Contestaţie la executare. Decizia nr. 2092/2014. Tribunalul ARGEŞ

Ulterior, la data de 09.01.2009 s-au încheiat actele adiționale nr.1/09.01.2009 privind garanția reală mobiliară asupra conturilor curente ale împrumutatului și actul adițional nr.2/04.05.2009 ce modifică art.12 din contractul inițial privind folosirea sumelor primite de la împrumutat, inclusiv a sumelor recuperate din executare silită a oricărei garanții sau în baza altei proceduri, ce vor fi folosite pentru descărcarea de datorii a împrumutatului către bancă, în următoarea ordine: a) costurile și cheltuielile ocazionate cu executarea silită a contractului, cu cea mai veche scadență; b) dobânda pentru plata întârziată, inclusiv sumele suplimentare scadente conform art.11, cu cea mai veche scadență; c) dobânda datorată băncii conform contractului, cu cea mai veche scadență; d) capital nerambursat, cu cea mai veche scadență (filele 18 -21 dosar execuțional).

Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor scadente la termenul prevăzut potrivit graficului de rambursare, întârzierea repetată în achitarea sumelor datorate reprezentând cazuri de neîndeplinire a obligațiilor asumate astfel cum au fost definite și prevăzute la art.9 din contract - la data de 12.07.2010 banca a declarat exigibil anticipat împrumutul acordat, notificând debitorul cu privire la obligațiile restante constând la acea dată în suma de 63.142,38 Euro compus din 61.227,2 Euro – debit principal restant; 1858,58 Euro dobândă restantă; penalități 56,6 Euro; alte cheltuieli 908 lei, învederându-se declanșarea procedurii execuționale pentru recuperarea integrală a datoriilor (filele 33-35 dosar de executare).

Neexecutarea voluntară a obligației de plată de către împrumutat a determinat intimata ce deținea titlul executoriu (conform disp.art.120 din O.U.G.nr.99/2006) să se adreseze Biroului Executorului Judecătoresc I. C. pentru a recupera pe calea executării silite asupra patrimoniului împrumutatului, în oricare dintre formele prevăzute de lege, sumele datorate la acea dată în cuantum de 63.931,92 Euro constând în 61.227,2 Euro dobândă restantă; 1820,77 Euro dobânzi restante; 883,95 Euro – dobânzi penalizatoare; 1208 lei alte cheltuieli la care se adaugă dobânzile, penalitățile și orice alte sume datorate conform titlurilor executorii sus menționate, inclusiv cheltuieli de executare care vor fi calculate până la data achitării integrale a debitului.

S-a format dosarul de executare nr.451/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc I. C., iar prin încheierea de ședință din data de 24.09.2010 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ s-a dispus încuviințarea executării silite potrivit art.371 ind.1 alin.3 Cod proc.civilă asupra bunurilor urmăribile ale contestatorului în vederea realizării creanței menționată în titlul executoriu contract de credit RBD/E4U/_/11.03.2008 modificat prin actele adiționale nr.1/19.01.2009 și nr.2/04.05.2009 și contract de ipotecă nr.900/11.03.2008 de către B.N.P. C. I., potrivit celor înscrise în titlu.

Executorul a emis ca prim act de executare la data de 30.09.2010 somația nr.451/2010 prin care, în temeiul art.497-500 Cod proc. civilă, debitorul a fost somat ca în termen de 15 zile de la comunicare să plătească suma de 63.931,92 Euro și 1208 lei reprezentând debit și suma de_,15 lei reprezentând cheltuieli de executare la data de 30.09.2010 și alte cheltuieli determinate în faza de executare, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea imobilului teren în suprafață de 1742 m.p., respectiv teren în suprafață de 3158 m.p. arabil extravilan situat în ., procedându-se la înscrierea somației în cartea funciară, acte de executare necontestate de către debitor.

În vederea realizării creanței, executorul a continuat procedura de executare procedând la evaluarea bunurilor anterior menționate și executarea silită imobiliară, stabilindu-se termen pentru licitația publică imobiliară la data de 03.04.2011, prețul de începere fiind de 20.000 lei respectiv 22.000 lei, ulterior după reducerea cu 25 % a prețului determinat, dispunându-se vânzarea imobilelor prin licitație publică la data de 28.04.2011.

În acest interval, la data de 10.02.2011 s-a emis somația de plată conform art.497-500 Cod proc.civilă prin care debitorul a fost somat la plata către creditoare a sumei de 63.931,92 lei și 1208 lei reprezentând debit și suma de 10.054,15 lei reprezentând cheltuieli de executare la data de 30.09.2010, învederându-se că în caz de neconformare se va proceda la executarea silită a imobilului P + 1E având număr cadastral 441, înscris în cartea funciară 588 a localității Topoloveni, procedându-se la identificarea imobilului urmărit conform procesului verbal de situație întocmit la aceeași dată și la înscrierea în cartea funciară a somației instituite asupra imobilului urmărit aparținând debitorului (f. 6, dosar de executare a imobilului).

Prin procesul verbal de executare nr.451/30.09.2010 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 10.054,15 lei compus din 7500 lei onorariu executare, 600 lei cheltuieli executare, 1944 lei TVA, 10 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

În ceea ce privește precizarea cererii de către contestator la data de 26.05.2011, instanța a reținut că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de normele procedurale după legala învestire urmare a achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar aferente acțiunii promovate, iar referitor la constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 11 din contract aceasta poate fi invocată oricând pe parcursul soluționării cauzei conform art. 108 alin.1 Cod proc. civilă.

