Contestaţie la executare. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 9946/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din 22.01.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: D. G. N.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, împotriva sentinței civile nr. 6393 din data de 24.07.2013, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL și intimații A. N. a Vamilor, D. R. pentru Accize și Operatiuni Vamale C. și D. J. pentru Accize și Operatiuni Vamale Arges, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare – suspendare provizorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare . SRL, prin avocat A. D. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și intimații A. N. a Vamilor, D. R. pentru Accize și Operatiuni Vamale C. și D. J. pentru Accize și Operatiuni Vamale Arges.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 20.12.2013, apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, depune în dublu exemplar răspuns la întâmpinare.
La interpelarea instanței, intimata-contestatoare . SRL, prin avocat arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata-contestatoare . SRL, prin avocat solicită respingerea apelului formulat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, împotriva sentinței civile nr. 6393 din data de 24.07.2013, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._ și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică motivat de faptul că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu este motivată în fapt și în drept, fiind o sustragere de la urmărire. Arată intimata-contestatoare . SRL, prin avocat că a contestat parțial măsurile asiguratorii dispuse, societatea fiind de bună credință și nu urmărește sustragerea.
În concluzie, solicită respingerea apelului fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise, aduce la cunoștința părților ca potrivit art. 394 alin. 3 Cod Procedură Civilă, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat in seama și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, împotriva sentinței civile nr. 6393 din data de 24.07.2013, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 15.05.2013 cu nr._ pe rolul Judecătoriei Pitești, contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimații A. N. A VAMILOR, D. R. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C., D. J. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE ARGES, a formulat contestație la executare împotriva Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/08.05.2013 întocmit de ANV - DRAOV C., prin DJAOV Argeș, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, precum și suspendarea executării până la judecarea prezentei contestații; admiterea cererii si anularea parțiala a Deciziei susmenționate, doar in ceea ce privește masurile asigurătorii constând in poprirea asiguratorie asupra sumelor urmăribile datorate societății contestatoare de . si . SRL si asupra disponibilităților bănești existente in conturile indicate in Decizie
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că în perioada decembrie 2012 - martie 2013 societatea MPV a fost supusa unui control fiscal pe linie de accize de către DJAOV Argeș, pentru perioada 01.12._12 ale cărui rezultate au fost menționate in Raportul de inspecție fiscala (RIF) nr. JAG2/15.03.2013 (Anexa 1), ulterior, in perioada 20.03._13, fiind efectuat un alt control inopinat, tot pe linie de accize, pentru perioada ianuarie 2013 - martie 2013, asa cum rezulta si din Anexa 1 la PVSCC ./200 nr._/12.04.2013 întocmit de ANV -DRAOV C., prin DJAOV Argeș.
A arătat contestatoarea că, în urma acestor controale, intimatele au emis PVSCC ./200 nr._/12.04.2013 întocmit de ANV-DRAOV C., prin DJAOV Argeș, prin care s-a dispus amendarea societății noastre cu suma de 120.000 lei si s-a dispus si confiscarea sumei de 115.225,82 lei, pentru încălcarea art.20633 din Legea nr.571/2003 coroborat cu pct.64 din Ord. ANAF nr.2434/2010 (Anexa 2).
Împotriva acestui PV societatea a formulat plângere contravenționala, aceasta făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești ( Anexa 3).
A mai arătat contestatoarea că, titlul de creanța in baza căruia a fost emisa Decizia atacata este tocmai PVSCC susmenționat, respectiv că în conformitate cu art.32 alin.3 din OG nr.2/2001, plângerea suspenda executarea silita, titlul de creanța neavând forța executorie pana la judecarea irevocabila a plângerii formulată de contestatoarea petentă.
Referitor la primul petit, a solicitat contestatoarea admiterea acestuia si pronunțarea unei încheieri de suspendare provizorie a masurilor dispuse prin decizia atacata.
În acest sens a arătat contestatoarea că, potrivit art.718 alin.4 NCPC, suspendarea executării este obligatorie si cauțiunea nu este necesara, daca înscrisul care se executa nu este, potrivit legii, executoriu, astfel că dat fiind faptul că efectele executorii ale PVSCC susmenționat sunt suspendate de drept ca urmare a depunerii plângerii, potrivit opiniei sale se impune si suspendarea provizorie a executării deciziei pana la soluționarea petitului nr.2 al cererii contestației la executare.
