Obligaţie de a face. Decizia nr. 1685/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1685/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 435/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1685/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 2004/06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții E. M., S.C. AS & CO S.R.L. și .., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile părtilor au avut loc în ședința publică de la 04 06 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 06 2014 și la data de azi, 18 06 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 ianuarie 2013, sub numărul_, reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâții E. M., S.C. AS & CO S.R.L. Câmpulung, și .., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamantul este proprietarul terasei imobilului p+e+terasă situat în intravilanul municipiului Câmpulung, .. 33, județul Argeș, în prezent neterminată, cu o suprafață de aproximativ 270 mp; să fie obligați pârâții, E. M. și S.C. AS & CO S.R.L. Câmpulung, județul Argeș să-i permită accesul la terasa imobilului descris anterior și să se constituie în favoarea reclamantului un drept de superficie pentru terenul de sub clădire, proporțional cu suprafața terasei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a edificat în anul 1998, pe terenul situat în intravilanul municipiului Câmpulung, .. 33, județul Argeș, un imobil format din demisol, parter, etaj și terasa cu destinația de clădire administrativă, pentru care a întocmit un proiect, a obținut certificat de urbanism, autorizație de construire nr. 131/26.05.2000, pentru executarea lucrărilor de racord electric, etc.
A mai arătat reclamantul că această construcție este amplasată pe terenul în suprafață de 240 mp ce la acel moment îi aparținea, în prezent aparținând lui E. M. (cota de 2/5 conform încheierii de carte funciară), S.C. AS & CO S.R.L (cota de 2/5 conform încheierii de carte funciară) și .. (cota de 1/5 conform încheierii de carte funciară).
Ulterior, a arătat în continuare reclamantul, demisolul, parterul și etajul construcției a fost înstrăinat lui .., al cărui asociat unic a fost reclamantul (societatea a fost desființată), rămânând în proprietatea acestuia doar terasa, întrucât .. A înstrăinat parterul și etajul către ), S.C. AS & CO S.R.L., la data de 02.12.2002 și subsolul către ..
A precizat reclamantul că din patrimoniul acestuia nu a ieșit niciodată întreaga clădire, ci doar subsolul, parterul și etajul, rămânându-i terasa, iar pentru a nu-i deranja pe ceilalți proprietari, în anul 2000 a edificat o scară de acces la terasă cu intrare comună pentru etajul I și terasă, care în prezent este încuiată de către pârâtul E. M., asociat al S.C. As & Co S.R.L. și care îi îngrădește accesul la terasa construcției.
A menționat reclamantul că pe terasă a tras apă, canalizare, a pus stâlpii (structura de rezistență) pentru a putea realiza o semiacoperire.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 617 și art. 693 Cod civil.
La data de 26 aprilie 2012, reclamantul a depus la dosar completare de acțiune, prin care solicită, în principal, obligarea părților adverse la respectarea servituții de trecere asupra părții de construcție ce aparține pârâtei S.C. AS & CO S.R.L. (parterul și etajul I al acestei construcții), pe traseul de la intrare în parterul construcției și al scărilor de acces de la parter și etajul I, respectiv de la etajul I către terasă, cererea inițial formulată în această privință, privind înființarea servituții de trecere, urmând să aibă caracter subsidiar.
În continuare, reclamantul a arătat că a început edificarea construcției situată în Câmpulung, .. 33, în anul 1998, în anul 2002 fiind înstrăinate către pârâți demisolul, parterul și etajul acestei construcții.
La data actelor translative de proprietate, a arătat reclamantul, activitatea de construire nu era finalizată, împrejurare care reiese chiar din conținutul actelor redactate în formă simplificată cu pârâta S.C. AS & CO S.R.L., facturile_/2.12.2002 în ceea ce privește parterul înstrăinat cu prețul de 2._ lei și nr._/2.12.2002 întocmită cu privire la etajul construcției, înstrăinat pentru prețul de_ lei.
În perioada anterioară acestor vânzări, a arătat reclamantul, începuse de asemenea, edificarea terasei situată peste etajul I, în sensul că montase armătură metalică pentru stâlpii ce urmau să susțină acoperișul de peste terasă și ridicase la nivelul terasei o cantitate de material lemnos, necesar edificării cofrajelor, în care urma să toarne stâlpi de susținere a acoperișului de deasupra terasei și nisipul ce urma să fie folosit la prepararea betonului.
