Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1684/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1684/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 254/828/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1684/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul A. N. împotriva sentintei civile nr. 1061/19 12 2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ intimati fiind reclamanta A. M. și pârâta R. M., având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile părtilor prezente au avut loc în ședința publică de la 04 06 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11 06 2014 și la data de azi, 18 06 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta A. M. a chemat în judecată pe pârâții A. N. și A. (R.) M., solicitând să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.85/25.01.2011 la B.N.P G. G., precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 21.01.2011, între reclamantă și pârâtul A. N. a intervenit contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere potrivit căruia pârâtul s-a obligat să-i asigure întreținere cu toate cele necesare traiului pentru bunurile ce i-au fost înstrăinate. Se invocă împrejurarea că după încheierea contractului pârâtul nu și-a executat obligația, situație în care reclamanta și-a procurat toate cele necesare traiului de zi cu zi.
Sub un alt aspect, s-a arătat că, în cursul anului 2011 cât și în luna octombrie 2012, reclamanta a fost internată în unități sanitare datorită problemelor de sănătate cu care se confrunta, însă numai celelalte rude i-au asigurat sprijin moral și material, întrucât pârâtul nu s-a preocupat de starea sa de sănătate și de cele necesare la acel moment, formulând însă sesizări neîntemeiate, adresate organelor de poliție. Reclamanta a precizat că din veniturile pe care le obține cu titlu de pensie în cuantum de 740 lei, și-a procurat haine, încălțăminte, medicamente precum și combustibilul necesar încălzirii locuinței, fiind ajutată de alte persoane care i-au acordat sprijin, cu toate că pârâtul și-a asumat această obligație, potrivit contractului încheiat. Mai mult decât atât, acesta a adoptat un comportament necorespunzător, fiind influențat în mod negativ de către fiica sa, astfel încât, la finele anului 2012 i-a învederat că va solicita rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere pentru neexecutarea obligației asumate, situație în care acesta i-a expediat prin mandat poștal câte o sumă de bani (100-200 lei) pe care nu a primit-o niciodată, apreciind că este imoral modul în care acesta procedează pentru a-și îndeplini obligația de întreținere, în condițiile în care era bolnavă și în stare de neputință, împrejurare în care chiar nu și-ar fi putut procura nimic din cele necesare, datorită stării precare de sănătate.
Referitor la pârâta R. M., a arătat că aceasta are calitate procesuală pasivă întrucât este parte în contractul a cărui rezoluțiune se solicită, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
La data de 11.03.2013, pârâtul-reclamant A. N. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. (A.) M., întrucât prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.85/21.01.2011 aceasta i-a înstrăinat doar cota ei indiviză de 3/8 din casa de locuit, vânzare pentru care și-a primit integral prețul stabilit de 20.000 lei, fără a fi stabilite alte obligații, respectiv o obligație de întreținere și față de aceasta, ceea ce atestă faptul că nu este parte a raportului juridic obligațional dedus judecății. În opinia sa, prin introducerea în cauză și a acestei pârâte, reclamanta încearcă să găsească o altă parte procesuală care să-i susțină motivele indicate în cererea de chemare în judecată întrucât, dată fiind calitatea pârâtei R. M. - descendent de gradul I, aceasta nu ar putea sta în proces în calitate de martor.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantă, se arată că situația de fapt expusă de aceasta în motivarea cererii, nu corespunde realității, întrucât și-a respectat în totalitate obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, declanșarea prezentei proceduri judiciare efectuându-se la inițiativa pârâtei R. M. care urmărește să dobândească în proprietate și cota indiviză din bunul ce i-a fost înstrăinat pârâtului de către mama sa, iar din acest motiv, aceasta a refuzat să accepte întreținerea pe care i-o acorda în mod constant.
