Acţiune în constatare. Decizia nr. 2852/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2852/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 15317/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2852/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător S. I. Ț.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat in examinare, spre soluționare, recursul declarat de către pârâtul B. I. împotriva sentinței 3607/2014 pronunțata de Judecătoria Pitești, in dosarul nr._ intimat fiind reclamantul C. G. având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.07.2012 sub nr._ reclamantul C. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Brînza I., ca prin hotărârea ce va pronunța să constate existența unei servituți convenționale de trecere instituită prin înțelegerea din 15.02.2002 încheiata de părți, să dispună obligarea pârâtului la recunoașterea și respectarea acestei servituți ca și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de solutionarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la 15.02.2002 a încheiat cu pârâtul o înțelegere privind folosirea unui drum de acces având o lătime de 3 m și o lungime de 10 m proprietatea acestuia din urmă, achitând în schimbul folosintei o despăgubire în cuantum de 1.000.000 lei vechi, drum ce se află în com. Micești, .: N- B. D A., S-B. I. T., E- drum sătesc, V- Gârla Budeasa, cale de acces folosită de ambele familii pana în anul 2008 când pârâtul a început să amenințe cu tulburarea folosinței.
Pretinde reclamantul că nu are alta cale de acces și că înțelegerea dintre părți trebuie respectată, în nenumărate rânduri pârâtul procedând la blocarea accesului, astfel că a fost nevoit să facă diverse reclamații și sesizări pentru a se reveni la normal, fiind evidenta reaua-credință a pârâtului care înțelege să nu mai respecte servitutea, deși a fost despăgubit pentru folosința acesteia.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp art. 620 și urm C.Civ și art. 274 C.pr.civ.
Pârâtul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantului și că nu a fost de acord să lase drum de trecere prin gradina sa, formulând sesizare la poliția locală pentru tulburare de posesie.
A precizat pârâtul că în vecinătatea gospodăriei sale a avut o bucata de teren de la socrul său, permițându-i reclamantului să treacă la proprietatea sa în baza înțelegerii din 2002 însă acesta nu a respectat convenția și în 2009 a construit un podeț fara voia sa. În anul 2012 pârâtul a divorțat de soție astfel că nu a mai avut posibilitatea să lucreze terenul pe care îl primise zestre acesta fără acte, situație în care l-a anunțat că nu va mai permite accesul, ridicând un gard de ulucă pe care reclamantul însă l-a desființat. A precizat că, drumul de servitute se află pe lângă hotar și reclamantul are alte posibilități să iasă la calea publica fără a fi nevoie să treacă prin curtea sa.
În cauză au fost depuse înscrisuri, au fost audiați martorii B. A., B. I., B. I. și N. A. M. și s-a administrat proba cu interogatoriul părților și cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, lucrarea întocmită în acest sens de către expert D. D. V. fiind atașată la filele 118-126.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P., prin sentinta civilă nr. 3607/11.04.2014 a admis acțiunea formulată de reclamantul C. Georghel a constatat existența servituții de trecere instituită prin convenția părților, a obligat pârâtul să respecte servitutea de trecere instituită convențional între părți prin actul sub semnătură privată intitulat „ Înțelegere” încheiat la 15.02.2002, în favoarea fondului dominat aparținând reclamantului situat în comuna Micești, ., pe traseul și în configurația evidențiate cu contur de culoare albastră între reperele 1-4-10-9-1 pe planșa anexă nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expert D. D. V., aflată la fila nr. 123 a dosarului, terenul afectat de servitute având suprafața de 30 mp si a obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1293 lei.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că între reclamant și pârât s-a încheiat la 15.02.2002 un înscris sub semnătura privata denumit ,,înțelegere” prin care, cei doi au convenit asupra unei servituți de trecere în favoarea reclamantului, pe o suprafața drum de acces pe o lătime de 3 m și o lungime de 10 m de la reclamant, drum ce va fi folosit de amândoi și care se află în pct. Brânzari cu vecinii: N- B. D A., S-B. I. T., E- drum sătesc, V- Gârla Budeasa, pârâtul B. I. confirmând faptul că a primit de la reclamant suma de 1.000.000 lei (vechi).