A mai arătat reclamantul că încă din perioada construirii etajului, în vederea asigurării accesului de la etajul I spre terasă, a amenajat scara de acces din beton armat, de la acest nivel către terasă, identică celei ce asigură legătura între parter și etaj, al cărei amplasament nu stingherește activitatea de la etajul construcției, iar spre asigurarea utilităților pentru spațiul construit la nivelul terasei, a montat țevi de aducțiune pentru apă menajeră și scurgere a apei uzate.
Toate aceste elemente ale situației de fapt menționate mai sus, a arătat reclamantul, conduc la concluzia indubitabilă a existenței ca nivel de sine stătător a terasei construcției, iar lipsa oricărei intervenții a pârâților la nivelul terasei timp de circa 10 ani, îi fundamentează opțiunea pentru susținerea cererii în constatare și nu acela în realizarea dreptului.
Tot în completarea de acțiune s-a mai arătat că în ceea ce privește restul construcției s-au întocmit acte, transferul dreptului de proprietate cu privire la terasa construcției, nu este nicidecum menționat în actele translative de proprietate dintre părți.
S-a mai precizat de asemenea, că și în momentul de față, starea de fapt este neschimbată față de cea din momentul transferului dreptului de proprietate. Scara de acces de la etajul I către terasă se află și în prezent, numai că pârâtul E. M. a montat la etajul I al construcției, o ușă ce este în permanent încuiată și-i împiedică reclamantului accesul la scară spre terasă.
Tot reclamantul a mai arătat că, situația în care se află este cea reglementată de dispozițiile art. 625- 627 Cod civil, sub imperiul căruia s-a născut situația juridică ce face obiectul litigiului. Astfel spus, menționează reclamantul, prin destinația proprietarului a fost încă din acea perioadă înființată servitutea de trece în favoarea părții de construcție ce i-a rămas în proprietate și pe care pârâții refuză să i-o respecte, îndreptățindu-l să susțină în prioritar acțiunea confesorie de servitute, iar în subsidiar cererea de înființare a servituții de trecere.
La data de 13 iunie 2013, pârâtul E. M. a depus întâmpinare, la completarea de acțiune formulată de reclamant.
Prin întâmpinare, s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia privind capetele de cerere referitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra terasei imobilului și la cele referitoare la respectarea servituții de trecere sau cel subsidiar cu privire la înființarea servituții de trecere, arătând în susținerea excepției că nu are nici o legătură cu dreptul de proprietate asupra clădirii multifuncționale ci are un drept de coproprietate asupra terenului de sub clădirea multifuncțională împreună cu ceilalți pârâți.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constituirea unui drept de superficie asupra terenului de sub clădire, pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, deoarece reclamantul nu este proprietarul niciunei părți din clădirea multifuncțională, construcția având demisol, parter și etaj și nu un alt nivel cu destinația de terasă.
Tot pârâtul a mai arătat că nici cu ocazia înstrăinării terenului și nici cu ocazia înstrăinării nivelelor din clădirea multifuncționale nu s-a instituit vreun drept de superficie. A mai arătat pârâtul, că atât față de vechea reglementare, cât și față de noua reglementare nu este incident nici unul din modurile de superficie.
În drept, pârâtul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
Tot la data de 13.06.2013, a depus la dosar întâmpinare și pârâta S.C. AS & CO S.R.L. Câmpulung, județul Argeș, prin care solicită respingerea acțiunii.
În ceea ce privește primul capăt de cerere privitor la constatarea dreptului de proprietate asupra terasei imobilului, pârâta invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, cu privire la terasa imobilului clădire multifuncțională, deoarece în raport de susținerile reclamantului, acesta ar avea deschisă calea acțiunii în revendicare.
Pe de altă parte, primul capăt de cerere este inadmisibil, deoarece nu există nici un nivel distinct deasupra etajului I al clădirii multifuncționale care să fie construit și să existe fizic, pentru a se constata dreptul de proprietate, cu alte cuvinte nu există bunul imobil construcție denumit terasă.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus prin sentința civilă nr 2004/06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung respingerea excepției invocată de pârâtul E. M. privind inadmisibilitatea constituirii dreptului de superficie, a excepției inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de pârâta S.C. AS & CO S.R.L., a excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește capătul de acțiune privind respectarea servituții de trecere sau a celui subsidiar privind instituirea unei servituți de trecere invocată de pârâta S.C. AS & CO S.R.L. și a excepției privind inadmisibilitatea constituirii dreptului de superficie invocată de pârâta S.C. AS & CO S.R.L.
