Contestaţie la executare. Decizia nr. 244/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 5719/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 244/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. B., judecător
Judecător A. D.
Judecător R. V.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul P. M. L. împotriva Sentinței civile nr._/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimați fiind ., B. E. JUDECATORESC I. C., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea inițial la data de 23 ianuarie 2014. Ulterior, pentru legala constituire a completului de judecată, a amânat pronunțarea la această dată, când, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 30.03.2012 sub nr._ contestatorul P. M. L. a solicitat în contradictoriu cu intimații . și B. E. JUDECATORESC I. C. anularea actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr.393/2011 al B.E.J. I. C.; întoarcerea executării silite și restituirea sumelor poprite în mod abuziv; și suspendarea executării silite declanșată în același dosar de executare până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii în fapt, contestatorul a arătat că intimata . a solicitat executarea silită față de debitorii T. M. și F. F., având cu acestea raport juridic de creditare și obținând o hotărâre judecătorească ce nu-i poate fi opozabilă contestatorului.
Susține contestatorul că, deși are calitatea de coplătitor conform contractului de credit bancar nr. P5341/05.07.2007 încheiat cu BCR-Sucursala Pitești, nu a fost chemat în judecată și nu are obligația de a plăti pe nedrept sumele ce cad în sarcina debitoarelor T. M. și F. F..
În data de 15.03.2012 a luat la cunoștință despre sumele poprite din contul său de la Raiffeisen Bank – Sucursala Argeș, în mod abuziv de către B. I. C., în condițiile în care acesta a înființat poprirea cu privire la toată suma și fără a avea în vedere dispozițiile legale în materie.
Arată contestatorul că titlul executoriu în baza căruia a fost declanșată executarea silită nu-i poate fi opozabil, întrucât nu a avut nici calitatea de parte și nici de debitor.
În drept, s-au invocat disp. art. 399 și urm. C.pr.civ.
In susținere, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (f.5 – 7).
La data de 15.10.2012 intimatul . a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite. Se arată prin întâmpinare că, la data de 05.07.2007, a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. P5341, între Banca Comercială Română, în calitate de împrumutător și T. M. în calitate de împrumutat, F. F. și P. M. L.- în calitate de coplătitori, pentru un credit în sumă de 21.000 euro. În scopul garantării creditului, Banca a încheiat cu debitoarea T. M. – în calitate de garant ipotecar, contractul de ipotecă nr. 320/P5341/12.07.2007 aut. sub nr. 2039 de BNP Asociați D.-Șimonescu- D., prin care a fost constituită o ipotecă de rangul I asupra imobilului apartament situat în Pitești, ., ., .. Prin notificarea nr._/12.05.2009 debitorului contestator i-a fost comunicată iminența declarării scadenței anticipate a creditului. Prin contractul de cesiune nr. J554/10.06.2009 Banca a cesionat creanța aferentă contractului de credit către . SRL, care ulterior a cesionat aceeași creanță către ., debitorii fiind înștiințați de cesiunea de creanță.
Debitorii nu au înțeles să își onoreze obligațiile asumate prin contractul de credit, fiind declanșată în aceste condiții procedura executării silite împotriva acestora. Contestatorul are calitatea de coplătitor în contractul de credit, calitate ce este asimilată aceleia de debitor principal.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimata arată că aceasta nu este motivată, iar contestatorul debitor nu poate invoca în apărarea sa aparența de drept, care este evident în favoarea creditoarei, sens în care se solicită respingerea acesteia.
În drept s-au invocat disp. art. 115 și 504 C.pr.civ.
În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte dovezi a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
La termenul de judecată din data de 22.08.2012 instanța a luat act de renunțarea contestatorului la judecata cererii de suspendare a executării silite.
În cauză a fost încuviințată și administrată, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
S-a dispus atașarea dosarului de executare silită nr. 393/2011 al B.E.J. I. C., în copie conformă cu originalul și a dosarului nr._/280/2011 al Judecătoriei Pitești, având ca obiect „încuviințare executare silită”
Prin sentința civilă nr._/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul P. M. L., în contradictoriu cu intimații ., și B. E. JUDECATORESC I. C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 17.10.2011 în dos. nr._/280/2011, irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc I. C. pentru creditoarea . și s-a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit nr.P5341/05.07.2007 și a contractului de ipotecă nr.320/P5341/12.07.2007 autentificat sub numărul 2039/12.07.2007 de BNP S. D. N., împotriva debitorilor T. M. și F. F..
