Fond funciar. Decizia nr. 1436/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1436/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 15112/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1436
Ședința publică din 28.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: R. V.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți M. E., P. C. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 9719/04.12.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. de Fond Funciar Stefanesti și C. J. de Fond Funciar Arges, având ca obiect fond funciar – anulare act – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți P. C. și M. V., personal și asistați de avocat J. Florența-V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 aflată la fila 8/dosar, recurenta-reclamantă M. E., prin avocat J. Florența-V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 aflată la fila 8/dosar, și intimata-pârâtă C. L. de Fond Funciar Stefanesti, prin consilier juridic O. C., în baza delegație de reprezentate juridică depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata-pârâtă C. J. de Fond Funciar Arges.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La interpelarea instanței, părțile prezente, prin apărători arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adresa nr. 26/14 martie 1957 emisă de Sfatul Popular al Raionului Pitești, pe care o depune la dosarul cauzei în copie. Comunică câte un exemplar al adresei sus menționată și părții adverse, prin apărător.
Intimata-pârâtă C. L. de Fond Funciar Stefanesti, prin consilier juridic, arată că nu solicită probe suplimentare în recurs și că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de recurenții-reclamanți la acest termen de judecată.
Asupra probei solicitată de recurenții-reclamanți, prin avocat, respectiv proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul art. 305 Cod Procedură Civilă, o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul de a se administra și proba solicitată la ultima ședință de judecată, respectiv terenul din punctul „Acasă” despre care în lucrarea sa, expertul afirmă că s-ar afla în posesia unor alte persoane, nedepunând însă nici o dovadă în acest sens și nici vreo precizare în baza cărui act s-a întâmplat acest lucru și nici a faptului deținerii vreunui titlu de proprietate, sens în care au fost solicitate relații de la C. L. de Fond Funciar Stefanesti pentru a comunica dacă persoanele indicate de dl. expert dețin titluri de proprietate sau stăpânesc în mod abuziv terenul respectiv.
Arată recurenții-reclamanți, prin avocat, că, în subsidiar, solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
Precizează recurenții-reclamanți, prin avocat că acțiunea sa introductivă a fost respinsă cu o unică motivare, aceea că în registrul agricol din anul 1968-_, autorii săi ar fi figurat cu doar 44 ha, respectiv 1,96 ha. Cu această motivare s-a făcut abstracție de toate celelalte dovezi existente la dosarul cauzei. Apreciază recurenții-reclamanți, prin avocat, că în mod corect figurau în registrul agricol din 1968 numai cu aceste suprafețe, în condițiile în care fuseseră deposedați, anterior, respectiv în anul 1949 de toate celelalte suprafețe. Arată recurenții-reclamanți, prin avocat, că autorii lor figurează cu aceleași suprafețe de teren pentru care există acte primare de proprietate, conform borderoului de înscrisuri pe baza căruia instanța a motivat hotărârea recurată.
În aceste condiții și coroborat cu faptul că au dovedit cu acte autentice dovada proprietății autorilor lor pentru fiecare teren în parte, recurenții-reclamanți, prin avocat, consideră că au făcut dovada integrală atât a dreptului de proprietate cât și a continuității acesteia până în anul 1949, anul în care au fost deposedați și, după deposedare, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisului depus în ședință publică la acest termen de judecată, autorii săi au fost trecuți din categoria chiaburi în categoria mijlocași. Referitor la ceilalți moștenitori ai autorului V. solicită să se constate că acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la alte suprafețe de teren care au aparținut autorilor V. și care se încadrează în limita celor 15 ha pe care le-a deținut autoarea lor, recurenții solicitând terenurile ce le-au fost atribuite verbal de autorii lor cu titlul de zestre, iar ceilalți moștenitori au solicitat terenurile ce au fost atribuite tot verbal de autorii lor.
Concluzionând, recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata-pârâtă C. L. de Fond Funciar Stefanesti, prin consilier juridic solicită respingerea recursului formulat de recurenții-reclamanți M. E., P. C. și M. V..