S-a respins excepția invocată de pârâtul E. M. privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia în ceea ce privește capetele de acțiune referitoare la constatarea dreptului de proprietate asupra terasei imobilului și a respectării servituții de trecere sau în subsidiar cu privire la înființarea servituții de trecere și respinge aceste capete de cerere față de pârâtul E. M. ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea așa cum a fost completată și transformată, privind pe reclamantul P. I., și pe pârâții E. M.,; S.C. AS & CO S.R.L
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului E. M. suma de 500 lei și pârâtei S.C. AS & CO S.R.L. suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, pârâta a arătat că în anul 2002, a cumpărate de la ., al cărui asociat unic era P. I., imobilul spațiu comercial, compus din parter în suprafață de 192,89 mp, și etaj în suprafață de 270,89 mp, situat în Câmpulung, .. 33, jud. Argeș, prin contractele de vânzare încheiate la data de 2 decembrie 2002.
Din cuprinsul celor două acte de vânzare-cumpărare, a arătat pârâta, că rezultă că imobilul clădire multifuncțională, avea doar trei nivele, demisol, parter și etaj, iar etajul se afla în construcție în momentul vânzării.
Tot pârâta a mai arătat că, planșeul de la etajul I a fost edificat în anul 2005, la trei ani de la cumpărarea etajului. Relevant, privitor la susținerea că etajul I era în construcție, este și prețul cu care s-a cumpărat etajul I, în raport cu parterul, suma plătită fiind de 4 ori mai mică față de cea de la parter.
La momentul cumpărării etajului I, a arătat pârâta, nu existau ziduri interioare sau exterioare, așa cum susține reclamantul.
Cu privire la capetele de cerere privind respectarea dreptului de servitute sau a celui subsidiar privind instituirea unei servituții de trecere, pârâta solicită să se respingă în principal ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesual activă, în condițiile în care reclamantul nu este proprietar al vreunei părți din clădirea multifuncțională, situată în .. 33, jud. Argeș și nici nu face dovada vreunul alt drept real cu privire la această construcție, iar în subsidiar solicită respingerea cererii ca nefondată în condițiile în care nu există o terasă deasupra etajului 1, ca nivel distinct, care să fie proprietatea reclamantului și care să determine instituirea unei servituți de trecere.
În acest sens, pârâta a arătat că, în contractele de vânzare-cumpărare nu a fost instituită nici o servitute de trece pe care aceasta să fie obligată să o respecte, iar în ceea ce privește cererea privind crearea unei servituți de trecere, aceasta urmează să fie respinsă, având în vedere că această cerere intră sub incidența noului cod civil.
În ceea ce privește constituirea dreptului de superficie, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt, ca inadmisibil, deoarece instanța, nu poate decât să constate existența unui astfel de drept, sau dobândirea unui astfel de drept, în modalitățile strict prevăzute de codul civil.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat, deoarece reclamantul nu este proprietarul nici unei părți din clădirea multifuncțională.
În drept, pârâta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 115 Cod de procedură civilă.
La data de 28 iunie 2013, reclamantul a formulat o cerere prin care a arătat că, înțelege să formuleze un capăt nou de acțiune, pe care îl susține în subsidiar cererii de constituire a dreptului de superficie și solicită instanței să constate existența unui drept de superficie.
Pentru reclamant a fost audiat martorul E. I., iar pentru pârâții Efimie M. și S.C. AS & CO S.R.L., martorul P. I..
Expertiza încuviințată în cauză a fost întocmită de Graepel G. Richard.
La data de 1 noiembrie 2013, reclamantul a înțeles să-și transforme acțiunea în constatare în acțiunea de realizare a dreptului, cerere de care instanța a luat act în ședința de la acea dată.
Potrivit facturii fiscale . ACB NR._ din data de 02.12.2002, ., reprezentată prin asociat unic de către reclamant, a vândut cu prețul de 2._ lei, spațiul comercial – parter, având suprafața utilă de 192,89 mp, situat în imobilul clădire multifuncțională în construcție, din .. 33, Câmpulung, județul Argeș.