Din verificarea actelor dosarului nr._/280/2011 reiese că intimata a solicitat declanșarea executării silite față de toți cei 3 debitori în baza titlului executoriu mai sus menționat, întocmindu-se astfel dosarul de executare nr. 393/2011 de către B.E.J. I. C.. Contestatorul a fost somat de către executorul judecătoresc să se conformeze titlului executoriu, somație emisă la data de 04.01.2012 și primită de către contestator la data de 28.02.2012 (f.56-57).
Din înscrisurile aceluiași dosar a rezultat că prin încheierea pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 21.05.2012 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua, considerentele și dispozitivul încheierii de ședință din data de 17.10.2011 ( în dos. nr._/280/2011), în sensul că declanșarea executării silite autorizate este împotriva tuturor debitorilor, respectiv T. M., F. F. și P. M. L., începută în baza titlului executoriu, la cererea creditoarei ..
Din actele dosarului de executare silită reiese că la data de 04.01.2012 B. I. C. a dispus înființarea popririi asupra conturilor aparținând debitorilor T. M., F. F. și P. M. L., până la concurența sumei de 26.998,09 euro reprezentând creanță, la care s-au adăugat cheltuieli de executare și onorariu în sumă de 7.450,15 lei, în favoarea creditoarei . ( f.100, dos. ex. silită).
La data de 04.01.2012 i s-a comunicat debitorului P. M. L. dispoziția de înființare a popririi mai sus menționate.
Din verificarea înscrisurilor depuse în vederea susținerii cererii de încuviințare a executării silite a reieșit că această cerere l-a vizat și pe debitorul P. M. L., care are calitatea de „coplătitor” în cadrul contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. P 5341/05.07.2007, și care a fost semnat de acesta.
Susținerile contestatorului relativ la faptul că hotărârea de încuviințare a executării silite nu îi este opozabilă întrucât nu a fost chemat în judecată, iar creditoarea a solicitat executarea silită față de T. M. și F. F. pentru că doar cu acestea are raport juridic de creditare, sunt nefondate, față de considerentele mai sus expuse.
Astfel, s-a demonstrat mai sus faptul că societatea creditoare, prin executorul judecătoresc, a solicitat declanșarea și încuviințarea executării silite față de toți cei trei debitorii; P. M. L. are calitatea de coplătitor în contractul de credit bancar, iar împrejurarea că din eroare nu a fost consemnat în dispozitivul încheierii de încuviințare a executării silite ( care ulterior a fost îndreptată prin încheierea din 21.05.2012), poate atrage cel mult sancțiunea nulității relative, sub condiția ca cel care o invocă să dovedească vătămarea, iar în speță aceasta nu a fost dovedită.
Totodată, instanța va reține că niciun act de executare nu a vătămat drepturile contestatorului, nefiind săvârșit cu încălcarea normelor procedurale.
Din dispozițiile art. 399 C.proc.civ. se reține că: „(1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. (2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. (2^1) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”.
S-a apreciat că motivele invocate de contestator nu pot constitui temei al anulării actelor de executare ce au la bază titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. P 5341/05.07.2007, modificat prin actul adițional nr.1/21.07.2010, în condițiile în care nu se face dovada existenței unor motive de nelegalitate a actelor de executare propriu-zise.
S-a reținut că susținerile contestatorului mai sus analizate nu au relevanță în prezenta cauză atâta timp cît nu se face dovada că titlul executoriu nu putea fi pus în executare, ori faptul că acesta a fost anulat.
Atât timp cât titlul executoriu nu a fost modificat sau anulat, acesta își produce efectele, iar executarea silită a unui titlu executoriu (care nu a fost anulat, modificat) nu poate constitui o vătămare.
Împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești a declarat recurs contestatorul P. M. L., criticând-o pe considerentele că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că nici un act de executare nu a vătămat drepturile sale și că normele procedurale nu au fost încălcate prin începerea executării silite fără a avea o executare silită începută împotriva sa, în condițiile în care somația de plată a fost emisă la data de 04.01.2012, iar îndreptarea erorii materiale a fost dispusă la data de 21.05.2012.
O altă critică vizează faptul că creanța invocată în baza titlului executoriu nu are un caracter cert, pe rolul Judecătoriei Pitești fiind înregistrat dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, formulată de titularul contractului de credit, în cadrul se contestă cuantumul debitului urmărit.
Apreciază că executarea silită împotriva sa a fost prematur declanșată, întrucât titularul contractului de credit a declarat că va achita toate obligațiile de plată și că este nelegală, întrucât trebuiau urmărite cu prioritate bunurile împrumutatului și ulterior pe ale sale.