În cadrul contestației la executare contestatorul a invocat nulitatea actelor de executare, respectiv somația și procesul verbal de situație nr. 451/10.02.2011 ce au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale prev.de art.387-388 Cod proc.civilă.

Somația la plată nr.451/10.02.2011 privită prin raportare la art.391 Cod proc.civilă cuprinde toate elementele obligatorii respectiv: denumirea și sediul organului de executare; data emiterii somației și numărul dosarului de executare; numele; domiciliul debitorului; arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se procedeze la executarea silită; termenul în care cel somat urmează să-și execute de bună voie obligația prevăzută în titlul executoriu și arătarea consecințelor nerespectării acesteia; semnătura și ștampila organului de executare, astfel încât acest act răspunde exigențelor prevăzute de dispozițiile legale, fără a se constata omisiuni de natură a atrage nulitatea actului.

Referitor la procesul verbal de situație (f. 3 dosar executare) întocmit în condițiile art.496 Cod proc.civilă se reține că acesta cuprinde datele prev.de art.504 Cod proc.civilă și descrierea amănunțită a imobilului „cinematograf”, situat în Or. Topoloveni, astfel încât împrejurarea criticată de contestator în sensul că nu a fost citat la efectuarea acestui act nu determină nulitatea actului în condițiile art.105 alin.2 teza I Cod proc.civilă.

Faptul că debitorul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal de situație nu duce la nulitatea acestuia deoarece legiuitorul a avut în vedere îndeosebi obligația identificării cât mai amănunțită a bunului/bunurilor ce fac obiectul executării silite, indiferent dacă deținătorul bunului nu este găsit sau se opune identificării, lipsa debitorului neafectând valabilitatea actului, care, de altfel a fost comunicat acestuia, fără a se putea face dovada unei vătămări în acest sens.

De altfel, dispozițiile relative la executarea silită nu prevăd obligativitatea comunicării acestui proces verbal de situație a imobilului debitorului, ci a somației ce conține și datele de identificare a bunului, condiție îndeplinită în speță.

Astfel, executorul judecătoresc a întocmit actele de executare criticate cu respectarea formalităților prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, debitorul nefiind vătămat în dreptul lui, iar faptul că actele au fost emise la aceeași dată nu atrag consecințe de natură a leza drepturile părților, rolul somației și al procesului verbal de situație fiind acela de a încunoștiința pe debitor despre începerea executării silite asupra acestui bun ce îi aparține, dacă nu execută de bunăvoie creanța, în termenul acordat în acest sens.

Critica formulată privind nulitatea somației întrucât creanța nu este determinată în mod legal nu poate fi reținută în raport de circumstanțele specifice speței.

În analiza acestui motiv invocat, instanța a avut în vedere dispozițiile legale ce reglementează scopul și obiectul executării silite. Astfel, conform art.371 ind.1 alin.3 Cod proc.civilă, în cazul în care debitorul nu-și execută obligația, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege simultan sau succesiv până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.

În speță, s-a reținut că primul act de executare întocmit - respectiv somația emisă la data de 30.09.2010 - și continuarea executării silite imobiliare asupra bunurilor afectate de garanție, nu împiedică declanșarea executării silite și asupra altor bunuri din patrimoniul debitorului, în același sens fiind dispozițiile art. 492 Cod proc. civ., ce nu lasă loc de interpretare sub acest aspect.

Ori, la data emiterii somației nr.451/10.02.2011, creanța exista în aceleași limite pentru care s-a dispus încuviințarea executării silite fără ca debitorul să-și execute voluntar obligația și fără ca această creanță să fie acoperită parțial prin procedura de executare declanșată simultan asupra celorlalte imobile.

Această modalitate de urmărire simultană a mai multor bunuri nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.371 ind.3 alin.1 Cod proc.civilă în condițiile în care imobilele nu sunt de natura celor exceptate de la executare silită, iar creanța nu a fost acoperită. Apărarea contestatorului în sensul că executorul judecătoresc era dator să finalizeze executarea declanșată asupra bunurilor urmărite inițial nu poate fi reținută raportat la valoarea creanței superioară evaluării acestora, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întrucât aceasta ar contraveni dispozițiilor legale reglementate de art.492 alin.1 Cod proc.civilă „creditorul ipotecar putând urmări în același timp și imobilele neipotecate ale debitorului său” în situația contrară debitorul putând valorifica celelalte bunuri de care dispune pentru a-și crea starea de insolvabilitate. Faptul că această creanță a fost acoperită parțial, iar valoarea rămasă de recuperat este vădit disproporțională față de valoarea imobilului „cinematograf” pentru care s-a continuat executarea, nu reprezintă un motiv de anulare a executării silite și nici nu poate face obiectul cenzurii instanței, întrucât actele de executare emise anterior urmăririi silite imobiliare au rolul de a informa debitorul asupra consecințelor legale și de a-i crea posibilitatea îndeplinirii obligației pentru evitarea acestora și pentru ca acesta să-și exercite dreptul conferit de lege.

