Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2464/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2464/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 1188/283/2009**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2464/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător A. D.
Grefier M. I.
S-a luat in examinare, spre soluționare în rejudecare, recursul declarat de către reclamanții G. D., S. V.-LENUȚICA - moș. def. G. M. precum și de pârâții D. I., D. I. împotriva sentinței 423/2011 pronunțată de Judecătoria P. in dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul ,având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014 când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.06.2009 pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ precizată, reclamanții G. I., G. M. și S. V. LENUȚICA au chemat în judecată pe pârâții D. I. și D. I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de 4,5 mp ,teren situat în P. ., stabilirea liniei de hotar, obligarea pârâților la desființarea barăcii metalice și a cotețului, obligarea pârâților a le permite finalizarea lucrărilor de izolație, reparație și văruire și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.276/1954 o suprafață de 624 mp, o casă, o magazie pe care ulterior au extins-o și au transformat-o în casa de locuit, o bucătărie, un coteț de păsări și un WC. Mai arată reclamanții că pe linia de hotar a existat un gard de lemn, desființat ulterior de pârâți. Pe suprafața de 4,5 mp teren din spatele casei dinspre . au edificat o baracă metalică, doi dintre stâlpii acesteia fiind montați pe terenul proprietatea reclamanților. Pârâții nu le-au permis finalizarea lucrărilor de consolidare, văruire și izolare, interzicându-le accesul pe terenul din spatele casei.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 423/21.03.2011, Judecătoria P. a respins capătul de cerere privind revendicarea ,a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 15-4-5-14-16-17-18 conform planului de situație anexat la raportul de expertiză, i-a obligat pe pârâți să desființeze construcția polată închisă, aflată în continuarea barăcii metalice și construcția coteț, astfel cum rezultă din anexa la raportul de expertiză întocmit de expert N. E. și să permită reclamanților accesul pentru finalizarea lucrărilor de izolație, reparație și văruire, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractele de vânzare cumpărare nr.356/26.04.1996 și 180/19.01.1974, pârâții au dobândit o suprafață totală de 340,68 mp iar suprafața care rezultă din planul de situație întocmit de ing.A. G. este de 341 mp.
A mai rezultat că hotarul este delimitat de punctele 15-4-5-14-16-17-18 având în vedere documentația cadastrală a reclamanților nr._/14.08.2009 documentație ce are număr cadastral provizoriu nr.3961 și carte funciară 3699.
S-a mai reținut din raportul de expertiză că spațiul existent între pereții construcțiilor este de 20 cm dinspre coteț și 23 cm dinspre baraca metalică extinsă. Baraca metalică a fost extinsă cu 1,15 m în anul 1996 către locuința reclamanților polata închisă fiind situată la o distanță de 23 cm față de peretele casei reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții G. I. și S. V. LENUȚICA cât și pârâții D. I. și D. I..
Prin cererea de apel, reclamanții G. I. și S. V. LENUȚICA, au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în parte în sensul admiterii capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de 4,5 mp situată în punctele cadastrale 5,14,16 și 13 de pe planul cadastral și stabilirii liniei de hotar pe marginea streșinii imobilelor construcții .
Au arătat acești apelanți că hotărârea se bazează pe reținerea unei situații de fapt greșite potrivit căreia suprafața de 4,5 mp nu s-ar afla în suprafața de teren deținută de intimați.Acest lucru se datorează faptului că raportul de expertiză specialitatea agricolă și completările la acesta sunt incomplete și deși s-au formulat obiecțiuni,în mod neîntemeiat ,instanța le-a respins.Expertul nu a identificat suprafața de teren revendicată și nu i-a stabilit valoarea de circulație.
Raportul de expertiză cuprinde concluzii eronate ,care sunt contrazise de alte probe existente la dosar.În acest sens,apelanții menționează că expertul a reținut că punctele 5 și 14 sunt situate la baza fundațiilor construcțiilor ce le aparțin și că linia de hotar este situată pe această porțiune la baza acestor fundații.Această concluzie este bazată pe o interpretare eronată a planurilor cadastrale și nu pe propria constatare a expertului.Întrucât în punctele 14,5 este o distanță de numai câțiva centimetri între marginea streșinii și zidul casei și din cauza scării mari folosite la realizarea planurilor cadastrale,în aceste puncte cadastrale,linia de hotar apare în planuri ca fiind identică cu zidul construcției apelanților.Însă,cărțile funciare și implicit planurile cadastrale au efecte de opozabilitate și nu sunt constitutive de drepturi.