Referitor la cauțiunea prevăzuta de alin.7 al art.718 NCPC, potrivit opiniei contestatoarei nu poate face obiectul unei obligații în sarcina sa avind in vedere coroborarea cu alin.4 al art.718 NCPC care, in cazul lipsei efectului executoriu al titlului de creanța ( PVSCC susmenționat) scutește societatea noastră de plata vreunei cauțiuni, suspendarea provizorie putând fi dispusă pana la soluționarea cererii de suspendare fara plata vreunei cauțiuni, cauțiune care nu este necesara avind in vedere ca nici pe petitul nr.2 al cererii aceasta nu este necesara conform legii.
Referitor la al doilea petit al cererii solicită contestatoarea ca, in temeiul alin.6 al art. 718 NCPC judecarea acestuia se impune a fi făcută înainte de termenul fixat pentru judecarea contestației.
Arată contestatoarea că, având in vedere ca a formulat plângere împotriva titlului de creanța (PVSCC susmenționat si menționat si in Decizia atacata) si ca acest titlu de creanța nu are efecte executorii, in opinia sa, instanța de judecata are o singura posibilitate, acea de a pronunța o incheiere, in temeiul art.718 alin.4 NCPC, prin care sa dispună suspendarea executării pana la soluționarea petitului nr.3 al cererii noastre, avind in vedere ca titlul executoriu este in inscris ale cărui efecte executorii sunt suspendate de drept.
Pe fondul contestației la executare, a arătat contestatoarea că, solicită admiterea acesteia si anularea parțiala a masurilor asigurătorii dispuse prin Decizia atacata, doar in ceea ce privește poprirea asiguratorie instituita asupra sumelor urmăribile datorate societății de terți, respectiv . si . SRL si asupra disponibilităților bănești existente in conturile societății indicate in Decizie.
A arătat contestatoarea că, masurile asigurătorii menționate in Decizie au fost aduse parțial la îndeplinire prin PV nr.02/13.05.2013 (data la care i-a fost comunicată si Decizia), în opinia sa nefiind îndeplinite cerințele motivării in fapt si temeinic a masurilor asigurătorii, având în vedere faptul că, potrivit art.129 al.2 din OG nr.92/2003, se dispun masuri asigurătorii sub forma popririi asiguratoriu asupra veniturilor acestuia atunci când exista pericolul ca debitorul sa se sustragă sau sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea, iar potrivit art.125.4 din Normele metodologice de punere in aplicare a codului de procedură fiscală, decizia de instituire a masurilor asigurătorii va cuprinde elementele prevăzute de art.43 alin 2 din C.pr.fiscala, printre care se regăsesc si motivele de fapt.
A mai arătat contestatoarea că, în același sens sunt și art.129 alin.5 C.pr.fiscala și menționează că decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie motivata, motivarea fiind necesar a se raporta la ipoteza conținuta de art.129 alin.2 din C.pr.fiscala si sa indice baza factuala pe care organul fiscal a luat-o in considerare pentru a aprecia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă sau sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, periclitind sau îngreunând in mod considerabil colectarea, condiția motivării fiind impusa de legiuitor ca o garanție împotriva arbitrariului si in scopul limitarii libertății de apreciere a organului fiscal cu privire la oportunitatea luării acestor masuri asigurătorii. In mod expres legiuitorul a înlăturat puterea absoluta de apreciere a acestui organ si a condiționat luarea masurilor numai in situații bine motivate si întemeiate.
Astfel, a arătat contestatoarea că, din punct de vedere factual, trebuie ca organul fiscal sa constate anumite acțiuni ale debitorului, ce constau in sustragerea, ascunderea sau risipirea patriomoniului de natura sa periclieteze sau ingreuneze in mod considerabil colectarea creanței motiv pentru care, raportind aceste cerințe ale legii la Decizia atacata se poate lesne observa ca organul fiscal nu a motivat in nici un fel starea de fapt care a determinat-o sa ia aceste masuri asigurătorii si nu a justificat de ce se impune luarea acestor masuri, arătându-se doar generic ca exista pericolul ca societatea sa isi risipească patrimoniul si sa faca obiectul unor proceduri de lichidare sau reorganizare, mențiune ce nu poate constitui o motivare, reprezentind doar o reproducere a textului de lege.