În situația în care dispunea de alte bunuri ce puteau asigura realizarea creanței, debitorul putea depune diligențele pentru a le valorifica în acest scop, însă rămânând în pasivitate – cu toate că se află în culpă pentru neîndeplinirea obligației – nu poate pretinde creditorului ce trebuie să-și realizeze cu celeritate creanța, să deruleze executarea prin urmărirea anumitor bunuri, atâta vreme cât dispozițiile legale nu impun o astfel de condiție.

De asemenea, contestatorul a invocat faptul că nu s-a menționat în cuprinsul somației, titlul executoriu și nu a fost anexat acesteia, aspecte ce sunt infirmate de înscrisurile depuse la dosarul de executare și conținutul mențiunilor inserate ce fac referire expresă la titlul executoriu și valoarea creanței.

Sub un alt aspect se reține că deși însuși contestatorul invocă faptul că a primit somația și procesul verbal de situație la data de 11.04.2011, acesta nu a executat voluntar obligația de plată a creanței pentru recuperarea căreia se efectuau formalitățile de vânzare la licitație publică a altor imobile pentru care s-au stabilit termene la data de 28.04.2011.

Contestatorul nu a invocat aceste apărări privind cuantumul creanței la momentul declanșării inițiale a procedurii execuționale în dosarul nr. 451/2010 prin emiterea somației la data de 30.09.2010, recunoscând chiar acest aspect (fila 14).

Este cert astfel că s-a procedat la punerea în executare a unei creanțe certe, fiind determinată prin titlul executoriu și prin actul de executare - somația emisă; lichidă în sensul că prin același act s-a stabilit câtimea ei și exigibilă prin îndeplinirea termenului de plată.

Referitor la motivul invocat de contestator privind declararea scadenței anticipate a creditului, se arată că nu se justifică declanșarea procedurii execuționale întrucât indiferent de clauzele contractuale, desființarea contractului este atributul exclusiv al instanței și nu se poate realiza prin denunțarea unilaterală a părții, aspecte ce nu pot fi reținute de instanță pentru următoarele considerente:

Analizând clauzele contractului de credit nr. RBD/E4U/11.03.2008 referitor la scadența anticipată, instanța a reținut că, potrivit clauzelor contractuale însușite expres de debitor, împrumutatul și garantul „renunță la beneficiul termenului În consecință, banca își rezervă dreptul de a declara scadent împrumutul acordat în baza prezentului contract, înainte de termen, conform clauzelor contractuale, în vederea recuperării datoriilor împrumutatului față de bancă”, conform art. 7 lit. o). Potrivit art. 9 „în cazul neîndeplinirii obligațiilor de plată a ratelor scadente de către debitor, printr-o singură notificare către împrumutat (condiție ce a fost îndeplinită conform înscrisurilor atașate în dosarul de executare, filele 31-34 și necriticată până la acest moment de debitor) și fără altă formalitate, creditoarea declară imediat scadente și exigibile toate obligațiile împrumutatului, situație în care datorează, dar fără a limita: ratele lunare până la rambursarea integrală dobânzile, comisioanele și cheltuielile ce cad în sarcina împrumutatului”.

Conform art.12, așa cum a fost modificat și însușit de părți, sumele obținute din executarea silită sau din alte proceduri se vor folosi în următoarea ordine: cheltuieli de executare, dobândă pentru plata întârzierilor, dobânda contractuală, capitalul nerambursat, ordine ce a fost respectată cu privire la suma achitată voluntar.

Astfel, s-a reținut că potrivit clauzelor contractuale ce au putere de lege între părți - conform principiului statuat de art.969 cod civil - debitorul datorează, în cazul scadenței anticipate ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate, toate sumele prevăzute în contract, inclusiv dobânda penalizatoare al cărei caracter cert și exigibil, rezultă din voința părților, exprimată neviciat la data realizării acordului de voință.

În ceea ce privește critica formulată privind prematuritatea întocmirii procesului verbal de situație și a somației de plată întrucât nu fusese finalizată executarea imobilelor ipotecate și nu fusese distribuit prețul, instanța a apreciat ca neîntemeiate aceste susțineri prin prisma argumentelor anterior expuse privind posibilitatea urmăririi simultane a bunurilor ipotecate și a celor neipotecate precum și a împrejurării că la data comunicării somației 10.02.2010 creanța rămasă nerecuperată fiind în același cuantum menționat în actele de executare emise anterior 30.09.2010, fără a interveni până la acel moment vreo cauză de stingere parțială a acesteia, prin urmărirea bunurilor ipotecate, lucru ce s-a realizat ulterior la data de 28.04.2011 conform procesului verbal de licitație.

Împrejurarea că ulterior emiterii actelor de executare criticate - somație de plată și proces verbal de situație din 10.02.2010 privind imobilul „cinematograf” - au fost efectuate alte acte de urmărire respectiv: vânzare la licitație publică 28.04.2010, act de adjudecare 8.06.2010; proces verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită, nu este de natură a atrage nulitatea actelor efectuate cu respectarea dispozițiilor legale la momentul la care au fost întocmite, atâta vreme cât debitorul ce a fost legal încunoștiințat despre efectuarea acestora a rămas în pasivitate și nu a uzat de căile legale pentru a opri cursul executării, astfel încât, fără a exista un impediment legal, este conformă dispozițiilor legale continuarea executării silite pentru realizarea creanței prin urmărirea celorlalte bunuri existente în patrimoniul debitorului.