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurenții-reclamanți M. E., P. C. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 9719/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Constată că la data de 24.07.2012 a fost formulată cerere de chemare în judecată de către petenții: M. E., P. C. și M. V., în contradictoriu cu intimatele: C. Județeană de Fond Funciar Argeș, C. Locală de Fond Funciar Ștefănești, prin care s-a solicitat să se dispună: anularea parțială a tuturor hotărârilor emise de C.L.F.F. Ștefănești și C.J.F.F. Argeș și a anexelor aferente, în ceea ce îi privește, hotărâri ce au avut la bază cererile de reconstituire formulate de aceștia și de autorul lor M. E. în baza tuturor legilor fondului funciar (Hotărârea nr. 104/28.10.1991, Hotărârea nr. 96/24.08.2006 a C.J.F.F. Argeș, orice altă hotărâre); reconstituirea dreptului de proprietate (respectiv validarea dreptului de proprietate în ce privește suprafețele pentru care nu există hotărâre de validare); obligarea comisiilor de fond funciar la emiterea titlului de proprietate pentru toate suprafețele și la punerea în posesie cu privire la suprafețele pentru care nu au fost puși în posesie, în privința suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor M. T. și M. I., Velicioiu Ș. și Velicioiu E..
În motivarea plângerii s-a arătat că: suprafața totală de 4,31 ha. ce a aparținut lui M. T. și M. I. este: 0,75 ha teren situat în punctul Izvorani (conform act partaj nr.517/1937); 0,50 ha teren situat în punctul Fierburia (conform act partaj nr.517/1937); 1 ha teren situat în punctul V. ( conform act partaj nr.217(1937); 0,4 h teren situat în punctul Izvorani (0,12 ha, curți construcții, 0,12 ha plantație pomi și viță de vie, 0,16 ha plantație viță de vie și pruni, toate conform actului de donație nr.1191/1927); 0,28 ha teren situat în punctul Izvorani conform chitanței făcută de S.; 1 ha teren situat în punctul Fierburia (conform actului de vânzare nr.532/1920; 0,75 ha teren situat în punctul P. (conform actului de vânzare nr. 328/1920); suprafața totală de 3,80 ha. care a aparținut autorilor Velicioiu Ș. și soției, este: 1 ha de pădure, (conform actului de dotă); 1 ha teren situat în punctul Fierburia (conform actului de dotă); 0,30 ha. teren situat în punctul Ștefănești . dotă); 0,50 ha. teren situat în punctul Gorgoiesti (conform actului de dotă); 1 ha. teren situat în punctul Episcopie (conform actului de vânzare nr. 209/1939); terenurile au vecinătățile precizate în actele primare de proprietate și categoria de folosință precizată în aceleași acte primare de proprietate; stăpânesc în fapt aproape toate aceste terenuri; terenurile mai sus precizate provin de la părinții tatălui și soțului (M. E. – decedat) M. T. și M. I. și de la Velicioiu (părinții petentei M. E.); aceste terenuri au ieșit din proprietatea autorilor în perioada regimului comunist, fiind transferate în proprietatea CAP, respectiv a statului; pentru retrocedarea acestor terenuri au formulat, în termen legal, cereri de reconstituire în baza tuturor legilor fondului funciar, inițial, petenta M. E. și soțul său M. E. cât timp a fost în viață, ulterior petenții M. E., în calitate de titular și soție supraviețuitore a lui M. E. și petenții P. C. și M. V. în calitate de fii ai defunctului M. E.; în luna iunie 2012, C.L.F.F. Ștefănești le-a comunicat modul în care au fost soluționate cererile de reconstituire, și înscrisuri atașate de unde reiese faptul că pentru unele terenuri există validare în schimb pentru altele nu există, iar titlul de proprietate nu a fost emis pentru niciunul din terenurile în cauză; cu această ocazie le-au fost comunicate si Hotărârile nr. 104/1991 si 96/2006 ce au fost emise în baza cererilor ce au fost formulate în baza legilor nr. 18/1991 și 247/2005; pentru cererile formulate în baza celorlalte legi nu le-a fost comunicată nici un fel de hotărâre astfel încât, teoretic dacă ar exista, se solicită și anularea parțială în ceea ce îi privește a acestora.
