Acţiune în constatare. Decizia nr. 2657/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2657/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 17168/281/2007
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2657/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat reclamanții V. C. L. și V. L. împotriva sentinței civile nr. 3571/07.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții S. G. A., D. N., D. E..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată, la data de 22.11.2007, reclamanții V. C. L. și V. L. au chemat în judecată pe pârâții Coreti S. D. SNC, D. C. și S. G. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate că, la data de 02.05.2002, au cumpărat de la pârâți imobilul din Ploiești, .. 59, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 155 m.p., casa de locuit ce se află pe acest teren – construcție din cărămidă, învelită cu carton și compusă din două camere, antreu, bucătărie, cămară și beci și pe cale de consecință, să pronunțe o hotărâre judecătorească, care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, printr-un act sub semnătură privată intitulat „chitanță”, la data de 02.05.2002, au achitat pârâtului D. C., în vederea cumpărării, un acont de 3000 USD pentru imobilul din .. 59. Ulterior, au susținut reclamanții, aceștia au achitat pârâtului D. C. suma de 9000 USD, tot printr-un act sub semnătură privată intitulat „chitanță”, înscris prin care pârâtul s-a obligat să elibereze imobilul până la data de 01.06.2002, dată la care reclamanții susțin că au intrat în posesia imobilului. După această dată, au susținut susțin reclamanții, aceștia au încheiat cu pârâții D. C. și Ș. G. A., în calitate de administratori ai pârâtei Coreti S. D. SNC, pârâta care are în proprietate acest imobil, un alt înscris, intitulat „chitanța de vânzare cumpărare”, pentru imobilul în litigiu.
Reclamanții au arătat că, la data de 23.12.2003, au încheiat cu pârâtul D. C., un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, din care rezultă că imobilul a fost achitat integral, urmând să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare la un birou notarial.
Au susținut că, deși au solicitat pârâților în nenumărate rânduri să încheie un contract de vânzare-cumpărare autentic, de fiecare dată aceștia au promis că vor reglementa situația, dar faptic acest lucru nu s-a întâmplat. Reclamanții au arătat că aceștia au achitat, la imobilul în litigiu, începând cu luna iunie 2002, toate impozitele și utilitățile, având încheiate pe numele lor contracte pentru gaze, apă, lumină, gunoi etc. De asemenea, susțin reclamanții, la acest imobil, au efectuat numeroase îmbunătățiri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil.
La termenul din data de 10.03.2008, reclamanții au depus la dosarul cauzei precizare a acțiunii (fila 25 dosar), prin care au solicitat, în conformitate cu disp. art. 1079 și urm. Cod civ., pe cale judecătorească, să constate valabilitatea convenției intervenită între părți, urmând ca sentința ce se va pronunța să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului în discuție.
La data de 09.04.2008, pârâtul D. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a susținut că este adevărat că a fost asociat și administrator, împreună cu S. G. la S.C. Coreti S. D. S.N.C., cu sediul în Ploiești, .. 85, care a fost dizolvată în cursul anului 1993 și radiată de la Registrul Comerțului. A arătat pârâtul că, în perioada în care societatea a existat pe numele acesteia, asociatul său și administratorul societății S. G. a cumpărat casa de locuit și terenul situate în Ploiești, .. 59. A susținut pârâtul că actele de proprietate au rămas în posesia lui S. G., iar pârâtul a folosit imobilul până în momentul în care, în cursul anului 2003, reclamanții l-au rugat să le permită să locuiască acolo. Pârâtul a arătat că le-a adus la cunoștință reclamanților că locuința în discuție este proprietatea S.C. Coreti S. D. S.N.C. și că nu o pot vinde, deoarece nu este proprietatea sa exclusivă, fiind necesar și acordul celuilalt asociat S. G., cu care nu era în relații bune. La insistența reclamanților le-a permis să folosească casa în litigiu pentru suma de 15.000 USD. Deoarece nu este proprietarul casei și nu le-a vândut-o reclamanților, permițându-le doar să folosească locuința, consideră pârâtul că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
La termenul din data de 02.06.2008, pârâtul S. G. – A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în urma probelor administrate, să dispună respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și în temeiul disp. art. 274 Cod pr. Civ., obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a arătat că susținerile reclamanților din cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate, nelegale și nu corespund realității. Pârâtul nu a vândut niciodată imobilul casă situat în Ploiești, .. 59, jud. Prahova. De altfel, a susținut pârâtul, numele și semnătura acestuia nu apare pe niciunul din înscrisurile de la dosar. Singurul act de care se folosesc reclamanții este acea „Chitanță de vânzare-cumpărare”, care nu este semnată de pârât. Față de această împrejurare, pârâtul arată că înțelege să se înscrie în fals cu privire la acest înscris. De asemenea, în temeiul art. 172 și urm. Cod pr. Civ., pârâtul a solicitat instanței să pună în vedere reclamanților să depună la dosarul cauzei originalul chitanței.
