Pretenţii. Decizia nr. 2496/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2496/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 16318/280/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2496/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier M. I.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurent . reclamanta . împotriva sentinței civile numărul 2410/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimat fiind M. M. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă prin avocat I. L. M. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către recurenta reclamantă la data de 04.11.2013 o cerere de lăsarea cauzei la ultima strigare însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru și de către intimatul pârât concluzii scrise, după care:
Instanța constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și cererea de lăsarea cauzei la ultima strigare a rămas fără obiect, întrucât s-a prezentat apărătorul recurentului reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru fără onorariu de avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 16.08.2012, sub nr. de mai sus, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul M. M., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 13.986,92 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1147/CM/27.10.2008 pronunțată în dos. nr._ de Tribunalul Argeș, modificată și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 7880,32 lei. Reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat în mod nejustificat de două ori de efectele titlului executoriu. Astfel, acesta a încasat suma de 7.880, 32 lei, prin executare silită în dosarul nr. 321/2008 al B. B. E. A.. Ulterior, a sesizat un alt executor judecătoresc și anume B. R. C. C., fiind deschis dosarul de executare nr. 3026/16.03.2009, în cadrul căruia pârâtul a executat, pentru a doua oară suma de 6411,88 lei. Apoi, pârâtul a sesizat același B., fiind deschis dosarul nr. 8853/04.01.2010, în cadrul căruia a executat pentru a treia oară și în baza aceluiași titlu, suma de 4261 lei. Reclamanta a susținut că pârâtul a sesizat pentru a patra oară B. Casagranda-S. A., fiind deschis dosarul nr. 110/10.04.2012, fiind executată suma de 9635,92 lei.
Prin sentința civilă nr. 2410/12.03.2013 Judecătoria Pitești a respins ca neîntemeiată cererea reținând că, prin sentința civilă nr. 1147/CM/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dos. nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată, printre alții și de pârâtul din cauza de față, obligată reclamanta să achite pârâtului drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin.1 din CCM, conform adreselor nr. 830 și 831/2008 pentru perioada 29.01.2005 – aprilie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată, actualizate cu indicele de inflație (f. 21-30).
Prin Decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în același dosar, a fost admis recursul pârâtului, modificată în parte sentința menționată, în sensul că a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului drepturile salariale suplimentare de la art.168 alin.1 din CCM, înlăturând din dispozitiv adresele 830 și 831/2008 emise de reclamanta, cu cheltuieli de judecată (f. 6-20).
După pronunțarea deciziei nr. 477/R-CM/12.03.2009 prin care a fost modificată sentința menționată mai sus, pârâtul a pus în executare această decizie, în dosarul de executare nr. 3026/2009 al B. R. C. C., pentru executarea diferenței rezultate în urma admiterii recursului.
Întrucât, Judecătoria Sectorului 1 prin sentința civilă nr._/30.09.2011 în dosarul nr._ a admis contestația formulată de reclamanta din prezenta cauză împotriva actelor de executare din dosarul nr. 3026/2009 al B. R. C. C., pârâtul a sesizat B. Casagranda-S. A., fiind deschis dosarul nr. 110/2012, pentru executarea diferenței rezultate din decizia nr. 477/R-CM/12.03.2009.
Ulterior, s-a admis recursul pârâtului M. M. împotriva sentinței nr._/30.09.2011 pronunțată în dosarul nr._, fiind menținute actele din dosarul nr. 3026/2009 al B. R. C. C..
Susținerile reclamantei că pârâtul nu a înștiințat executorul judecătoresc Casagranda despre dosarul de executare nr. 3026/2009 al B. R. C. C. în temeiul aceluiași titlu executoriu, procedându-se la o dublă executare în baza aceluiași titlu nu sunt întemeiate. Astfel, din procesul verbal de eliberare a sumelor de bani consemnate emis de B. Casagranda-S. A. la data de 30.07.2012 în dosarul de executare nr. 110/2012, aflat la fila 54 rezultă că pârâtul a înștiințat executorul judecătoresc despre executarea silită declanșată anterior în dosarul nr. 3026/2009 al B. R. C. C., fiind restituită către reclamantă suma de 3604 lei, iar pârâtului M. M. a primit suma de 1770,92 lei.
Din foaia de vărsământ emisă la data de 11.03.2013 de Raiffeisen Bank a rezultat că pârâtul M. M. a achitat către reclamantă și suma de 1700 lei (f. 53), reprezentând debit încasat în baza titlului executoriu susmenționat.
În aceste condiții reclamanta a solicitat restituirea sumei de 4331 lei reprezentând cheltuieli de executare, având în vedere că pârâtul a restituit numai debitul, însă nu și cheltuielile de executare.
