Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1401/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1401/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 11/216/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1401/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător N. S.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta S.C. A. F. S.R.L. PRIN REPREZENTAT LEGAL R. G.-V. împotriva sentinței civile nr. 141/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. G., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. M. M. pentru recurenta pârâtă și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimatul pârât depune la dosar concluzii scrise, arătând că aceeași cauză s-a judecat în alte trei dosare, invocând autoritatea de lucru judecat, hotărârile judecătorești fiind depuse împreună cu întâmpinarea.
Apărătorul recurentei reclamante și intimatul pârât, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului S.C. A. F. S.R.L. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și să se dispună rezoluțiunea contractului intitulat – declarație angajament, încheiat între părți la 02.08.2007, obligarea pârâtului la restituirea autoturismului marca Wolkswagen, care a făcut obiectul înțelegerii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru. În susținerea recursului arată că situația dintre părți este blocată în prezent, in sensul că reclamanta este proprietara unui autoturism pentru care a făcut efortul să achite diferența de preț pe care pârâtul se obligase să o achite însă nu a achitat-o, de 5500 euro, acesta apreciind că avansul achitat la încheierea actului trebuia restituit. Arată că reclamanta are un autovehicul înscris la primăria, pentru care plătește taxe și impozite, iar pârâtul deține autovehiculul de care nu se poate folosi, pentru că reclamanta nu are cum să-i facă actul de vânzare cumpărare în condițiile în care pârâtul nu și-a respectat obligațiile pe care și le-a asumat . Arată că instanța trebuia să dea dovadă de rol activ, să vadă raporturile juridice dintre părți și să dea o soluție pentru rezolvarea acestui litigiu. Arată că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât societatea recurentă reclamantă a fost nevoită să facă o altă acțiune, solicitând desființarea actului încheiat și obligarea pârâtului să-i restituie autovehiculul, dacă refuză să dea acea diferență de preț. Solicită analizarea cauzei sub toate aspectele și să se constate că instanța de fond nu a soluționat în mod legal acțiunea, pronunțând o sentință lipsită de temei legal. Mai arată că din raportul de expertiză rezultă că în temeiul contractului nu s-a achitat suma de 22.178 lei, din care debitul principal este de 17.727 lei. Învederează că dacă reclamanta nu ar fi achitat suma de 17.727 lei, daunele ar fi fost mult mai mari, in sensul că se calculau in continuare penalități. Arată că reclamanta a acționat cu bună credință pentru că a încheiat contractul de leasing și nu poate fi reținută vreo culpă in sarcina reclamantei . Învederează că din probe rezultă culpa pârâtului care nu a plătit până la capăt ratele, astfel din vina acestuia contractul trebuie desființat. Arată că neînțelegerea a rezultat din faptul că pârâtul a înțeles că suma de 5500 euro, plătită cu titlu de avans, trebuie să-i fie dată înapoi la terminarea contractului. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Intimatul pârât B. G. depune la dosar copia sentinței civile nr. 1447/2011, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ . Referitor la contractul încheiat cu societatea arată că acesta cuprindea suma totală, valoarea fiind stabilită în anexa II, de 16.000 euro, pe care a achitat-o cu un avans de 5500 euro ( in anul 2011) după care a urmat să plătească ratele. Învederează că în anul 2010, in luna decembrie, societatea de leasing a făcut adresă către recurenta reclamantă în vederea rezilierii contractului, suma pretinsă pentru reziliere fiind de 10.000 lei, sumă ce reprezenta sume neachitate la timp de societatea respectivă. În data de 22 aprilie societatea avea o întârziere de 120 de zile. Învederează că potrivit raportului de expertiză s-a stabilit că avansul dat reprezentă parte integrală din valoarea totală a bunului. Arată că și-a îndeplinit obligațiile și solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr.141/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. A. F. S.R.L., prin reprezentant legal, cu sediul în ., numărul 37, județul Argeș, împotriva pârâtului B. G., domiciliat în . Vernești, județul Argeș.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul B. G. împotriva reclamantei S.C. A. F. S.R.L.