A arătat contestatoarea că, nu exista pericolul ca societatea sa pericliteze/ingreuneze considerabil colectarea, deoarece: activează pe piața din România din anul 2008 ( Anexa 4); are cea. 115 salariați ( Anexa 5); are o cifra de afaceri de cea. 5.000.000,00 milioane euro (Anexa 6); nu constesta masurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile prin PV nr.02/13.05.2013, deoarece nu intenționează sa "dispară" sau sa "înstrăineze" acele bunuri, aceasta indisponibilizare a acestor bunuri mobile neafectind in vreaun fel activitatea societății. Prin acceptarea acestor masuri asigurătorii asupra bunurilor mobile (desi masurile sunt abuzive si nelegale, deoarece motivele susmenționate sus aplicabile intru-totul si acestor masuri) societatea da dovada de buna-credinta, contrar relei-credinte si abuzului de drept al organului fiscal, a achitat deja jumătate din minimul amenzii aplicate ( Anexa 7) in termenul de 48 de ore ( nu ca o recunoaștere a celor menționate in PVSCC si doar pentru a limita efectele negative datorate unei lipse de previzibilitate a demersurilor judiciare si pentru a stopa aceste gen de acțiuni abuzive ale organului fiscal)
A mai arătat contestatoarea că, masurile asigurătorii constând în poprirea asiguratorie instituita asupra sumelor urmaribile datorate societății noastre de terți, respectiv . si . SRL si asupra disponibilităților bănești existente in conturile indicate in Decizie, afectează in mod grav si iremediabil societatea, aceasta suferind in primul rând un prejudiciu de imagine in fata instituțiilor bancare, cu care are in desfășurare operațiuni de creditare a activității curente si a clienților acesteia, fiind totodată lipsita de veniturile sale necesare activității curente desi efectele executorii ale Titlului de creanța sunt suspendate de drept.
S-a mai arătat că, societatea trebuie lăsata sa folosească aceste venituri, in lipsa lor, acțiunea abuziva a organului fiscal putând determina daune iremediabile, prin lipsirea societății de veniturile sale din vânzarea produselor realizate si imposibilitatea de folosire a disponibilităților sale bănești.
În susținerea contestației au fost atașate, în copie, înscrisuri, respectiv în original dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar.
Intimata, legal citată nu s-a prezentat în instanță, exprimându-și în scris, pe calea întâmpinării depusă la data de 19.07.2013 apărările vizând respingerea contestației ca neîntemeiata.
În esență a arătat intimata că, mod corect și legal autoritatea vamală a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/08.05.2013, astfel încât în raport de motivele invocate de contestatoare nu se impune anularea parțială a acesteia în ceea ce privește măsura de poprire asiguratorie a sumelor datorate contestatoarei de către . SRL.
Prin încheierea dată în ședința camerei de consiliu din data de 27.05.2013, soluționând cererea de suspendare provizorie formulată de contestatoare pe calea prezentului demers și apreciind neîntemeiate motivele invocate de aceasta, instanța a dispus respingerea cererii ca neîntemeiată, considerentele fiind expuse pe larg în conținutul respectivei încheieri.
La termenul de judecată din data de 24.07.2013, prezent în sală, administratorul . SRL în persoana d-nei Nedelcuța R. a formulat cerere de renunțare la cererea de suspendare situație în raport de care, verificând exercițiul dreptului de dispoziție în ceea ce privește posibilitatea societății de a renunța la judecata unui capăt de cerere prin reprezentantul legal – administrator instanța apreciind îndeplinite condițiile urmează a lua act de renunțare.
La solicitarea părților a fost încuviințată administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 6393 din data de 24.07.2013, pronunțată de Judecatoria Pitești în temeiul disp.art.406 C.pr.civ. ia act de renunțarea contestatoarei la cererea privind suspendarea executării silite formulată în cadrul contestației la executare.
S-a admis cererea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea . S.R.L., în contradictoriu cu intimatele A. N. A VAMILOR, D. R. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C., și D. J. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE ARGEȘ, cu astfel cum a fost formulată.
S-a anulat în parte decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ emisă la data de 08.05.2013 de intimata.