În acest sens, a arătat că între pârâți există în curs de soluționare un litigiu civil, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Topoloveni dosarul nr._ al cărui obiect vizează întinderea dreptului de proprietate cu privire la bunurile menționate în contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, drept ce nu a fost respectat de R. M. și de soțul său.
Pârâtul a susținut că în cursul anului 2012 reclamanta nu a fost găsită la domiciliul său și, deși a efectuat demersuri în acest sens, nu a putut afla locația unde aceasta era, astfel încât, fiind îngrijorat de situația creată, a sesizat organele de poliție care, în urma cercetărilor efectuate, i-au comunicat că se află internată într-o unitate sanitară unde a fost transportată de cealaltă pârâtă, cu toate că aceasta nu îi precizase nici un aspect de această natură. După cunoașterea acestor împrejurări, pârâtul a vizitat reclamanta la spital, însă sora sa nu i-a permis să o vadă, adoptând un comportament neadecvat. În acest context, apreciind că reclamanta refuză executarea în natură a obligației de întreținere, i-a expediat acesteia sume de bani prin care să compenseze obligația de întreținere, însă și acestea au fost refuzate de mama sa, influențată de pârâta A. (R.) M.. În aceste condiții apreciază că și-a îndeplinit în mod corespunzător și în integralitate obligațiile asumate, astfel încât solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Sub aspect reconvențional, pârâtul reclamant a solicitat în principal să se dispună transformarea obligației de executare în natură a întreținerii, într-o obligație de plată lunară către reclamantă a unei sume de bani care să compenseze obligația de întreținere, proporțional cu posibilitățile sale materiale și cu nevoia reală și concretă de întreținere a reclamantei.
În subsidiar, în măsura în care se va admite acțiunea principală, pârâtul reclamant a solicitat să se dispună obligarea reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire pe care le-a efectuat la imobilul casă și care au constat în: montat patru geamuri termopan și două uși termopan; înlocuit în totalitate gardul de la stradă al proprietății cu unul din fier forjat; executat lucrări exterioare la imobil; executat lucrări pavaj cu granit antreu casă și alee ciment de acces la imobil; edificat grup sanitar.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.115-118 Cod proc.civilă și art.119-120 Cod proc.civilă.
La termenul de judecată din data de 08.04.2013, reclamanta pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, precizând că susținerile pârâtului nu corespund realității întrucât nu a refuzat niciodată întreținerea pretins acordată de către pârât și nu a declanșat litigiul de față la inițiativa sau sub influența pârâtei R. M., susținerile acestuia fiind neîntemeiate și încercând în această modalitate să justifice neîndeplinirea obligațiilor sale.
Referitor la cererea reconvențională, a solicitat respingerea acesteia întrucât lucrările de îmbunătățire nu au fost efectuate cu acordul său, iar contravaloarea acestora a fost suportată de către fiica pârâtului reclamant.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei R. M., se solicită respingerea excepției întrucât aceasta este parte în contractul a cărei rezoluțiune se cere, fiind necesară deopotrivă soluționarea litigiului în contradictoriu cu aceasta și pentru opozabilitatea hotărârii.
La termenul din data de 13.05.2013, pârâta R. M. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii promovate de reclamantă.
S-a arătat că la data de 21.01.2011 între părți s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere prin care a înstrăinat pârâtului A. N. cota indiviză de 3/8 din casa de locuit pentru care a primit suma de 20.000 lei, iar la scurt timp pârâtul a declanșat împotriva sa un litigiu ce se află în curs de soluționare.
S-a precizat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de reclamantă, aceasta fiind nevoită să se întrețină singură, iar pretențiile solicitate pe cale reconvențională nu sunt justificate.
La termenul de judecată din data de 11.11.2013, reclamanta pârâtă și-a precizat acțiunea promovată, în sensul că solicită rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și repunerea părților în situația anterioară, în temeiul disp.art.1020-1021 Cod civil.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de Judecătoria Topoloveni prin sentința civilă nr 1061/19 12 2013 admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. M., invocată de pârât.
