Obligaţie de a face. Decizia nr. 2330/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2330/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2713/828/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2330/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător C. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamantul S. M. împotriva sentinței civile nr 514/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind pârâtul B. M., având ca obiect pretenții/obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2011 sub nr._, reclamantul S. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să îi restituie bunul împrumutat, respectiv autoturismul marca Mercedes E 240, culoare gri cu nr. de înmatriculare_, . WDB 2110611A098798 și să îi achite reclamantului impozitele și taxele datorate bugetului de stat pentru perioada cât autoturismul s-a aflat în folosința exclusivă a pârâtului precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 07.08.2007, între reclamant și pârât s-a încheiat contractul de comodat având ca obiect autoturismul proprietatea reclamantului, marca Mercedes E 240, culoare gri cu nr. de înmatriculare_, . WDB 2110611A098798. Se invocă faptul că ulterior încheierii contractului și încredințării bunului, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxele și impozitele datorate bugetului de stat pentru perioada în care autoturismul s-a aflat în folosința sa exclusivă, împrejurare în care la data de 26.09.2011, prin notificarea adresată acestuia, i s-a adus la cunoștință că neplata sumelor datorate bugetului de stat va avea drept consecință solicitarea de înapoiere a bunului. În aceste circumstanțe, după primirea notificării, pârâtul l-a contactat pe reclamant achitând o parte din sumele datorate statului cu titlu de impozit, asumându-și totodată obligația de a plăti întregul debit restant, lucru ce nu s-a realizat ulterior, deși au trecut mai mult de două luni de la acea dată. Demersurile efectuate după acest moment de către reclamant, în vederea soluționării problemelor legate de folosirea îndelungată de către pârât a autoturismului și de achitarea corespunzătoare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat pentru perioada cât bunul s-a aflat în folosința exclusivă a pârâtului, au rămas fără rezultat, ceea ce a determinat declanșarea prezentei proceduri judiciare.
În ceea ce privește temeiul de drept al prezentei cereri se invocă incidența în cauză a disp.art.1584 Cod civil, menționându-se că, deși nu s-a stipulat un termen de restituire a lucrului împrumutat, solicitarea reclamantului este determinată de neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor ce îi revin.
Întrucât împrumutatul nu restituie împrumutul la cererea contractantului, acesta din urmă se poate adresa instanței care, poate acorda un termen debitorului obligației în conformitate cu disp.art.1582 Cod civil.
La data de 01.03.2012, reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare a acțiunii introductive în ceea ce privește petitul doi al cererii promovate, învederând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1090 lei reprezentând contravaloarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, din care 120 lei reprezintă rest de plată din impozitul aferent anului fiscal 2011 și 970 lei reprezintă impozitul datorat bugetului de stat pentru anul fiscal 2012 (fila 17).
La termenul de judecată din data de 05.03.2012, instanța a luat act de precizarea cererii formulate sub aspectul cuantumului pretențiilor solicitate (fila 24).
În cauză s-a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriu din examinarea cărora se rețin următoarele:
La data de 07.08.2007 între părțile litigante a intervenit contractul de împrumut de folosință (comodat) prin care reclamantul S. M. în calitate de comodant a acordat pârâtului B. M. S. în calitate de comodatar, în folosință gratuită, autoturismul marca Mercedes E 240, culoare gri cu nr. de înmatriculare_, . WDB 2110611A098798 (fila 38).
Potrivit clauzelor contractuale bunul ce a făcut obiectul contractului a fost acordat pe termen nelimitat începând cu data de 07.08.2007 conform art.1.2 coroborat cu art.3.1 din convenția părților.
Reclamantul a arătat că predarea efectivă a bunului s-a realizat începând cu data menționată în contract, moment de la care pârâtului îi revenea deopotrivă obligația de plată a taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat pe perioada cât autoturismul s-a aflat în folosința sa.