A fost obligat intimatul la restituirea sumei de 194,30 lei reprezentând cheltuieli de judecata, către contestatoare.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima in ștanță că, în urma unei acțiuni de inspecție fiscală parțială și respectiv a unui control inopinat efectuate în conformitate cu disp.art.97 alin.1, lit.a din O.G. nr.92/2003 privind C.pr.fiscala în perioada 17.12._13, respectiv 20.03._13, și având ca obiect verificarea respectării de către . SRL a condițiilor stabilite potrivit legislației fiscale privind achiziționarea din spațiul intracomunitar a produselor accizabile, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș prin Serviciul de Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizate contestatoarea a fost verificată și, fiind constatate anumite nereguli în legătură cu obiectul verificării a fost sancționată contravențional fiindu-i încheiate procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/3A/24.03.2011 și respectiv nr._/6A/18.07.2012.
În acest context Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/08.05.2013 în temeiul art.129 alin.(2) din O.G. nr.92/2003 republicată, privind C.pr.fiscala, cu modificările și completările ulterioare, prin care a dispus luarea de măsuri asigurătorii asupra echipamentelor și mijloacelor de transport deținute de către contestatoare, așa cum rezultă din registrul de inventar din data de 28.02.2013 prezentată de către . SRL, precum și asupra unor sume datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane, ulterior, prin organele de executare proprii, autoritatea vamală prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. procedând la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale societății cu o valoare estimată de 63.583,62 lei și întocmind în acest sens procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr.02/13.05.2013.
De asemenea, pentru acoperirea în totalitate a sumei de 115.225,82 lei reprezentând măsura complementară de confiscare a contravalorii produselor accizabile achiziționate intracomunitar, intimata a emis adresele nr.02/14.05.2013 și nr.03/14.05.2013 de înființare a propriii asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terții, . și . SRL pentru diferența de 72.837 lei.
Potrivit art.129 alin.2 din OG nr.92/2003: ”se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”.
Așadar, condiționând luarea măsurii asigurătorii, indiferent de forma în care aceasta urmează a fi aplicată, de existența ”…pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea” legiuitorul a înțeles să limiteze un eventual exercițiu abuziv al autorității în luarea măsurilor asiguratorii, de dovada că, există cu privire la patrimoniul debitorului, pericolul sustragerii sau riscul ascunderii ori risipirii acestuia.
Cum în cauză, valorificând dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus luarea unor măsuri asiguratorii și procedând la indisponibilizarea de bunuri mobile și imobile aparținând debitorului intimata nu a motivat luarea măsurii, altfel decât prin indicarea conținutului dispoziției legale, odată constatată lipsa dovezilor certe privind pericolul sau riscul, luând în considerare și disproporția vădită între valoarea debitului și suma la concurența căreia a fost instituită măsura asiguratorie, măsura contestată apare ca fiind lipsită de temei.
Pentru aceasta, reținând lipsa criteriilor obiective în adoptarea măsurilor asigurătorii dovedită prin faptul că odată identificată cu titlu de obligație față de bugetul de stat suma de 63.583,62 lei și a sumei de 115.225,82 lei, valoarea nu se regăsește în echivalent în contravaloarea bunurilor indisponibilizate, coroborat cu lipsa motivelor care susțin măsura dispusă instanța reține ca fiind dovedită netemeinicia deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, în raport de disp.art.129 alin.5 din OG nr.92/2003 potrivit cu care: ”…Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.”
Cât privește susținerile intimatei potrivit cu care critica contestatorului vizând alte aspecte decât cele privind nelegalitatea deciziei vizate, nu poate fi primită, nu va putea fi avută în vedere în cauză, aceasta fiind întemeiată pe o interpretare limitativă a normei speciale - disp.art. 172 C.pr.civ. potrivit cu care: ”(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”, cu ignorarea dispozițiilor ce constituie în materia contestație la executare, sediul materiei – disp.art.399 C.pr.civ. potrivit cu care: ”(1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare…” și în dezacord cu regula de interpretare potrivit cu care ”ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.
Față de acestea, apreciind întemeiată apărarea contestatoarei . SRL vizând nelegalitatea întocmirii deciziei de instituire a măsurilor nr. nr._ emisă la data de 08.05.2013 de intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE ARGEȘ în lipsa motivelor obiective care au condus la luarea măsurii, instanța o va admite, urmând a dispune anularea acesteia în parte, în ceea ce privește măsura de poprire asiguratorie a sumelor datorate contestatoarei de către . SRL.
