Grăniţuire. Decizia nr. 2667/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2667/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 15751/280/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2667/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător A. M. P.
Judecător A. D.
Grefier M. L.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul P. A. F. împotriva încheierii de ședință din 14.03.2011 și împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ și de pârâții P. I. și P. A. F. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții L. M. A. și L. R. E. și pârâta B. F., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea inițial la data de 20.10.2014 și ulterior la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 05.08.2010, reclamanții L. M. A., L. R. E. au chemat în judecată pe pârâții P. A. F., P. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților lor, respectiv să se stabilească linia de hotar, ce desparte proprietățile acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au devenit proprietari, prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.670/16.05.2008 întocmit la BNP B. I. C., a unei suprafețe de teren arabil, de 1400 mp, situat în intravilanul orașului Ștefănești, Valea M., județul Argeș, cu vecinătățile din act. Mai arată aceștia că pe latura de Nord, a terenului pe care l-au cumpărat, se învecinează în prezent cu pârâtul P. A. F., că au dorit să împrejmuiască terenul pe această latură, obținând toate aprobările, inclusiv autorizația de construire, dar pârâtul menționat s-a opus, a sesizat organele de poliție, fiind nemulțumit de faptul că s-au apucat de lucrări, pentru amplasamentul gardului.
Între reclamanți ei și pârâtul P. A. F. s-au produs animozități, pentru că acesta cu un baros, le-a distrus cofrajul gardului respectiv fundația pe care o turnau, și că a înfipt o plasă de sârmă, chiar în structura pe care o edificau la proprietatea lor.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.584 și urm cod civil .
Reclamanții și-au completat acțiunea inițială, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B. F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților lor și față de aceasta.
La termenul de judecată din 14.03.2011, s-a invocat de către pârâții P. excepția autorității de lucru judecat, a sentinței civile nr.5295/22.12.2003 pronunțată de Judecătoria Pitești, pe care au depus-o în susținere la fila 42, excepție care a fost respinsă cu motivarea din încheierea din aceeași dată.
Instanța de fond a constatat, că în speță nu este întrunită tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 C.civ. :părți, obiect și cauză între cererea ce formează obiectul dosarului de față și acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.3813/2003 al Judecătoriei Pitești, soluționat prin sentința civilă 5295/22.12.2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1575/14.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești .
Prin întâmpinare, pârâții P. A. F. și P. I., au arătat că acțiunea în grănițuire de față presupune stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe adică în speța de față analiza dreptului de proprietate, pentru că se contestă gardul respectiv delimitarea actuală.
S-a susținut că B. F. a înstrăinat către autorii reclamanților suprafața de 1400 mp, dobândită în urma unui partaj suplimentar, realizat față de soțul său, P. I., fapt care rezultă din sentința civilă nr.661/1991 pronunțată de Judecătoria Pitești, și din decizia Tribunalului Argeș nr.555/1991. Lotul ce i-a revenit pârâtei B. F., vândut ulterior, era grănițuit, de lotul ce revenea soțului, P. I., lot care acum aparține în proprietate, pârâtului P. A. F..
Prin sentința civilă nr._/16.12.2013 a Judecătoriei Pitești a fost admisă acțiunea completată și s-a dispus stabilirea hotarului, între proprietățile părților, conform raportului de expertiză efectuat și completat de ing. expert D. I., potrivit răspunsului de la obiectivul 2, în varianta a și b aflată la fila 236 privind pe pârâții P., cu îndreptarea erorii materiale privind prenumele acestora.
S-a dispus, stabilirea hotarului proprietăților părților, respectiv: între reclamanții L. M. A., L. R. E., și pârâtul P. A. F. pe aliniamentul dat, de punctele 17-15-16, Terenul dintre punctele 16-15-17-10-6-16 este în suprafață de 20 mp; iar între aceeași reclamanți și pârâtul P. I. de punctele 17-11, Terenul dintre punctele 17-10-11-17 este în suprafață de 15 mp, ambele aliniamente fiind, conform schiței anexă 2 la raportul de expertiză efectuat și completat în cauză de ing. expert D. I., aflată la fila 239, schiță anexă ce face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe.
A obligat pe pârâții P. A. F. și P. I. să plătească reclamanților suma de 1419,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În adoptarea soluției s-au reținut următoarele:
Reclamanții L. M. A., L. R. E., au devenit proprietari, prin contractul de vânzare- cumpărare ( fila 5) autentificat sub nr.670/16.05.2008 întocmit la BNP B. I. C., a unei suprafețe de teren arabil, de 1400 mp, situat în intravilanul orașului Ștefănești, Valea M., județul Argeș, cu vecinătățile: N și V- P. I., S- M. I., E- drum județean. Conform actului autentic menționat terenul a avut nr. cadastral 615, și a fost înscris în CF a localității Ștefănești, județul Argeș, care a avut la bază documentația cadastrală nr.5917/16.10.2001.