Nu este fondată nici critica privind valoarea ridicată a imobilului urmărit în raport de valoarea creanței rămasă de recuperat întrucât dispozițiile legale în materia executării silite nu exclud urmărirea imobiliară asupra unui bun de o valoare mai mare decât cea a creanței. Dreptul de opțiune cu privire la modalitatea de executare silită aparține creditoarei cu rezerva că bunurile debitorului supuse executării silite pot fi urmărite numai în măsura necesară realizării drepturilor debitorului, aceasta însemnând atât debitul propriu zis cât și dobânzile și cheltuielile de executare.

Referitor la contestația la titlu s-au reținut următoarele:

Deoarece executarea silită este supusă controlului instanței, art.399 Cod proc.civilă prevede principiul general ca împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare; de asemenea dacă nu s-a realizat procedura prev.de art.281 ind.1 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În cazul în care procedura urmăririi silite se desfășoară în baza altor titluri executorii decât hotărâri care emană de la organele cu activitate jurisdicțională, debitorul are dreptul de a invoca pe calea contestației la executare toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valorificarea creanței, situație ce se regăsește în speță.

Critica formulată de contestator în sensul că nu era lichidă creanța prevăzută în somația de plată, a cărei anulare se solicită, fiind incorect stabilită și neîntemeiat pretinsă, executorul judecătoresc având obligația de a solicita creditoarei datele și informațiile necesare realizării executării silite, a fost apreciată ca neîntemeiată.

Potrivit art.379 alin.4 Cod proc.civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabil lui pe baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că această creanță a fost determinată de executor pe baza actelor puse la dispoziție de creditoare, respectiv contract de credit, acte adiționale și schema de rambursare pe baza cărora s-a calculat cuantumul constând în credit principal restant – 61.227,20 Euro; 1820,77 Euro dobânzi restante; 883,95 Euro dobânzi penalizatoare; 1208 lei, alte cheltuieli efectuate de creditoare, în cuantum total de 63.931,92 lei la data formulări cererii, la care se adaugă cheltuieli de executare potrivit procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc.

Cuantumul creanței potrivit titlului executoriu a fost adus la cunoștința debitorului după declanșarea executării silite conform mențiunii prev.de art.387 pct.5 Cod proc.civilă inserată în conținutul somației nr.451/30.09.2010 ce a reprezentat primul act de executare, fără a fi contestată de către debitor. Or, în acest context, debitorul necontestând câtimea creanței menționată în actul de executare, iar din conținutul contractului și actelor anexate recunoscute de acesta rezultând cuantumul acesteia, nu pot fi reținute apărările contestatorului privind caracterul nelichid al creanței.

De asemenea, s-a reținut că și în ceea ce privește cheltuielile de executare acestea au fost determinate potrivit titlului executoriu – proces verbal privind cheltuieli de executare încheiat la data de 30.09.2010 - reprezentând onorariu de executare ce se situează în limitele plafonului maximal prevăzut de lege prin Ordinul nr.2550/14.11.2006, dată fiind activitatea desfășurată de executor în vederea realizării creanței atât prin executarea silită imobiliară cât și prin poprire.

Referitor la motivul invocat privind constatarea nulității absolute, contestatorul precizează cu privire la contractul de împrumut nr. RBD/E4U/11.03.2008, că acest contract cuprinde la art.11 o clauză penală sub forma dobânzilor penalizatoare aplicată la valoarea sumei scadente, egală cu dobânda băncii conform art.5 lit.b) de 8,15 pe an + 5 % pe an, până când suma respectivă este în întregime plătită, clauză care este nulă în temeiul Legii nr.313/1879. În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii prin Decizia nr.XI/24.10.2005, statuând că pe lângă dobânda convențională este interzisă stabilirea de clauză penală pentru întârzierea la rambursarea/restituirea creditului la scadență. Decizia mai sus amintită este obligatorie în temeiul art.329 alin.3 Cod proc.civilă, așa cum menționează contestatorul, astfel încât cu privire la formele de executare efectuate în dosarul de executare nr.451/2010 s-a apreciat că acestea sunt lovite de nulitate absolută, impunându-se anularea executării pentru suma de 7368 Euro calculată cu acest titlu (fila 104).

Cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit sub acest aspect, motivată de împrejurarea că acesta cuprinde clauza penală deghizată în dobândă penalizatoare pentru întârziere interzisă de Legea nr.313/1879 este nefondată și se impune a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Între EGNATIA B. S.A. București/M. B. S.A. în calitate de împrumutant și contestator în calitate de împrumutat s-a încheiat contractul de credit nr. RBD/E4U/_/11.03.2008 având ca obiect suma de 63.000 Euro.

Conform clauzelor contractuale inserate în art.5 lit.b) părțile au convenit rata dobânzii de 8,15 % pe an, iar potrivit art.11 s-a stabilit pentru împrumutul acordat ce nu este rambursat la scadență că împrumutatul va plăti dobândă penalizatoare cu 5% peste cele menționate anterior pe an, până când suma respectivă este în întregime plătită și se va acumula de la data scadentă și va fi compusă lunar până la data plății.

Susținerea contestatorului conform căreia clauza inserată la art.11 este nulă în temeiul art.1 și art.2 din Legea nr.313/1879, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia este nefondată.

Pe de o parte se constată că raportul juridic și obligația corelativă s-au născut în condițiile art.942 Cod civil, astfel încât obligația împrumutatului de a restitui la scadență suma împrumutată și plata unei dobânzi de 8,15 % pe an și a unei dobânzi penalizatoare în procent majorat produce consecințe juridice în temeiul art.969 Cod civil, conform căruia, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii convenției respectiv art.1088 Cod civil „la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate”.