În temeiul disp.art.274 alin.1 C.pr.civ., potrivit cu care: “partea care cade in pretenții va fi obligata la cerere sa plătească cheltuieli de judecata”, instanța va reține în ceea ce privește suma de 194,00 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,3 lei că acestea reprezintă sume supuse restituirii, la data rămânerii irevocabile a prezentei, ca o consecință a soluției adoptate și în conformitate cu disp.art.23 din Legea nr.146/1997.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 28.08.2013 sub nr._
În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că în speța dedusă judecății lipsesc criteriile obiective în adoptarea măsurilor asiguratorii precum și dovezile certe privind pericolul sau riscul . Ori procedând în această manieră au fost ignorate aspectele importante care dacă ar fi fost analizate ar fi condus la o altă soluție .
Necesitatea dispunerii măsurilor asiguratorii a fost motivată de posibilitatea ca . SRL să își risipească patrimoniul, să facă obiectul unor proceduri de lichidare sau reorganizare, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea debitului stabilit în sarcina acesteia . Nu lipsit de importanță este și faptul că în sarcina societății s-a reținut activitate contravențională la regimul produselor accizabile aceasta fiind sancționată contravențional și anterior.
Nu trebuia ignorat faptul că executarea măsurilor dispuse prin procesul verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor este suspendată de drept, consecință a formulării de către petentă a plângerii contravenționale.
Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost emisă cu respectarea întocmai a prevederilor legale, cuprinzând descrierea modalități în care s-a efectuat controlul, cu motivarea tuturor actelor de verificare dispuse și desfășurate, arătarea aspectelor constatate și a rațiunilor pentru care s-a ajuns la concluziile consemnate în actul întocmit .
În ceea ce privește pericolul de sustragere, instanța de fond trebuia să țină seama de faptul că aprecierea acestui pericol, nefiind restricționată prin criterii legale limitative, a avut în vedere o multitudine de aspecte obiective și certe pe care organele de control le-au reținut cu ocazia verificărilor și care au fost detaliate în înscrisurile depuse la dosar
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Instanța de fond a procedat la admiterea cererii având ca obiect contestație la executare și la anularea în parte a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr_/08.05.2013 .
Astfel tribunalul retine ca instanta de fond a procedat admiterea cererii si anularea parțiala a Deciziei susmenționate, doar in ceea ce privește masurile asigurătorii constând in poprirea asiguratorie asupra sumelor urmăribile datorate societății contestatoare de . si . SRL si asupra disponibilităților bănești existente in conturile indicate in Decizie, iar obiectul actiunii de judecata este reprezentat de cererea privind anularea parțiala a Deciziei de luare a masurilor asiguratorii doar in ceea ce privește masurile asigurătorii constând in poprirea asiguratorie asupra sumelor urmăribile datorate societății contestatoare de . si . SRL si asupra disponibilităților bănești existente in conturile indicate in Decizie.
Tribunalul reține că a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/08.05.2013 contestată în litigiul de față pe calea contestației la executare doar în ceea ce privește măsurile asiguratorii constând în poprirea asiguratorie asupra sumelor urmăribile datorate societății și asupra disponibilităților bănești existente în conturile indicate în decizie, prin care s-a dispus luarea de măsuri asigurătorii asupra echipamentelor și mijloacelor de transport deținute de către contestatoare, așa cum rezultă din registrul de inventar din data de 28.02.2013 prezentată de către . SRL, precum și asupra unor sume datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane, ulterior, prin organele de executare proprii, autoritatea vamală prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. procedând la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale societății cu o valoare estimată de 63.583,62 lei și întocmind în acest sens procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr.02/13.05.2013.
Această decizie de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/08.05.2013 a fost emisă de către intimata recurentă în temeiul disp.art. 129 alin 2 din OG nr. 92/2003 .
În mod corect instanța de fond interpretând dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus luarea acestor măsuri asiguratorii a considerat că prin emiterea deciziei și procedarea la indisponibilizarea de bunuri mobile și imobile aparținând debitorului, intimata nu a motivat luarea măsurii, fiind indicată doar conținutul dispoziției legale reprezentată de art. 129 alin 2 C.pr. fisc. și astfel a reținut lipsa criteriilor obiective în adoptarea măsurilor asiguratorii dovedită prin faptul că odată identificată cu titlu de obligație față de bugetul de stat suma de 63.583,62 lei și suma de 115.225,82 lei valoarea nu se regăsește în echivalent în contravaloarea bunurilor indisponibilizate și față de lipsa motivelor care susțin măsura dispusă se reține ca fiind dovedită netemeinicia deciziei de instituire a măsurii asiguratorii .