Vânzătorii au fost L. D., N.- V., și L. M., părinții reclamantului, care au dobândit terenul menționat mai sus, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4366/28.11.2001 la B.N.P. S. A., contract prin care, pârâta B. F. a vândut acestora suprafața de teren menționată, ce i-a revenit in urma partajului in lotul său, respectiv 1.400 m.p.
Pârâtei B. F. așadar i-a revenit terenul vândut, urmare a sentinței civile nr.662/1991 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a dispus sistarea comunității de bunuri a foștilor soți, terenul fiind partajat in natură in cota de ½ ( fila 33 din dosarul atașat), omologându-se raportul de expertiză in varianta a doua ( filele 34,35,36), de asemenea din dosarul atașat.
La data sistării comunității de bunuri, conform raportului de expertiză efectuat de ing.expert P. Livius, suprafața terenului era in fapt de 2.904 m.p., revenind fiecărei părți 1.452 m.p. deși suprafața menționată in actul primar era de 3.200 m.p. teren, în varianta a II-a, loturile având lățimea de 22 m și lungimea de 66 m.
Așadar, suprafața terenului ce a format obiectul partajului este in realitate de 2.770 m.p., revenind fiecărui codevălmaș, conform cotei stabilite, 1.385 m.p. teren, iar la masa de partaj, a fost solicitat si gardul ce împrejmuia terenul însă, pe parcursul soluționării cauzei, autoarea pârâților a renunțat la judecată cu privire la acest bun.
După partajare, pârâta B. F. a întocmit documentația cadastrală cu nr.5917/2001, teren dobândit prin sentința menționată, pârâtul P. I. dobândind terenul din spate în suprafață de 1452 mp, iar pârâtul P. A. F. a devenit proprietarul unei suprafețe de teren în suprafață de 2513 mp, conform actului de donație nr.778/14.02.2002 întocmit la BNP T. D. R..
Conform actului de donație menționat pârâtul P. P.I. donează fiului său, P. A. F., pentru întregirea imobilului proprietatea acestuia ½ din imobilul situat în intravilanul comunei Ștefănești, . Argeș, compus din suprafața de 2513 mp, compus din 995 mp teren curți construcții, 900 mp livezi, 569 mp teren vie, cu vecinătățile: N- B. F., E- Drum comunal, S- B. F., V- V. S..Împreună cu terenul prin actul de donație se donează și parterul unei case de locuit în suprafață de 198,09 mp situată pe teren, limitele și configurația imobilelor având la bază documentația tehnică cadastrală nr.5763/1999.Totodată P. I. a oferit spre donație celor doi fii ai săi, P. A. F. și P. Lee F. prin act autentic cu nr.631/10.12.1999, terenul în suprafață de 2513 mp, împreună cu parterul casei cu vecinătățile menționate în act, fila 104, în indiviziune.
În primul act de donație se menționează că terenul a fost dobândit prin sentința civilă nr.1677/07.11.1986 pronunțată în dosarul Tribunalului Argeș cu nr.1378/1986, iar în oferta de donație se menționează că imobilele au fost donate confirm deciziei civile nr.1677/07.11.1986 a Tribunalului Argeș.
Instanța a constatat că în speță nu este întrunită tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 C.civ. :părți, obiect și cauză între cererea ce formează obiectul dosarului de față și acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.3813/2003 al Judecătoriei Pitești, soluționat prin sentința civilă 5295/22.12.2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1575/14.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
A mai retinu că acțiunea formulată de reclamanți nu este inadmisibilă, pentru că trebuie stabilită linia de hotar între proprietățile părților si că exceptia presupune analizarea fondului, litigiului dedus judecății.
Instanța de fond a respina și excepția lipsei de interes, nefiind întrunite condițiile art.162 din C.pr.civ., pentru că reclamanții justifică interesul acțiunii, pentru ca să se stabilească o linie corectă de hotar, un gard între proprietățile părților litigante.
Practic, în speță acțiunea în grănițuire este singurul instrument juridic care să stingă starea litigioasă, pentru a se reuși delimitarea corectă a proprietăților.
Din toate schițele întocmite de expertul cauzei, care au fost efectuate, rezultă că linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților este pe aliniamentul dat, de punctele 17-15-16, iar terenul dintre punctele 16-15-17-10-6-16 este în suprafață de 20 mp; iar între aceeași reclamanți și pârâtul P. I. de punctele 17-11, terenul dintre punctele 17-10-11-17 este în suprafață de 15 mp, ambele aliniamente fiind, conform schiței anexă 2 la raportul de expertiză efectuat și completat în cauză de ing. expert D. I., aflată la fila 239, schiță anexă ce va face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe.