Criteriul de determinare a dobânzii legale era cel stabilit de art.3 din O.G.nr.9/2000 respectiv art. 3-5 din OG 13/2011. Este adevărat că prin Legea nr.313/1879 s-a prevăzut la art.1 că este nulă clauza penală din contractul de împrumut sau prestațiuni în natură însă „judecătorul în caz de împrumut va putea obliga numai la plata dobânzii prev.de art.1589 Cod civil sau în caz de alte obligațiuni, la daune interese conform art.1084 Cod civil”, dar se observă că aceste dispoziții legale se aplică exclusiv raporturilor juridice de drept civil.

În raporturile comerciale se aplică, în principiu, dobânda pieței potrivit principiului libertății de voință a părților. În același sens este și Decizia XI/24.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În cuprinsul deciziei s-a făcut sublinierea că nu există temei legal care să permită stabilirea în raporturile civile a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al cărui cuantum nu poate depăși dobânda legală decât cu cel mult 50 % pe an sau de sancțiuni constând în penalități de întârziere.

În speță, raportul dedus judecății este unul de natură comercială conform disp.art.3 pct.11 Cod comercial (în vigoare la acea dată), care prevede că legea consideră fapte de comerț: operațiuni de bancă și schimb, considerente față de care instanța apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.313/1879 și art.329 alin.3 Cod proc.civilă cu referire la Decizia nr.XI/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În concluzie, în considerarea principiului autonomiei de voință ce guvernează nașterea raporturilor juridice în materie comercială, instanța constată că nu s-a făcut dovada nerespectării vreunei dispoziții legale de natură să afecteze valabilitatea clauzei inserată în art.11 din contractul de credit nr. RBD/E4U/11.03.2008, cu consecința desființării parțiale a contractului așa cum se urmărește pe calea prezentei acțiuni.

În ceea ce privește petitul cererii privind determinarea creanței, respectiv suma rămasă de rambursat având în vedere suma achitată voluntar pentru rambursarea creditului și cuantumul creanței de recuperat după distribuția sumei din 08.06.2011 în cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară de expert P. S. (filele 127-135).

S-a stabilit că intimata a acordat contestatorului credit în cuantum de 63.000 Euro pe o perioadă de 288 de luni în baza contractului de credit din data de 11.03.2008 cu o dobândă de 8,15 % pe an.

Potrivit clauzelor contractuale art.5 pct.a) la data acordării creditului debitorul împrumutat a achitat comision de credit în cuantum de 1260 Euro, iar pentru îndeplinirea obligației de plată, ultima depunere numerar a fost în cuantum de 50 Euro efectuată de contestator la data de 30.06.2010.

În intervalul 14.03.2008 – 30.06.2010, debitorul a achitat suma de 12.120 Euro astfel: dobânzi penalizatoare: 271,77 Euro; dobânzi conform scadențarului 9806,48 Euro; debit principal conform scadențarului 1773,25 Euro; comision bancar 268,50 Euro (fila 132).

Conform art. 9 alin.2, creditoarea M. B. a declarat creditul acordat în baza contractului nr. RBD/E4U/11.03.2008 ca fiind scadent anticipat la data de 12.07.2010 cu notificările 690/12.07.2010 și 691/12.07.2010 (f. 35 - 36 dosar executare).

S-a concluzionat că la data declarării scadenței anticipate a creditului 12.07.2010 se înregistrau următoarele datorii: credit restant 61.226,75 Euro; dobândă restantă 30.06.2010 în cuantum de 1552,59 Euro; dobândă restantă 12.07.2010 – 166,33 Euro; dobândă penalizatoare 12.07.2010 – 268,38 Euro.

Astfel, expertul a precizat că la data de 08.06.2011, dată la care s-au distribuit sumele se înregistra debitul restant de: 61.226,75 Euro credit nerambursat; 1718,92 Euro (1552,59 Euro + 166,33 Euro) dobândă restantă la care se adaugă dobânda penalizatoare (7402,74 Euro), astfel încât a fost corect determinată creanța de către executor la data emiterii somației – 10.02.2011 și prin anexa – detaliere creanțe la 31.05.2011 (f. 35) și procesul verbal de distribuire a sumelor, respectiv 70.233,36 Euro din care suma utilizată pentru rambursarea efectivă a debitului a fost de 50.839,01 Euro, rămânând astfel un debit restant de 19.394,36 euro, fără ca la acest moment creditoarea să formuleze obiecțiuni sau să conteste valoarea debitului rămas de rambursat.

Dispozițiile art. 570 Cod proc.civilă prevăd că despre eliberarea și distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces verbal care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.

Cel nemulțumit de modul de stabilire pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să se consemneze obiecțiile sale în procesul verbal care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestația suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea.

Or, în speță se reține că în termenul prevăzut de dispozițiile legale creditoarea nu a contestat acest proces verbal de distribuire a sumei ceea ce atestă că aceasta și-a însușit aspectele menționate în cuprinsul actului, astfel încât executarea continuă pentru recuperarea debitului restant în cuantum de 19.394,36 Euro, creanță rămasă de executat și a cheltuielilor de executare.