Pe de altă parte, a susținut pârâtul, celelalte chitanțe depuse la dosarul cauzei, încheiate între reclamanți și pârâtul D. C. nu îi pot fi opozabile. La acel moment, susține pârâtul, imobilul în litigiu se afla în proprietatea societății, iar pârâtul D. nu putea vinde legal acel imobil, decât împreună cu pârâtul S. G. A., ceea ce, susține pârâtul, nu s-a întâmplat niciodată. A mai arătat că pârâtul D. C., ca și asociat, nu a vândut niciodată acest imobil, imobil care nu putea fi vândut, chiar și prin înscris sub semnătură privată, doar de un singur asociat. A susținut pârâtul că pe niciuna dintre chitanțe nu apare, ca și vânzător, societatea și nici ștampila societății. De asemenea, a susținut pârâtul că, împrejurarea că reclamanții susțin că au achitat impozitele pe clădire încă din luna iunie 2002 nu are nici o relevanță, aceștia având cel mult un drept de creanță față de societate, societate care în prezent nu mai există, fiind radiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 și urm. Cod pr. Civ., art. 969 și urm. Cod civil.
La termenul din data de 24.11.2008, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Coreti S. D. S.N.C. și pe cale de consecință excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, excepție pe care instanța a admis-o și a dispus scoaterea din cauză a pârâtei menționate.
La termenul din data de 12.01.2009, instanța, față de cererea de înscriere în fals formulată de pârâtul S. G. A., prin apărător, a dispus în temeiul disp. art. 183 Cod pr. Civ suspendarea judecarea cauzei, până la soluționarea plângerii în fals, formulată de către pârâtul Ș. G. A., împotriva înscrisului intitulat „Chitanță de vânzare-cumpărare”, la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
La termenul din data de 25.05.2010, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol .
La termenul din 16.09.2011, instanța a dispus introducerea în cauză, ca pârâți, a moștenitorilor defunctului D. C., respectiv D. E. și D. N..
Prin sentința civilă nr.3571/07.03.2012, Judecătoria Ploiești a respins cererea precizată, ca neîntemeiată.
S-a reținut că intre numita D. A. și societatea comercială Coreti S. D. S.N.C., s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4305/04.03.1992, de către notariatul de Stat Județean Prahova (filele 8 și 67 dosar), prin care numita D. A. a vândut societății comerciale Coreti S. D. S.N.C., imobilul situat în municipiul Ploiești, .. 59, jud. Prahova, imobil constând dintr-un teren în suprafață de 155 m.p., precum și din casa de locuit ce se află pe teren, construcție din cărămidă, învelită cu carton și compusă din două camere, antreu, bucătărie, cămară și beci.
Prin același contract, vânzătoarea D. A. și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, urmând ca societatea comercială cumpărătoare să intre în stăpânirea de fapt a imobilului numai după decesul vânzătoarei.
Prin chitanța de vânzare-cumpărare aflată la fila 6 dosar, pârâții D. C. și Ș. G. A. administratorii firmei Coreti S. D. S.N.C. au „vândut” imobilul de pe .. 59 proprietatea firmei, reclamantei V. C. L., pentru suma de 6000 euro, bani pe care i-au primit, rămânând rest de plată suma de 1500 euro, până la perfectarea actelor notariale.
Conform chitanței aflată la fila 5 dosar, pârâtul D. C. a primit de la reclamantul V. L. suma de 9000 dolari acont din suma totală de_ dolari, reprezentând contravaloarea casei din .. 59, sumă ce reclamantul s-a obligat să o achite până la data de 01.06.2002.
Prin chitanța din data de 23.12.2005 (fila 7 dosar), pârâtul D. C. a declarat că a primit de la reclamantul V. L., autoutilitara tip Volkswagen, în valoare de 4000 dolari, reprezentând diferența ce trebuia plătită de către reclamantul V. L., pentru imobilul din .. 59, mun. Ploiești. Conform aceleiași chitanțe, casa a fost achitată în întregime la suma de 16.000 dolari, urmând să fie perfectate actele notariale.
Conform extrasului emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Prahova (fila 24 dosar), firma Coreti S. D. S.N.C. a fost radiată din data de 22.03.2006.