S-a mai retinut că pe latura de vest a proprietății lor, vânzătorii- reclamanților au edificat gardul, de asemenea, spre interiorul proprietății cu 1,76 m.l.față de documentația cadastrală întocmită si contratul de vânzare-cumpărare încheiat cu B. F. (schița anexă la raportul de expertiză nr.2- fila 112 din dosarul atașat), iar pe laturile de sud si est delimitarea terenului nu este contestată.
Față de această situație, prin edificarea gardului pe latura de nord si vest pe un alt amplasament decât cel avut in vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, suprafața de teren dobândită de vânzătorii reclamanților s-a diminuat, posedând efectiv la data întocmirii raportului de expertiză 1.361 m.p. față de 1.385 m.p. ce reprezintă1/2 din suprafața totală de 2.770 m.p., cu consecința majorării suprafeței posedate efectiv de către pârâți la 1.407 m.p. teren in loc de 1.385 m.p. sau 1.365 m.p.
În concluzie, toate înscrisurile, și în primul rând hotărârile judecărorești irevocabile, rezultă că lotul ce i-a revenit pârâtei B. F., vândut ulterior, era grănițuit, de lotul ce revenea soțului, P. I., lot care acum aparține în proprietate, pârâtului P. A. F..
De asemenea, rezultă că, pe toată lungimea celor două terenuri, există un gard edificat încă din anul 1938, de vânzătorii M. M. și V. I., către soții P., că acesta reprezintă un reper natural, care există și acum în teren, care la stradă soclu se întâlnește chiar cu marginea gardului betonat, cu aceeași vechime, 1938 ce delimitează proprietatea pârâtului P. A. F. în partea de Nord, fapt constatat de instanță prin cercetarea și la fața locului.
Menționând cele arătate, se reține că, în orice situație, s-ar putea afirma că lotul atribuit vânzătoarei-pârâte B. F. ar depăși limitele soclului betonat, precum și ale gardului betonat ( de la fațada Nordică învecinată cu . către actuala proprietate a pârâtului P. A. F., datorită întinderii eronate a suprafețelor în realitate.
Mai mult, limita terenului atribuit prin partaj pârâtei B. F. nu este însă soclu betonat al gardului edificat în 1938, deoarece pe același amplasament, în anul 1982 P. ion, a edificat paralel cu aliniamentul reprezentat de soclu betonat, un gard de lemn, cu babele de lemn, babele fiind situate către actuala proprietate P. A. F., dar la partaj expertiza efectuată a găsit o suprafață mult mai mică decât cea reală.
Cu privire la gardul de lemn s-a constatat la fața locului, acesta este de-a lungul soclului betonat la cca 25 de cm ( grosimea babelor, laților și a ulucii fiind de aproximativ 25 cm, fiind construit cu ocazia partajării dintre P. I. și B. F., astfel încât acesta, nu reprezintă limita reală a proprietăților, dintre reclamanți și pârâtul P. A. F.,
În acest cadru, s-a apreciat ca se impune admiterea actiunii ,soluția de stabilire a liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, fiind cea stabilită în considerentele prezentei hotărâri.
In baza disp.art.274 Cod proc.civilă instanța a admis si cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva încheierii din 14.03.2011 și a sentinței civile de mai sus au declarat recurs pârâții P. A. și P. I. care au susținut următoarele:
În mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat prin încheierea din 14.03.2011, față de sentința civilă nr. 5295/2003 a Judecătoriei Pitești pronunțată în dosarul nr. 3813/2003. În acest dosar autorii reclamanților s-au judecat cu pârâții, iar aceștia din urmă au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 90 m.p. teren. Din conținutul sentinței rezultă că latura B.C reprezintă hotarul dintre proprietăți. Au mai existat și alte judecăți între părțile în litigiu, din conținutul cărora rezultă care este linia de hotar dintre părți, iar dezlegările în drept existente, cel puțin în privința hotărârii de mai sus sunt opozabile și reclamanților, în calitate de succesori cu titlu particulari ai autorului de la care au dobândit proprietatea. Decizia civilă nr. 744/2006 a Tribunalului Argeș nu a fost avută în considerație și ignorată fără un motiv concret.
Prima instanță a depășit limitele învestirii, pentru că a avut de cercetat doar o acțiune în grănițuire. Practica judiciară a statuat că aceasta trebuie respinsă ca inadmisibilă, în cazul în care actele părților se suprapun parțial, câtă vreme cererea nu a fost secondată de o acțiune în revendicare sau în nulitatea actelor părții adverse.