S-au compensat între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ /04 ianuarie 2013, reclamanta . B. – prin reprezentanții săi legali l-a chemat în judecată pe pârâtul B. G., solicitând următoarele:
- rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare denumit declarație-angajament autentificată de BNP G. A. sub nr. 2831/02 august 2007;
- restituirea autovehiculului marca Volkswagen, tipul 2 KN CADDY cu număr de identificare WV1ZZZ2KZ7X058010, cu număr de omologare; BFI2I300IIUB6E3, de culoare alb ( evaluat provizoriu la suma de 10.00 lei);
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a încheiat cu . contractul de leasing financiar nr._/A/29 ianuarie 2007 având ca obiect autovehiculul menționat mai sus. La data de 08 februarie 2007 reclamanta a semnat împreună cu pârâtul o ,,declarație-angajament” autentificată de notarul public, unde s-au prevăzut două obligații corelative:
- obligația pârâtului de a achita suma de 5.500 EUR și toate ratele, dobânzile și taxele rezultate din contractul de leasing;
- obligația reclamantei de a vinde autovehiculul la momentul achitării tuturor ratelor scadente, a dobânzilor și a taxelor rezultate din contractul de leasing.
La aceeași dată autovehiculul a fost lăsat în posesia pârâtului, aflându-se astfel și în prezent. De vreme ce până acum pârâtul nu și-a îndeplinit obligația, acesta având să-i achite reclamantei suma de_, 07 lei, se impune rezoluțiunea antecontractului și restituirea autovehiculului de către B. G.. Dacă acesta din urmă achită toate facturile emise de societatea de leasing, reclamanta a fost de acord să-i transfere acestuia dreptul de proprietate asupra autovehiculului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1020 -1021 C.civ. de la 1864.
Reclamanta a depus la dosar: contractul de leasing financiar_/ A/29 ianuarie 2007, declarație-angajament în litigiu, o declarație autentificată dată de numiții B. G. și R. V., procesul-verbal de predare-primire autovehicul, adresa nr._/09 martie 2012 a societății de leasing, situație detaliată pentru calculul penalităților, fișa cont din care rezultă plățile făcute de pârât către reclamantă, facturile emise către reclamantă de societatea de leasing, situație întocmită de reclamantă din care rezultă facturile emise de societatea de leasing, plățile făcute de reclamantă către aceasta și plățile făcute de pârât către reclamantă.
Judecătorul căruia i-a fost repartizat aleatoriu inițial dosarul de față a declarat că se abține, iar prin încheierea de ședință din 05 februarie 2013 a instanței i s-a admis cererea de abținere și cauza a fost repartizată aleatoriu la completul ce pronunță această hotărâre.
Pârâtul a formulat o întâmpinare și cerere reconvențională prin același înscris (f. 162-163), solicitând, pe cale reconvențională, următoarele:
- obligarea reclamantei la plata sumei de 5.500 euro, adică 23.650 lei sumă pe care pârâtul a achitat-o reclamantei, prin reprezentant, la data de 02 august 2007, conform declarației-angajament semnată de părți și autentificată de BNP G. A. sub nr.1831/2007;
- să fie obligată reclamanta, prin reprezentant legal, să înscrie autoutilitara în litigiu pe numele pârâtului, deoarece a achitat contravaloarea ratelor de leasing, conform contractului preluat, sau dacă aceasta refuză, instanța să-i încuviințeze pârâtului să înscrie autoutilitara pe cheltuiala reclamantei-pârâte;
- obligarea reclamantei –pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că pârâtul a achitat acel avans de 5.500 EUR către reclamantă ( 23.650 lei), iar aceasta nu i-a vândut autovehiculul la finalul contractului de leasing. Se impune și înmatricularea autovehiculului pe numele pârâtului de către reclamantă ori, în caz de refuz, pârâtul să fie autorizat să facă această operațiune pe cheltuiala reclamantei.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a arătat că declarația a cărei rezoluțiune se cere nu poate fi desființată din cauză că nu s-au îndeplinit cele două obligații corelative. Acea declarație nu este un contract sinalagmatic și oricum pârâtul s-a achitat de obligațiile asumate, plătindu-i reclamantei întreaga valoare a autovehiculului, iar aceasta nu i-a transmis dreptul de proprietate asupra acestui bun, conform înțelegerii. Cu privire la restituirea autovehiculului către reclamantă, pârâtul a arătat că această restituire se poare face decât atunci când societatea proprietară a bunului îi restituie suma de 5.500 EUR plus încă 10.500 EUR, reprezentând avansul și ratele achitate ulterior, conform contractului de leasing, în total 65.342 lei.