În drept, art. 998 C. civ. „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”. Art. 999 C. civ. dispune: Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Examinând situația de fapt mai sus expusă prin prisma textelor de lege redate, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții prevăzute de art. 998-999 C.civ.: existenta unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.
Reclamanta nu a probat îndeplinirea niciuneia dintre aceste condiții. Instanța a reținut că pârâtul M. M. și-a exercitat dreptul de a pune în executare hotărârea judecătorească pe care o obținuse împotriva reclamantei, așa cum a fost aceasta modificată în recurs, iar după anularea formelor de executare din dosarul de executare nr. 3026/2009 al B. R. C. C. în contestația la executare formulată de reclamantă, acesta avea dreptul să obțină executarea silită în temeiul hotărârii judecătorești care constituia titlu executoriu și era în continuare susceptibil de executare silită, fiind anulate numai formele de executare din dosarul nr. 3026/2009.
Pârâtul a înștiințat executorul judecătoresc Casagranda despre executarea silită declanșată anterior în dosarul nr. 3026/2009 al B. R. C. C., nefiind întemeiate susținerile reclamantei în ceea ce privește fapta ilicită săvârșită eventual în complicitate cu executorul, de a proceda la o dublă executare fără a ține cont de cea anterioară. Pârâtul a restituit debitul încasat de două ori, ca urmare a admiterii recursului său și menținerii formelor de executare anulate de prima instanță, așa cum a recunoscut și apărătorul reclamantei, rămânând cheltuielile de executare.
Însă, în legătură cu acestea, pârâtul nu are nicio culpă în ceea ce privește efectuarea lor, culpa aparținând reclamantei, care nu a executat de bună voie hotărârea judecătorească, astfel cum a fost modificată în recurs.
În ceea ce privește a doua instituție invocată, condițiile pentru intentarea acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, sunt următoarele:
- mărirea patrimoniului pârâtului; se admite că mărirea unui patrimoniu poate rezulta și din micșorarea datoriilor sale, din înlăturarea unei pagube sau evitarea unor cheltuieli;
- micșorarea patrimoniului titularului acțiunii în restituire, ca o consecință a măririi altuia;
- existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, în sensul că acestea trebuie să fie efectul unei cauze unice;
- absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul altuia, în sensul inexistenței unui temei al măririi unui patrimoniu și al micșorării celuilalt;
- absența oricărui alt mijloc pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. Astfel, patrimoniul pârâtului nu a crescut cu sumele solicitate de reclamantă, având în vedere că este vorba despre cheltuieli de executare intrate în patrimoniul executorilor judecătorești, experților și avocaților.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta . pe care a criticat-o, în esență, pe considerentul că, în mod greșit, prima instanță nu a admis cererea, în contextul în care toate actele depuse determină această concluzie. Astfel, s-a reținut în mod eronat că pârâtul nu are nicio culpă cu privire la punerea în executare a doua oară a aceleiași decizii, încălcând, astfel, prevederile art. 39 lit. a din legea 188/2000; pârâtul nu a restituit întreaga sumă executată în dosarul 3026/2009, ci a mai pus odată în executare același titlu, astfel că acesta se află în culpă, prin refuzul de a pune în executare o hotărâre judecătorească și punerea în executare de două ori a aceluiași titlu. Instanța de fond, în mod greșit, a reținut că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, din moment ce a suportat de două ori cheltuieli de executare pentru același titlu executoriu în dosarele B. R. și B. Casagranda.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ., tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și, față de probatoriul administrat în cauză, a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Astfel, așa cum s-a constatat, prin sentința civilă nr. 1147/CM/27.10.2008 (f. 21 – 30, dosar fond) a fost admisă acțiunea pârâtului – intimat, alături de alți colegi, și obligată recurenta la plata drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM, conform adreselor nr. 830 și 831/2008, în funcție de perioada lucrată, drepturi actualizate în raport de rata inflației.
Potrivit actelor aflate la dosarul de fond, pârâtul – intimat, alături de celelalte părți ale sentinței civile sus arătate, au pornit executarea silită prin poprire față de reclamantă formându-se, astfel, dosarul de executare nr. 321/2008 al B. B. E. A..
În cadrul acestui dosar a fost efectuat raportul de expertiză T. Netty, conform căruia, intimatul avea de primit suma de 6616 lei (f. 87, dosar fond). Tot în cadrul acestui dosar, au fost stabilite cheltuieli de executare în sarcina recurentei – debitoare, în cuantum de 139.076 lei (f. 77, dosar fond).