Având în vedere raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul criminalist N. G. (fila 84 dosar), coroborat cu răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului Ș. G. A. (fila 215 dosar), instanța a reținut că, deși Rezoluția nr. 1322/P/2009 din 22.07.2009 face referire la o constatare tehnico-științifică, conform căreia s-a stabilit că semnăturile de pe chitanța de vânzare cumpărare aparțin persoanelor în cauză, nu se poate stabili, cu certitudine, că părțile au urmărit, în momentul încheierii chitanțelor mai sus menționate, vânzarea imobilului situat în municipiul Ploiești, .. 59, jud. Prahova.
Conform raportului de expertiză tehnică – completare, în specialitatea construcții întocmit de expert N. C. și înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 1078/05.12.2011 (fila 228 dosar), imobilul este situat în Ploiești, .. 59, jud. Prahova, pe . componenta teren și construcție – Casa.
Instanța de fond a reținut că nu ar fi exclusă, in lumina principiului executării in natura a obligațiilor si reparării in natura a pagubelor pronunțarea nța a unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare, in temeiul dispozițiilor art. 1073 Cod civil, cu condiția ca lucrul sa se găsească in patrimoniul promitentului-vânzător si sa fie îndeplinite toate elementele unui veritabil contract de vânzare-cumpărare, cu excepția formei autentice, pe care instanța este chemată să o suplinească. În acest sens, potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, modificată și completată, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, instanța competentă, la sesizarea părții care și-a îndeplinit obligațiile poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
În prezenta cauză, din probele administrate, instanța a reținut că reclamanta nu au făcut dovada îndeplinirii uneia din condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv obiectul, in componenta sa, referitoare la bunul vândut.
În acest sens, instanța a reținut că, in prezenta cauză, nu s-a probat ca bunul imobil ce a făcut obiectul chitanțelor aflate la filele 5-7 dosar a fost proprietatea pârâților-vânzători, atâta timp cât aceștia, la data încheierii convenției nu aveau un titlu de proprietate asupra imobilului vândut. Astfel, instanța a reținut că titlul de proprietate asupra imobilului este reprezentat de Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4305/04.03.1992, de către Notariatul de Stat Județean Prahova (filele 8 și 67 dosar), în care cumpărător apare ca fiind societatea comercială Coreti S. D. S.N.C., societate radiată din data de 22.03.2006, după cum rezultă din extrasul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Prahova (fila 24 dosar). Mai mult, din cuprinsul chitanțelor depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că nu și-a exprimat acordul în vederea vânzării și numita D. A., care și-a rezervat, prin titlul menționat, dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, acord necesar, în opinia instanței, având în vedere că, în momentul vânzării urma să se dispună și în privința dreptului de uzufruct al numitei D. A..
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie sa fie titularul dreptului ce se înstrăinează, potrivit principiului de drept potrivit căruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceea ce nu are, consacrat de adagiul nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet.
Or, in speță, față de faptul că pârâții-vânzători, la data încheierii chitanțelor menționate nu au avut titlu de proprietate pentru imobilul vândut și nu făcut dovada că au dobândit titlu de proprietate nici ulterior vânzării, instanța a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare, pe cale de consecință neputând fi pronunțată nici o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. Instanța nu ar putea să complinească forma autentică a unui înscris sub semnătură privată, decât în ipoteza îndeplinirii de către acest înscris a tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru valabila încheiere a unui act juridic.
Mai mult, instanța a constatat că nici nu era posibilă îndeplinirea obligației pe care părțile și-au asumat-o, de a încheia actul de vânzare-cumpărare, la notariatul public, deoarece, față de faptul că pârâții-vânzători nu puteau face dovada dreptului înstrăinat, era practic imposibilă încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, în formă autentică, la notarul public.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins cererea precizată, având ca obiect acțiune în constatare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs-recalificat apel la termenul din 26.10.2012-reclamantii V. C. L. si V. L., solicitând pe fond admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate si pe fond admiterea cererii precizate.
Prin decizia nr. 241/24.04.2013, Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de apelanții reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3571/07.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat; a luat act că intimatul-pârât S. G. A. își rezerva dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separata.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din probatoriul de specialitate administrat (inclusiv constatarea tehnico - științifică grafoscopică nr._/20.05.2009 din dosarul nr.1322/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești) s-a reținut ca chitanța-antecontract invocata de apelanți a fost semnata de intimatul-parat S. G. A..
