Obligaţie de a face. Decizia nr. 1616/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1616/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 30886/301/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1616/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul B. S. împotriva Sentinței civile nr. 8322/17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta ., având ca obiect obligație de a face + PRETENTII.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – reclamant persona, iar pentru intimata – pârâtă, avocat M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Recurentul – reclamant, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a recursului, arătând prin sentința pronunțată de prima instanță nu s-a făcut apelul dosarului și nu s-a acordat cuvântul în dezbateri, potrivit art. 28 alin. 2. Apreciază că au fost încălcate și dispozițiile prevăzute de art. 129 C.pr.civ. Pe de altă, prima instanță motivează hotărârea pe dispozițiile art. 1707 alin. 1, 2 și 3 C.civ. și 1708 C.civ. și invocă dispoziții care nu există sau care sunt abrogate, precum art. 720 din Vechiul cod civil. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de partea adversă, apreciază că este neîntemeiată.
Reprezentantul intimatei – pârâtă, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului, solicitând instanței menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, care în mod corect a constatat că nu a fost îndeplinită procedura concilierii, potrivit art. 720 ind. 1 C.pr.civ, prevederi aplicabile la momentul introducerii acțiunii. Apreciază că în mod obiectiv a constatat că dreptul la acțiune în ceea ce privește viciile ascunse este prescris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 06.09.2012 cu numărul_, reclamantul Binică Ș. a chemat în judecată pe pârâta A. D. S.A., solicitând instanței aducerea consumului autoturismului achiziționat de la pârâtă la valoarea menționată în fișa tehnică, rambursarea valorică a combustibilului consumat peste cel indicat, iar în subsidiar, compensarea consumului calculat în plus în funcție de numărul de kilometri prevăzuți drept condiție de garanție pe durata de viața a autoturismului prevăzută de producător.
În fapt, a arătat că este nemulțumit de consumul exagerat de combustibil al autoturismului marca D. Sandero Laureate 1.4 cumpărat la data de 12.06.2010 față de consumul declarat în fișa tehnică de care a ținut cont la cumpărare, cum ar fi, de exemplu, consumul extraurban dat de 5,4 l/100 km, departe de cel real de 7,9-8 l/100 km.
Totodată, reclamantul a solicitat daune morale și cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1336 al. 1 și 2, art. 1341alin. 4, 1354 și 1355 din cod civil și art. 71 alin. 1 C.comercial.
La data de 08.11.2012, reclamantul a depus cerere precizatoare, învederând că solicită obligarea pârâtei să seteze calculatorul responsabil de realizarea amestecului de carburant așa încât să se realizeze consumul de carburant dat în fișa tehnică de 5,4 l/100 km în extraurban; reclamantul a evaluat consumul în plus la suma de 280 lei, iar daunele morale le-a evaluat la suma de 500 lei.
La data de 28.11.2012, pârâta, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
În motivare, a susținut că sediul său se află în ., iar față de dispozițiile art. 5 și art. 7 coroborate cu art. 1584 și urm. din C.proc.civ., competentă să judece prezenta acțiune este Judecătoria Pitești. Mai mult, în contractul încheiat cu reclamantul s-a prevăzut că diferendele și litigiile care vor apărea pe parcursul derulării acestuia, vor fi judecate de instanțele judecătorești de la sediul social al S.C. A. D. S.A.
Totodată, pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția prematurității acțiunii, pentru lipsa concilierii prealabile, iar pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că, la data de 16.06.2010 reclamantul a achiziționat un autoturism marca D. Sandero Laureate 1.4 și că, de la această dată, autovehiculul a făcut obiectul a două revizii, constatându-se că acesta corespunde prescripțiilor tehnice.
La data de 16.03.2012, reclamantul a sesizat unitatea service D. AUTO M.’S G., reclamând un consum mai mare de carburant, însă, în urma testelor și a verificărilor, cele sesizate nu s-au confirmat. Cu toate acestea, s-a observat faptul că autoturismul avea montat un portbagaj artizanal de mari dimensiuni, neomologat, cu posibile urme de utilizare intensă, ceea ce ar fi putut duce la creșterea consumului de combustibil.
A susținut pârâta că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale pentru vicii ascunse, acțiunea fiind vădit neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil, ale Codului de procedură civilă, Decretul nr. 167/1958 și Legea nr. 146/1997.
Asupra excepției necompetenței teritoriale invocată de pârâtă, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 1 din C.proc.civ., cererea îndreptată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța se la sediul său principal.
Prin sentința civilă nr. 2289/18.02.2013 a fost declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești cu motivarea că având în vedere obiectul acțiunii, obligație de a face și pretenții, instanța a constatat că este vorba, în cauză, despre o necompetență teritorială de ordine privată, care poate fi invocată, conform art. 1591 alin. 3 C.proc.civ., numai de către pârât prin întâmpinare, iar când întâmpinarea nu este obligatorie, la prima zi de înfățișare.
Prin sentința civilă nr.8322/17.10.2013 Judecătoria Pitești a admis excepția inadmisibilității și a prescripției dreptului la acțiune și pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantul B. Ș., în contradictoriu cu pârâta . .
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, sediul principal al pârâtei este în localitatea Mioveni, județul Argeș, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pitești.
