Contestaţie la executare. Decizia nr. 870/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 870/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 26452/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 870/2014
Ședința publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de contestatoarea B. M. împotriva sentinței civile nr 6382/24.06.2013 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind P. M., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-contestatoare personal și fiind asistată de avocat Janță C., intimata prin avocat C. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depusă cerere de restituire a originalului procurii cu nr 270/09.02.2011 aflată la filele 17, 18.
Se depun la dosar împuternicire avocatială pentru recurenta-contestatoare si chitanță privind plata taxei judiciare de timbru.
Tribunalul ia act de achitarea taxei de timbru.
Apărătorul recurentei-contestatoare, față de mențiunile din încheierea de ședință de la termenul anterior, arată că, partea nefiind jurist, a făcut aceste mentiuni dar în motivele de recurs s-a indicat un alt temei juridic respectiv dispozitiile art 807 c.pr.civ care interzic executarea silitoă a unui bun comun pentru o datorie proprie a unui soț. Solicită de asemenea să se ia act că prin motivele de recurs s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită. Depune la dosar o hotărâre judecătorească cu nr 8507/2013, pe care o comunică și părtii adverse, prin care s-a admis o contestatie la executare formulată de sot cu privire la acelasi bun. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Intimata, prin avocat, srată că notele de ședință cu privire la precizarea recursului trebuiau comunicate pentru a se putea pune concluzii.
Tribunalul învederează că urmează a fi analizate criticile conform recursului depus la data de 20.08.2013.
Intimata, prin avocat, solicită proba cu acte sens în care depune la dosar 2 acte respectiv dovada că a comunicat somatiile.
Tribunalul, în temeiul disp art 305 c.pr.civ încuviințează proba cu acte și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-contestatoare, prin avocat, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive: instanta de fond a încălcat dispozitiile art 807 din vechiul cod de procedură civilă potrivit cu care este inadmisibilă o executare silită a unui creditor personal al unui dintre soti asupra bunului comun. Recurenta a formulat contestatie la executare și de asemenea sotul acesteia a formulat la rândul său contestatie la executare care a fost admisă. Intimata-creditoare a formulat la Judecătoria P. o actiune de partaj forțat, în dosarul cu nr 8789/2014 astfel că, în aceste condiii se impune admiterea recursului și anularea tuturor formelor de executare.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului pentru următoarele motive: contestatoarea a introdus contestatie la executare și a solicitat să-i fie admis ca plata să se dispună eșalonat, în rate. Atât în concluziile de la instanta de fond cât și în motivele de recurs a solicitat să i se admită contestatia în această formă, faptul că sotul a formulat contestatie la executare care a fost admisă nu are legătură cu cauza deoarece a formulat alte solicitări. De asemenea, intimata nu este de acord cu plata eșalonată deoarece au fost făcute mai multe demersuri pentru a se ajunge la o solutie, contestatoarea încearcă a se tergiversa judecata cauzei pentru a nu se mai plăti această sumă de bani. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar bonuri de deplasare si solitică dublarea valorii acestora pentru că s-a prezentat la instanță de 2 ori. De asemenea arată că s-a formulat de către procurator o cerere de restituire a procurii depusă în original la dosar și solicită ca instanta să se pronunțe asupra acesteia.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 21.12.2012 sub nr._ contestatoarea B. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata P. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata eșalonata a debitului stabilit prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 688/24.01.2012 al Judecătoriei Pitești.
A arătat contestatoarea că motive obiective o împiedica să achite integral debitul datorat intimatei, raportat la împrejurarea că obține venituri doar din activitatea ce desfășoară ca persoana fizică autorizată, venituri care se situează la o valoare anuala de 500 lei, fapt ce rezultă din decizia de impunere anuală aferenta anului 2011.
A mai precizat că deține în indiviziune cu soțul său B. G. un bun imobil și bunuri mobile și că o eventuală plata în rate a debitului ar fi și în avantajul creditoarei intimate.
Cererea nu a fost motivată în drept însă a fost însoțită de decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate pe persoane fizice pe anul 2011, sentința civilă nr. 688/212 a Judecătoriei Pitești, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silita din 12.12.2012 încheiat de B. I. T C..
Intimata P. M. a solicitat atât prin întâmpinare cât și în fața instanței respingerea contestației la executare silita, arătând că în cadrul dosarului de executare silita nr. 191/2012 al B. I. T. C. s-au realizat periodic acte de executare și că reclamantei contestatoare i-a fost emisă somație de plată la 12.12.2012 prin care i s-a pus în vedere să plătească debitul de 1439 euro, dobânda legala și cheltuieli de judecata și de executare.
Cu toate acestea, debitoarea nu s-a conformat, preferând să promoveze prezenta contestație la executare.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul acesteia depunându-se și înscrisurile ce compune dosarul de executare nr. 191/2012 al B. I. T C..