Respingerea acțiunii formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâta R. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Respingerea acțiunii formulată de reclamanta A. M., în contradictoriu cu pârâtul A. N..
Respingerea cererii reconvențională formulată de pârâtul - reclamant A. N. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă A. M..
În temeiul disp. art. 19 din OG 51/2008, cheltuielile procesuale în cuantum de 767 lei avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.85/21.01.2011 la B.N.P G. G., încheiat între A. M. – în calitate de vânzător și creditor al obligației de întreținere, R. (A.) M. – în calitate de vânzător și A. M.N. – în calitate de cumpărător și debitor a obligației de întreținere, s-a înstrăinat către pârât suprafața de 666 mp teren curți construcții situat în oraș Topoloveni, ..94, . 2583, județul Argeș, având următoarele vecinătăți: N-DN Pitești-București și R. M., E-. G., V-R. M. (teren dobândit de vânzătoarea A. M. prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/03.05.1996 eliberat de Comisia Județeană Argeș și actului de partaj voluntar autentificat sub nr.556/12.06.1997 la B.N.P S. C.) și cota indiviză de 5/8 (din care 2/8 reprezintă dreptul ce revenea înstrăinătoarei A. M., iar 3/8 părți dreptul aparținând pârâtei R. M.) dintr-o casă de locuit în suprafață de 83 mp situată pe terenul menționat anterior, construită în anul 1937, drept dobândit de părți prin moștenire de la tatăl respectivul soțul A. M., conform certificatului de moștenitor nr.188/1985 eliberat de notariatul de Stat Județean Argeș în dosarul nr.71/1985. Se precizează că restul de 3/8 din imobilul casă aparține cumpărătorului A. M. N. conform aceluiași certificat de moștenitor.
Conform clauzelor contractuale, prețul bunurilor înstrăinate se compune din: suma de 20.000 lei pe care vânzătoarea R. M.M. a primit-o în întregime de la cumpărător la data autentificării contractului și care reprezintă contravaloarea dreptului său indiviz de 3/8 părți din construcția descrisă mai sus și contravaloarea întreținerii și îngrijirii pe care dobânditorul urma să o acorde înstrăinătoarei A. Gh. M. cu cele necesare traiului și sănătății (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, iluminat, încălzit locuință, medicamente, asistență medicală) pe durata vieții, la domiciliul său din imobilul înstrăinat, iar la deces să o înmormânteze și să efectueze toate obiceiurile potrivit datinilor creștinești, bunurile intrând în proprietatea de drept și de fapt a cumpărătorului de la data încheierii contractului, moment de la care începe să curgă și obligația de întreținere.
Așa cum a rezultat din conținutul contractului, vânzătoarea R. (A.) M. a înstrăinat pârâtului cota sa parte din imobilul casă pe un preț determinat, achitat integral, iar reclamanta A. M. a înstrăinat pârâtului cota parte de 2/8 din imobilul casă precum și terenul în suprafață de 666 mp proprietate exclusivă a acesteia, în schimbul întreținerii, fiind practic două contracte (negotium), distincte, cuprinse într-un singur act (instrumentum), urmând a se aplica, în ceea ce privește contractul încheiat între părțile litigante, dispozițiile legale corespunzătoare.
În speță, litigiul dedus judecății are ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere ce a avut ca părți pe reclamanta A. M. și pârâtul A. N. care, pentru bunurile înstrăinate de aceasta s-a obligat să-i asigure întreținerea în natură, fără a exista o pluralitate de părți, în ceea ce privește obligația asumată, astfel încât pârâta R. M., parte în contractul de vânzare cumpărare, se situează în afara raportului juridic obligațional dedus judecății.