Se invocă faptul că neîndeplinirea acestei obligații a determinat notificarea pârâtului căruia i s-a adus la cunoștință faptul că neplata impozitelor va avea drept consecință înapoierea bunului, obligația fiind îndeplinită parțial urmare a demersurilor efectuate de reclamant astfel încât se impune obligarea sa la restituirea bunului și la plata sumei de 1090 lei conform cererii precizatoare (fila 17).
Prin sentința civilă nr. 514/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, s-a respins cererea reținând în considerente că, împrumutul de folosință reprezintă contractul prin care o persoană, numită comodant remite spre folosință temporară altei persoane, numită comodator, un lucru determinat cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa (art.1560 Cod civil).
Astfel, în temeiul contractului, comodatarul dobândește numai dreptul de folosință devenind un simplu detentor precar, obligat la înapoierea lucrului. Ca efect al contractului, principala obligație a comodatarului este de a restitui la scadență lucrul împrumutat în natura sa specifică, însă comodantul nu poate cere restituirea lucrului înainte de împlinirea termenului stipulat sau – dacă nu s-a prevăzut un termen – înainte de a se îndestulat trebuința comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea contractului, potrivit art.1572 Cod civil.
Deși, în cazul în care părțile nu au prevăzut un termen, folosința nu poate dura la infinit sau să fie determinată doar de voința comodatarului, totuși restituirea lucrului nu poate să depindă exclusiv nici de voința comodantului, dacă posibilitatea denunțării unilaterale nu a fost prevăzută în contract.
Această situație se regăsește în cauza de față întrucât părțile nu au stipulat un termen pentru restituirea bunului ce a făcut obiectul contractului de comodat, iar posibilitatea denunțării unilaterale nu a fost prevăzută expres prin contractul încheiat.
Deși reclamantul învederează că pârâtul a fost notificat expres cu privire la posibilitatea de a solicita înapoierea bunului în cazul neîndeplinirii obligației de către comodatar a plății impozitelor și taxelor aferente folosinței bunului împrumutat, iar instanța, în virtutea rolului activ consacrat de art 129 al 5 Cod procedură civilă, a pus în vedere să atașeze la dosar înscrisurile pe teza probatorie invocată (fila 35), partea căreia îi revenea sarcina probei conform art.1169 cod civil nu a dovedit aspectele invocate în susținerea cererii.
În același sens, din expunerea motivelor a rezultat că reclamantul a adus la cunoștința pârâtului necesitatea „soluționării problemelor legate de folosirea îndelungată de către pârât a autoturismului și de achitarea necorespunzătoare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat pentru perioada cât autoturismul s-a aflat în folosința exclusivă a pârâtului”, fără a face referire la notificarea expresă a acestuia cu privire la solicitarea neechivocă de restituire a bunului și deci a denunțării unilaterale a contractului. Sub un alt aspect,instanța a reținut că probatoriul administrat în cauză nu a evidențiat elemente certe care să ateste îndestularea trebuinței comodatarului, împrejurare ce s-a avut în vedere la încheierea contractului, în contextul normelor legale – art.1573 Cod civil.
Prin urmare ,față de situația de fapt și de argumentele anterior expuse, instanța a constatat ca neîntemeiat petitul cererii privind obligarea pârâtului la restituirea bunului .
Referitor la petitul cererii privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1090 lei, reprezentând contravaloarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat din care 120 lei reprezintă rest plată pentru anul fiscal 2011 și 970 lei impozitul datorat bugetului de stat pentru anul fiscal 2012 (fila 17), instanța a apreciat ca neîntemeiate pretențiile solicitate cu acest titlu prin prisma următoarelor argumente.
Ca efect al contractului de comodat, revine comodatarului obligația suportării cheltuielilor necesare folosinței lucrului, deci a celor care sunt un accesoriu al folosinței, dacă nu s-a stipulat contrariul.
În convenția părților nu se regăsesc clauze care să prevadă obligații despre care reclamantul face referire că au fost îndeplinite parțial de comodatarul -pârât, iar înscrisul invocat în dovedirea pretențiilor solicitate cu acest titlu nu este apt să evidențieze cuantumul acestei sume.