Prin sentinta civilă nr. 6382/24 iulie 2013 Judecătoria P. a respins contestatia la executare formulată de contestatoare retinând în motivare că potrivit art.399 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării înseși precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. In același sens art.401 alin.1 C.pr.civ. dispune că se poate face contestație în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau, dacă se contestă executarea silită însăși, de când debitorul a primit somația. Articolul 53 din Constituție dispune că ”(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”
Prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea Constituțională a statuat că “procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecății, cât și a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanții fiind «dreptul la un tribunal» în sensul art. 21 din Constituție și al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică liberul acces la o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, și controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanțele judecătorești”.În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că “Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează, de asemenea, și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv” (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, S. P. împotriva României, 2005).“Executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces», în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți [Immobiliare Saffi împotriva Italiei, S. împotriva României]. [...] Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi” (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Jurisprudența CEDO, de V. Berger, p. 286, ediția a 5-a, și . României, 2007).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din “proces”, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți [Immobiliare Saffi împotriva Italiei (M.C.), Cererea nr. 22.774/93, paragraful 63, CEDO 1999-V, S. împotriva României §23 -
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor,ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).
S-a retinut că plata eșalonată a datoriei nu se poate acorda de instanță în lipsa consimțământului expres al creditorului, astfel încât cererea contestatoarei a fost respinsă.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs contestatoarea B. M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr.civ.
A arătat contestatoarea că se impune esalonarea plătii debitului în rate lunare într-un cuantum rezonabil pe care să-l poată satisface, de asemenea că motivarea instantei ignoră faptul că prin executarea totală a debitului printr-o singură plată recurenta si familia sa sunt grav afectate în plus executarea silită este nelegală pentru că apartamentul este bun comun al său si al sotului său iar urmărirea se face înainte de a se realiza partajul între soti. În ceea ce –l priveste pe sotul său a arătat contestatoarea că acesta a formulat actiune separată cu termen la 03.10.2013.
S-a arătat că potrivit art. 807 C. pr. civ. creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmas nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. Până la solutionarea partajului prin hotărâre rămasă definitivă urmărirea imobilului este de drept suspendată. Recurenta a arătat că nu a solicitat anularea executării silite în temeiul textului de lege sus arătat tocmai pentru a fi executată în modalitatea cerută de aceasta respectiv în rate, esalonat.
S-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata P. M. a solicitat respingerea recursului ca nefundat arătând în esentă că procesul civil are un caracter unitar care impune respectarea garantiilor atât în faza de judecată cât si în faza executării silite. De la data pronuntării sentintei civile nr. 688/24.01.2012 a Judecătoriei P. contestatoarea nu a dat dovadă de bună credintă si nu a executat de bună voie obligatia ce-i revenea.
S-au depus la dosar: notificarea înaintată recurentei; procură de reprezentare în proces;
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă tribunalul constată că recursul acesteia este nefondat.
Astfel, prin sentinta civilă nr. 688 /24 ianuarie 2012 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat conform mentiunii în acest sens aflată la fila 9 a dosarului de fond, a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanta P. M. împotriva pârâtei B. M., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a echivalentului în lei a sumei de 1439 euro calculat la cursul BNR din ziua plătii precum si la plata dobânzii legale în materie civilă aferente, calculate de la data introducerii actiunii respectiv 16.12.2010 până la data plătii efective si obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 598,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.- filele 8-9 dosar fond -. De la data pronuntării sentintei sus arătate si până în prezent pârâta nu a achitat reclamantei nici-o sumă de bani iar în ceea ce priveste debitul stabilita a solicitat prin actiunea ce face obiectului dosarului de fată esalonarea plătii, or, sub acest aspect tribunalul retine că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în situatia în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația cum este cazul de fată iar caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecății, cât și a executării silite.
Desi sentinta civilă nr. 688 a fost pronuntată la data de 24.01.2013 astfel cum s-a arătat mai sus recurenta nu a făcut dovada unei conduite care să determine aprecierea bunei sale credinte în restituirea debitului către reclamantă si nu a încercat chiar o plată partială către intimată, aspect în raport de care văzând si pozitia creditoarei care s-a opus plătii esalonate a debitului, retinând că recurenta invocă aspecte legate de fondul cauzei care a fost solutionată irevocabil (stiut fiind că în cadrul solutionării unei contestatii împotriva executării silite instanta nu poate retine decât împrejurări si fapte petrecute ulterior hotărârii ce se execută) tribunalul, în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra cu consecinta respingerii recursului formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea B. M. împotriva sentinței civile nr 6382/24.06.2013 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul civil nr._ , intimată fiind P. M..
Obligă recurenta la 572 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 Aprilie 2014 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, R. N. |
Red. AD/2 ex/22.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 318/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