Sub acest aspect, potrivit susținerilor necontestate de părțile între care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, respectiv R. M. și A. N., obligațiile reciproce ce au revenit vânzătoarei, respectiv cumpărătorului, au fost executate integral, bunul înstrăinat, respectiv cota de 3/8 din imobilul casă intrând de la acest moment în patrimoniul cumpărătorului - bunul fiind predat, iar prețul achitat, conform acordului de voință - fără a exista cauze de natură a determina rezoluțiunea acestui contract de vânzare cumpărare cuprins în același act autentificat sub nr.85/21.01.2011.
În acest context, chiar și în situația rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și a repunerii părților în situația anterioară, astfel cum se solicită de către reclamantă, în patrimoniul vânzătoarei-creditoare A. M. vor reintra bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, fără a fi afectat contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți, respectiv vânzătoarea A. M. și cumpărătorul A. N. având ca obiect cota de 3/8 din imobilul construcție, situație ce nu conferă legitimare procesuală pasivă acestei pârâte.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități în persoana reclamantei și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și pe de altă parte între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Astfel, având în vedere raportul juridic ce a luat naștere urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între creditoarea A. M. și debitorul A. N., fără a exista o pluralitate de părți, nu se justifică promovarea prezentului litigiu și în contradictoriu cu pârâta R. M., ce se situează în afara raportului juridic obligațional, nici pentru opozabilitatea hotărârii, atâta vreme cât restul cotei de 3/8 din imobil revine aceluiași cumpărător, respectiv A. N..
În consecință, deliberând cu prioritate în contextul disp.art.137 alin.2 Cod proc.civilă, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. M., invocată de pârât și va respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fără a se mai impune în acest context analiza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru acțiunea promovată în contradictoriu cu această pârâtă, date fiind argumentele anterior expuse.
Referitor la fondul acțiunii principale dedusă judecății, instanța a analizat temeinicia susținerilor reclamantei prin prisma probatoriului administrat, raportat la normele juridice incidente, respectiv art.1021-1075 Cod civil, astfel cum au fost precizate în raport de data încheierii contractului a cărui rezoluțiune se solicită și dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 coroborat cu art.6 alin.2 din Noul Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor legale, prin contractul de întreținere, una dintre părți înstrăinează un bun, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea în natură pe timpul cât va trăi, iar după moarte să efectueze obiceiurile creștinești, aceste obligații revenindu-le și părților litigante conform contractului încheiat între acestea.
Prin prezenta procedură judiciară declanșată, reclamanta solicită rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligațiilor de întreținere asumate de către pârât
În motivarea cererii, reclamanta a învederat nerespectarea de către pârât a obligației de întreținere asumată prin contract, încă din anul 2011, aspecte nerecunoscute de pârât la interogatoriu.
Martorii audiați la propunerea fiecăreia dintre părți, susțin aspectele invocate de aceștia în expunerea de motive, respectiv de reclamantă în acțiunea principală și în apărare de către pârât.
Audiată la propunerea reclamantei, martora B. I. M., precizează că au existat situații de urgență în care reclamanta a fost internată în spital și cu toate că a cunoscut aceste împrejurări, pârâtul nu a fost preocupat de starea sa de sănătate și nu a vizitat-o la unitatea medicală. De asemenea, menționează că toate cheltuielile de hrană, încălțăminte, utilități și costul medicației sunt suportate de reclamantă care nu i-a cerut niciodată fiului său sprijin financiar din cauza lipsei veniturilor. Cu toate acestea, evidențiază că în urmă cu o lună pârâtul a vrut să-i dea reclamantei o sumă de bani însă aceasta a refuzat, afirmând că „nu are nevoie de bani, se întreține singură cu pensia sa”, făcând referire și la existența unor litigii între copiii acesteia, respectiv între pârâți, dar și la ajutorul pe care personal martora l-a acordat reclamantei în gospodărie.
