Fond funciar. Decizia nr. 2514/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2514/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 8199/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2514/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător M. B.
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta-reclamantă G. C. împotriva sentinței civile nr. 9626/29.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul-pârât R. O. și pârâtele C. Locală Vedea de aplicare a legii fondului funciar și C. Județeană Argeș de aplicare a legii fondului funciar, având ca obiect fond funciar - nulitate act.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 22 10 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 29 10 2014 și la data de azi, 05 11 2014, când deliberând a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 19.06.2012 sub nr._ reclamantul R. O. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. Vedea de aplicare a legii fondului funciar, C. Județeana Argeș de aplicare a legii fondului funciar și G. C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea absolută parțială a titlului de proprietate cu nr._ emis la 12.06.1999 în favoarea defunctului G. C., cu moștenitorul G. P., pentru suprafața de 0,86 ha teren agricol situata în satul Vața . inclusă în suprafața totală de 9,00 ha de teren menționată în titlul de proprietate, cât și a actelor subsecvente, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că titlul de proprietate cu numărul de mai sus este emis cu încălcarea dispozițiile Legii nr. 18/1991, în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în favoarea unor persoane neîndreptățite, invocându-se prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, în sensul că a fost cuprins în acesta și suprafața de 0,86 ha teren pentru care autoarei reclamantului, pe nume R. Lucreția, i s-a reconstituit dreptul de proprietate, fiind întocmit procesul-verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 414/06.12.1994 cu următoarele vecinătăți: N- drum acces, E- B. D. I., S-teren rezerva și drum de acces și V- teren rezerva și drum de acces, întocmindu-se și schița aferentă.
Precizează reclamantul că stăpânește acest teren încă înainte de colectivizare potrivit actului de schimb încheiat de Statul R. prin Ministerul Agriculturii înregistrat la grefa Tribunalului Popular al Raionului Vedea, Regiunea Pitești, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 79 din 10.02.1958 fiind trecut în registrul agricol și cu care s-a înscris în C.A.P. intrând de la acea data în posesia efectivă a terenului și pe care l-a muncit până în prezent.
În ciuda faptului că a solicitat și emiterea titlului de proprietate reprezentanții Comisiei Locale de Fond Funciar Vedea au refuzat și nu au întocmit documentația necesară. În măsura în care pârâta G. C. invoca vreo hotărâre judecătorească a precizat că nu îi este opozabilă, nu a avut cunoștința de ea și oricum pentru G. P. s-a stabilit o proprietate de 9,00 ha teren agricol și un 1,00 ha teren cu vegetație forestiera pe raza comunei Vedea și nicidecum în pct. Vața.
Se susține că în ceea ce o privește pe pârâta formalitățile au fost efectuate ulterior reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autoarei reclamantului, prin art. II din Lg. nr. 169/1997 statuându-se că noile dispoziții nu aduc în niciun fel atingere actelor de proprietate emise cu respectarea dispozițiilor legale, la momentul întocmirii lor.
Noile modificări intervenite ulterior în materie de fond nu retroactivează și nu sunt aplicabile în cauză, nefiind în vigoare la data emiterii titlului de proprietate în favoarea numitului G. P., aceeași fiind situație și pentru disp.art.42 din HG nr.131/1991, întrucât autoarea reclamantului a primit teren de la stat în schimbul proprietății sale și nu este o persoană împroprietărită așa cum se prevede în textul amintit care nu este aplicabil.
S-au atașat cererii o . înscrisuri.