Pârâții D. I. și D. I. au criticat sentința primei instanțe, în esență, pentru următoarele motive:
-în mod greșit s-a instituit obligația de a desființa polata aflată în continuarea barăcii și cotețul,în temeiul adresei nr._/29.11.2010 eliberată de Primăria orașului P. întrucât din cuprinsul acesteia nu rezultă dacă la momentul edificării construcțiilor respectivul regulament era în vigoare.Nici Ordinul nr. 536/1997 al M.S. nu era în vigoare la data edificării,respectiv extinderii construcțiilor,iar în coteț nu se cresc animale ,ci doar un număr redus de păsări.
-în mod neîntemeiat s-a reținut că nu ar fi permis intimaților-reclamanți să efectueze lucrările de izolații,reparații și văruire,nefinalizarea acestora fiind cauzată de modul defectuos în care s-au efectuat lucrările,de la extremități spre centru ,fapt ce a condus la îngustarea spațiului existent între zidul imobilului intimaților-reclamanți,pe latura de nord a locuinței și construcțiile aflate pe terenul ce le aparține.
-apelanții au achitat suma de 300 lei,reprezentând jumătate din costul expertizei în construcții,iar costul expertizei agricole a fost de 400 lei.
În consecință,apelanții -pârâți au solicitat admiterea apelului în sensul schimbării sentinței apelate, respingerii capătului de cerere privind desființarea polatei aflată în continuarea barăcii și a cotețului, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză, respingerii capătului de cerere referitor la solicitarea de a se permite accesul pentru efectuarea reparațiilor de izolație și a celui privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 650 lei.
Prin decizia civilă nr. 38 pronunțată la data de 14.02.2012,Tribunalul Dâmbovița a respins apelul declarat de reclamanți și a admis apelul declarat de pârâți.
Investită cu recursul declarat de reclamanți,Curtea de Apel Ploiești a dispus admiterea acestuia ,casarea deciziei civile nr. 38/14.02.2012 și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare.
În acest scop, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița,care a dispus trimiterea spre soluționare,ca urmare a admiterii cererii de strămutare,Tribunalului Argeș.Această instanță a pronunțat decizia civilă nr. 423/23.12.2013 prin care a admis apelul declarat de reclamanții G. I. și S. V. LENUȚICA împotriva sentinței civile nr.423/21.03.2011, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul_ și a respins apelul declarat de pârâții D. I. și D. I.,schimbând în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanți. Pe cale de consecință,i-a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 10 mp, identificată în schița Anexă la REP întocmit în apel de expert G. V.,a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 61-60-80-65 gard de beton, și în continuare din punctul 65 - babă gard - în punctul 35 și în continuare în punctul 21, până la punctul 19,i-a obligat pe pârâți să desființeze și cele două magazii din lemn fără fundație, alături de coteț și holul din cadru metalic ce depășește linia de hotar și să plătească suma de 2860 lei către apelantul reclamant G. I. și 200 lei către apelanta S. V. LENUȚICA, reprezentând cheltuieli de judecată,menținând în rest sentința.
Prin decizia civilă nr. 948 pronunțată la data de 13.05.2014,Curtea de Apel Pitești,admițând recursul declarat de pârâții D. I. și D. I. împotriva deciziei civile nr. 423/23.12.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș ,a dispus casarea acestei decizii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș,ca instanță de recurs.
Urmare a celor statuate de Curtea de Apel Pitești,cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. _ .