În drept, au fost invocate disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 9719/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă excepția tardivității, în ceea ce privește plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 104/28.10.1991 a C.J.F.F. Argeș.
A fost respinsă în totalitatea acțiunea formulată de petenții: M. E., P. C. și M. V., în contradictoriu cu intimatele: C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR ȘTEFĂNEȘTI, .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.03.1991 a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către numitul M. E. (filele 58, 59), pentru o suprafață totală de 5,75 ha.
Această petiție a fost soluționată prin Hotărârea cu nr. 104/28.10.1991 (filele 73-75), respectiv a fost validat solicitantul numai pentru suprafața de 3,05 ha., iar nu pentru cea solicitată. Astfel, cererea a fost numai în parte admisă.
Ulterior se emit mai multe procese – verbal de punere în posesie între care și cel cu nr. 3615/17.05.1995 (fila 77), de către comisia locală, act în care se menționează clar atât hotărârea de validare cât și suprafața totală admisă spre validare, respectiv 3,05 ha.
Rezultă că cel târziu la nivelul anului 1995 se cunoștea de către numitul M. E. că petiția sa se admisese numai în parte, însă nu a formulat plângerea impusă de disp. art. 11, alin. 5 din Lg. 18/1991, preferând să rămână în pasivitate.
Conform copiei certificatului de deces de la fila 21 numitul M. E. a decedat la data de 28.11.2004.
Astfel, cunoscându-se de către petentul M. E. soluția adoptată încă din anul 1995, o plângere formulată la nivelul anului 2012 nu poate fi decât tardivă.
Mai mult decât atât, petenții de astăzi nu pot formula o astfel de plângere în prezent atât timp cât autorul lor, cel care a formulat cererea de reconstituire, a rămas în pasivitate peste 10 de ani și a acceptat soluția comisiei județene de validare parțială.
Autorul M. E. nu a contestat nici validarea tatălui său, M. T., cunoscând-o de la momentul emiterii procesului – verbal de punere în posesie nr. 265/26.01.1993 (fila 76).
Rezultă, raportat la disp. art. 103 din C. proc. civ., că plângerea formulată de către petenți nu a respectat termenul de 30 de zile impus de prevederile art. 11, alin. 5 din Lg. 18/1991, fiind incidentă sancțiunea decăderii.
Pentru aceste considerente, în baza disp. legale citate, cât și cele ale art. 101 din C.proc.civ., s-a admis excepția tardivității și în consecință s-a respins plângerea în ceea ce privește Hotărârea nr. 104/28.10.1991 a C.J.F.F. Argeș.
În ceea ce privește a doua hotărâre contestată de către petenți s-a reținut, raportat la susținerile acestora și cele ale intimatei – comisie locală, că în baza Lg. 247/2005 a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (nu a fost depusă în copie la dosar).
Aceasta a fost soluționată prin Hotărârea nr. 96/24.08.2006 a C.J.F.F. Argeș în sensul respingerii (filele 83-85), reținându-se că nu s-a probat dreptul cu acte de proprietate și nici calitatea de moștenitori.
Conform relațiilor comunicate de comisia locală, această hotărâre nu a fost comunicată către petenți prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ceea ce face să nu fie incidentă și pentru aceasta sancțiunea decăderii, raportat la disp. art. 53 din Lg. 18/1991 modificată și republicată .
Din înscrisurile depuse de către petenți s-a reținut că aceștia au reușit să probeze calitatea de moștenitori față de autorii M. E. și V. Ș. prin copiile actelor de stare civilă de la filele 90-99.
Cu toate acestea nu s-a probat și dreptul de proprietate în modalitatea impusă de disp. art. 6 din Lg. 1/2000.
Astfel, conform înregistrării din Registrul agricol pentru anii 1959-1963 (filele 54, 55), privind pe autorul M. E., acesta era înscris ca deținând în proprietate numai o suprafață totală de 2,44 ha.
Cu toate acestea a beneficiat de o validare pentru 3,05 ha., în mod evident superioară celei din registrul agricol.
Nu au fost avute în vedere titlurile prezentate de către petenți raportat la anii în care au fost constituie acestea, respectiv 1937, 1939 (filele 60-65), 1927, 1954, 1926, 1920, 1922 (filele 131-142).