Tot la această dată a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, spațiul comercial – parter, cu suprafața utilă de 192,89 mp, situat în imobilul clădire multifuncțională în construcție, din .. 33, Câmpulung, județul Argeș.
Contractul a fost înscris în cartea funciară sub numărul 292 din 27.01.2003.
De asemenea, tot la data de 2.12.2002, a fost întocmită factura fiscală . ACB nr._, prin care ., reprezentată prin asociat unic de către reclamant, a vândut cu prețul de_ lei, spațiul comercial – etaj, având suprafața utilă de 270 mp, situat în imobilul clădire multifuncțională în construcție, din .. 33, Câmpulung, județul Argeș.
Tot la data de 02.12.2002 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect spațul comercial – etaj, având suprafața utilă de 270,89 mp compusă din 192,89 mp suprafață spațiu comercial și 78 mp balcoane, situat în imobilul „Clădire multifuncțională” în construcție, din .. 133, Câmpulung, jud. Argeș, înregistrat cu nr. cadastral 1518, construit din structură de cadre și grinzi de beton armat, nefinisată, cu acces direct din străzile M. B. și Sf. I. și cu următoarele vecinătăți: la nord – . sud – proprietatea P. I. și M. G., la est – . vest – Consiliul Local Câmpulung( drum acces proprietatea acestuia, conform schiței de plan care face parte integrantă din prezentul contract). Prețul vânzării este de_ lei pentru care a fost emisă factura fiscală nr._ din data de 02.12.2002.
Coroborând depozițiile martorilor audiați în cauză cu raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. exp. Graepel G. Richard, instanța a constatat că stadiul de execuție al spațiilor vândute, respectiv parter și etaj era următorul: structură parter finalizată, structură etaj executată parțial, respectiv stâlpii ( armătură și beton până la cota grinzilor), executat cofragul pentru grinzi și placă.
Potrivit raportului de expertiză, armarea grinzilor, plăcii și turnarea betonului au fost făcute după data de 2.12.2002.
De asemenea, din același material probator administrat în cauză, instanța a constatat că potrivit concluziilor raportului de expertiză a fost vândut societății S.C. AS & CO S.R.L., în totalitate și parterul și etajul clădirii multifuncționale.
Tot din raportul de expertiză a rezultat că, suprafața terasei din proiect de 26,96 mp, este inclusă în suprafața utilă a etajului de 270,89 mp.
Potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană, pe care-l deține fără drept.
Având în vedere că din actele dosarului nu rezultă că după vânzarea către pârâta S.C. AS & CO S.R.L. a parterului și etajului, potrivit facturilor și contractelor de vânzare aflate la dosarul cauzei, pag. 133-145, în proprietatea reclamantului a rămas terasa clădirii multifuncționale, instanța urmează să respingă capătul de cerere privind revendicarea terasei.
Sentința sus menționată a fost recurată de reclamantul P. I. care a considerat-o nelegală și netemeinică în raport de disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. motivat de faptul că instanța de fond a evaluat în mod eronat probele administrate în cauză și a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității .
Recurentul susține că instanța de fond a identificat în mod eronat obiectul judecății ca fiind reprezentat de un spațiu situat la nivelul etajului 1 al construcției atâta timp cât, prin acțiunea inițială se menționează suprafața terasei aflată în litigiu ca fiind de circa 270 mp, iar în cererea completatoare s-a menționat în mod expres că aceasta este amplasată peste etajul 1 ,iar pentru a se asigura accesul de la etajul 1 la această terasă a fost edificată o scară de acces din beton armat .
Ca urmare, terasa obiect al litigiului nu este spațiul situat la nivelul etajului 1 cum eronat a reținut instanța de fond,ci nivelul superior al etajului 1 ce nu a făcut obiectul vânzării și pentru care recurentul și-a păstrat dreptul de proprietate, urmând să continue amenajările în sensul că, a transportat o parte a materialelor de construcție necesare și chiar a început aceste amenajări în sensul că a montat armătura metalică a stâlpilor de susținere pentru acoperișul viitoarei terase pentru ca ulterior să-i fie interzisă trecerea prin montarea unei uși ce împiedică accesul la scara din beton dintre etajul 1 și terasă.