Contrar aspectelor relatate de această martoră, în depoziția sa, martorul P. A., audiat la propunerea pârâtului, evidențiază că împreună cu acesta a vizitat-o pe reclamantă la spital unde a refuzat orice ajutor dat de fiul său. De asemenea, a precizat că pârâtul îi procura alimente și alte bunuri necesare reclamantei care a fost dusă la medic pentru investigații de fiica pârâtului însă, la momentul de față există o situație conflictuală, reclamanta refuzând ajutorul dat de fiul său.
Aceleași aspecte sunt menționate și în declarațiile martorilor C. N. M. și C. V., care au precizat că pârâtul a vizitat-o pe mama sa la spital,însă aceasta a refuzat orice ajutor, iar anterior fiul său i-a procurat medicamentele necesare, i-a acordat ajutorul în gospodărie, punându-i la dispoziție alimente și alte bunuri necesare întreținerii, făcând referire și la îmbunătățirile aduse spațiului de locuit al reclamantei.
Audiată la propunerea reclamantei, martora I. M., a arătat că reclamanta se întreține singură, întrucât pârâtul nu îi asigură cele necesare traiului și nu este interesat de starea sănătății acesteia, menționând că între părți au intervenit neînțelegeri de aproximativ 2 ani, iar din acest motiv, chiar martora merge la un interval de 2-3 zile pentru a acorda reclamantei ajutorul de care are nevoie la diverse activități în gospodărie pentru care este remunerată cu suma de 50 lei pe zi, indiferent de munca prestată, făcând referire la faptul că reclamanta este singura care suportă cheltuielile necesare întreținerii sale și nu a refuzat în nicio împrejurare ajutorul dat de fiul său.
Din răspunsurile reclamantei la interogatoriul administrat, contrar celor susținute de către martora I. M., a rezultat că pârâtul nu a acordat cele necesare întreținerii sale, dar deopotrivă precizează că a refuzat să primească orice ajutor de la acesta (răspuns întrebarea nr.11) și nu este de acord să primească în continuare întreținere de la fiul său, întrucât are cu ce să se întrețină (răspuns întrebările nr.16, 17, 18).
În raport de aceste aspecte, instanța a apreciat ca nesincere susținerile martorei I. M. referitoare la inexistența unui refuz al reclamantei de a primi sprijinul dat de fiul său pentru întreținerea sa, dar și în ceea ce privește aspectele relatate, în sensul ajutorului pe care martora îl acorda în mod constant reclamantei în gospodărie, activități pentru care era plătită de aceasta cu 50 lei/zi, nefiind credibil ca dintr-un venit modic de 740 lei, reclamanta să poată suporta toate cheltuielile necesare întreținerii și medicației, dar și să plătească terțe persoane care îi efectuau lucrări în gospodărie, în mod constant.
Sub un ultim aspect, instanța a reținut că probatoriul administrat în cauză demonstrează existența unei stări conflictuale între părți, de la momentul declanșării unui litigiu între copiii acesteia, aspect confirmat chiar de reclamantă prin răspunsul la interogatoriul administrat, elemente care coroborate cu depoziția martorilor audiați la propunerea pârâtului confirmă apărările acestuia, în sensul că neîndeplinirea obligațiilor de întreținere după acest moment, nu a fost consecința conduitei culpabile a pârâtului, ci a atitudinii acesteia.
De altfel, așa cum s-a reținut anterior, chiar reclamanta a precizat că nu este de acord să fie întreținută în continuare de către pârât întrucât „eu am cu ce mă întreține”, elemente care vin să susțină aceleași aspecte referitoare la imposibilitatea debitorului de a-și îndeplini obligațiile, determinat de conduita nejustificată a reclamantei care a refuzat chiar și sumele acordate datorită imposibilității executării în natură a obligațiilor asumate față de creditoare.
Rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune în temeiul prevederilor art.1020 și 1021 Cod civil, la cererea creditoarei numai în situație în care se dovedește o neexecutare culpabilă a obligațiilor de întreținere de către debitor, situație ce nu se regăsește în speța de față, astfel cum s-a expus anterior.