În mod evident acestea sunt anterioare înscrierilor din registrul agricol și în mod corect comisia județeană a apreciat cronologic puterea doveditoare a acestora.
Mai mult, chiar cererile formulate la ..P. ale autorilor M. E. și M. T. (filele 56, 57), dovedesc că la nivelul anului 1962 aceștia mai dețineau în proprietate numai suprafețele menționate în registrul agricol.
Astfel, s-a solicitat în scris de către autorul M. E. înscrierea în C.A.P. cu suprafețele menționate în registrul agricol, iar în prima dintre aceste cereri este menționată și suprafața totală, respectiv 2,44 ha.
Rezultă că instanța nu poate da eficiență solicitării petenților privind titlurile prezentate de aceștia, raportat la cronologia în timp a acestora; este posibil ca de la momentul dobândirii (anul 1920 și următorii) autorul să fi înstrăinat din suprafețele de teren pe care le deținea, iar la nivelul anului 1959 să fi deținut în proprietate numai 2,44 ha.
Concluzia de mai sus este întărită chiar de pasivitatea autorului M. E. în ceea ce privește hotărârea emisă de C.J.F.F. Argeș în anul 1991.
Acesta a fost mulțumit cu validarea pentru suprafața de 3,05 ha., superioară celei din registrul agricol și a înțeles să nu conteste respectiva hotărâre.
De asemenea, nu a contestat nici validarea emisă pentru tatăl său M. T., deși i se emisese procesul – verbal de punere în posesie nr. 265/26.01.1993 (fila 76).
În ceea ce privește pe autorii M. T. și I. sunt incidente aceleași concluzii de mai sus privind proba dreptului de proprietate și cronologia actelor, reținându-se că aceștia au fost înscriși în registrul agricol ca deținând în anul 1959 suprafața totală de 1,96 ha. și s-a obținut validare pentru suprafața de 1,98 prin aceeași hotărâre cu nr. 104/1991 – concluziile expertului D. I. (fila 197) și copia hotărârii de la fila 74.
Astfel și pentru aceștia s-a obținut o validare superioară celei înscrise în registrul agricol, iar în cererea de înscriere în C.A.P. se menționează acesta din urmă, iar nu și alte suprafețe.
În ceea ce privește a doua succesiune invocată s-a reținut că sunt incidente prevederile art. 2 din Lg. 1/2000, respectiv: „(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament. (2) Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.”.
Astfel, pentru autorul V. Ș. s-a obținut validarea prin aceeași Hotărâre cu nr. 104/1991 de către moștenitorii V. A. și V. I. (filele 158-160), pentru o suprafață totală de 3,86 ha.
Autorul V. Ș. era înscris în Registrul agricol pentru anii 1959-1962 cu suprafața totală de 2,25 ha. (fila 153), însă s-a beneficiat de o validare pentru 3,86 ha.
Cererea de reconstituire a fost formulată numai de către moștenitorii V. A. și V. I. – nr. 218/16.08.1991 (fila 156), iar nu și de către vreunul dintre petenții de astăzi.
Ulterior au fost emise două titluri de proprietate pentru autorul V. Ș. cu moștenitorii V. A. și V. I. (filele 166-168), având nr._/03.11.2003 și_/05.08.2003, inclusiv pentru o suprafață de pădure de 1 ha.
Astfel, anterior datei formulării cererii de reconstituire de către petenți (anul 2005), deja se încheiase procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru autorul V. Ș., ceea ce face să fie incidente disp. art. 2 din Lg. 1/2000.
Fiind efectuată în mod corect reconstituirea (nici unul dintre titlurile de proprietate nu a fost anulat), rezultă că drepturile dobândite și pentru care s-au emis titlurile de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Petenții nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate la nivelul anului 2005 (o validare a cererii), atât timp cât deja se efectuase în mod legal reconstituirea pentru alți moștenitori.
Rezultă că, în mod corect comisia județeană a respins și cererea în ceea ce privește succesiunea autorului V. Ș..