Sumarul de plată eliberat la data de 01.06.2011 (fila 51), document ce are caracter informativ, nu este de natură să facă dovada de plată a sumei solicitate de către reclamant și a cuantumului despăgubirilor pretinse ca efect al obligației ce-i incumbă comodatarului derivată din contractul de împrumut, în lipsa altor probe care să evidențieze aceste elemente chiar și dând eficiență juridică art.225 Cod proc.civilă, neprezentarea pârâtului la interogatoriu pentru a răspunde cu privire la fapte personale în legătură cu pricina, va fi apreciat de instanță ca un început de dovadă care ,necoroborat cu alte probe, nu justifică temeinicia despăgubirilor solicitate reprezentând contravaloarea impozitelor aferente pe anul fiscal 2011 și 2012.
De altfel, potrivit disp.art.261 din Legea nr.571/2003 impozitul anual pentru mijloacele de transport este datorat de persoana care are în proprietate bunul de această natură, iar în convenția părților nu sunt menționate clauze care să prevadă expres această obligație ce incumbă comodatarului, astfel cum se invocă în susținerea pretențiilor solicitate cu acest titlu.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a respins ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâtul B. M..
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul S. M. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond nu a avut în vedere probarul administrat în cauză potrivit cu care începând cu anul_ pârâtul nu și-a mai îndeplinit obligația de a-și achita impozitul și taxele datorate bugetului de stat pentru perioada cât autoturismul s-a aflat în folosința sa exclusivă motiv pentru care este întemeiată cererea sa de înapoiere a bunului și încetarea contractului .
Se mai arată că după ce recurentul reclamant i-a adus la cunoștința intimatului pârât solicitarea de înapoiere a bunului, acesta l-a contactat pe reclamant și i-a achitat o parte din sumele datorate, însă pentru restul taxelor nu s-a procedat la restituirea lor deși l-a notificat și la data de 17.11.2011 pentru soluționarea pe cale amiabilă a cererii .
Trebuie avut în vedere că în cauză instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în contract nu s-a stipulat un termen de restituire a lucrului împrumutat fiind incidente disp.art. 1576 și nu art.. 1582 C.civ. întrucât instanța de fond putea acorda cel mult un termen de grație fără însă a respinge acțiunea întrucât obligația de restituire a lucrului împrumutat trebuie subînțeleasă și există în sarcina împrumutatului chiar dacă nu a fost prevăzută în mod expres în contract.
De asemenea, contrar celor reținute de prima instanță la dosar s-au depus dovezi din care rezultă că intimatul pârât a fost notificat la 26.09.2011 și 17.11.2011 în legătură cu obligațiile neîndeplinite de către acesta precum și cu intenția de a înceta contractul de comodat în cazul în care nu se vor achita sumele datorate .
Sub acest aspect se impune și obligarea intimatului pârât la plata sumei de 1090 lei reprezentând impozitule și taxele datorate bugetului de stat pentru perioada cât autoturismul s-a aflat în folosința exclusivă a pârâtului chiar dacă aceste obligații nu au fost prevăzute în convenție, întrucât potrivit art. 970 C.civ. convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut în cuprinsul acestora, dar și la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa .
În acest sens, intimatul – pârât a plătit începând din 2007 până în 2011 aceste taxe datorate bugetului de stat, instanța reținând motive străine de natura pricinii atunci când a apreciat că impozitele sunt datorate de proprietarul bunului, întrucât reclamantul nu a investit instanța cu o cerere având ca obiect sume datorate de reclamant către bugetul statului și nu a solicitat exonerarea de la plata acestora,ci dimpotrivă a solicitat doar restituirea de către pârât în baza contractului a sumelor pe care reclamantul este obligat să le achite bugetului statului .
În acest sens se arată că s-a făcut dovada sumelor datorate de pârât coroborată cu dovada prezumată de art. 225 C.pr.civ. pentru admiterea în totalitate a acțiunii cu consecința recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 C.por.civ,.
