Acţiune în declararea simulatiei. Hotărâre din 22-12-2014, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 6678/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2869/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA
Judecător I. P.
Judecător D. D. A.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat pârâta D. D. G. împotriva sentinței civile nr. 4556/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul F. A. și pârâții N. P. și N. A., având ca obiect acțiune în declararea simulatiei.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, pentru ca părțile să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 17.12.2014 și 22.12.2014.
TRIBUNALUL
Prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr._ reclamantul F. A. a solicitat să se constate că actul autentificat sub nr. 3024/30.12.2008 sub forma contractului de vânzare cumpărare este fictiv, deoarece nu s-a plătit niciun preț.
În motivarea acestui petit, reclamantul a învederat că la data de 30.12.2008 bunicii săi N. P. și N. A. A. i-au dat printr-un contract de vânzare-cumpărare fictiv garsoniera nr. 4 situată în Pitești, ., .. A menționat că prețul trecut în contract nu a fost niciodată plătit de cumpărători, cu atât mai mult cu cât la data respectivă niciunul dintre soți nu avea serviciu. În acest context, intenția bunicilor săi a fost de a-l gratifica pe reclamant în calitate de nepot de fiică oferindu-i această garsonieră. A menționat că nu s-a întocmit niciun contraînscris din care să rezulte voința reală a părților, și anume că bunicii săi au înțeles să îl gratifice pe el în calitate de nepot, tocmai datorită legăturii de rudenie dintre părți.
A subliniat că soții nu aveau de unde să facă rost de suma cu titlu de preț.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială.
La data de 07.08.2013 reclamantul a formulat precizare prin care a învederat că solicită în contradictoriu și cu numiții N. P. și N. A. A. să se constate că actul autentificat sub nr. 3024/30.12.2008 sub forma contractului de vânzare-cumpărare este fictiv, deoarece nu s-a plătit niciun preț. În realitate acest contract reprezintă o donație deghizată către reclamant, imobilul în cauză fiind primit cu titlu gratuit.
A mai învederat reclamantul că acest capăt de cerere se întemeiază pe o acțiune în simulație reglementată de art. 1289 și urm. C.civ. A apreciat că,contractul în cauză este unul fictiv pentru că în realitate prețul care reprezintă un element esențial al contractului nu s-a plătit. Vânzătorii, respectiv bunicii reclamantului, au intenționat să îl gratifice pe reclamant, cu ocazia căsătoriei, fără a avea în vedere să o gratifice și pe soția sa. De asemenea, a subliniat că au fost în imposibilitate morală de a încheia un contraînscris care să arate care a fost în realitate voința părților din contract, însă aceste aspecte au fost cunoscute de prietenii de familie și de bunicii săi, dar și de soția sa.
La data de 16.09.2013 pârâta D. D. a depus întâmpinare prin care a învederat că garsoniera a fost cumpărată cu bani proveniți de la părinții săi, iar pe timpul căsătoriei a avut loc de muncă spre deosebire de reclamant care nu a avut.
Prin încheierea din data de 10.03.2014 instanța a calificat acțiunea ca fiind acțiune în constatarea simulației, a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, formându-se un nou dosar cu nr._ .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială.
Reclamantul F. A. a depus la data de 12.05.2014 concluzii scrise, iar pârâta D. D. a depus concluzii scrise la 09.05.2014.
Prin sentința civilă nr. 4556/2014 Judecătoria Pitești a admis acțiunea precizată, formulată de reclamant, a declarat simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3024/30.12.2008 de BNP I. G., sub aspectul naturii acestui act juridic și sub aspectul dobânditorului bunului imobil ce a constituit obiectul actului.
A constatat că actul juridic autentificat sub nr. 3024/30.12.2008, având ca obiect apartamentul situat în Pitești, ., ., . de vânzare-cumpărare, încheiat între N. P. și N. A. A., pe de o parte, în calitate de vânzători, și F. A. și F. (D.) D. G., pe de altă parte, în calitate de cumpărători, constituie în realitate un contract de donație prin care donatorii N. P. și N. A. A. au donat apartamentul sus menționat donatarului F. A..
A obligat pârâta D. D. să plătească reclamantului F. A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3024/30.12.2008 pârâții N. P. și N. A. A. au vândut reclamantului F. A. și F. D. G. garsoniera nr. 4 din ., parter, situată în ., Pitești, jud. Argeș.