Și în ceea ce privește suprafața de teren forestier de 1 ha. sunt incidente concluziile de mai sus. În mod corect s-a respins solicitarea de validare a propunerii comisiei locale, de către comisia județeană, atât timp cât se efectuase deja reconstituirea pentru alți moștenitori ai autorului V. Ș. (emis titlul încă din anul 2003, iar validarea fusese obținută la nivelul anului 1991).
Impotriva sentintei Judecatoriei P. au dcelarat recurs, in termen legal, petentii
M. E., P. C. și M. V., criticand-o ca nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele:
1.In mod nelegal s-a admis exceptia tardivitatii plangerii privind hotararea nr.104/1991, intrucat nu s-a facut dovada afisarii sau comunicarii in alt mod a acestei hotarari care a parvenit petentilor abia in cursul judecarii prezentei cauze. Procesele-verbale nu pot tine loc de comunicare, petentii necunoscand in integralitate hotararea si considerand ca cererea a fost integral validata. Autorul M. E. fiind decedat, petentii, in calitate de mostenitori, au dreptul de a contesta aceasta hotarare a CJFF.
2.In mod eronat prima instanta a respins plangerea, apreciind ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate conform art.6 din Legea nr.1/2000.
Conform alin.11 din acest articol, titlurile de proprietate obtinute anterior Legii nr.18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii. Un singur teren a fost dovedit cu martori, pentru celelalte exista acte autentice, continutatea dreptului de proprietate s-a facut cu martori, iar terenurile, mai putin una dintre suprafete, este stapanita si lucrata de petenti de zeci de ani.
Un singur teren a fost instrainat de autor, fiind identificat si de expert, insa cererea de reconstituire nu vizeaza si acest teren.
Instanta de judecata nesocoteste ierarhia probelor precizeaza in art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991, netinand cont de actele de proprietate si bazandu-si solutia doar pe registrul agricol. Familia petentilor a fost catalogata ca si familie de chiaburi, preluarea terenurilor facandu-se anterior preluarii de la alte persoane. Inregistrarea din registrul agricol este urmarea preluarii deja a celorlalte terenuri.
In ceea ce il priveste pe autorul V. S., s-au cerut doar terenuile cu care parintii au fost inzestrati, nu si terenurile reconstituite separat mostenitorilor V. A. si V. I..
3.In mod gresit prima instanta a respins si capetele de cerere privind intocmirea documentatiei necesare pentru emiterea titlului de proprietate de catre CJFF, si eliberarea procesului-verbal de punere pentru terenurile deja stapanite.
In drept, au fost invocate disp. art.299 si urm. C.pr.civ.
Recurentii au solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul considera recursul nefondat.
1. Primul motiv de recurs priveste respingerea, ca tardiv formulata, a plangerii vizand HCJFF Arges nr.104/1991.
Potrivit art.29 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991, aprobat prin HG nr.131/1991, in vigoare la data emiterii hotararii contestate, aducerea la cunostinta persoanelor interesate a solutiilor comisiilor de fond funciar se facea prin afisare. In cauza de fata, desi nu s-a facut dovada datei la care propunerile CLFF au fost afisate si nici a datei afisarii Hotararii CJFF Arges, de validare a acestor propuneri, recurentii nu se pot prevala de aceasta situatie, intrucat probele administrate fac dovada certa a imprejurarii ca autorul lor, M. E., a avut cunostinta de modul de solutionare a cererii sale. Asa cum a observat si prima instanta, in procesele-verbale de punere in posesie se face vorbire despre suprafata totala cu care M. E. a fost validat in vederea reconstituirii dreptului de proprietate, in acest sens fiind procesul-verbal din 17.05.1995 (f.41 dosar fond) in care se mentioneaza suprafata totala validata, de 3,05 ha. Prin urmare, autorul recurentilor a cunoscut, chiar daca nu in urma afisarii hotararilor comisiilor de fond funciar, solutia data cererii sale de reconstituire, fara a intelege sa o conteste insa, situatie in care mostenitorii acestuia nu au dobandit, prin succesiune, si dreptul patrimonial de a formula plangere impotriva actului administrativ-jurisdictional in disuctie, drept stins ca urmare a neexercitarii lui in termen de catre beneficiar, respectiv autorul M. E..