La momentul semnării promisiunii de vânzare-cumpărare (02.05.2002), proprietar al imobilului situat în municipiul Ploiești, .. 59, jud. Prahova era societatea comercială Coreti S. D. S.N.C., societate radiată din data de 22.03.2006, după cum rezultă din extrasul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Prahova, ai cărei administratori sunt intimații-parați.
Deși promisiunea era evident făcută in numele societății comerciale, nu sunt îndeplinite condițiile îndeplinirii obligațiilor unei promisiuni-antecontract de vânzare-cumpărare a cel puțin nudei proprietăți-în raport cu decesul uzufructuarei. Astfel deși inițial se precizează un preț de 6.000 Euro, ulterior in chitanțele din 02.05.2002, 23.12.2005 si chitanța nedatata de la fila 5 dosar fond, semnate doar de intimatul-parat D. C., se precizează un preț suplimentar achitat in transe de 3000, 9000 USD si autoutilitara in valoare de-4000 USD, ce arata o înțelegere ulterioara, cu privire la prețul ,,vânzării,,. Atitudinea apelanților este contradictorie sub acest aspect, nerezultând din probe daca intimatul-parat S. G. A. a ratificat aceasta înțelegere sau a fost reprezentat de celalalt asociat. În acest sens, diferențele de preț apar ca plătite doar unuia din asociați. Exista evident un dubiu ce profita debitorului intimatului-parat S. G. A..
Nuda proprietate poate fi promisa si dispusa si fără acordul uzufructuarului, cu respectarea dezmembrământului viager iar un indiciu in acest sens este faptul ca de la 01.06.2002 apelanții au stăpânit in fapt imobilul, uzufructuara fiind decedata.
Împotriva deciziei de mai sus, în termen legal, au formulat recurs reclamanții V. C. L. și V. L., criticând decizia pentru nelegalitate .
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 1053/4.06.2014 a admis recursul reclamanților, a casat decizia Tribunalului Prahova și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș pentru soluționarea recursului ( în urma strămutării).
În adoptarea soluției s-a reținut că valoarea obiectului cauzei indicat de reclamanți a fost mai mic de 100.000 lei, astfel că potrivit art.282 ind.1 C.pr.civilă și deciziei nr. 32/2008 a ICCJ, calea de atac împotriva sentinței era recursul și nu apelul.
În consecință, s-a apreciat că tribunalul a judecat greșit ca instanță de apel, în compunere de doi judecători calea de atac declarată de reclamanți, fiind incidente disp.art.304 pct.1 C.pr.civilă, față de care s-a constatat că se impune rejudecarea cauzei și înaintarea dosarului la Tribunalul Argeș pentru soluționarea recursului.
La Tribunalul Argeș, dosarul s-a înregistrat sub nr._ , la data de 2.07.2014, dispunându-se citarea părților.
Sintetizând criticile formulate de recurenții reclamanți, tribunalul reține că aceștia au invocat următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, pentru lipsa titlului, fără a rezolva din punct de vedere juridic cauza dedusă judecății. Bunul litigios a fost proprietatea unei societăți comerciale, radiată în 2006, ai cărei asociați erau pârâții S. G. A. și D. C.. În procedura de dizolvare a societății comerciale ar fi trebuit să se stabilească ce se întâmplă cu patrimoniul societății, iar acest aspect a rămas nedezlegat de prima instanță, care nu a judecat în echitate și a făcut o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei.
În speță erau îndeplinite toate condițiile pentru a se putea constata intervenită vânzarea între părți.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În esență, prima instanță a reținut următoarele aspecte pentru respingerea acțiunii: 1) nu se poate stabili cu certitudine că părțile au urmărit prin chitanța depusă la dosar înstrăinarea imobilului în litigiu; 2) nu este îndeplinită una din condițiile de validitate ale unei vânzări, pentru a se aplica disp.art.5 alin.2 din titlul X al Legii nr. 247/2005, pentru că bunul nu se află în patrimoniul pârâților vânzători, ci al societății comerciale ai cărei asociați erau aceștia.
Criticile formulate de recurenții reclamanți sunt fondate, în speță fiind îndeplinite condițiile pentru a se constata intervenită vânzarea potrivit art.5 alin.2 din titlul X al Legii nr. 247/2005: în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză să încheie contractul, instanța competentă, la sesizarea părții care și-a îndeplinit obligațiile poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Instanța de fond reține corect raporturile juridice dintre părți în sensul că între numita D. A. și societatea comercială Coreti S. D. S.N.C., s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4305/04.03.1992, de către Notariatul de Stat Județean Prahova (filele 8 și 67 dosar), prin care numita D. A. a vândut societății comerciale Coreti S. D. S.N.C., imobilul situat în municipiul Ploiești, .. 59, jud. Prahova, imobil constând dintr-un teren în suprafață de 155 m.p., precum și din casa de locuit ce se află pe teren, construcție din cărămidă, învelită cu carton și compusă din două camere, antreu, bucătărie, cămară și beci.