Pârâtul a depus la dosar: actul de identitate, sentința civilă nr. 200/01 iunie 2012 a Judecătoriei Curtea de Argeș, decizia civilă nr. 185/R-C/26 octombrie 2012 a Tribunalului Specializat Argeș, o declarația de reziliere unilaterală a contractului de leasing de către societatea de leasing transmisă către reclamantă, mai multe instrumente de plată a unor sume de bani în contul lui R. V. ( administratorul reclamantei) de către pârât.
B. G. a invocat și excepția insuficientei timbrări a acțiunii reclamantei, arătând că autovehiculul în litigiu are o valoare mult mai mare decât 10.000 lei cât a apreciat . .
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtului, solicitând respingerea acesteia. S-a recunoscut că pârâtul a plătit acel avans de 5.500 EUR la data de 09 noiembrie 2007, însă nu a plătit și ratele ulterioare, dobânzile și alte costuri, așa cum le-a stabilit societatea de leasing. Reclamanta a achitat toate facturile emise de societatea de leasing, din care a scăzut toate plățile făcute de pârât, rezultând că acesta din urmă mai are de plată 22.195,07 lei, motiv pentru care nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra autovehiculului. Referitor la restituirea sumelor de bani solicitate de pârât, reclamanta a susținut că acest lucru nu este posibil, deoarece până acum B. G. a folosit autovehiculul și acele sume plătite de el reprezintă contravaloarea acestei folosințe. Cu privire la insuficienta timbrare a cererii sale, reclamanta a precizat că instanța i-a pus în vedere un cuantum al acestei taxe, pe care l-a achitat, iar mașina este veche de peste 6 ani și a fost utilizată des, pierzându-și astfel din valoarea menționată în contractul de leasing. Acea declarație-angajament, prin natura obligațiilor asumate de părți, are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, deci poate fi desființată.
Reclamanta a invocat și ea excepția de netimbrare a cererii reconvenționale, solicitând, în principal, anularea acesteia ca netimbrată.
Prin încheierea de ședință din data de 14 mai 2013 i s-a admis cererea pârâtului de acordare a ajutorului public judiciar în sumă de 1.338 lei reprezentând diferența de taxă judiciară de timbru, dispunându-se plata eșalonată a acestei sume (f. 238-239), astfel că excepția de netimbrare a cererii reconvenționale a rămas fără obiect.
În cursul judecății s-a luat un interogatoriu reclamantei de către pârât (f. 265-266) și s-a efectuat o expertiză contabilă de către expertul D. I., expertiză care a fost și ulterior completată ( f. 259-263 și 331- 345).
Deși reclamanta a făcut vorbire în cererile sale depuse până la încuviințarea probelor și de o expertiză tehnică auto, care să stabilească valoarea actuală a autoturismului în litigiu, la termenul la care s-au discutat admisibilitatea și utilitatea probelor, respectiv la 21 mai 2013, ea nu a mai solicitat o expertiză tehnică auto, ci doar probele cu înscrisuri și expertiza contabilă (f.241).
Excepția insuficientei timbrări a cererii introductive este neîntemeiată. Pârâtul a invocat această excepție prin întâmpinare, susținând că autovehiculul în litigiu are o valoare mult mai mare decât cea apreciată de reclamantă pentru timbraj, așa cum rezultă din contractul de leasing.
Potrivit legii, o acțiune evaluabilă în bani se timbrează la valoarea stabilită de către reclamantă, iar dacă această valoare este contestată de pârât, trebuie să se facă dovezi suplimentare. Pârâtul nu a propus astfel de dovezi și nici măcar nu și-a mai susținut în continuare această excepție, în dezbateri, iar instanța, din oficiu, nu apreciază valoarea respectivă ca fiind derizorie.
Valoarea unui bun ce face obiectul unei cereri de chemare în judecată cu caracter patrimonial nu este dată de suma menționată în urmă cu 6 ani în contractul de achiziție a acelui bun, ci de valoarea lui actuală. Se are în vedere în acest sens faptul că de la momentul achiziției bunului și până în prezent, acesta s-a uzat într-o anumită proporție, nu mai este nou, iar cererea și oferta de pe piața de resort sunt și ele într-un declin, raportat la criza economică mondială.