Probele au fost interpretate greșit, de natură a atrage o soluție netemeinică.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este fondat strict pentru următoarele argumente:
Cu prioritate tribunalul va cerceta motivul nr.2 de recurs, de natură a atrage respingerea acțiunii.
Prin cererea de chemare în judecată și prin cererea completată reclamanții au solicitat să fie grănițuit terenul lor de cel deținut de pârâții P. I. și P. A. pe de o parte, respectiv de terenul deținut de B. F. pe de altă parte.
Din modul de redactare a acțiunii rezultă că se contestă hotarul actual, fiecare dintre părțile litigante, considerând că partea adversă ocupă din terenul său. Chiar și în notele de probatorii formulate ( f.83 dosar fond), reclamanții solicită proba cu expertiză topografică, pentru transpunerea în teren a actelor de proprietate, respectiv a documentațiilor cadastrale, ceea ce conduce la ideea că se dorește analizarea dreptului de proprietate al fiecărei părți, stabilirea întinderii acestuia, iar în funcție de acest lucru să se stabilească granița.
În mod corect pârâșii recurenți au susținut atât în primă instanță cât și în calea de atac, că în absența revendicării, acțiunea în grănițuire nu poate fi primită, dacă se dorește stabilirea liniei de hotar, în interiorul proprietății limitrofe, adică prin ocuparea unei suprafețe de la partea adversă.
Împletirea, de cele mai multe ori în jurisprudenta, a petitului actiunii în granituire cu cel al actiunii în revendicare tine de scopul aparent identic al celor doua demersuri procesuale, anume determinarea limitelor si întinderii proprietatilor limitrofe si delimitarea prin semne vizibile, care corespund situatiei juridice exhibate prin titluri. Spre deosebire însa de actiunea în revendicare, care urmareste în principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor si doar printr-un posibil petit subsecvent stabilirea granitei dintre proprietatile carora li se confera întinderea dreptului, actiunea în granituire promovata separat si independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietati.
Pornind de la aceasta distinctie între actiunea în granituire si actiunea în revendicare, în literatura de specialitate s-a retinut ca atunci când „actiunea are ca obiect determinarea limitelor fondurilor partilor, limite care sunt incerte pentru amândoi vecinii – fara ca vreuna din parti sa solicite proprietatea unei suprafete de teren determinate – actiunea va fi de granituire. Daca se solicita proprietatea asupra unei suprafete determinate, atunci actiunea este în revendicare”. (V.T. – „Servitutile în dreptul civil român”, editura C.H. B., pag. 53). Solutia este identica si în situatia în care ambele parti indica un anumit loc pe unde ar trebui sa fie linia separativa, dar aceste locuri indicate nu concorda, întrucât partile nu sunt de acord asupra întinderii proprietatilor lor (V.T., op.cit. pag. 53; P.P., revista „Dreptul” nr. 6/1991 – Probleme privind actiunea în granituire, pag.32).
Aceasta este situația avută în vedere de prima instanță în soluționarea cauzei, pentru că potrivit expertizei ( omologată de prima instanță) rezultă că s-a stabilit linia de hotar, reținându-se o ocupare de 20/15 m.p.(f.236-238 dosar fond), în interiorul proprietății pârâților.
Reținând aspectele statuate mai sus, tribunalul apreciază că recursul este fondat sub acest considerent și că acțiunea în grănițuire a fost în mod greșit admisă pentru că nu a fost secondată și de o acțiune în revendicare, situație față de care în baza art.312 alin.3 rap.la art.304 ind.1 C.pr.civilă recursul va fi admis cu consecința respingerii acțiunii.
În privința a autorității de lucru judecat și a celorlalte considerente, tribunalul reține că nu se mai impun a fi analizate, dar reține că aspectele statuate irevocabil într-o hotărâre judecătorească nu pot fi ignorate și că, deși nu există autoritate de lucru judecat ( art.1201 C.civ), puterea de lucru judecat face ca dezlegare in drept data de o instanță să nu mai poată fi reanalizată.
Văzând și disp.art.274 C.pr.civilă, va obliga pe intimații reclamanți la plata sumei de 1069 lei către recurenți cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul P. A. F. și P. I. împotriva încheierii de ședință din 14.03.2011 și împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții L. M. A. și L. R. E. și pârâta B. F..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Obligă pe intimații reclamanți la plata sumei de 1069 lei către recurenți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2014.
Președinte, M. V. | Judecător, A. M. P. | Judecător, A. D. |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
23.12.2014
Jud.fond. I.C.E.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 61/2014.... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1684/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