În acest sens, instanța a reținut că actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale atât în ceea ce privește succesiunea actelor de urmărire derulate de executor cât și continuarea executării, fiind corect determinat cuantumul creanței prin actele de executare până la acest moment rămânând de executat o creanță în cuantum de 19.349,46 Euro.

Susținerile creditoarei privind existența unui debit în cuantum de 21.019,7 Euro conform relațiilor comunicate (fila 77), precum și concluziile raportului de expertiză prin care se stabilește valoarea debitului rămas de rambursat în cuantum de 19.777,78 Euro (mai mare decât cel stabilit prin procesul verbal de distribuire a sumelor), nu pot fi reținute având în vedere considerentele anterior expuse, potrivit cărora creanța a fost determinată corect de executor anterior distribuirii sumelor, respectiv 70.233,36 Euro și s-au adjudecat imobilele cu suma de 50.839,0 Euro, rămânând un debit rămas de recuperat de 19.394,36 Euro necontestat prin procedura specială prevăzută de art. 570 alin.2 Cod proc. civ.

Astfel, fiind determinată creanța pentru realizarea căreia s-a declanșat procedura execuțională fără a se impune lămurirea întinderii titlului executoriu sub acest aspect, instanța a constatat că nu s-a realizat integral obligația prevăzută în titlu fiind necesară continuarea executării pentru recuperarea creanței, în cuantum de_,46 euro, conform titlului executoriu contractul de credit nr. RBD/E4U/11.03.2008.

Față de considerentele de fapt și de drept ce preced, constatându-se că au fost respectate dispozițiile legale la determinarea creanței conform titlului executoriu ce nu este afectat de cauze de nulitate sau ineficacitate, astfel încât își produce integral efectele, iar actele de executare au fost efectuate conform normelor procedurale, în temeiul disp. art. 399 Cod proc. civ., instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare și contestația la titlu formulată.

Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul care a criticat-o, în esență, pentru următoarele motive:

1.Sentința este nelegală întrucât este pronunțată cu încălcarea disp. art.387 Cod pr. civilă .Astfel, somația și procesul verbal de situație au fost emise în aceeași dată,10.02.2011 ,iar somația a fost comunicată la două luni după emiterea sa.Astfel cele două acte sunt nule absolut neputându-se stabili anterioritatea uneia în raport de cealaltă.De asemenea, somația este nulă pentru că suma menționată în aceasta este aceeași cu cea asupra căreia s-a pornit executarea silită și pentru valorificarea căreia executorul stabilise deja termen de vânzare la licitație publică a trei imobile ipotecate .Prin procesul verbal din 17.05.2011 executorul a menționat că nu poate distribui sumele întrucât nu cunoaște exact cuantumul debitului datorat de recurent.

2.Instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind determinarea restului de creanță de recuperat .Greșit instanța de fond a apreciat că prin procesul verbal de eliberare și distribuire sume rezultate din executare ar fi fost determinată de executor creanța totală de_,36 EUR și că acest act nu a fost contestat potrivit disp. art.570 Cod pr.civilă ,prin urmare că a fost recunoscut de părți.Procedura instituită de acest articol vizează doar eliberarea și distribuirea sumelor, nu determinarea cuantumului creanței .Chiar instanța precizează că executorul mai întâi a extins executarea silită și după ce a vândut bunurile a determinat creanța ,fiind astfel încălcate disp. art. 371 ind.2 Cod pr. civilă.

3.Actele de executare nu respectă disp .art. 371 ind.3 Cod pr. civilă ,379 Cod pr. civilă.

4.Greșit instanța de fond a respins și contestatia la titlu ,soluție pe care a motivat-o contradictoriu întrucât pe de o parte a reținut că creditorul are dreptul de a rezilia contractul ,iar pe de alta-a apreciat că această convenție desființată constituie temei pentru pretențiile contractuale și titlu executoriu .Dobânda și dobânda penalizatoare sunt datorate doar până la momentul rezilierii contractului, respectiv, până la data de 12.07.2010.Clauza contractuală privind dobânda penalizatoare este nulă în raport de disp.legii 313/1879 astfel cum a statuat și ÎCCJ prin decizia XI/2005 .

La data de 02.05.2012 recurentul a invocat excepția perimării executării silite raportat la faptul că ultimul act de executare este procesul verbal de constatare din 17.05.2011 prin care executorul constată că nu poate distribui sumele pentru că nu este determinată creanța.

Prin decizia civilă nr. 1558/17.05.2012 Tribunalul Argeș a admis recursul declarat de contestatorul S. M. împotriva sentinței civile nr 1123/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimată fiind M. B. (ROMÂNIA) SA. ,a casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare .

Pentru a dispune astfel s-a reținut de tribunal că ultimul act de executare nu a fost efectuat la 17.05.2011 pentru că la 31.05.2011 creditoarea a solicitat continuarea executării silite ,este adevărat, pentru un alt imobil ,dar în cadrul aceluiași dosar de executare, iar la 08.06.2011 a fost emis actul de adjudecare și procesul verbal de distribuție .La 27.04.2011 a fost introdusă contestatia la executare ,iar instanța a dispus înaintarea dosarului de executare, în original a fost solicitat de instanță ,acesta fiind atașat de executor în vederea soluționării contestatiei. Perimarea este o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului în faza în care să găsește și care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea formulată, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruință, a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată a nu fi fost introdusă. Ca urmare a dispoziției instanței ,iar nu din culpa creditoarei nu s-a putut continua executarea astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 389 Cod pr. civilă.