La data de 21.09.2012 pârâta G. C. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și constatarea nulității absolute totale a procesului verbal de punere în posesie cu nr. 414/06.12.1994 emis pe numele autoarei reclamantului, R. Lucreția, pentru suprafața de 8635 mp teren arabil situat în pct. Vața ce se suprapune cu terenul ce i-a fost atribuit autorului său G. C. prin titlul de proprietate nr._/1999 emis în baza Legii nr. 18/1991.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta-reclamantă a arătat faptul că terenul agricol la care se referă cererea de chemare în judecată a constituit proprietatea sa în calitate de moștenitoare a autorilor G. C. și G. D. care l-au deținut efectiv anterior anului 1951, fiind înscris la poziția lor de rol din Registrul agricol, făcând parte dintr-o suprafața mai mare din pct. „La F.”, în partea de est a grădinilor caselor autorilor săi, intrat în proprietatea acestora prin moștenire de la bunicul său pe linie maternă F. I., deținând act autentic de partaj al ascendenților cu nr. 415/29.05.1923 transcris la grefa Tribunalului O. la nr. 2480/28.06.1923. La nivelul anului 1951 autorilor săi le-au fost confiscate abuziv toate bunurile deținute pe raza comunei Vedea și anume casa părintească și terenurile înscrise la poziția de rol.
Se mai arată de către pârâta-reclamantă că prin Hotărârea cu nr. 95/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș a fost reconstituit dreptul de proprietate al autorilor săi, cu moștenitor G. P. ( fratele său) pentru suprafața de 9,00 ha teren agricol în echivalent acțiuni, însă prin hotărârea judecătorească s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură, emițându-se titlul de proprietate pe vechile amplasamente, astfel că este neîntemeiată solicitarea reclamantului de anulare a titlului de proprietate întrucât terenul la care se face referire nu a aparținut familiei acestuia, ci autorilor pârâtei –reclamante, considerând că în acest caz sunt aplicabile dispozițiile potrivit cu care terenul revendicat revine în natura primului proprietar, iar cel de al doilea urmând să primească un alt teren în echivalent sau despăgubiri.
S-a depus și procura autentificată sub nr.6343/17.09.2012 de către BNP M. Ș. și Asociații dată de pârâtă în favoarea mandatarului J. Alexandu, cel care a reprezentat-o în proces, prin încheierea de ședință din 01.03.2013 arătându-se că domiciliul actual al acesteia este cel menționat în procură, respectiv în sector 4, București, .. 1, ., .> În cauza s-au administrat probele cu înscrisuri, testimonială în cadrul căreia au fost audiați martori M. V. și Ș. D., proba cu interogatoriul părților și expertiza în specialitatea topografie, sens în care a fost întocmită lucrarea de specialitate de către expert V. C., solicitându-se totodată și relații de la C. Locală de Fond Funciar Vedea cu privire la formalitățile ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea părților litigante.
În cadrul ședinței de judecată din 04.10.2013 pârâta-reclamantă G. C., prin notele scrise depuse, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că nu face dovada calității de moștenitor al autoarei R. Lucreția.
Prin sentința civilă nr.9626/2013 Judecătoria Pitești a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R. O., invocată de pârâta G. C..
A admis acțiunea formulată de reclamantul-pârât R. O., domiciliat în mun. Curtea de Argeș, .. 25, jud. Argeș în contradictoriu cu pârâtele C. L. VEDEA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. J. ARGES DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, și pârâta-reclamantă G. C..
A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană Argeș de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 12.07.1999, pe numele G. C. cu moșt. G. P., în ceea ce privește suprafața de 0,86 ha situată în extravilanul localității Vedea, județul Argeș, categoria de folosință arabil, identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert V. C. aflată la fila 183 a dosarului, ca fiind patrulaterul marcat între punctele A-B-C-D-A. hașurat cu culoarea verde și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă G. C...
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul Legii nr. 18/1991 a fost emisă Hotărârea cu nr. 95/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș anexa 2a poziția 30 prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei R. Lucreția, mama reclamantului R. O. urmată de emiterea procesului verbal de punere în posesie cu nr. 414/06.12.1994 (f.8), reconstituire ce a avut la bază cererea formulată de către R. Lucreția la data de 04.03.1991 (f. 35) ca și registrul agricol al satului Vedea pe anii 1959-1963. Procesul verbal este dublat de o schiță (verso) în care sunt înscrise vecinătățile terenului măsurând 8635 mp arabil ca fiind: N- drum acces, E- B. D I., S și V- teren rezerva și drum de acces inclusiv dimensiunile acestuia, respectiv 55 m lățime și 157 m lungime .