Analizând sentința recurată,prin prisma criticilor formulate,precum și din oficiu,potrivit art. 304 indice 1 C.pr.civ. ,tribunalul constată că recursurile sunt fondate ,pentru următoarele considerente:
Recurenții au investit Judecătoria P. cu o acțiune cuprinzând mai multe capete de cerere,concretizate în revendicarea unei suprafețe de teren,pe care le-ar fi ocupat-o pârâții stabilirea liniei de hotar care le delimitează proprietatea de cea a pârâților, obligarea pârâților la desființarea unor construcții care ar fi fost edificate pe terenul care le aparține și la a le permite accesul în vederea finalizării unor lucrări de izolație,reparare și văruire la imobilele cu destinația de locuință situate pe ..La termenul de judecată din data de 23.11.2009,această instanță a încuviințat probele cu înscrisuri,martori și expertize în specialitățile construcții și topografie.
În acest din urmă domeniu,a fost desemnat în cauză expertul G. C. care a depus raportul de expertiză la data de 30.04.2010 (filele 67-70 dosar inițial).Împotriva acestui raport recurenții-reclamanți au formulat obiecțiuni (filele 87-90),care au fost încuviințate de instanță,răspunsul la aceste obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 05.10.2010 (filele 112-113).Recurenții-reclamanți au formulat din nou obiecțiuni(filele121-124),susținând că nu a fost identificată corect suprafața revendicată și nu a fost stabilită valoarea de circulație,nu a fost stabilită linia de hotar reală ,nu au fost luate în considerare înscrisurile prezentate și semnele materiale existente la fața locului.
La termenul de judecată din data de 01.11.2010,Judecătoria P. a respins obiecțiunile formulate de recurenții-reclamanți,apreciind că expertul a răspuns la obiectivele stabilite,constatând că nu se poate stabili suprafața revendicată și nici valoarea de circulație deoarece în situația ambelor părți există deficit de teren.
Recurenții au criticat sentința primei instanțe de judecată tocmai pornind de la soluția pronunțată asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de expert G. C. refăcut,apreciind că ,luând în considerare acest raport de expertiză care nu lămurește aspecte esențiale în soluționarea unei acțiuni în revendicare,Judecătoria P. a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
În ceea ce privește acest motiv de recurs,tribunalul reține faptul că nici în raportul inițial de expertiză și nici în cel refăcut,expertul topograf G. C. nu a realizat o transpunere în teren a actelor de proprietate invocate de părți,limitându-se numai să afirme că în urma analizării Planului de situație întocmit de ing.A. G. pe care l-a atașat raportului de expertiză ,a constatat că acesta reflectă în mod fidel situația ambelor suprafețe de teren pentru care există litigiul.De asemenea,nici cu ocazia refacerii raportului de expertiză,expertul nu a depus schițe în care să fie materializate identificările efectuate la solicitarea instanței de judecată .
Analizând același raport de expertiză,tribunalul constată că din cuprinsul său nu rezultă unde este poziționată suprafața de teren revendicată de către recurenții-reclamanți,aceasta nefiind individualizată decât în mod generic cu referire la întinderea sa de 4,5 mp,fără a fi transpusă pe schiță,cu indicarea vecinătăților,spre a se putea concluziona dacă raportat la actele de proprietate,aceasta face parte din actele recurenților-reclamanți sau din cele ale recurenților –pârâți și mai departe a se verifica dacă eventual se poate reține o suprapunere de acte.Nici construcțiile pe care le dețin părțile nu au fost individualizate.Cum demersul juridic inițiat de recurenții-reclamanți tindea,în principal, la determinarea limitelor si întinderii proprietăților limitrofe si la delimitarea acestora prin semne vizibile, care să corespundă situației juridice exhibate prin titluri,în lipsa unei identificări precise a suprafețelor de teren pe care părțile le au înscrise în actele constitutive sau translative de proprietate pe care își întemeiază pretențiile sau apărările,nu se poate aprecia că raportul de expertiză întocmit de expert G. C. a fost lămuritor pentru justa soluționare a cauzei .Din acest motiv, întrucât soluția ce urma a fi data în spetă depindea, obligatoriu,de constatările expertului topograf,bazate pe identificările efectuate în urma transpunerii tuturor actelor de proprietate,cu evidențierea distinctă,în cazul recurenților-pârâți a fiecăruia dintre actele doveditoare ale dreptului de proprietate pe care aceștia le-au invocat în apărare și pentru că art. 305 C.pr.civ. interzice în recurs administrarea altor categorii de probă decât înscrisurile, ambele recursuri sunt întemeiate. În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expert G. V.,tribunalul are în vedere că proba cu expertiză finalizată prin acest raport a fost administrată în cadrul judecății în apel ,cale de atac inexistentă în prezentul proces conform celor stabilite de Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 948/13.05.2014.Prin urmare,în soluționarea căii de atac a recursului,instanța de recurs nu se poate referi la această lucrare de expertiză,analiza sentinței recurate impunându-se a fi efectuată numai raportat la motivele de nelegalitate invocate în calea de atac a recursului,motive care urmează a fi verificate prin prisma modului în care prima instanță de judecată a înțeles să soluționeze cauza.Pe cale de consecință,invocarea raportului de expertiză G. V. excede cadrului procesual obiectiv conturat prin motivele care au susținut calea de atac a apelului care ulterior a fost calificată ca fiind recurs.