De asemenea a reținut în considerente că și critica vizând nulitatea somației și a procesului verbal de situație pentru nerespectarea disp. art. 387 Cod pr. civilă este nefondată întrucât în materia executării silite imobiliare există dispoziții speciale ce reglementează urmărirea imobilelor .Astfel, potrivit disp.art.496 tz.1 Cod pr. civilă în vederea identificării imobilului urmărit executorul se va deplasa la locul unde este situat acesta și va încheia un proces verbal de situație ,iar potrivit disp. art. 497 Cod pr. civilă alin.1 după întocmirea procesului verbal de situație executorul va soma pe debitor că dacă nu va plăti va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces verbal ,somație care va fi comunicată .Din analiza acestor texte rezultă, deci ,că somația se emite după întocmirea procesului verbal de situație .Faptul că ambele au fost efectuate în aceeași zi nu înseamnă că somația a fost emisă înainte de emiterea procesului verbal, aceasta neputând conține datele necesare în absența efectuării primului act și nici nu există o dispoziție legală care să prevadă ca acestea să fie întocmite la date diferite .

Și susținerile recurentului în sensul că niciuna din clauzele contractului nu poate produce efecte ca urmare a declarării scadenței anticipate a creditului sunt neîntemeiate întrucât contractul nu a fost desființat ,declararea scadenței neechivalând cu rezilierea contractului, ci cu decăderea debitorului din beneficiul termenului.

Critica privind contestatia la titlu în sensul că art.11 din contract privind dobânzile penalizatoare este nul în raport de disp. legii 313/1879 este neîntemeiată. Instanța de fond a reținut corect că raporturile obligationale intervenite intre parti sunt de natura comerciala si nicidecum civila, iar in materie comerciala primeaza principiul libertatii de vointa a partilor,astfel ca se aplica dobanda pietii si nicidecum criteriile de determinare a dobanzii legale stabilite prin 0.G.nr.2/2000 aprobata prin Legea nr.356/2002,iar Decizia XI/24.10.2005 instantei supreme precum si disp. Legii nr.313/1879 vizeaza in mod exclusiv sfera raporturilor civile.

Critica vizând cuantumul creanței pentru care trebuie continuată executarea silită este ,însă, fondată.

Din actele dosarului de executare rezultă că suma pentru care s-a pornit executarea ,respectiv, creanța creditoarei a fost de 63.931,92 EUR și că executarea a fost încuviințată în toate formele :imobiliară, mobiliară, poprire .Executarea imobiliară a vizat inițial terenurile de 1742 mp ,arabil extravilan situat în Căteasca și terenul de 3158 mp din . de 08.06.2011 ,s-au emis ordonanța de adjudecare și procesul verbal de distribuție sume ,suma la care aceste imobile au fost adjudecate fiind de_ lei,sumă din care a fost pusă la dispoziția creditoarei_,94 lei ,restul de 5960 lei constituind cheltuieli de executare .Prin același proces verbal s-a precizat că a mai fost recuperată și suma de_,07 EUR de la debitor .Cu toate acestea executarea începută asupra restului terenurilor proprietatea debitorului și asupra cinematografului din Topoloveni ,. pornit tot pentru aceeași creanță, de_,92 EUR și 1208 lei ,debit și cheltuieli de executare. Deși în cauză s-a efectuat un raport de expertiză ,iar contestatorul a solicitat ca instanța de fond să se pronunțe cu privire la suma ce a rămas de recuperat ,Judecătoria nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, apreciind că executarea este corect promovată pentru suma din care nu s-au scăzut sumele recuperate.

Recurentul a susținut în cadrul contestației la titlu că ,având în vedere declararea scadenței anticipate a creditului la data de 12.07.2010 cuantumul creanței astfel cum a fost stabilit inițial este greșit calculat întrucât dobânda datorată la momentul declarării scadenței anticipate trebuia calculată până la acel moment, iar nu pentru toată perioada de creditare contractată inițial. În raport de această susținere și de faptul că au fost recuperate prin executarea terenurilor și a altor bunuri in dosarul 454/2010 mai multe sume ,rămânând o diferență asupra căreia trebuie să se continue executarea se impune completarea raportului de expertiză efectuat la fond în sensul de a se calcula creanța datorată potrivit contractului de credit prin raportarea la dobânda datorată până la data declarării scadenței anticipate 12.07.2010 și ,respectiv ,până la momentul efectuării prezentei lucrări, urmând a se verifica și dacă au fost plătite de recurent până la acest moment și alte sume decât cele avute în vedere la expertiza din faza de fond.

În consecință, recursul a fost apreciat ca fondat ,iar în baza art.312 alin.3 și 4 Cod pr. civilă tribunalul l-a admis și a reținut cauza spre rejudecare pentru a completa probatoriul cu proba cu expertiză cu obiectivele de mai sus.

În rejudecare tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză având obiectivele stabilite prin decizia de casare și anume să se calculeze creanța datorată potrivit contractului de credit prin raportare la dobânda datorată până la data declarării scadenței anticipate,respectiv 12.07.2010 și până la momentul efectuării lucrării urmând a se verifica dacă au fost plătite de către recurent și alte sume decât cele avute în vedere la expertiza efectuată în fața instanței de fond.