Și excepția de netimbrare a cererii reconvenționale nu mai poate fi acum primită, deoarece pârâtului i s-a admis cererea de ajutor public judiciar și deci această excepție nu mai are obiect, câtă vreme lui B. G. i s-a eșalonat plata diferenței de taxă judiciară de timbru în mai multe rate lunare.
Astfel, în baza art. 137 C.pr.civ. de la 1865, aplicabil în speță, instanța a respins ca neîntemeiată excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și ca rămasă fără obiect excepția de netimbrare a cererii reconvenționale.
La data de 29 ianuarie 2007, între reclamanta . – în calitate de utilizator și TBI Leasing Financiar IFN SA București – în calitate de finanțator s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._ A, obiectul contractului fiind finanțarea în sistem de leasing, de către finanțator, a achiziționării, de către utilizator, a unui autovehicul marca VOLKSWAGEN TIP 2 KN Caddy, de culoare alb.
Conform clauzelor contractului, valoarea obiectului acestuia era de 19.077,44 EUR, ce trebuia achitată de utilizator în 48 de rate lunare egale, de către 313, 86 EUR.
Prin ,,declarația-angajament” autentificată sub nr. 2831/02 august 2007 de către BNP G. A., pârâtul B. G. s-a obligat să plătească ratele scadente, dobânzile, penalitățile și alte taxe ce decurg din contractul de leasing menționat, începând cu rata a 6-a, respectiv din luna august 2007, sume cuprinse în anexa 2 a contractului, având ca ultima rată de rambursare dată de 01 februarie 2011. Totodată, pârâtul s-a obligat să-i achite reclamantei suma de 5.500 EUR, până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acelui autovehicul înmatriculat sub nr._, iar asociații reclamantei – R. V. și R. R. M. – s-au obligat să-i vândă pârâtului acest vehicul după achitarea tuturor ratelor scadente și a taxelor stipulate în contractul de leasing.
La data de 9 noiembrie 2007 R. V. – în calitate de asociat al . a dat o declarație autentificată sub nr. 4325 de către BNP G. A., prin care a arătat că a primit de la B. G. suma de 5.500 EUR, echivalentul sumei de 18.370 lei, ce reprezintă avansul stabilit pentru cumpărarea autovehiculului conform declarației-angajament din 02 august 2007.
În prezent, reclamanta susține că pârâtul nu i-a achitat în totalitate ratele scadente și de aceea nu-i poate transfera dreptul de proprietate asupra mașinii, iar pârâtul susține că și-a achitat toate ratele la termen și reclamanta ar fi întârziat unele plății către societatea de leasing.
Acel înscris intitulat ,,declarație - angajament” autentificat la 02 august 2007 are valoarea unui contract sinalagmatic încheiat între părți, deoarece reclamanta s-a obligat să vândă autovehiculul și pârâtul să-l cumpere, acesta urmând să plătească eșalonat prețul vânzării.
Rezoluțiunea unui contract poate fi cerută de către reclamantă, conform art. 1020-1021.C.civ. de la 1864, aplicabil în speță, dacă cealaltă parte nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate și nu se poate opune excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale și din partea reclamantei.
De remarcat nici ca reclamanta are opțiune în formularea unei acțiuni pentru obligarea pârâtului la plata prețului și acțiunea în rezoluțiune.
O astfel de primă acțiune a fost formulată de . și a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, unde, prin sentința comercială nr. 200/01 iunie 2012, a fost respinsă această acțiune ca nefondată (f. 167-173). Reclamanta ceruse în acel dosar tocmai obligarea pârâtului la plata prețului autovehiculului în litigiu, așa cum acesta a fost stabilit prin contractul de leasing financiar.
Pe de altă parte, expertul contabil D. I. a stabilit în lucrarea întocmită în cauza de față că ratele de leasing nu s-au plătit toate la termen, atât din vina pârâtului B. G. cât și din vina reclamantei ( f. 334-răspunsul la obiectivul 4), astfel că societatea comercială nu poate susține că este doar vina pârâtului în neplata acelor rate lunare.