La interogatoriul administrat pârâtul a recunoscut că a încheiat aceasta convenție, ca și faptul că începând din 2002 și pana la divorțul său nu au fost nici un fel de probleme în legătura cu folosirea drumului de acces și pârâtul folosind respectiva porțiune cu aceeași destinație întrucât avea un teren în zonă, de la socrul său pe care îl muncea. De asemenea a invocat faptul că reclamantul are altă ieșire la calea publică, confirmând și împrejurarea că a blocat trecerea pe acest drum prin ridicarea unui gard și punerea unor bușteni.
Martorii audiați în cauza au arătat prin depozițiile lor că într-adevăr reclamantul ajunge la calea publică trecând peste un pod construit peste gârlă după care, traversează terenul pârâtului ajungând la drumul sătesc. Au pus în evidența martorii faptul că aceasta situație durează de mai multă vreme și că nu au existat discuții pana în urmă cu aproximativ doi ani, servitutea fiind delimitată prin garduri laterale.
Transpunând actele prezentate de părți, expertul cauzei a identificat calea de acces stabilită prin convenția părților, pe planșa nr 1 la raport( f.122), individualizând cu contur de culoare roșie proprietatea reclamantului C. G. și cu contur de culoare albastra proprietatea pârâtului B. I., configurând și traseul servituții de trecere folosită de reclamant, prezentată în detaliu în planșa nr 2 la raportul de expertiză aflat la fila 123 a cauzei, rezultând ca afectată de aceasta servitute suprafața de 30 m reprezentând perimetrul delimitat de punctele 1-4-10-90-1, în continuarea podețului edificat peste gârla care este și el reprezentant în schiță.
Mai stabilește expertul că drumul de servitute este delimitat pe laturile lungi 1-4 și 10-9 cu garduri, iar la data efectuării expertizei accesul din drumul comunal pe acest teren nu era blocat spre proprietatea reclamantului atât la drumul comunal cat și la trecerea peste podeț. Concluzionează expertul că aceasta variantă de acces este cea mai economică și cel mai puțin păgubitoare pentru pârât, ca și faptul că reclamantul nu are în prezent o altă posibilitate de ieșire la calea publică.
Potrivit disp. art. 616 Cod civil
[ Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.], pentru protejarea servituții instituite de proprietarii fondului dominant și a celui aservit fiind reglementată de legiuitor acțiunea confesorie prin care titularul dreptului de servitute să apere acest drept și să fie înlăturate încălcările aduse normalei folosințe a acesteia, cum este cazul și în speță. Întreg probatoriul administrat a confirmat faptul că este vorba de o servitute de trecere constituită prin convenția părților, în litigiul de față contestându-se de către pârât chiar existența dreptului de servitute, fără ca susținerile acestuia să fie dovedit .
Coroborând ansamblul probelor cauzei, cu referire în mod special la concluziile raportului de expertiză D. D. V. rezultă că acțiunea este întemeiată, proprietatea reclamantului fiind un teren înfundat fără acces la calea publică, urmând a fi admisă în baza textului de lege enunțat, constatând existența servituții de trecere instituită prin convenția părților pe terenul apartinând pârâtului, legiuitorul prevăzând posibilitatea constituirii servituții de trecere prin titlu, iar proprietarul fondului aservit are principala obligație de a se abține de la orice act de natură a împiedica exercițiul dreptului de servitute.
Prin urmare a fost obligat pârâtul să respecte servitutea de trecere instituită convențional între părți prin actul sub semnătură privată intitulat „ Înțelegere” încheiat la 15.02.2002, în favoarea fondului dominat aparținând reclamantului situat în comuna Micești, ., pe traseul și în configurația evidențiate cu contur de culoare albastră între reperele 1-4-10-9-1 pe planșa anexă nr.2 la raportul de expertiză întocmit de expert D. D. V., aflată la fila nr. 123 a dosarului, terenul afectat de servitute având suprafața de 30 mp.
