Pretenţii. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 16605/280/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 53/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamanta D. F., împotriva sentinței civile nr.3285/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind B. M. și B. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 08.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 30.08.2011, sub_, reclamanta D. F. a chemat în judecată pe pârâții B. M. și B. S., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 50.000 lei, din care 30.000 lei daune morale și suma de 20.000 lei daune materiale, reprezentând prejudiciul cauzat de fiica lor, B. G..
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 06.05.2009 în jurul orei 19.00 stătea de vorbă pe . cu vecinii săi, S. M. și D. D., fiind acroșată de minora B. G., care se juca cu alți copii în apropierea locului în care se afla, fiind trântită pe asfalt. În urma căzăturii determinată de minoră a suferit o fractură de col femural la piciorul drept, fiind nevoie de ajutorul unor vecini pentru a se deplasa în casă. În seara respectivă, datorită durerilor insuportabile la picior, reclamanta a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Pitești, fiind internată la Secția Ortopedie în perioada 06-11.05.2009, după care a fost transportată la Spitalul de Urgență Sfântul P. din București, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, respectiv artroplastie cu proteză bipolară necimentată, ulterior revenind la Spitalul Județean de Urgență Pitești, unde a rămas internată în perioada 21-29.05.2009. A menționat reclamanta că încă nu se poate deplasa ca un om normal, fiind nevoită să folosească un baston, neputând călca prea bine pe piciorul operat, având un mers șchiopătat. După intervenția chirurgicală și până în prezent a urmat sfaturile medicilor și a efectuat exerciții de recuperare cu un specialist în chinetoterapie.
Reclamanta a susținut că vinovăția minorei este evidentă, aceasta nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Faptul că incidentul a fost generat de un copil, care nu a acționat cu intenția de a-i produce o vătămare nu a făcut ca suferința reclamantei și cheltuielile cu spitalizarea și îngrijirea sănătății să fie mai mici. Pentru faptul că autorul era minor la data săvârșirii faptei a beneficiat de clemența legii, în sensul că nu a răspuns penal, dispunându-se o soluție de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluția nr. 4516/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, însă acest lucru nu înseamnă că nu există o răspundere civilă a persoanei care a săvârșit fapta sau a părților responsabile civilmente.
În drept, a invocat art. 1000 alin. 2 C. civ.
La data de 08.02.2012 reclamanta și-a micșorat valoarea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 30.000 lei, iar în ședința publică din data de 14.02.2012 a precizat că din suma totală solicitată, de 30.000 lei, 10.000 lei reprezintă daune materiale, iar 20.000 lei reprezintă daune morale (f. 37, 41).
Prin sentința civilă nr. 3285/2012, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, cu motivarea că, la data de 06.05.2009 în jurul orei 19.00, reclamanta D. F. stătea de vorbă pe . cu vecinii săi, S. M. și D. D., la cca. 1 metru distanță de locul în care fiica pârâților, B. G., în vârstă de 9 ani, împreună cu o altă fetiță jucau un joc asemănător șotronului, desenat pe asfalt. În urma contactului cu minora reclamanta a căzut la pământ, suferind o fractură de col femural la piciorul drept, fiind nevoie de ajutorul unor vecini pentru a se deplasa în casă.
Reclamanta a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Pitești, fiind internată la Secția Ortopedie în perioada 06-11.05.2009, după care a fost transportată la Spitalul de Urgență Sfântul P. din București, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, ulterior revenind la Spitalul Județean de Urgență Pitești, unde a rămas internată în perioada 21-29.05.2009. După intervenția chirurgicală și până în prezent a urmat sfaturile medicilor și a efectuat exerciții de recuperare cu un specialist în kinetoterapie.
Din raportul de expertiză medico legală nr. 73/A7 din 11.03.2010 rezultă că reclamanta a prezentat o leziune traumatică ce a putut fi produsă cel mai probabil prin mecanism de lovire de plan dur, leziune ce poate data din 06.05.2009 și a necesitat cca. 150 zile de îngrijiri medicale de la data producerii (f. 5-8).
Prin rezoluția nr. 4516/P/2009 din 07.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva minorei B. E.-G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 184 alin. 2 C. pen., pentru existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, și anume, minoritatea făptuitorului (f. 5).
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii prejudiciului material și a daunelor morale, în temeiul răspunderii civile delictuale a părinților pentru fapta copilului lor minor.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru fapta copilului lor minor, în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., este necesară întrunirea cumulativă a unor condițiilor generale și a unor condiții speciale.
Referitor la condițiile generale, pentru angajarea răspunderii părinților nu se cere condiția ca minorul să fi acționat cu discernământ. Victima prejudiciului trebuie să facă dovada cu privire la: a) existența prejudiciului; b) existența faptei ilicite a minorului; c) existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a minorului și prejudiciu.