Tribunalul arată că instanța de judecată este învestită cu analiza legalității a deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nr._/08.05.2013 și nu cu analiza legalității și temeiniciei stabilirii creanței fiscale a debitorului ,astfel că modalitatea de stabilire și de reținere a creanței fiscale nu interesează în litigiul de față, iar necesitatea dispunerii măsurilor asiguratorii trebuie să rezulte din decizia de instituire a măsurii pentru ca aceasta este supusă cenzurii instanței de judecată potrivit dispozițiilor legale în materie și nu din alte acte subsecvente după cum invocă recurenta .
De asemenea, nici contestarea de către petentă a procesului verbal de stabilire și sancționare a contravenției care suspendă de drept executarea după cum invocă recurentul, nu este un criteriu pentru a-l împiedica pe organul fiscal să arate în mod concret care sunt criteriile avute în vedere pentru care –sau aplicat măsurile asiguratorii .
De asemenea, nu este un criteriu suficient nici indicarea creanței fiscale din punct de vedere al valorii acesteia, art. 129 alin.2 din OG nr. 92/2003 prevăzând în mod expres că se dispun măsurii asiguratorii sub forma poprii asiguratorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și /sau imobile proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă, ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea ,astfel că și această critică este nefondată.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut în considerente că luarea măsurii asiguratorii este condiționată luarea măsurii asigurătorii, indiferent de forma în care aceasta urmează a fi aplicată, de existența ”…pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea” legiuitorul a înțeles să limiteze un eventual exercițiu abuziv al autorității în luarea măsurilor asiguratorii, de dovada că, există cu privire la patrimoniul debitorului, pericolul sustragerii sau riscul ascunderii ori risipirii acestuia.
Cum în cauză, valorificând dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus luarea unor măsuri asiguratorii și procedând la indisponibilizarea de bunuri mobile și imobile aparținând debitorului intimata nu a motivat luarea măsurii, altfel decât prin indicarea conținutului dispoziției legale, odată constatată lipsa dovezilor certe privind pericolul sau riscul, luând în considerare și disproporția vădită între valoarea debitului și suma la concurența căreia a fost instituită măsura asiguratorie, măsura contestată apare ca fiind lipsită de temei.
Prin urmare, doar indicarea temeiului legal prevăzut de OG 92/2003 nu este suficient pentru a se aprecia asupra necesității instituirii măsurii asiguratorii și astfel se constată asupra nelegalității deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, iar doar valoarea obligațiilor fiscale și față de contravaloarea bunurilor indisponibilizate reținând și lipsa motivelor care susțin măsura de indisponibilizare dispusă s-a reținut ca fiind dovedită netemeinicia deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii .
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată ,tribunalul constată că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții potrivit art.453 alin.1 C.pr.civ. și astfel intimata a pierdut procesul, iar aceasta va fi obligată la cererea părții care a câștigat procesul să-i plătească cheltuieli de judecată, iar invocarea de către recurentă a faptului că nu ar fi de rea credință sau că ar fi vorba despre o exercitare abuzivă a drepturilor procesuală este lipsit de relevanță atâta vreme cât instanța de fond a admis acțiunea si s-a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, iar prin respingerea apelului ca nefondat, hotărârea a devenit definitivă.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ. tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș , împotriva sentinței civile nr. 6393 din data de 24.07.2013, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL cu sediul în com. Tigveni, ., jud. Argeș și intimații A. N. A VAMILOR cu sediul în sector 1, București, .. 13, D. R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERATIUNI VAMALE C. cu sediul în mun. C., .. 16, jud. D. ȘI D. J. PENTRU ACCIZE ȘI OPERATIUNI VAMALE ARGES cu sediul mun. Pitești, ., jud. Argeș,
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. M. D. G. N. E. N.
Red. G.D.N.
Tehn D.T/GDN/ 7 ex.
07.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 870/2014. Tribunalul ARGEŞ | Validare poprire. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