Potrivit actului de schimb încheiat de Statul R. prin Ministerul Agriculturii, înregistrat la grefa Tribunalului Popular al Raionului Vedea, Regiunea Pitești, transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 79 din 10.02.1958, R. Lucreția- mama reclamantului a dat în schimb suprafața totală de 2,00 ha teren pe diferite amplasamente, primind în locul acestora mai multe suprafețe totalizând 2,00 ha ( constând în trei parcele) printre care și . în suprafața de 0,86 ha, cea în litigiu (f. 9).
La rândul său pârâta-reclamantă a invocat în favoarea sa formalitățile efectuate în temeiul legislației în materie de fond funciar, finalizate cu emiterea de către pârâta comisie județeană a titlului de proprietate cu nr._/12.07.1999 (f. 10) pentru suprafața de 9,00 ha, din care 31.202 mp în extravilan și 58.798 mp în intravilan pe diferite categorii de folosința, din actele înaintate de C. Locală de Fond Funciar Vedea rezultând că la baza acestei reconstituiri s-a avut în vedere registrul agricol al satului Vața pentru anii 1951-1955 al autorului pârâtei G. C., respectiv G. C., cererea cu nr. 865/14.03.1991 formulata de G. P., fratele pârâtei emițându-se Hotărârea cu nr. 95/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș anexa 3 poziția 18.
Prin întâmpinarea depusă ca și prin răspunsurile date la interogatoriu C. Locală de Fond Funciar Vedea a arătat că este vorba despre o situație în care terenurile ce fac obiectul celor doua reconstituiri se suprapun, figurând la registrul agricol al unuia dintre autori (G. C. ) până în 1951 după care, în continuare la registrul agricol al autorului celeilalte părți (R. Lucreția).
Martorii audiați în cauză au confirmat susținerile reclamantului-pârât și ale pârâtei-reclamante G. C., chestiuni de altfel necontestate, în sensul că până în anii 1951-1952 terenul în litigiu a fost stăpânit de către familia G., iar mai apoi a fost stăpânit de către mama reclamantului în baza unui act de schimb realizat cu Statul Român.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, ulterior completat în urma admiterii obiecțiunilor părților, au fost transpuse în teren actele atașate dosarului și s-au efectuat verificările impuse, concluziile la care ajunge expertul fiind acelea că terenul în litigiu este amplasat în . de folosință arabil, extravilan, măsoară 8635 mp și este reliefat în schița nr. 1 între punctele A-B-C-D-A (fila 183), între procesul verbal de punere în posesie invocat de către reclamantul-pârât și titlul de proprietate prezentat de pârâta-reclamantă existând o suprapunere totală, precizând expertul că la 01.01.1990 terenul se găsea în patrimoniul C.A.P.
În aceste condiții rezulta că părțile se află în ipostaza în care în urma reconstituirii dreptului de proprietate ar trebui să dețină același teren, în speța, cel măsurând 0,86 ha.
În soluționarea litigiului se va avea în vedere faptul că autorul pârâtei a pierdut dreptul de proprietate asupra acestui teren în urma confiscării, iar urmare a actului de schimb întocmit cu Statul Român autoarea reclamantului a primit respectiva suprafața, astfel cum a fost individualizata prin actul invocat, fiind și cea care s-a înscris cu terenul în G.A.C. și pentru care a îndeplinit toate formalitățile necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, depunând cerere la data de 04.03.1991, cererea care trebuia analizată și soluționată din perspectiva dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, la fel ca și cererea formulată de partea adversă ; în speță nu se pune în discuție îndreptățirea părților la reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum s-a realizat prin aceeași hotărâre a Comisiei Județene Argeș de fond funciar, cea cu nr. 95/1991, ori întinderea drepturilor acestora, întrucât nu a fost atacată în aceste privințe, ci modalitatea ulterioară de punere în posesie și de emitere a actelor de proprietate, sub acest aspect având relevanță și circumstanțierile deja reținute în paragrafele anterioare .
