înseamnă că partea este în măsură să-și exprime poziția, punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv. Nu pot fi puse concluzii dacă una din părți a formulat o cerere de lipsă de apărare pe care instanța a admis-o; dacă părțile nu au fost legal citate; dacă cererea de chemare în judecată și înscrisurile nu au fost comunicate pârâtului etc. În plus, trebuie precizat că întrucât normele prevăzute de art.132 c.proc.civ. au caracter dispozitiv, reclamantul ar putea să-și modifice acțiunea și după prima zi de înfățișare, dacă pârâtul consimte expres sau tacit. Tocmai datorită acestui caracter al normelor, obiecțiunile privitoare la modificarea acțiunii după prima zi de înfățișare nu pot fi făcute direct în calea de atac, față de dispozițiile art.108 alin (3), astfel că partea adversă trebuie să invoce până la următorul termen de judecată, tardivitatea modificării sub sancțiunea decăderii [în același sens: TS, s.civ., dec.nr.1099/1970, în I.M., Repertoriu II, p.360].
În speță, cererea completatoare din data de 26.03.2012 a fost depusă după prima zi de înfățișare în sensul art.134 c.proc.civ, însă recurenta-intimata nu s-a opus la această completare în termenul procesual. Astfel prima zi de înfățișare în sensul dispozițiilor art.134 c.proc.civ., a fost la data de 14.12.2011, când s-au încuviințat probe pentru reclamantă. De asemenea la termenul de judecată din data de 11.04.2012, recurenta era obligată să invoce tardivitatea completării cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii, însă o asemenea tardivitatea nu a fost invocată în termenul procedural, astfel că nu se poate invoca direct în recurs. De asemenea nu poate fi reținută nici apărarea recurentei conform căreia plângerea de fond funciar, prin care s-a contestat HCJFF Argeș nr. 1979/13.09.2011, ar fi fost tardivă raportat la dispozițiile art.53 alin (2) din Legea nr.18/1991, întrucât termenul de 30 de zile începe să curgă de la data comunicării hotărârii de validare cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel că atâta timp cât nu se face dovada unei astfel de comunicări, termenul de 30 de zile nu începe să curgă. Or, în speță, deși Tribunalul în baza rolului activ prevăzut de art.129 c.proc.civ. a solicitat să se facă dovada unei astfel de comunicări, recurenta C. Locală de Fond Funciar Bîrla nu a putut realiza o astfel de dovadă, astfel că plângerea d efond funciar a fost formulat în termen.
3. În ce privește critica de recurs privind greșita administrare a probatoriului, Tribunalului reține că este neîntemeiată. În prealabil este de subliniat că potrivit art.129 alin (51) c.proc.civ. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile prevăzute de lege. Or, deși prin HCJFF Argeș nr._/13.09.2011 (f.49-dosar fond) s-a dispus validarea propunerii CLFF Bîrla pentru validarea intimatei Butuclescu D. pentru suprafața de 50 ha, teren cu destinație pășune, recurenta nu a solicitat proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru a se stabili că s-a realizat echivalarea corectă a categoriei de folosință a terenurilor, ce au făcut obiectul validării în favoarea intimatei B. D.. Tribunalul apreciază că recurentei îi revenea sarcina probei conform art.1169 c.civ., întrucât trebuia demonstrat că pășunea alpină, propusă pentru validare, poate fi transformată în arabil din punct de vedere al calității solului și al reliefului, astfel cum se prevede în anexa nr.18 la Regulament. În plus, este de precizat că amplasamentul pentru suprafața de 50 ha a fost stabilit prin procesul verbal de delimitare nr.3093/2011, astfel cum rezultă din considerentele HCJFF Argeș nr.1979/2011. Or, din analiza procesului verbal de delimitare nr.3093/2011 (f.74-dosar fond) rezultă că după predarea suprafeței de 50 de ha, a mai rămas în administrarea ADS suprafața de 154, 7 ha, astfel că dacă această suprafață face parte din domeniul privat al Statului este posibilă predarea diferenței de 75 ha, în același amplasament conform art.47 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005.G Re
4. În ce privește critica de recurs întemeiată pe art.304 pct.9 c.proc.civ. privind greșita obligare la plata contravalorii lipsei de folosință, Tribunalul reține că este întemeiată, prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, excepție invocată din oficiu Tribunal, pentru următoarele considerente:
De remarcat că acțiunea este una de drept comun, solicitându-se despăgubiri pentru lipsa folosinței unor terenuri ce au fost preluate abuziv de stat, constituind obiect al legilor fondului funciar. Conform art. 51 și 52 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, comisia locală ce funcționează în cadrul consiliului local, condusă de primar, și comisia județeană condusă de prefect sunt organele abilitate de lege să reconstituie dreptul de proprietate și, conform alin. (2) al art. 52, acestea „au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat”. Cu toate acestea, cele două comisii nu au buget propriu pentru achitarea unor despăgubiri de natura celor pretinse de reclamantă, pentru întârzierea în punerea terenurilor la dispoziția celor îndreptățiți la reconstituire, membrii comisiilor putând fi sancționați doar contravențional pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de lege, în temeiul art. 1101 din lege. În aceste condiții, se pune problema dacă unitățile administrativ-teritoriale sau statul însuși are calitate de a fi tras la răspundere pentru o faptă ilicită de natura celei invocate de reclamantă. Apreciem că statul însuși este răspunzător de organizarea activității de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, el fiind, în fapt, reprezentat în procesele de fond funciar prin comisii, și nu unitățile administrativ-teritoriale, comisiile având atribuțiile conferite de lege tot în numele statului ce a preluat abuziv terenurile, fiind vorba, astfel, de o delegare de putere specifică dreptului administrativ, doar că printr-o lege specială organică se prevede o procedură ce exclude controlul în contencios [în sensul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ]. Tocmai de aceea, în ceea ce privește răspunderea pentru fapta ilicită a acestor organe revine statului însuși, care, în lipsa unui text special, este reprezentat în proces de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice [abrogat prin art. 230 lit. n) din Legea nr.71/2011- n.ns., dar ale căror dispoziții au fost preluate de art.223 alin (1) NCC], aplicabil pentru perioada 26.01.2010-1.10.2011 conform art.5 alin (1) din Legea nr.71/2011, respectiv conform art.223 alin (1) NCC pentru neexecutarea ulterioară datei de 1.10.2011. Prin urmare, calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri are Statul prin Ministerul Finanțelor, iar nu recurenta-intimată C. Locală de Fond Funciar Bîrla.
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va admite recursul, va modifica sentința, în parte, în sensul că va respinge capătul de cerere privind obligarea la plata de despăgubiri aferente anilor 2011-2012 ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-intimată C. L. de Fond Funciar Bîrla, cu sediul în . în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. D., domiciliată în Germania, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. Z. în Slatina, . 8, județul O., intimata C. J. de Fond Funciar Arges ,cu sediul în Pitești, . nr 1, județul Argeș și P. comunei Bîrla.
Modifică ,în parte, sentința în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea la plata de despăgubiri aferente anilor 2011-2012.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.04.2013.
Președinte, E. V. | Judecător, G. D. N. | Judecător, V. T. |
Grefier, G. G. |
Red.VT/Tehnored.VT
2 ex/17.04.2013
Jud.fond: M. B.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-10-2013, Tribunalul... → |
|---|