În cauză, lucrarea a fost efectuată de expertul contabil D. C. fiind încuviințate mai multe obiecțiuni la solicitarea părților pentru ca în final raportul de expertiză refăcut și completat să fie depus la dosar la data de 23.06.2014 ( filele 193 -201) .

La data de 10.09.2014 intimatul a formulat din nou obiecțiuni prin care a solicitat refacerea lucrării arătând că în cauză nu pot fi stabilite cheltuielile de executare, întrucât creditorul nu este ținut să avanseze în întregime aceste cheltuieli cuantum,ul lor fiind mai mare și determinat și de alte cheltuieli ocazionate de actele de executare silită ulterioare,respectiv stabilirea prețului de pornire al licitației ,astfel că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare pentru toate cheltuielile de executare, iar cursul valutar în funcție de care trebuie calculat cuantumul sumelor efectiv recuperate după scăderea cheltuielilor de executare este cel stabilit la data întocmirii procesului verbal de eliberare sau distribuire sume avându-se în vedere că la data de 12.07.2010 intimata a declarat scadența anticipată a sumei.

Cu privire la cel de-al doilea obiectiv se arată că expertul a ignorat prevederile contractuale ale convenției de împrumut respectiv art 9 din contract în sensul că dobânda penalizatoare este aplicată întregii sume neachitate și nu doar asupra sumei de 1530,18 euro cum, a procedata expertul, nefiind calculată dobânda pentru perioada cuprinsă între 12.07.2010 și până la recuperarea parțială a împrumutului și care se aplică și asupra restului rămas neachitat .

Referitor la aceste obiecțiuni tribunalul apreciază că acestea sunt neîntemeiate în raport de concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert D. C. avându-se în vedere că acesta a analizat cuantumul cheltuielilor de executare în raport de facturile prezentate de către creditoare și dovada cheltuielilor de executare ce rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc prin raportare la cele două dosare de executare silită nr. 451/2010 și 454/2010 ce vizează recuperarea acelorași creanțe știut fiind că aceste cheltuieli de executare se stabilesc anticipat de către executor fără a avea relevanță modul în care se realizează plata în cauză rezultând că aceste cheltuieli de executare sunt în sumă totală de 5960 ,06 lei pentru ambele dosare de executare .

Referitor la cursul valutar la cel de-al doilea aspect tribunalul va aprecia că expertul a respectat obiectivele stabilite de instanță în ceea ce privește calculul dobânzii penalizatoare astfel cum s-a stabilit prin decizia de casare ,astfel că aspectele ce țin de respectarea convenției de împrumut vor fi examinate de către tribunal în rejudecare în raport de concluziile lucrării depuse la dosar.

Pe fondul cauzei, tribunalul va reține că potrivit contractului de credit suma totală împrumutată a fost de 63.000 euro, din care anterior contestatorul a achitat suma de 12.150 euro la data declarării scadenței anticipate,respectiv 12.07.2010, rămânând la această dată de achitat după deducerea dobânzii și a ratelor acoperite în acest moment suma de 60.891,4 euro la care se adaugă suma de 1301,32 euro reprezentând suma totală restantă la data de 30.06.2010 fără a se mai datora dobânda penalizatoare după 12.07.2010 ,aceasta fiind calculată doar pentru cele 12 zile până la data scadenței anticipate ,respectiv pentru perioada 01.07.2010 – 12.07.2010 .

Prin urmare, în cauză se va reține că cheltuielile de executare sunt în sumă de 5960,06 lei aferente actelor de executare silită privind adjudecarea celor trei imobile rămânând la dispoziția creditoarei suma de 216.789,94 lei după deducerea cheltuielilor de executare din sumele obținute în urma adjudecării de 222.750 lei respectiv suma de 53.186,93 euro la cursul de 4,0760 lei euro din ziua licitației acesta reprezentând debitul recuperat care urmează a fi dedus din suma totală de 62.192,72 euro ce reprezintă valoarea din creanță ce rezultă din contractul de împrumut și care cuprinde dobânda penalizatoare calculată până la data de 12.07.2010.

Suma totală de recuperat este compusă din suma de_,4 lei reprezentând credit nerambursat la care se adaugă suma de 1301,32 euro rezultată în urma aplicării dobânzii penalizatoare de 13,15 % din creditul datorat .

Prin urmare, în cauză se impune a se reține că suma rămasă de recuperat după efectuarea licitației și adjudecarea bunurilor contestatorului debitor este de 9011,79 euro, urmând ca instanța în temeiul art. 399 C.pr.civ. să admită în parte contestația la executare și să îndrepte actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 451/2011 al executorului judecătoresc I. T C., în sensul că debitul datorat de contestator intimatei este de 9011,49 Euro (echivalent în lei la cursul valutar din ziua plății) conform raportului de expertiză completat întocmit de expert D. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. M. domiciliat în comuna Căteasca ,. , în contradictoriu cu intimata M. B. (ROMÂNIA) SA cu sediul în București, .. 90,sector 1 .

Îndreaptă actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 451/2011 al executorului judecătoresc I. T C., în sensul că debitul datorat de contestator intimatei este de 9011,49 Euro (echivalent în lei la cursul valutar din ziua plății) conform raportului de expertiză completat întocmit de expert D. C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 25.09.2014 la Tribunalul Argeș-Secția Civilă

Red M.D.B.

Tehn D.T. 4 ex

11.11.2014