În consecință ,în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ, tribunalul va dispune admiterea ambelor recursuri ,casarea sentinței civile nr. 423/2011 pronunțată de Judecătoria P. in dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Pitești pentru administrarea probei cu expertiză în specialitatea topografie care să identifice terenurile înscrise în actele invocate de reclamanți(contractul de vânzare-cumpărare nr. 276/1954 și titlul de proprietate nr._/07.12.1994) ,cu menționarea categoriei de folosință,tarlalei,parcelei și vecinătăților și terenurile pentru care pârâții dețin acte de proprietate ,cu transpunerea distinctă a fiecăruia dintre aceste acte ( contract de vânzare-cumpărare nr. 180/19.01.1994, nr. 309/30.01.1997, nr. 356/26.04.1996 și testament nr. 1307/29.03.1946 ) și indicarea amplasamentului și vecinătăților fiecărei suprafețe identificate; să precizeze dacă pârâții ocupă sau nu din terenul reclamanților ,în caz afirmativ să individualizeze suprafața ocupată ,să identifice suprafața de teren revendicată de reclamanți cu indicarea amplasamentului – . de folosință și să precizeze dacă aceasta este înscrisă în actele reclamanților sau în cele ale pârâților, să identifice eventualele surplusuri sau deficite față de titlurile prezentate, urmând a stabili inclusiv dacă pentru toate suprafețele din titlurile invocate de pârâți există suprapunere cu suprafețele deținute în fapt de aceștia în vecinătatea proprietății reclamanților sau cu suprafața pretinsă de reclamanți,să identifice toate elementele materiale de delimitare (ex. garduri, streașină); să stabilească linia de hotar cu luare în considerare doar a titlurilor părților pentru suprafețele învecinate, ținând seama și de schița de înstrăinare menționată în contractul de vânzare – cumpărare nr.180/1974 al pârâților și de alte elemente materiale de delimitare;să identifice toate construcțiile edificate de pârâți pe suprafața pretinsă de reclamanți, cu încălcarea liniei de hotar și să stabilească distanța acestora față de linia de hotar,obligatoriu cu întocmirea unui plan de situație. Pentru lămurirea acestor aspecte și pentru soluționarea unitară și completă a cauzei,Judecătoria Pitești urmează a avea în vedere și celelalte critici invocate în recursurile promovate de recurenții-reclamanți și de recurenții-pârâți,precum și un eventual consens al părților privind pertinența,concludența și utilitatea probei cu expertiză concretizată în raportul de expertiză întocmit de expert G. V.,consens ce va fi apreciat și prin prisma dispozițiilor procedurale civile privind modul de administrare a probelor în procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții G. I. și S. V. LENUȚICA și de pârâții D. I. și D. I. împotriva sentinței civile nr.423/21.03.2011, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul_ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, A. D. |
Grefier, M. I. |
Red.S.I.Ț 4 ex.
24.11.2014
Jud fond .I. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2852/2014. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune în declararea simulatiei. Hotărâre din 22-12-2014,... → |
|---|