În speță, existența prejudiciului material și moral produs reclamantei rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și el nu a fost contestat de către pârâți.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În aprecierea caracterului ilicit al faptei sunt avute în vedere și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Din declarațiile martorilor care au fost prezenți la incidentul în urma căruia reclamanta a suferit prejudiciul ce se solicită a fi reparat, S. M. și D. D., rezultă că aceștia stăteau de vorbă cu reclamanta pe . și au văzut-o căzând la pământ, însă nu au văzut contatul dintre reclamantă și minora B. G.. Astfel, S. M. a relatat că după ce fiica pârâților a trecut pe lângă reclamantă, a văzut-o pe aceasta căzând la pământ și exclamând „Aoleu, G., ce mi-ai făcut? M-ai nenorocit!”, iar D. D. a arătat că în cursul discuției a văzut-o pe reclamantă căzută la pământ și țipând lângă ea, însă nu știe dacă pe reclamantă a atins-o cineva, fiica pârâților fiind cu spatele la ei, în picioare (f. 98-100).
Cei doi martori oculari menționați mai sus, stăteau de vorbă cu reclamanta, și prin urmare, între aceștia și reclamantă nu era o distanță mai mare de un metru, iar grupul format din cei trei adulți se afla la o distanță de cca. 1 metru de cele două fetițe, care jucau șotronul desenat pe asfalt în momentul în care adulții s-au oprit în imediata apropiere a jocului. Având în vedere aceste distanțe foarte mici, este greu de crezut că ar fi avut loc o ciocnire cauzată de minoră, de o intensitate aptă să determine căderea reclamantei, fără ca niciunul dintre martori să fi observat acest lucru.
În referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut că minora B. E. G. a declarat că reclamanta a pus piciorul drept în spate, iar minora s-a împiedicat de acesta și s-a dezechilibrat fără a cădea, însă reclamanta a căzut pe alee. (f. 6 verso). Faptul că reclamanta ar fi pus un picior în spate nu a fost confirmat de către martori, dar martorul S. M. a declarat că este posibil să se fi întâmplat așa și el să nu fi observat (f. 99).
Din analiza probelor de mai sus rezultă că reclamanta nu a dovedit existența faptei ilicite a minorei B. E. G.. Însă, chiar dacă s-ar reține existența faptei ilicite, instanța a apreciat că nu este îndeplinită cea de-a treia condiție generală a răspunderii civile delictuale a pârâților, și anume, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a minorului și prejudiciul produs reclamantei.
Din raportul de expertiză medico legală nr. 73/A7 din 11.03.2010 rezultă că reclamanta suferea printre altele de osteoporoză și coxartroză (f. 7).
. este o boală caracterizată prin reducerea densității minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.
Coxartroza este o afecțiune cronică, degenerativă a șoldului. Numită și artroza coxo-femurală, reprezintă localizarea reumatismului cronic degenerativ la nivelul șoldului.
Din relatările martorilor rezultă că, chiar dacă a existat o atingere a reclamantei de către fiica pârâților, aceasta nu a fost de o intensitate aptă să determine căderea reclamantei, având în vedere că minora, în vârstă de numai 9 ani, a rămas în picioare, cu spatele la grupul format din reclamantă și cei doi martori, că fetița nu venea în fugă, de la distanță, ci juca șotronul, un joc relativ static și faptul că niciunul din cei doi martori oculari nu au observat ciocnirea, deși se aflau la o distanță foarte mică (cca. 1 metru) de reclamantă.
Având în vedere manifestările osteoporozei, boală de care suferea reclamanta la data incidentului, așa cum au fost arătate mai sus, coroborat cu declarațiile martorilor, instanța a apreciat că nu există raport de cauzalitate între contactul dintre reclamantă și fiica pârâților din data de 06.05.2009 și prejudiciul material și moral produs reclamantei în urma leziunii traumatice suferite de aceasta la aceeași dată.
Reținând neîndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, instanța nu a mai analizat condițiile speciale pentru angajarea răspunderii părinților pentru fapta copilului minor.
Pentru aceste considerente, a respins acțiunea formulată de reclamanta D. F. în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. S., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pe care a criticat-o pe considerentul că, în mod greșit, prima instanță nu a admis acțiunea, în contextul în care toate probele administrate conduceau la această concluzie.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru fapta copilului lor minor, în temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ., așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor generale constând în existența prejudiciului, existența faptei ilicite a minorului, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a minorului și prejudiciu, precum și a condițiilor speciale, respectiv, copilul să fie minor și să aibă locuința la părinții săi.
Analizând, însă, situația de fapt rezultată din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul constată că instanța de fond, în mod eronat, a reținut neîndeplinirea acestor condiții.
Astfel, în ceea ce privește prejudiciul, se reține că acesta rezultă din actele medicale depuse la dosarul de fond și nu a fost contestat de către pârâții – intimați.
Referitor la fapta ilicită, definită ca fiind orice faptă comisivă care întrunește condițiile ilicitului, și aceasta există în speță.