Este evident că pârâtul a achitat avansul de 5.500 EUR, precum și suma de 56.655,90 lei din ratele lunare ulterioare, mai râmnind în prezent de achitat din toată valoarea contractului de leasing doar 22.178,07 lei, așa cum a stabilit expertul contabil (f. 259-261).
Însă neplata la termen a ratelor și perceperea de penalități de întârziere nu sunt imputabile doar pârâtului, ci și reclamantei, care nu a achitat nici aceasta la termen unele rate către societatea de leasing, având în vedere că pârâtul plătea sumele lunare în contul administratorului reclamantei și acesta le vira la societatea de leasing.
Pe de altă parte, reclamanta se contrazice în solicitările sale, de vreme ce prin acțiunea principală cere rezoluțiunea contractului, dar în același timp arată ulterior, după formularea cererii reconvenționale, că ea nu poate restitui sumele achitate de pârât până acum, deoarece acesta a folosit autovehiculul. Acest lucru este caracteristic sancțiunii rezilierii unui contract cu executare succesivă, ceea ce reclamanta nu a solicitat. Rezoluțiunea presupune desființarea contractului cu efect retroactiv și deci restituirea prestațiilor efectuate de fiecare dintre părți, ceea ce contrazice solicitarea reclamantei din acțiunea principală.
Astfel, nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se pronunța rezoluțiunea acelui antecontract de vânzare-cumpărare, cu consecința restituirii autovehiculului de către pârât.
De asemenea, nici pârâtul nu poate cere restituirea doar a acelui avans de 5.500 EUR, câtă vreme nu s-a desființat acel antecontract și nu s-a stabilit că este doar vina reclamantei în derularea raporturilor contractuale. În acea ,,declarație-angajament” din 02 august 2007 nu s-a stabilit ce se întâmplă în situația în care părțile nu-și respectă obligațiile reciproce și nici alte clauze specifice de răspundere a părților, astfel încât nu se poate dispune, în mod izolat, doar restituirea acelui avans de preț.
Câtă vreme pârâtul nu a devenit proprietarul acelui autovehicul, neînchinându-se vreun contract de vânzare-cumpărare între părți, el nu poate cere că acel bun să fie înmatriculat pe numele său. Până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare este vorba despre doar un drept de creanță conferit de acel antecontract, reclamanta asumându-și doar o obligație de ,, a face” față de pârât, acesta din urmă având alte posibilități legale cu privire la acel autovehicul și la stabilirea dreptului de proprietate.
Instanța de față nu a fost învestită cu o cerere din partea pârâtului privind obligarea reclamantei să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la acel autovehicul sau de desființare a acelui antecontract. Pârâtul chiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă și prin solicitarea trecerii acelui autovehicul în proprietatea sa este clar ce urmărește ca acel antecontract să-și producă efectele pentru are s-a încheiat.
Cererea reconvențională este ambiguu formulată și are două capete distincte care fac imposibilă admiterea ei în totalitate. Astfel, dacă s-ar admite capătul cu privire la obligarea reclamantei să înmatriculeze autovehiculul pe numele lui B. G., nu se poate admite capătul unu cu privire la restituirea avansului de preț, deoarece acest avans intră în costul total al autovehiculului, cost ce trebuie suportat de pârât. Dacă s-ar admite capătul unu din cererea respectivă, trebuie să se dispună, mai întâi, o eventuală rezoluțiune parțială a acelei ,,declarații-angajament” ori să se constate că avansul plătit era nedatorat, ceea ce nu s-a solicitat de către pârât în cauză. Cererea reconvențională, deși a fost formulată de către avocat, nu a fost deloc motivată în drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. F. S.R.L, care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală (motive care se circumscriu prev.art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă), pentru că instanța a apreciat greșit că și reclamanta este vinovată de neplata la timp a ratelor și penalităților de întârziere.
Însă, din raportul de expertiză tehnică, răspunsul la obiectivele 1 și 3, rezultă că a rămas de achitat suma de 22.178,07 lei, iar pârâtul este cel care nu și-a îndeplinit obligația de a plăti în termen ratele și dobânzile aferente, începând cu cea de-a șasea rată.
În cauză, sunt întrunite condițiile prev.de lege pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare intitulat „declarație – angajament”.