În susținerea recursului la dosar au fost depuse înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs, tribunalul va reține că, deși instanța de fond a calificat în mod corect contractul ca fiind unul de împrumut de folosință gratuită (comodat) a apreciat că nu poate denunța unilateral contractul, pe de o parte, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada îndestulării trebuinței comodatarului, nefiind notoficat în mod expres acesta să restituie bunul la cererea comodatarului.
Trebuie însă avut în vedere că, potrivit Codului Civil, comodatarul este obligat sa înapoieze bunul la împlinirea termenului convenit sau, în lipsă de termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenției. Dacă termenul nu este convenit și fie contractul nu prevede întrebuințarea pentru care s-a împrumutat bunul, fie întrebuințarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului. Comodantul poate cere restituirea anticipată a bunului, înainte de termenul convenit, atunci când are el însuși o nevoie urgentă și neprevăzută de bun, atunci când comodatarul decedează sau atunci când acesta își încalcă obligațiile. În situația în care comodatarul nu înțelege să restituie bunul, sau apartamentul – dacă acesta este cazul – atunci este bine de știut că, în ceea ce privește obligația de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condițiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului. Dacă nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai în cazul în care nu se prevede întrebuințarea pentru care s-a împrumutat bunul ori întrebuințarea prevăzută are un caracter permanent.
În cauză, între părți a fost încheiat contractul de comodat la 07 08 2007 pe o perioadă nelimitată, având ca obiect autoturismul Mercedes E 240, iar prin somațiile din 20 09 2011 și respectiv 15 11 2011 însoțite de dovezile de comunicare semnate personal de intimatul-pârât (f 9 dosar recurs ) rezultă că acesta a fost notificat cu privire la încetarea contractului de comodat, la cererea comodantului-reclamant care a solicitat și restituirea bunului a cărui folosință a împrumutat-o.
Prin urmare, comodatarul este obligat să restituie bunul la cererea comodantului în temeiul art. 1582 C. civ., ca urmare a încetării contractuluui de comodat .
Referitor la capătul de acțiune privind obligarea pârâtului la plata împozitelor și taxelor datorate bugetului de stat pentru perioada cât autoturismul s-a aflat în folosința exclusivă a intimatului-pârât, tribunalul va reține că, din cuprinsul contractului de comodat, respectiv clauzele însușite de părți, cât și din probele administrate în caiză, nu rezultă că intimatul-pârât și-a asumat și această obligație suplimentară, pentru ca acesta să poată fi obligat să restituie sumele cu acest titlu.
În acest sens, în mod corect a reținut prima instanță că, taxele și impozitele pentru autoturism sunt datorate de proprietar, respectiv comodantul, care figurează în evidențele fiscale și ale primăriei, în această calitate, apreciindu-se că, în lipsă de stipulație contrară, o altă persoană ce nu justifică această calitate, nu poate fi obligată să suporte aceste cheltuieli . În cauză nu s-a făcut nicio dovadă că intimatul-pârât a suportat aceste taxe și impozite în baza unei înțelegeri cu reclamantul, aceste susțineri neavând suport probatoriu.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 304 pct. 9 și art.304 ind. 1 rap. la art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat de reclamant și va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârât să restituie reclamantului bunul împrumutat respectiv autoturismul Mercedes E 240 culoare gri cu nr de înmatriculare_ și . WDB2110611A098798.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. va obliga intimatul-pârât la plata către recurentul-reclamant a sumei de 120 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S. M. împotriva sentinței civile nr 514/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind pârâtul B. M. .
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârât să restituie reclamantului bunul împrumutat respectiv autoturismul Mercedes E 240 culoare gri cu nr de înmatriculare_ și . WDB2110611A098798.
Obligă pârâtul la plata către reclamantul recurent a sumei de 120 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, C. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red.M.D.B.
Tehn D.T./ 3 ex.
03 12 .2013
Jud fond D.N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 621/2013. Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 1309/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