Prin același contract, vânzătoarea D. A. și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, urmând ca societatea comercială cumpărătoare să intre în stăpânirea de fapt a imobilului numai după decesul vânzătoarei.
Prin chitanța de vânzare-cumpărare aflată la fila 6 dosar, pârâții D. C. și Ș. G. A. administratorii firmei Coreti S. D. S.N.C. au „vândut” imobilul de pe .. 59 proprietatea firmei, reclamantei V. C. L., pentru suma de 6000 euro.
În mod greșit se apreciază că nu există probe certe pentru a se dovedi care a fost manifestarea de voință a pârâților, respectiv că nu se poate reține, fără dubiu, că aceștia au vrut să înstrăineze imobilul în litigiu. Instanța de fond se raportează la răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului, însă nu observă reaua credință a acestuia. Pârâtul S. G. A. a susținut că nu a dorit să vândă reclamanților și că nu a semnat chitanța antecontract, însă susținerile sale sunt contrazise de constatarea tehnico-științifică grafoscopică nr._/2009 din dosarul nr. 1322/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Din proba aceasta rezultă cu certitudine că înscrisul a fost semnat de ambii vânzători D. C. și S. G. A., că semnăturile le aparțin precum și faptul că semnătura martorului este efectuată de acesta.
Pârâtul a urmat toate căile pentru a desființa această rezoluție penală, însă a pierdut, deoarece Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 388/2010 a respins recursul împotriva sentinței penale nr.116/2010 a Judecătoriei Ploiești ( f.55 dosar fond).
În consecință s-a statuat fără echivoc care a fost manifestarea de voință a celor doi pârâți care au semnat chitanța, în sensul de a vinde imobilul către reclamanți, susținerile acestora fiind întărite și de depoziția martorului audiat în cauză.
Este evident că promisiunea făcută de pârâți prin antecontract a fost realizată în numele societății comerciale, ai cărei reprezentanți sunt ( asociați –f. 24 dosar fond informații de la ORC Prahova) iar societatea CORETI S. D. a dobândit bunul prin act autentic de vânzare în 04.03.1992 de la D. A..
Potrivit înscrisurilor de la dosar societatea a fost într-adevăr radiată în 22.03.2006, în baza art.31 din Legea nr. 359/2004 (neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2).
Același act normativ prevede că dacă nu a fost înregistrată nicio cerere pentru numirea unui lichidator, persoana juridică se radiază din registrul comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. Bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice după radierea acesteia din registrul comerțului, în condițiile alin. (5), revin asociaților.
În consecință este îndeplinită atât condiția existenței manifestării de voință a pârâților cât și a existenței obiectului, s-a dovedit faptul că a fost plătit prețul imobilului potrivit chitanțelor de la dosar, precum și refuzul pârâților de a perfecta în formă autentică actul de înstrăinare.
Reținând aceste aspecte tribunalul apreciază că acțiunea formulată de reclamanți este admisibilă, astfel că în baza art.312 alin.3 rap.la art.304 ind.1 C.pr.civilă, va admite recursul, va modifica sentința, admițând acțiunea cu consecința constatării valabilității convenției dintre părți. Potrivit art.5 alin.2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 convenția ține loc de act de vânzare cumpărare pentru imobil, ce a fost identificat în expertiza de la dosar – Ploiești ..59, jud. Prahova, pe . dosar fond).
În baza art.274 C.pr.civilă intimați vor suporta cheltuielile de judecată ocazionate de reclamanți în sumă de 14.308 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat reclamanții V. C. L. și V. L. împotriva sentinței civile nr. 3571/07.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții S. G. A., D. N., D. E..
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Constată valabilitatea convenției intervenită între părți și intitulată chitanță de vânzare cumpărare, pentru imobilul de pe ..59, Ploiesti, jud. Prahova ( identificat în expertiza inginerului N. C. (f.228 și urm. dosar fond) teren in suprafata de 155 mp si casa de locuit.
Prezenta convenție ține loc de act de vânzare cumpărare pentru imobilele casă și teren .
Obligă pe intimați să plătească recurenților cheltuieli de judecată în primă instanță și căile de atac în sumă de 14.308 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014.
Președinte, M. V. | Judecător, A. M. P. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
19.12.2014
| ← Validare poprire. Decizia nr. 414/2014. Tribunalul ARGEŞ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1401/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