În convenția menționată, s-a arătat că pârâții N. P. și N. A. A. au primit în schimbul garsonierei înstrăinate, cu titlu de preț, suma de_ lei, însă din ansamblul probator administrat în cauză, reiese că vânzătorii nu au primit prețul în cuantumul menționat.
Pentru a reține o atare situație de fapt, instanța are în vedere susținerile la interogatoriu ale pârâților N. P. și N. A. A. (f. 10-11, 14,15), precum și declarațiile martorilor V. C. Ș. (f. 16), D. M. N. (f. 17).
De asemenea, instanța reține că martorii pârâtei D. D. au susținut că nu cunosc dacă cei doi soți au fost ajutați de tatăl pârâtei cu alte sume de bani în afara celor remiși pentru efectuarea îmbunătățirilor (f. 18), și nici dacă soții au cumpărat sau nu imobilul garsonieră. Mai mult decât atât, din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, instanța reține că reclamantul F. A. și D. D. la data dobândirii garsonierei, nu beneficiau de venit salarial, neavând loc de muncă și nici nu s-a făcut dovada că vreunul dintre aceștia au beneficiat de alte venituri din care să poată achita acest preț.
Deși o atare situație nu se constituie într-o probă aptă a demonstra inexistența prețului, ca element esențial al unui contract de vânzare-cumpărare, în coroborare cu celelalte probe administrate, ea poate reprezenta o prezumție care să vină în sensul celor afirmate de reclamant.
În aceste condiții, instanța reține că prețul menționat în contractul de vânzare cumpărare în realitate nu a fost plătit, iar intenția vânzătorilor N. P. și N. A. A. a fost de a-l gratifica pe nepotul lor, intenție de altfel exprimată cu mult timp în urmă, astfel cum reiese din interogatorii și declarațiile martorilor. În reținerea acestei concluzii este demn de menționat că părțile s-au căsătorit la data de 05.10.2008, iar la aproximativ două luni a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare sus menționat.
Astfel, este pertinentă ideea că bunicii reclamantului, pârâți în cauză, au intenționat să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu gratuit în favoarea reclamantului F. A., având în vedere că era la începutul întemeierii unei familii, cu atât mai mult cu cât probele administrate de pârâtă nu au reliefat nici măcar existența unor indicii plauzibile referitoare la capacitatea financiară a părților de a achita prețul sau la procurarea respectivei sume de bani din alte surse.
În ceea ce privește apărările pârâtei D. D. conform cărora lipsa contraînscrisului determină inexistența instituției simulației, instanța reține următoarele:
Simulația este operațiunea juridică ce presupune existența concomitentă a două contracte, unul public, aparent, iar altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților. Din probele administrate a rezultat că intenția transferului dreptului de proprietate a fost animus donandi în favoarea reclamantului, iar neîncheierea contraînscrisului s-a datorat unei imposibilități morale de preconstituire a acestuia, în speță relația de rudenie între reclamant și pârâții N. P. și N. A. A..
Mai mult decât atât, instanța nu poate reține apărarea potrivit cu care ar fi vorba de o nulitate absolută a contractului pentru lipsa prețului, din moment ce s-a probat elementul animus donandi. În cazul lipsei prețului, actul ar fi nul absolut, iar dreptul de proprietate asupra imobilului garsonieră ar reintra în patrimoniul vânzătorilor. Or nu aceasta este situația din speță din moment ce vânzătorii au avut intenția de scoate imobilul din patrimoniul lor și de a-l gratifica pe nepotul acestora.
Astfel, în cazul de față, astfel cum s-a reținut anterior, este vorba de o donație deghizată, fiind ascunsă însăși natura actului juridic (deghizare totală), esențial în reținerea existenței simulației în cazul de față fiind intenția pârâților N. P. și N. A. A., care de altfel au ales încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru a evita tensiunile care s-ar fi creat în raport cu nepoții copiilor dintr-o altă căsătorie a pârâtului N. P..
În lumina celor mai sus expuse, instanța constată că acțiunea precizată este întemeiată, motiv pentru care o va admite în consecință, va declara simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3024/30.12.2008 de BNP I. G., sub aspectul naturii acestui act juridic și sub aspectul dobânditorului bunului imobil ce a constituit obiectul actului și va constata că actul juridic autentificat sub nr. 3024/30.12.2008, având ca obiect apartamentul situat în Pitești, ., ., . de vânzare-cumpărare, încheiat între N. P. și N. A. A., pe de o parte, în calitate de vânzători, și F. A. și F. (D.) D. G., pe de altă parte, în calitate de cumpărători, constituie în realitate un contract de donație prin care donatorii N. P. și N. A. A. au donat apartamentul sus menționat donatarului F. A..