Astfel, din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor de la filele 93 – 100 și interogatoriile de la filele 88 – 92, dosar fond, reiese că, la data de 06.05.2009, în jurul orei 19.00, reclamanta – recurentă, stând de vorbă pe . cu vecinii săi, S. M. și D. D., la cca. 1 metru distanță de locul în care fiica pârâților, B. G., în vârstă de 9 ani, împreună cu o altă fetiță jucau un joc asemănător șotronului, desenat pe asfalt, loc ce nu era special amenajat și destinat jocurilor pentru copii, a fost acroșată de către minoră, căzând la pământ și suferind o fractură de col femural la piciorul drept, fiind nevoie de ajutorul unor vecini pentru a se deplasa în casă.
Începând cu acel moment, recurenta a fost internată atât la Spitalul Județean de Urgență Pitești, cât și la Spitalul de Urgență Sfântul P. din București, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, ulterior revenind la Spitalul Județean de Urgență Pitești, unde a rămas în perioada 21-29.05.2009. După intervenția chirurgicală și până în prezent a urmat sfaturile medicilor și a efectuat exerciții de recuperare cu un specialist în kinetoterapie.
La dosar nu s-a făcut dovada vreunei cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei, respectiv: legitima apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege ori a ordinului superiorului, exercitarea unui drept subiectiv sau consimțământul victimei.
Cât privește legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, tribunalul apreciază că nu are relevanță intensitatea cu care s-a produs contactul dintre minoră și recurentă, atâta timp cât, în urma acestui contact recurenta s-a lovit de sol și, astfel, s-a declanșat șirul evenimentelor ce au urmat, respectiv internarea acesteia din urmă în spital și intervenția chirurgicală la membrul inferior afectat urmată de perioade de îngrijiri medicale intra și extraspitalicești. Este adevărat că situația recurentei a fost agravată din cauza unor afecțiuni mai vechi de care aceasta suferea, însă, factorul declanșator a fost fapta minorei.
De altfel, legătura de cauzalitate reiese și din cuprinsul raportului de expertiză medico legală nr. 73/A7 din data de 11.03.2010 (f. 7-8, dosar fond), potrivit cu care leziunea traumatică ce a necesitat 150 de zile de îngrijiri medicale a fost produsă, cel mai probabil, de lovirea de un plan dur în data de 6.05.2009.
Față de aceste considerente, tribunalul reține că sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, sus menționate și analizate, fiind prezumate de lege, în sarcina părinților - pârâți existența faptei ilicite constând neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor care le reveneau privind supravegherea, educația și creșterea minorei, existența raportului de cauzalitate dintre această faptă a lor și comiterea de către minoră a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și existența vinei lor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor ce le reveneau.
De altfel, sunt îndeplinite și celelalte două condiții speciale cerute de art. 1000 alin 2 Cciv., copilul B. G. fiind în vârstă de 9 ani și având domiciliul la pârâții – intimați la momentul 16.05.2009.
În acest context, în baza art. 312 C., tribunalul va admite recursul și va modifica sentința, în sensul admiterii acțiunii.
În ceea ce privește, însă, cuantumul sumei reprezentând despăgubiri materiale, ce urmează a fi acordată, aceasta nu va fi cea solicitată prin cererea introductivă de instanță (20.000 lei) și nici prin cererea precizatoare (10.000 lei – f. 41, dosar fond), ci în cuantum de 4000 lei, reprezentând cheltuieli pentru medicamente, recuperare, plata persoanelor care au acordat ajutor de specialitate recurentei conform înscrisurilor de la filele 45 – 64, dosar fond, dar și declarațiilor martorilor C. R. C. și P. E. (f. 93 – 95, dosar fond). S-a procedat la acordarea acestei sume, dat fiind faptul că, în lanțul cauzal, pe lângă fapta ilicită, un rol important l-a avut și diagnosticul preexistent de osteoporoză și coxartroză (f. 7, dosar fond), dar și faptul că, potrivit raportului de expertiză medico legală de la fila 8, dosar fond, leziunea suferită de către recurentă nu a dus la pierderea unui simț sau organ sau încetarea funcționării acestuia și nici nu i-a pus viața în primejdie.
Întrucât, trauma fizică ce a fost cauzată recurentei i-a adus acesteia și un prejudiciu de imagine, rezultat din împrejurarea că aceasta nu va putea reveni niciodată la viața de dinainte de accident, în sensul de a se deplasa normal, tribunalul apreciază că este întemeiată în parte și cererea privind acordarea daunelor morale, astfel că aceasta va fi admisă în limita sumei de 1000 lei.
În baza art. 274 - 276 C., fiind în culpă procesuală, pârâții – intimați vor fi obligați să plătească reclamantei – recurente, proporțional cu admiterea acțiunii, suma de 3531 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru și onorariu apărător ales, în fond și recurs (f. 14, 38, 42, 101, dosar fond, 13, dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către D. F. împotriva sentinței civile nr. 3285/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind B. M. și B. S..
Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea precizată.
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantei-recurente suma de 4000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 1000 lei daune morale.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 3531 lei, cheltuieli de judecată, în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
E.A. 6 februarie 2013/2 ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1534/2013. Tribunalul ARGEŞ | Evacuare. Decizia nr. 1162/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