Astfel potrivit disp.art.10 din Legea nr.18/1991 în forma în vigoare la momentul reconstituirii dreptului de proprietate
[Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperative fie în baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau în orice alt mod.
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.], iar prin art. 13 alin.2 din același act normativ se prevedea că
[Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor.]
Totodată, potrivit art. II din Lg. nr. 169/1997 de modificare a Lg. cu nr. 18/1991
[Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.], în această privință Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 392/1997 constatând că dispozițiile art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituționale numai în măsura în care prin act eliberat se înțelege orice act de constatare a existenței dreptului de proprietate, emis în condițiile legii.
Cum în speța s-a dovedit ca la punerea în posesie a autoarei reclamantului, terenul era liber, acesta constituind și amplasamentul terenului primit în schimbul celui predat statului, în măsura în care titlul de proprietate al pârâtei a fost eliberat abia în anul 1999 vizând numai aspecte legate de amplasament și vecinătăți, câtă vreme hotărârea de validare nu a fost atacată privind întinderea dreptului de proprietate, este cert că, în speță, comisia locală era obligata ca mai întâi să verifice situația terenurilor și eventualele puneri în posesie anterioare și abia apoi să procedeze la stabilirea în concret a documentației necesare în vederea emiterii titlului de proprietate, cu respectarea titlurilor și a altor acte de proprietate eliberate conform prevederilor Legii Fondului funciar nr. 18/1991 în vigoare la data întocmiri lor.
Reținându-se că procesul verbal de punere în posesie emis pe numele autorului reclamantei a fost întocmit la 06.12.1994, data la care se afla la dispoziția comisiei, fără a se face dovada în cauză că acesta făcuse obiectul puneri în posesie în favoarea pârâtei G. C., se concluzionează în sensul că punerea în posesie a autoarei reclamantului a fost efectuată în mod legal, fiind vorba despre teren agricol extravilan, iar potrivit dispozițiilor legale în vigoare reconstituirea se putea realiza și pe vechiul amplasament, deși nu neapărat.
D. fiind că la stabilirea amplasamentului pentru terenul în litigiu la emiterea titlului de proprietate cu nr._/1999 în favoarea autorului G. C. nu a fost respectată punerea în posesie realizată în condiții legale în favoarea autoarei R. Lucreția, se constată că devin aplicabile dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, privind anularea actelor de proprietate întocmite cu încălcarea reglementărilor în vigoare în materie de fond funciar.
Dispozițiile invocate de către pârâta G. C. prin cererea reconvențională nu devin aplicabile litigiului, întrucât pe de o parte legea nu retroactivează și nu pot fi afectate reconstituirile și punerile în posesie realizate cu respectarea dispozițiilor legale în momentul efectuării acestora, legiuitorul urmărind în aceasta manieră să se asigure stabilitatea și siguranța actelor efectuate în cadrul circuitului civil, iar pe de altă parte situația vizată de acestea nu se circumscrie celei existente în speța concretă dedusă judecății.
Astfel conform art. 42 alin.1 din HG nr.1172/2001, în prezent abrogată prin HG nr. 890/2005
[(1) În situația în care anumite suprafețe sunt revendicate de 2 solicitanți, dintre care unul este proprietarul deposedat prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1953 - 1959, iar cel de-al doilea este persoana care a fost împroprietărită cu teren preluat de la fostul proprietar, teren ce a fost preluat sub orice formă de cooperativă, se va restitui în natură ambilor solicitanți, în limita resurselor de teren existente.], în primul rând textul vizând persoana împroprietărită din terenul preluat de la alt proprietar, însă în cauză dreptul autorului reclamantului este guvernat de regulile contractului de schimb, în al doilea rând neinstituind obligația atribuirii pe același amplasament, rămânând valabile sub acest aspect dispozițiile cuprinse în Legea nr.18/1991.