În baza art. 274 C.pr.civ. instanța va obliga pârâta D. D. să plătească reclamantului F. A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta arată că prima instanță în mod greșit a aplicat legea, a constatat existența unei donații deghizate prin simulație în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare nr._ prin care a dobândit împreună cu reclamantul F. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Pitești, ., ..
Mai arată pârâta că instanța de fond nu a cercetat existența anterioară sau concomitenta a pretinsului înscris act secret prin care părțile ar fi deghizat natura juridică a actului de vânzare – cumpărare procedând direct și în lipsa unui probatoriu concludent la stabilirea pretinsei voinței reale a părților.
Prin probele administrate în dosar nu s-a dovedit existența unui contraînscris pentru a putea vorbi de donație deghizată prin simulație, pe cale de consecință întrucât nu s-a putut proba ca imobilul a fost donat intimatului nu sunt aplicabile disp.art.31 lit.b din C.familiei, bunul dobândit în timpul căsătoriei de către pârâta și reclamant aplicându-i-se prezumția comunității de bunuri stipulate de art.30 alin.1 C.familiei.
Astfel în ceea ce privește proba deghizării se aplică regulile din materia simulației, deci părțile și succesorii lor universali o pot dovedi prin contraînscris, în prezenta speța nu există sau început sa dovada scrisă pentru a putea fi completată cu martori și prezumții, în prezenta speță, de asemenea nu există un început de dovada scrisa.
La data de 17.10.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 30.12.2008 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3024 în baza căruia pârâții N. P. și N. A. A. au vândut reclamantului F. A. și F. D. G. garsoniera nr. 4 din ., parter, situată în ., Pitești, jud. Argeș fiind menționat în acesta că pârâții-vânzători N. P. și N. A. A. au primit în schimbul garsonierei înstrăinate, cu titlu de preț, suma de_ lei.
Față de probatoriul administrat instanța de fond a ajuns la concluzia că vânzătorii nu au primit prețul în cuantumul menționat aspect dovedit cu susținerile la interogatoriu ale pârâților N. P. și N. A. A. precum și declarațiile tuturor martorilor propuși de părți coroborate cu împrejurarea că la data dobândirii garsonierei, nu beneficiau de venit salarial, neavând loc de muncă și nici nu s-a făcut dovada că vreunul dintre aceștia au beneficiat de alte venituri din care să poată achita acest preț.
Chiar dacă probele administrate ar releva faptul că nu s-a plătit prețul de către cei doi soți tribunalul consideră că în mod eronat s-a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile acțiunii în declararea simulației.
Simulația este o operațiunea juridică realizată prin disimularea voinței reale a părților, constând în încheierea și existența simultană, a două înțelegeri sau convenții: una aparentă sau publică, prin care se creează o situație juridică aparentă, contrară realității și alta secretă care dă naștere situației juridice reale dintre părți, anihilând sau modificând efectele produse în aparență în temeiul contractului public.
Contractul secret exprimă voința reală a părților și stabilește adevărata situație juridică născută între ele fiind numit și contra-înscris pentru că, în general se încheie în formă scrisă.
Contractul aparent public sau simulat are rolul de a disimula intenția reală a părților, cu scopul de a ascunde față de terți, prin crearea unei false aparențe, adevăratele raporturi juridice al căror izvor principal este și rămâne actul secret.
Acțiunea în simulație este acea acțiune prin care se cere instanței de judecată să constate existența și conținutul actului secret cu scopul de a înlătura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihilează sau maschează actul real.
În ceea ce privește proba simulației aceasta se face diferit, după cum actul secret este invocat de una dintre părțile contractante, de succesorii lor universali și cu titlu universal sau de către un terț, fie el terț absolut devenit interesat să probeze simulația fie creditor.
Între părțile contractante, proba simulației se face numai potrivit normelor de drept comun privitoare la dovada actelor juridice.
Terții propriu-ziși, pot dovedi existența și conținutul actului secret, atunci când introduc acțiunea în simulație prin orice mijloc de probă, deoarece, neparticipând la încheierea contractului, nu au avut posibilitatea să-și preconstituie un înscris doveditor al simulației.
În cauza de față părți ale contractului aparent public sunt pe de o parte pârâții N. P. și N. A. A. în calitate de „vânzători” iar pe de altă parte F. A. și F. D. G. în calitate de cumpărători.
Acțiunea în declararea simulației este formulată de intimatul-reclamant F. A. împotriva pârâților F. D. G., N. P. și N. A. A..