În temeiul disp art. 274 C.pr.civ. fiind în culpă procesuală a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1293 lei.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs pârâtul B. I. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
A arătat pârâtul după reluarea situatiei de fapt că instanta de fond a nesocotit dispozitiile legale care stipulează că toate drepturile reale principale se constituie sub sanctiunea nulitătii absolute numai prin act autentic iar înscrisul sub semnătură privată prin care s-a instituit drumul de trecere în folosul imobilului reclamantului nu este valabil sub aspectul formei. Art. 616 C. Civil are în vedere pentru instituirea servitutii de trecere o imposibilitate absolută de iesire la calea publică ceea ce nu este cazul în spetă întrucât reclamantul are iesire la calea publică pe o variantă costisitoare varianta de trecere pe terenul recurentului fiind mai economicoasă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si pe cale de consecintă respingerea actiunii .
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent si în raport de prevederile art. 304 ind.1 C. pr. civ. tribunalul constată că recursul acestuia este nefondat.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu claritate că între reclamant și pârât s-a încheiat la 15.02.2002 un înscris sub semnătura privata denumit ,,înțelegere” prin care, au convenit asupra unei servituți de trecere în favoarea reclamantului, pe o suprafața drum de acces pe o lătime de 3 m și o lungime de 10 m de la reclamant, drum ce va fi folosit de amândoi și care se află în pct. Brânzari cu vecinii: N- B. D A., S-B. I. T., E- drum sătesc, V- Gârla Budeasa, pârâtul B. I. confirmând în răspunsurile date în răspunsurile date la interogatoriul ce i-a fost administrat la data de 29.03.2013 aceast înscris recunoscând de asemenea că începând din 2002 și pana la divorțul său nu au fost nici un fel de probleme în legătura cu folosirea drumului de acces .- fila 43 dosar fond -.
Din declaratiile martorilor audiati în fata instantei de fond a rezultat că pentru a ajunge la calea publică reclamantul trece peste un pod construit peste gârlă după care, traversează terenul pârâtului si ajunge la drumul, de asemenea că situatia durează de multă vreme si între părti nu au existat discutii decât de curând, servitutea având 2 ml lătime si 4 m lungime, amenajată de reclamant care a cărat pietris având pe laterale gard – fila 45, martor B. I. – vărul primar al pârâtului recurent -, în acelasi sens fiind si declaratia martorului N. A. M. care a evidentiat că si pârâtul folosea acest drum si că între părti a existat o întelegere – fila 46 dosar fond -
În cauză a fost efectuată si o expertiză de specialitate de expert D. D. V. care a identificat terenul ce reprezintă calea de acces calea de acces stabilită de părti fiind întocmită o schită a terenului în care s-au evidentiat atât proprietatea reclamantului C. G. cât si proprietatea pârâtului B. I. .A stabilit acelasi expert că reclamantul nu are în prezent o altă posibilitate de ieșire la calea publică si că drumul de servitute este delimitat cu garduri, iar la data efectuării expertizei accesul din drumul comunal pe acest teren nu era blocat spre proprietatea reclamantului atât la drumul comunal cat și la trecerea peste podeț .
Tribunalul va retine în raport de actele dosarului si sustinerile părtilor privind încheierea conventiei de stabilire a servitutii de trecere că potrivit prevederilor art. 969 C. Civil Conventiile legale au putere de lege între părtile contractante . Ele se pot revoca prin consimtământul mutual sau din cauze autorizate de lege. Tot astfel, potrivit art. 970 alin.1 C. Civil Conventiile trebuie executate cu bună credintă.
Prin urmare, înscrisul sub semnătură privată reprezintă legea părtilor si are putere obligatorie între acestea astfel încât o parte nu poate refuza executarea propriilor obligatii decât dacă si cealaltă parte refuză să si le execute.
Sustinerea recurentului potrivit cu care terenul reclamantului nu este loc înfundat este infirmată de lucrarea de expertiză întocmită în cauză în care se mentionează la obiectivul nr. 6 că reclamantul si ceilalti proprietari din partea de vest a gârlei Budeasa nu au în prezent altă posibilitate de acces la drumul comunal decât această servitute de trecere si pe podetul construit în dreptul acesteia – fila 121 dosar fond.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate, retinând si prevederile art. 616 C. Civil, apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva sentinței 3607/2014 pronuntata de Judecătoria Pitești, in dosarul nr._ intimat fiind reclamantul C. G. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2014 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, S. I. Ț. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/2 ex/14.01.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2763/2014. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2464/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