Prin urmare, solutia de respingere a acestei plangeri, ca tardiv formulata, este legala si temeinica.
2.Cat priveste plangerea avand ca obiect Hotararea CJFF Arges nr.96/2006, tribunalul considera ca solutia primei instante este, de asemenea, legala.
Astfel, potrivit art. 6 alin 1 1 din Legea nr.1/2000, în cazul în care se prezintă acte primare de proprietate, iar amplasamentele solicitate sunt libere, este obligatorie să se realizeze validarea cererii de reconstituire pe fostul amplasament. Desigur pentru a fi incident acest caz, legea cere întrunirea în mod cumulativ a două condiții: existența unui act primar de proprietate șiexistența liberă a amplasamentelor solicitate. Dacă aceste condiții sunt întrunite, legea instituie o prezumție absolută de proprietate, care nu poate fi răsturnată de către comisiile de fond funciar decât în cazuri speciale (de exemplu: prin dovedirea de către comisiile de fond funciar a faptului că persoana titulară a dreptului de proprietate, conform actului primar, ulterior, până în momentul deposedării, a înstrăinat o parte din teren, către alte persoane, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege). De aceea dacă sunt întrunite ambele condiții, comisiile de fond funciar nu pot refuza reconstituirea dreptului de proprietate, pe considerentul că, de exemplu, între suprafața care apare între actul primar și registrul agricol există diferență (în sensul că suprafața din registrul agricol este mai mică decât suprafață din actul primar de proprietate).
Recurentii-petenti au invocat ca si dovada a dreptului de proprietate de pe urma autorilor M. T. si M. E. o . inscrisuri autentice, anterioare anului 1948, fara a dovedi insa si imprejurarea ca terenurile ce au facut obiectul actelor juridice mentionate in aceste inscrisuri sunt libere, putand face obiectul reconstituirii in favoarea fostului proprietar, pe vechiul amplasament.
Astfel, din raportul de expertiza intocmit de exp. D. I. reiese ca terenurile pe care recurentii le stapanesc si chiar instrainat au facut obiectul reconstituirilor anterioare, petentii fiind pusi in posesie asupra lor, cel putin partial (tabel 2-fila 198 dosar fond). Pe de alta parte, celelalte suprafete solicitate, 5000 mp in pct. Gorgoiesti si terenurile din pct. Episcopia, au facut obiectul reconstiturii catre alte persoane, nefiind liber, cum precizeaza acelasi expert, aspect necontestat de catre petenti prin formularea de obietciuni.
Prin urmare, nefiind intrunite cumulativ cele doua conditii desprinse din art.6 alin.11 susamintit, nu se poate retine ca actele de proprietate fac dovada deplina a dreptului de proprietate, petentii avand obligatia de a face si dovada continuitatii dreptului de proprietate pana la nivelul anului 1959, cand, potrivit registrului agricol autorul M. E. figura inregistrat cu suprafata de 2,44 ha, cu care s-a si inscris la GAC, iar autorul M. T. figura cu 1,96 ha. Or, asa cum a observat si prima instanta, o asemenea proba nu s-a facut.
Potrivit art. 6 alin 13 din Legea nr.1/2000, dovada proprietății terenurilor solicitate va putea fi făcută, în lipsa înscrisurilor doveditoare, cu martori, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: reconstituirea dreptului de proprietate să se facă pe fostul amplasament și martorii să fie proprietarii (sau foștii proprietari) vecini ai terenurilor solicitate. Petentii au administrat si proba testimoniala pentru a face dovada dreptului de proprietate, insa nu reiese ca persoanele audiate in acest sens au calitatea de vecini sau mostenitori ai fostilor proprietari invecinati cu autorii petentilor, astfel incat sustinerile acestora sunt lipsite de relevanta.