Așa cum s-a reținut și mai sus intimatul-reclamant F. A. are calitatea de „nepot de fiică” al pârâților N. P. și N. A. A., aceștia fiind bunicii săi.
De regulă atât în contractul public cât și în contractul secret sunt același părți.
În cauza de față intimatul-reclamant F. A. a invocat că prin actul secret s-a convenit gratificarea doar a sa și nu a recurentei-pârâte care la acel moment era soția sa.
Așadar conform acestei susțineri actul secret ar fi trebuit să se fi încheiat doar între intimatul-reclamant și bunici săi.
Din probele administrate nu se poate stabili cu certitudine dacă recurenta-pârâtă F. D. G. a avut cunoștință de existența actului secret și la ce moment, respectiv dacă a luat cunoștință de existența acestuia la momentul încheierii sale ori înainte sau cel mai târziu la momentul încheierii actului public. Nu se poate prezuma că aceasta nu a avut cunoștință de existența actului secret după încheierea actului public pentru că aceasta ar însemna că a încheiat actul de vânzare-cumpărare având convingerea că devine proprietar.
Pe de altă parte dacă a luat la cunoștință de existența actului secret la momentul încheierii sale ori înainte sau cel mai târziu la momentul încheierii actului public înseamnă că a accept o astfel de convenție iar faptul că a semnat contractul de vânzare-cumpărare ar releva că a făcut-o doar cu intenția de a sprijini în acest sens părțile din actul secret.
Cum în cauza nu s-a facut dovada existenței unui contraînscris care trebuie sa existe în mod necesar ca negotium, iar nu ca instrumentum rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile existenței simulației. În cazul în care nu exista contraînscrisul instrumentum, existenta celui în sens de negotium este o problema de probatoriu, iar nu o conditie pentru exercitarea actiunii în simulatie
Tribunalul constatată că intimatul-reclamant nu a facut dovada care-i revenea, conform art.1169 Cod Civil, în sensul existentei unei întelegeri privind gratificarea doar a sa cu imobilul garsonieră.
Din declarațiile tutoror martorilor audiați în fața instanței de fond nu rezultă cu certitudine existența intenției de a fi gratificat doar “nepotul” pârâțior respectiv a existenței unui act secret prin care s-a convenit ca pârâții N. P. și N. A. A. să-i doneze intimatului-reclamant imobilul-garsonieră. Niciunul din martori nu a asistat la astfel de discuții și nu a fost prezent la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare.
Declarația martorului V. C. Ș. care a relatat că” știu că în decembrie 2008 pârâții N. au dat nepotului acestora o garsonieră . Garsoniera fusese promisă de bunici nepotului iar vânzarea s-a făcut pentru ca în cazul încheierii unui contract de donație ar fi avut pretenții rudele pârâtei N... garsoniera .. s.a dorit să fie dată doar pârâtului F. .. iar nu și reclamantei” nu poate duce la altă concluzie în condițiile în care acest martor nu a fost prezent la încheierea actului de vânzare-cumpărare, nu a asistat la vreo discuție între părțile din prezenta cauză aceste date fiind cunoscute de martor în mod indirect, respectiv din cele relatate de intimatul-reclamant care este prieten „din copilărie cu pârâtul F..”
Pe de altă parte, dacă intenția reală ar fi fost gratificarea doar a intimatului-reclamant și nu a celor doi soți este greu de crezut că în astfel de condiții “bunici” și “nepotul” care aveau același interes și scop respectiv, ca doar nepotul să beneficieze de imobilul garsonieră ce anume îi împiedica să încheie un astfel de contraînscris prin care să facă dovada adevăratei lor convenții.
Dacă intenția “bunicilor” era doar de a-l gratifica pe “nepot” lipsește raționamentul pentru care în contractul de vânzare-cumpărare a fost trecută în calitate de cumpărător și recurenta-pârâtă, știut fiind faptul că un astfel de act putea fi încheiat doar de către unul din soți respectiv de către intimatul-reclamant.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții la plata către intimata Ș. L. a sumei de 995 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat pârâta D. D. G. împotriva sentinței civile nr. 4556/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul F. A. și pârâții N. P. și N. A..
Modifică sentința și respinge acțiunea.
Obligă recurenții la 995 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Decembrie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | Judecător, D. D. A. |
Grefier, F. G. |
Red. D.D.A
Dact. NE/ 4 ex
13.01.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2464/2014. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1228/2014.... → |
|---|