Față de aceste considerente și în baza textelor de lege enunțate acțiunea este întemeiata urmând a fi admisă și a constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană Argeș de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 12.07.1999, pe numele G. C. cu moșt. G. P., în ceea ce privește suprafața de 0,86 ha situată în extravilanul localității Vedea, județul Argeș, categoria de folosință arabil, identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert V. C. aflată la fila 183 a dosarului, ca fiind patrulaterul marcat între punctele A-B-C-D-A. hașurat cu culoarea verde.
În raport de soluția pronunțata asupra acțiunii principale, reținându-se legalitatea procesului verbal de punere în posesie cu nr. 414/06.12. 1994, cererea reconvențională este neîntemeiată împrejurare față de care va fi respinsă, în speță, în litigiu aflându-se nu legalitatea emiterii hotărârii de validare pentru părțile în litigiu, prin care se stabilește generic suprafața ce face obiectul reconstituirii, ci amplasamentul terenurilor pentru care s-a procedat la punerea în posesie.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R. O. se va avea în vedere faptul că acesta a dovedit că este fiul autoarei R. Lucreția, cea în favoarea căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate și cea care a realizat schimbul de terenuri cu Statul Român, acesta confirmând că a acceptat moștenirea mamei sale, iar aspectele invocate de către pârâta -reclamanta în sensul că nu ar exista un act de partaj încheiat între toți moștenitorii, în urma căreia respectiva . reclamantului, nu prezintă relevanță în cauză, deoarece nu este vorba despre o acțiune în revendicare imobiliară, în care să se ia în discuție principiul unanimității, ci despre una în nulitate absolută, caz în care în măsura admiterii ea profită tuturor moștenitorilor, celelalte chestiuni specifice în materia succesiunii nefăcând obiectul cauzei de față, astfel că excepția este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta reclamantă criticând-o pentru următoarele motive:
În motivarea recursului pârâta arată că în mod greșit s-a dispus anularea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,86 m.p teren arabil, în mod greșit i s-a respins cererea reconvențională deoarece autoarea reclamantului nu a avut înscris în CAP terenul de 0,86 m.p teren arabil extravilan.
Arată că prin hotărârea pronunțată de prima instanță i s-a făcut o nedreptate în sensul că familia ei a fost deposedată în mod nelegal de această proprietate.
Mai arată pârâta că în mod greșit i s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie, în condițiile în care a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, a indicat toate punctele iar autoarea reclamantului nu a indicat acest amplasament, iar procesul verbal s-a încheiat fără a se deplasa cineva la fața locului.
Arată că titlul său de proprietate respectă toate condițiile motiv pentru care solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă.
La data de 19.09.2014 și reclamantul pârât a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit disp. art. III. alin.1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite la reconstituire. Potrivit art. II al aceluiași act normativ citat, dispozițiile art. III nu aduc atingere titlurilor de proprietate emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, la data întocmirii lor.
Tribunalul apreciază, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că la momentul eliberării titlului de proprietate al intimatului-reclamant au fost respectat prevederile legale privind procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, în favoarea autoarei R. Lucreția, mama intimatului-reclamant R. O., în urma cererii formulată de către R. Lucreția la data de 04.03.1991 a fost emisă Hotărârea cu nr. 95/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș anexa 2a poziția 30 prin care aceasta a fost validată cu suprafața de 4,09 Ha.
Ulterior a fost emis procesul verbal de punere în posesie cu nr. 414/06.12.1994, proces verbal care are la bază hotărârea de mai sus precum și registrul agricol al satului Vedea pe anii 1959-1963.La momentul întocmirii acestuia a fost întocmită și schița în care sunt înscrise vecinătățile terenului în suprafață 8635 mp arabil: N- drum acces, E- B. D I., S și V- teren rezerva și drum de acces inclusiv dimensiunile acestuia, respectiv 55 m lățime și 157 m lungime .
Din examinarea actului de schimb încheiat de Statul R. prin Ministerul Agriculturii, înregistrat la grefa Tribunalului Popular al Raionului Vedea, Regiunea Pitești, transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 79 din 10.02.1958 rezultă că R. Lucreția- mama intimatului-reclamant a dat în schimb suprafața totală de 2,00 ha teren pe diferite amplasamente, primind în locul acestora mai multe suprafețe totalizând 2,00 ha ( constând în trei parcele) printre care și . în suprafața de 0,86 ha, cea în litigiu.