La data de 21.01.2009, recurenta a procedat la achitarea integrală a debitului, inclusiv a cheltuielilor de executare, astfel cum reiese din extrasul de cont de la filele 99 – 106, dosar fond, dar și din procesul verbal de eliberare/distribuire din 3.02.2009 (f. 98, dosar fond).
La data de 12.03.2009 s-a pronunțat decizia civilă nr. 477/R-CM a Curții de Apel Pitești (f. 6 – 20, dosar fond) care a modificat în parte sentința civilă nr. 1147/2008, pusă în executare în dosarul nr. 321/2008 al B. B. E. A., în sensul că drepturile salariale ale pârâtului – intimat și ale celorlalți creditori urmau să fie calculate fără a se avea în vedere adresele 830 și 831/2008.
Întrucât, în urma acestei modificări a titlului executoriu inițial, reprezentat de sentința 1147/2008, creditorii, printre care și intimatul, aveau de recuperat drepturi într-un cuantum mai mare decât se stabilise inițial, iar debitoarea nu a înțeles să execute nici de această dată de bună voie titlul executoriu, în baza deciziei 477/2009, s-a pornit o nouă executare silită prin poprire, pentru recuperarea acestor diferențe, formându-se dosarul nr. 3026/2009 al B. R. C. – C. (f. 94 – 97, dosar fond conexat).
Astfel, conform procesului verbal din 16.03.2009 (f. 95, dosar fond), diferențele ce trebuiau acordate ca urmare a deciziei 477/2009 intimatului erau în cuantum de 3604 lei, la care s-au adăugat cheltuielile de executare care au totalizat suma de 6411, 88 lei, debit ce a fost achitat de către recurentă la data de 10.04.2009 (f. 97, dosar fond).
Între timp, în cadrul dosarului de executare nr. 3026/2009, s-a formulat contestație la executare de către recurentă care a fost admisă în primul ciclu procesual.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, față de soluția pronunțată în contestația la executare prin care au fost anulate toate actele de executare din dosarul nr. 3026/2009, intimatul a formulat o nouă cerere de executare pentru recuperarea debitului reprezentând diferențele rezultate din decizia nr. 477/2009, formându-se dosarul nr. 110/2012 al B. Casagranda – S. A., aspect ce reiese chiar din cuprinsul procesului verbal de la fila 54, dosar fond, proces verbal din 30.07.2012, dată la care nu era soluționat recursul declarat împotriva sentinței prin care fusese admisă contestația la executare.
În cuprinsul acestui înscris s-a consemnat faptul că suma de 3604 lei, reprezentând diferențe salariale, ce a făcut obiectul dosarului 3026/2009 al B. R., se restituie recurentei – debitoare ca sumă nedatorată.
La data de 11.03.2013, intimatul a mai restituit recurentei și suma de 1700 lei, ce a fost executată în același dosar, 110/2012 (punctul 2 din procesul verbal din 30.07.2012), astfel că, ceea ce nu s-a restituit îl reprezintă cheltuielile de executare în cuantum de 4261 lei (f. 54, dosar fond).
Însă, întrucât, la data de 23.11.2012 (f. 49, dosar fond), recursul declarat de către intimat împotriva sentinței prin care fusese admisă contestația la executare în dosarul 3026/2009 al B. R., a fost admis, iar, pe fond, respinsă contestația și menținute actele de executare, tribunalul reține că suma totală de 5304 lei, adică 3604 lei (ce a făcut obiectul dosarului 3026/2009) și de 1700 lei (actualizarea la suma sus arătată), ambele restituite debitoarei, trebuiau înapoiate intimatului – creditor.
În acest context, cheltuielile de executare din dosarul 110/2012 al B. Casagranda, în cuantum de 4261 lei, pe care intimatul le datora ca urmare a faptului că, prin menținerea actelor de executare în dosarul 3026/2009, dosarul 110/2012 nu se mai justifică, neputându-se porni două executări în temeiul aceluiași titlu executoriu, sunt acoperite de suma de 5304 lei, pe care recurenta trebuia să o restituie intimatului, astfel că, în mod corect, s-a reținut de către prima instanță că acesta din urmă nu mai datorează nicio sumă de bani reclamantei, ci dimpotrivă.
Totodată, față de situația de fapt pe larg expusă, tribunalul constată că, în mod corect, s-a reținut și că pârâtul nu se află în culpă pentru declanșarea executărilor silite sus arătate, fiind vorba despre două debite diferite, unul principal, reieșit din sentința 1147/2008 și unul reprezentat de diferențele rezultate ca urmare a pronunțării deciziei 477/2009.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 312 C., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile numărul 2410/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimat fiind M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.11.2013.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, M. I. |
Red. E.A. 2 ex./05.12.2013
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 266/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1503/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