După . Judecătoriei Pitești a fost invocata de către pârâta excepția inadmisibilității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune pe motiv că, de la data predării autoturismului – 16.06.2010 și până la dat chemării în judecata – 06.09.2012 a trecut un interval de timp mai mare de 1 an, chiar mai mare – de 2 ani, motiv pentru care sunt aplicabile prevederile art. 11 ind. 6 din Decretul nr. 167/1958.
Pe de altă parte a fost invocata excepția inadmisibilității având în vedere faptul că cererea a fost prematur introdusă în sensul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe conform art. 721 ind. 1 C.pr.civ.
Având în vedere excepțiile invocate instanța a observat că de la data predării către reclamant a autoturismului – 16.06.2010 și până la data chemării în judecata – 06.09.2012 a trecut un interval mai mare de timp decât cel prevăzut de art. 11 ind. 6 din Decretul nr. 167/1958 și de asemenea, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererea a fost prematur formulată în sensul că, nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe conform prevederilor art 720 C.pr.civ. alin 2, 3, 4 și 5, motiv pentru care instanța a admis excepția inadmisibilității și a prescripției dreptului la acțiune și pe fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul .
În motivarea recursului ,recurentul a arătat faptul că la termenul de judecată din data de 10.10.2013 nu a fost făcut referatul cauzei și nu i s-a acordat cuvântul Instanța a admis excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiunea contrar prevederilor art. 1707 alin.1,2,3, art.1708 alin.1 și 1718 NCod Civ
De asemenea, instanța de judecată nu a comunicat că se va amâna pronunțarea pentru data de 17.10.2013.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept și a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei conform ordinului de plată depus la fila 22.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile codului de procedură civilă și pe prevederile Decretului nr. 167/1958 .
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu în virtutea disp.art. 304 ind.1 C.pr.civ. tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :
Recurentul a invocat în motivarea recursului atât nerespectarea dispozițiilor procedurale civile, cât și greșita admitere a excepțiilor inadmisibilității cererii și prescripției dreptului material la acțiune.
Sub aspectul modului în care s-au desfășurat dezbaterile la termenul de judecată din data de 10.10.2013, din practicaua încheierii de ședință de la acest termen de judecată aflată la fila 10 a dosarului de fond, rezultă că s-a procedat la prezentarea cauzei de către grefierul de ședință, contrar celor susținute de recurent . De asemenea, potrivit acestei încheieri, recurentul a lipsit la acest termen de judecată, nerăspunzând la apelul efectuat în cauză decât avocat M. M. pentru intimata – pârâtă
Simpla susținere a recurentului privind neconcordanța celor consemnate cu realitatea faptică, în sensul că a fost prezent și nu s-ar fi efectuat referatul cauzei nu este de natură a dovedi contrariul mențiunilor din încheierea de ședință, care face dovada aspectelor consemnate până la înscrierea în fals . Recurentul a nu a făcut dovada urmării vreunei astfel de proceduri, astfel că, din acest punct de vedere, critica este neîntemeiată .
În ceea ce privește greșita admitere a excepțiilor inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a reținut faptul că nu a fost urmată procedura prealabilă a concilierii prev. de art.720 alin. 2,3,4 și 5 C.pr.civ. și nu au fost respectate disp. art.11 indice 6 din Decretul nr.167/1958.
Recurentul a achiziționat de la intimată un autoturism D. Sandero Laureate în luna iunie 2010. Raportat la data încheierii acestui contract și la cea a intrării în vigoare a Noului Cod Civil, respectiv 01.10.2011, în virtutea dispozițiilor art.102 din legea nr. 71/2011, conform cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, dispozițiile civile aplicabile cauzei de față sunt cele cuprinse în vechiul cod civil.
Pe calea acțiunii deduse judecății ,recurentul este nemulțumit de consumul de combustibil al autoturismului cumpărat de la intimată, care nu ar fi corespunzător celor menționate în fișa tehnică, întemeindu-și cererea potrivit mențiunilor din recurs pe disp.art. 1707 ,1708 și a718 din Noul Cod Civil, invocând garanția conta viciilor lucrului vândut.
În considerarea precizărilor mai sus efectuate referitoare la legea civilă aplicabilă prezentului litigiu ,acțiunea recurentului este întemeiată pe disp.art. 1352 C.civ . vechi
Pentru acest gen de acțiune având la bază obligația de garanție a vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, disp.art. 11 alin. din Decretul nr.167/1958- prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tîrziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării, instituie un termen special de prescripție a dreptului material la acțiune .Acest termen este aplicabil și cauzei de față ,guvernată de dispozițiile vechiului Cod Civil. De la predarea autoturismului,în luna iunie 2010 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată,06.09.2012 a trecut mai mult de un an.
Ca atare, în mod corect a fost reținută de instanța de fond excepția prescripției dreptului material la acțiune . Prima instanță, deși a admis și excepția inadmisibilității cererii a trecut de fapt peste efectele acestei excepții în sensul că a apreciat că acțiunea este admisibilă ,dar este prescrisă pentru nerespectarea termenului de prescripție extinctivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ.,tribunalul va respinge recursul ca fiind nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8322/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul civil nr._ , intimată fiind pârâta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. S.I.T.
Tehn D.T./ 2 ex
02.07.2014
| ← Cereri. Sentința nr. 439/2014. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 404/2014.... → |
|---|