În ceea ce o privește pârâta-reclamantă cererea a fost formulată la data de 14.03.1991 fiind înregistrată sub nr. 865 de către G. P., fratele acesteia pentru autorul G. C.. În urma formulării acestei cereri s-a emis Hotărârea cu nr. 95/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș anexa 3 poziția 18 prin care a fost validată suprafața de 9,00 Ha, ulterior fiind emis titlul de proprietate cu nr._/12.07.1999 pentru suprafața de 9,00 ha, din care 31.202 mp în extravilan și 58.798 mp în intravilan pe diferite categorii de folosința.
La baza acestei reconstituiri, conform actelor depuse în fața instanței de fond rezultă că s-a avut în vedere registrul agricol al satului Vața pentru anii 1951-1955 al autorului pârâtei G. C., respectiv G. C..
C. Locală de Fond Funciar Vedea atât prin întâmpinarea depusă cât și prin răspunsurile date la interogatoriu a arătat că este vorba despre o situație în care terenurile ce fac obiectul celor doua reconstituiri se suprapun, figurând la registrul agricol al unuia dintre autori (G. C. ) până în 1951 după care, în continuare la registrul agricol al autorului celeilalte părți (R. Lucreția).
Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză respectiv faptul că până în anii 1951-1952 terenul în litigiu a fost stăpânit de către familia G., iar mai apoi a fost stăpânit de către mama reclamantului în baza unui act de schimb realizat cu Statul Român.
Cele de mai sus sunt confirmate și de raportul de expertiză întocmit în cauză, ulterior completat, raport în care au fost transpuse în teren actele atașate dosarului. Conform concluziilor expertului desemnat terenul în litigiu este amplasat în . de folosință arabil, extravilan, măsoară 8635 mp și este reliefat în schița nr. 1 între punctele A-B-C-D-A (fila 183), între procesul verbal de punere în posesie invocat de către reclamantul-pârât și titlul de proprietate prezentat de pârâta-reclamantă existând o suprapunere totală, iar la 01.01.1990 terenul se găsea în patrimoniul C.A.P.
Tribunalul va avea în vedere, totodată, la soluționarea cauzei că principiul reconstituirii pe vechiul amplasament si-a găsit aplicarea expresa abia odată cu . Legii nr. 1/2000, potrivit art. 2 din acest act normativ.
Or drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, prin eliberarea, in cazul de fata, a titlului de proprietate, rămân câștigate, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, dispozițiile art. II din Legea nr. 169/1997 protejând dreptul câștigat al autorului paraților, asigurând astfel stabilitatea circuitului civil.
Având în vedere că prin înscrisurile depuse în cauză rezultă că intimatul-reclamant a făcut dovada achitării onorariului de avocat în sumă totală de 1800 lei tribunalul va avea în vedere astfel cum s-a statuat în practica judiciară articolul 274 alin.3 din Codul de procedură civilă.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În raport de cele menționate, se constată că onorariul avocațial solicitat de intimatul-reclamant a fi suportat de partea căzută în pretenții, în cuantum de 1800 de lei, depășește un cuantum rezonabil în raport de obiectul și complexitatea cauzei prezente și de activitatea concretă desfășurată de avocatul acestei părți în pregătirea apărării în cauză, impunându-se reducerea acestui onorariu la suma de 800 de lei .
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta-reclamantă G. C. împotriva sentinței civile nr. 9626/29.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul-pârât R. O. și pârâtele C. Locală Vedea de aplicare a legii fondului funciar și C. Județeană Argeș de aplicare a legii fondului funciar
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul R.O.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Președinte, D. D. A. | Judecător, M. B. | Judecător, I. P. |
Grefier, E. R. |
Red. DDA.
Dact. E.N.
2 ex./15.11.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2031/2014. Tribunalul ARGEŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 959/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