Având în vedere aceste aspect, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1020 și 1021 Cod civil, urmând să respingă ca neîntemeiată cererea având ca obiect rezoluțiunea a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.85/21.01.2011 la B.N.P G. G..
În ceea ce privește solicitarea pârâtului reclamant de a se dispune transformarea obligației de întreținere în natură în plata periodică a unei sume de bani, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată această cerere având în vedere că o astfel de măsură ar presupune modificarea contractului inițial și realizarea unui acord de voință între părți, ceea ce nu este cazul în speța de față, față de poziția procesuală exprimată de reclamantă sub acest aspect.
Ori, în acest context, schimbarea obligației „de a face” în obligație „de a da” nu este posibilă în lipsa unui acord din partea creditoarei întreținerii la cererea unilaterală a pârâtului debitor al întreținerii, dar și prin prisma argumentelor anterior expuse privind inexistența culpei debitorului în îndeplinirea obligațiilor asumate.
Sentința sus menționată a fost recurată de pârâtul A. N., în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională formulată de acesta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Se arată că instanța de fond a apreciat că nu s-ar putea dispune măsura transformării obligației de executare în natură a întreținerii, într-o obligație de plată lunară, către reclamantă, a unei sume de bani care să compenseze obligația de întreținere, cu motivarea că aceasta ar presupune modificarea unilaterală a contractului inițial, fără a ține cont de punctul de vedere exprimat de reclamanta A. M. cu ocazia administrării probei cu interogatoriu, prin care recunoaște că, începând cu toamna anului 2012, a refuzat efectiv primirea oricărui ajutor din partea pârâtului și, implicit, a întreținerii, și că nici nu este de acord să primească întreținere, în continuare.
Mai arată că, urmare refuzului primirii întreținerii, de către reclamantă, acesta se află în imposibilitate de a-și executa obligația de întreținere, iar instanța de judecată poate transforma obligația de a face într-o obligație de a da, fără a fi încălcat principiul prevăzut de art. 969 vechiul Cod civil, cu luarea în considerare a valorii prestațiilor și cuantumului veniturilor realizate de reclamantă, 740 lei cu titlu de pensie, precum și de nevoile reale ale acesteia.
În subsidiar, se arată că, în măsura în care se apreciază, de către instanță, să se stabilească, în concret, suma pe care urmează să o achite lunar, cu titlu de întreținere, motiv pentru care solicită suplimentarea probatoriilor, în sensul reținerii cu rejudecare a cauzei.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, solicitarea pârâtului-reclamant, din cererea reconvențională, în ceea ce privește transformarea obligației de întreținere în natură, în plata periodică a unei sume de bani, a fost analizată de către instanța de fond și, în mod corect, s-a reținut că această măsură presupune modificarea contractului inițial, deoarece acesta presupune acordul de voință al ambelor părți, iar instanța nu se poate substitui acordului părților.
Proba invocată de către recurent, respectiv interogatoriul administrat la filele 144 – 145, evidențiază faptul că reclamanta-pârâtă refuză primirea oricărui ajutor și, implicit, întreținerea, însă nu și-a exprimat acordul la cererea unilaterală a pârâtului-debitor al întreținerii și, de asemenea, refuzul acesteia nu influențează valabilitatea contractului de întreținere, cu atât mai mult cu cât probele administrate în cauză au evidențiat existența unei stări conflictuale între părți.
Ca urmare, celelalte suțineri subsidiare, ale recurentului, nu-și găsesc justificarea legală, în raport de situația de fapt și de drept reținută, în mod corect, atât de instanța de fond, dar și de tribunal.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. N. împotriva sentintei civile nr. 1061/19 12 2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ intimati fiind reclamanta A. M. și pârâta R. M. .
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 Iunie 2014, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, D. D. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
Red. I.P.
Thnred. F.G., 10.07.2014, 2 ex
Jud. fond D.N.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2667/2014. Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 2072/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