Susține că nu au fost respectate prevederile art.4.10 din contractul de credit nr.P5341/05.07.2007, respectiv nu i-a fost comunicat faptul că împrumutatul nu-și mai respectă obligația de plată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și față de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cpr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.399 alin.(1) C.proc.civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Prin alin.(2) al aceluiași articol se dispune în sensul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
În ceea ce privește împrejurarea că la data emiterii somației de plată din data de 04.01.2012 nu era începută executarea silită împotriva sa, tribunalul reține că este real faptul că încheierea de încuviințare a executării silite din Camera de Consiliu de la data de 17.10.2011 nu cuprinde numele contestatorului, în calitate de debitor, însă, în condițiile în care cererea de executare silită înregistrată la data de 24.10.2011 pe rolul Judecătoriei Pitești a fost formulată și împotriva sa, aceasta a fost admisă în integralitate de către instanța de judecată, iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21.05.2012 a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale a încheierii, prin menționarea expresă că s-a dispus executarea silită și împotriva contestatorului P. M. L., cum această îndreptare a erorii materiale are un caracter retroactiv, fiind de natură a valida toate actele de executare efectuate împotriva contestatorului începând cu data de 24.10.2011 (în temeiul acesteia executorul judecătoresc putând dispune îndreptarea tuturor actelor de executare, prin menționarea și a contestatorului), tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că acest motiv nu este de natură a atrage nulitatea executării silite.
Tribunalul constată că, prin cererea de chemare în judecată, recurentul nu a înțeles să conteste cuantumul creanței pus în executare împotriva sa, împrejurare față de care, având în vedere dispozițiile art.316 și 294 C.pr.civ., nu pot fi analizate aceste susțineri formulate pentru prima dată în fața instanței de recurs.
Mai mult, faptul că pe rolul Judecătoriei Pitești ar fi înregistrat dosarul nr._, în cadrul căruia titularul contractului de credit a contestat această sumă și și-ar fi asumat obligația integrală de plată a debitului datorat (afirmații pe care însă recurentul nu le probează), nu este de natură a conduce la anularea actelor de executare îndreptate împotriva sa, la acest moment al executării silite, în condițiile în care, din cuprinsul actelor de executare, nu reiese că obligația de plată a contestatorului ar fi într-un cuantum mai mic decât cel pentru care s-a dispus înființarea popririi sau că debitoarea T. M. și-ar fi executat integral obligația de plată.
Din analiza contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.P5341/05.07.2007, rezultă că recurentul contestator are calitatea de coplătitor, iar nu pe cea de fidejusor, împrejurare față de care, nu poate invoca beneficiul de discuțiune, reglementat de art.1662 din Vechiul Cod Civil.
Potrivit acestor dispoziții legale, fidejusorul nu este ținut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuție, afară numai când însuși a renunțat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul.
Cât privește nerespectarea prevederilor art.4.10 din contractul de credit nr.P5341/05.07.2007, respectiv că nu i-a fost comunicat de creditoare faptul că împrumutatul nu-și mai respectă obligația de plată, tribunalul constată că acest motiv nu a fost invocat în fața primei instanțe, ci pentru prima oară în fața instanței de recurs, ori, în condițiile în care contestatorul nu a înțeles să conteste, prin cererea de chemare în judecată, cuantumul creanței pus în executare împotriva sa, chiar dacă ar fi reale susținerile sale, nu sunt de natură a conduce la anularea actelor de executare.
Pe de altă parte, tribunalul reține că motivele de recurs invocate în concluziile scrise din data de 26.09.2013 referitoare la modalitatea nelegală a executării prin poprire a sumelor împotriva sa și concluziile scrise din data de 26.09.2013 referitoare la faptul că obiectul principal al contractului de credit nu mai există, față de încheierea ulterioară a unui act adițional și la contestarea cuantumul creanței, întrucât creditoarea și executorul judecătoresc nu au prezentat modalitatea de calcul, sunt tardiv formulate, și pentru prima dată în fața instanței de recurs, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art.303 alin.1, art.316 și art.294 alin.1 C.pr.civ., apreciază că nu se mai impune a le analiza.
Pentru aceste considerente, tribunalul consideră ca prima instanță a dat o legală și temeinică soluționare motivelor invocate de contestator, impunându-se, în conformitate cu dispozițiile art.312 C.pr.civ., respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul PUSCAȘU M. L., domiciliat în P., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr._/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimați fiind ., cu sediul în București, ..5, corp B, ., și BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC I. C., cu sediul în P., .-6, ., jud.Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2014.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, R. V. |
Grefier, O. - M. Ș. |
red.R.V.
dact. R.V./C.E.C./2 exp.-28.02.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 228/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1533/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