Recurentul apreciază că probele administrate în cauză confirmă existența scării din beton armat ce face legătura între etajul 1 și terasa de deasupra acestuia ,ceea ce evidențiază existența terasei de deasupra etajului 1 ca nivel de sine stătător al construcției . Tot în acest sens recurentul arată că,la nivelul terasei de peste etajul 1 sunt montate armăturile metalice pentru viitorii stâlpi de susținere ai acoperișului terasei pe care datorită atitudinii nu a mai reușit să o amenajeze, aceste îmbunătățiri fiind confirmate de expertiză și de planșele foto depuse la dosar.
Recurentul consideră că lucrarea de expertiză efectuată în cauză este contradictorie,iar obiecțiunile formulate au fost respinse în mod nejustificat de către instanța de fond.
Ultima susținere a recurentului vizează soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la respectarea servituții de trecere asupra părții de construcție ce aparține pârâtei S.C. AS & CO S.R.L., fiind incidente în cauză disp.art. 627/1864 C.civ. potrivit cu care dacă proprietarul a două proprietăți, între care există un semn văzut de servitute, înstrăinează una dintre proprietăți ,fără ca contractul să conțină nici o convenție atingătoare de servitute, ea urmează de a exista. Existența scării de acces reprezintă semnul văzut de servitute ce afectează fondul aservit înstrăinat către S.C. AS & CO S.R.L. în beneficiul fondului dominant rămas în proprietatea recurentului și care există ca bun cu identitate distinctă a terasei cu privire la care susține dreptul de proprietate contestat de pârâți.
La data de 09.05.2014 se formulează întâmpinare S.C. AS & CO S.R.L. prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, precum și față de disp.art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentului în ceea ce privește obiectul litigiului este nefondată având în vedere că, între părți a fost încheiat contractul încheiat sub nr. 292/27.01.2003 ( fila 134- 138 )ce a fost înscris la biroul de carte funciară, sens în care a fost întocmită și factura fiscală și în cuprinsul căreia se individualizează spațiul comercial parter, ce face parte din „ construcția multifuncțională” compusă din demisol, parter și etaj aflat în construcție.
De asemenea, la aceeași dată a fost încheiat și contractul de vânzare cumpărare (filele 141 -145) cu privire la spațiul comercial etaj în cuprinsul căruia se individualizează atât suprafața utilă ,cât și suprafața cu destinația de spațiu comercial,dar și balcoane situat în imobilul de mai sus.
Ca urmare, se constată că, instanța de fond, față de întreg probatorul administrat în cauză a individualizat în mod corect termenul de „terasă” ,astfel cum este utilizat de către reclamantul – recurent.
În ceea ce privește raportul de expertiză se constată că la termenul din 28.06.2013( fila 191 dosar fond) reclamantul, prin apărător a apreciat că nu se impune efectuarea acestei lucrări și nu a solicitat această probă ,iar obiectivele la efectuarea lucrării au fost stabilite de către instanță ,dar și de către pârâți .
Potrivit lucrării întocmită în cauză, terasa din proiect a fost modificată, ea devenind o suprafață utilă care intră în componența suprafeței utile a etajului ,iar planșeul peste etajul construcției în litigiu intră în ansamblul acoperișului de tip terasă și nu există edificat un alt nivel peste etajul 1 ,fiind executată numai armătura pentru stâlpii unui posibil etaj 2 ; scara existentă face legătura între etaj și acoperiș .
Cu toate că, reclamantul prin avocat formulează obiecțiuni la raportul de expertiză, din conținutul acestora reiese că acestea privesc fondul cauzei fără a se arăta în concret un obiectiv căruia nu i s-a conformat expertul și ca urmare în mod corect instanța le-a respins.
Analiza asupra susținerilor de mai sus, evidențiază legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond și cu privire la stabilirea situației de fapt și de drept în ceea ce privește servitutea de trecere, nefiind aplicabile în cauză disp.art. 627/1864 C.civ.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 2004/06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții E. M., S.C. AS & CO S.R.L. și .. .
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 06 2014, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, D. D. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
Red. I.P.
Tehn D.T. 2 ex.
24.07.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2072/2014. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 21-08-2014,... → |
|---|