În recurs, pârâtul B. G. a formulat întâmpinare (f.8-9), prin care solicită respingerea recursului pentru că sentința este temeinică și legală și pentru că recurenta reclamantă nu poate restitui sumele achitate de intimatul pârât, refuzând să-i transfere acestuia proprietatea. Intimatul pârât nu a folosit mașina, întrucât nu avea cartea de identitate a acestuia și nu a putut efectua revizia tehnică periodică.
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
Prin contractul de leasing financiar nr._/A/29.01.2007 (f.43-47), . SA, în calitate de finanțator și S.C. A. F. S.R.L, în calitate de utilizator, au convenit ca finanțatorul să procure utilizatorului bunul descris în anexa 1 la contract, urmând ca finanțatorul să transfere dreptul de folosință și posesie asupra bunului.
La data de 13.01.2011, s-a încheiat procesul verbal de predare primire a autoturismului Caddy Volkswagen, SS: WV1ZZZ2KZ7X058010, între finanțator și utilizator (f.11).
Între S.C. A. F. S.R.L și B. G. s-a încheiat „declarația – angajament” autentificată sub nr.2831/02.08.2007, prin care intimatul B. G. s-a obligat să plătească ratele scadente, dobânda și alte taxe aferente ce decurg din contractul de leasing financiar nr._/A/29.01.2007, începând cu rata a șasea, respectiv din luna aug.2007, sumă cuprinsă în anexa 2 la contract, ultima rată de rambursare fiind la 01.02.2011.
Intimatul B. G. s-a obligat să achite suma de 5.500 euro până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare asupra autoutilitarei.
Recurenta S.C. A. F. S.R.L, prin reprezentant, s-a obligat să vândă lui B. G. autoutilitara, după achitarea ratelor scadente, a dobânzilor și altor taxe aferente, conform contractului de leasing (f.9).
Prin declarația autentificată sub nr.4325/09.11.2007, R. Gh V., asociat al S.C. A. F. S.R.L a recunoscut că a primit suma de 5.500 euro, echivalentul sumei de 18.370 lei, cu titlu de avans (f.10).
În răspunsurile recurentei la interogatoriu (f.265 – 266), aceasta a recunoscut situația de fapt rezultată din actele analizate mai sus și s-a apărat susținând că intimatul pârât B. G. nu a achitat ratele, dobânzile și taxele aferente contractului de leasing.
Prin expertiza întocmită în cauză (f.259-263), astfel cum a fost completată (f.331-336), s-a stabilit că a rămas neachitată din contractul de leasing suma de 22.178,07 lei, din care debitul principal și dobânzile sunt în sumă de 17.727,15 lei iar penalitățile sunt în sumă de 4.450,92 lei.
Expertul a reținut că recurenta S.C. A. F. S.R.L a mai avut un alt grafic de rambursare a ratelor, care nu corespunde cu cel predat intimatului B. G. și că societatea recurentă este vinovată, prin reprezentantul său, că nu a achitat la timp ratele către firma de leasing.
Potrivit art.1020 Cod civil, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu-și îndeplinește angajamentul său.
Pentru a opera rezoluțiunea judiciară a antecontractului de vânzare cumpărare, „declarația – angajament” autentificată sub nr.2831/02.08.2007, trebuie întrunite următoarele condiții: 1. una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, total sau parțial, iar neexecutarea să vizeze obligații considerate esențiale la încheierea contractului; 2. neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; 3. debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prev.de lege.
Cu privire la primele două condiții, tribunalul reține că partea contractantă care nu și-a executat obligațiile este recurenta S.C. A. F. S.R.L, care, așa cum s-a arătat mai sus, nu a plătit la timp ratele, dobânzile și taxele datorate în temeiul contractului de leasing.
Neplata acestor rate la timp constituie un aspect esențial al antecontractului de vânzare cumpărare, în condițiile în care intimatul B. G. a avut din partea recurentei un alt grafic de rambursare a ratelor, pe care l-a respectat.
Societatea recurentă a fost pusă în întârziere prin cererea reconvențională formulată de intimat (f.162-163).
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art. 3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. F. S.R.L. PRIN REPREZENTAT LEGAL R. G.-V. împotriva sentinței civile nr. 141/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul B. G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2014.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, N. S. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
17.06.2014.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2657/2014. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1591/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