Prin urmare, analiza plangerii a condus la punctul in care, amplasamentele solicitate nefiind libere, existenta diferența între suprafață din actele primare și suprafața înscrisă în registrul agricol. Or, intrucat actele primare sunt anterioare înscrierii în registrul agricol, tribunalul consideră că se va acorda preferință înscrierii în registrul agricol, având în vedere că aceste înscrieri se realizau pe baza declarațiilor foștilor proprietari. În acest caz, dacă nu se dovedește continuitatea deținerii suprafețelor de terenuri din actele primare prin acte ulterioare, fie translative, sau declarative de proprietate, înscrierea în registrul agricol dă naștere unei prezumții potrivit căreia, la data înscrierii în registrul agricol, persoana solicitantă mai era proprietarul doar al suprafeței înscrise.
Or, in conditiile in care pentru suprafetele inscrise in registrele agricole, s-a efectuat deja reconstituire dreptului de proprietate apartinand lui M. E. si M. T., pentru suprafete chiar mai mari decat cele mentionate in evidentele din 1959, iar petentii nu au facut dovada ca respectivele inscrieri erau eronate, autorii detinand in realitate suprafete mai mari, in mod just cererea de reconstituire formulata in temeiul Legii nr.247/2005 a fost respinsa.
S-a sustinut ca mentiunile din registrul agricol ar fi urmarea deposedarilor deja efectuate in conditiile calificarii familiei petentilor ca si familie de chiaburi. Nu s-a facut insa proba unei astfel de situatii defapt, in conditiile in care, in BAP din 1948, familia M. (T., I. si E.) detinea in proprietate suprafata totala de 4,9552 ha, din care 5000 mp padure, deci 4,4 ha teren agricol, cat rezulta si din insumarea suprafetelor inscrise in RA din 1959.
Aceeasi concluzie se desprinde si in ceea ce priveste reconstituirea de pe urma autorului V. S.. Desi in BAP din 1948 acest autor figura cu 5,7910 ha, 2,8328 ha se gaseau in hotarul altor sate. In RA din 1959 V. S. figureaza inscris cu 2,25 ha, suprafata cu care s-a si inscris in CAP (f.154), iar validarile in vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru acest autor au privit o suprafata totala de 3,6 ha teren agricol si 1 ha padure, beneficiari fiind mostenitorii V. A. si I.. Trecand peste faptul ca nu s-a putut analiza cererea formulata de autorii petentilor si care priveste reconstituirea dreptului de pe urma acestui autor, tribunalul constata ca nu s-a facut dovada faptul ca terenurile solicitate, in suprafata totala de 3,8 ha, ar fi libere si ca exced reconstituirii deja realizata.
Rezulta, pentru aceste considerente, ca solutia data de prima instanta plangerii vizand HCJFF Arges nr.96/2006 este legala, nici acest motiv de recurs nefiind intemeiat.
3.Ultima critica adusa sentintei se refera la faptul ca instanta de fond nu a analizat solicitarile referitoare la obligarea comisiilor de fond funciar de a pune in posesie petentii pe suprafatele validate, dar neatribuite, iar ulterior de intocmire a documentatiei aferente si de emitere a titlului de proprietate.
Lecturand cererea de chemare in judecata, tribunalul constata ca petitele privind punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate au fost formulate ca si accesorii cererii principale, de desfiintare a HCJFF si de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafete mentionate. Petentii nu au investit instanta cu o cerere intemeiata pe disp. art.64 din Legea nr.18/1991, astfel incat prima instanta, chiar respingand plangerea funciara, sa fie obligata a verifica in ce masura comisiile de fond funciar refuza nejustificat punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafetele pentru care exista deja hotarari de validare. Asa cum au precizat la solicitarea instantei, petentii au formulat o plangere in conditiile art.53 din Legea nr.18/1991, situatie in care, in mod corect, respingand cererea principala, judecatoria nu a analizat distinct si cererile accesorii, ramase fara obiect.
Pentru aceste considerente, tribunalul considera ca sentinta este legala si temeinica, urmand ca, in temeiul art.312 C.pr.civ., sa respinga recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți M. E., P. C. și M. V., domiciliați în orașul Ștefănești, . împotriva sentinței civile nr. 9719/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, . 1, județul Argeș; C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR ȘTEFĂNEȘTI, cu sediul în orașul Ștefănești, . 1, județul Argeș, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. A. D. R. V.
GREFIER,
E. N.
red.A.M./23.06.2014
dact.C.E.C./2 exp.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 536/2014. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1712/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
