Obligaţie de a face. Sentința nr. 413/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 413/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 4775/109/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 413/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA
Grefier F. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta R. Crenguța D. și pe pârâta . Telecommunications SA, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Constată că, prin încheierea fără număr din data de 25 martie 2014, Tribunalul Argeș–Completul de contencios administrativ și fiscal a constatat necompetența sa funcțională, a scos de pe rol dosarul nr._ și l-a înaintat compartimentului arhivă pentru a fi repartizat aleatoriu unui complet civil, cu blocarea celor specializate.
În motivare, s-a constatat că părțile sunt persoane private, respectiv reclamanta persoană fizică, iar pârâta o societate comercială, între ele existând un contract de natură civilă, iar nu raporturi reglementate de materia contenciosului administrativ și fiscal.
Astfel învestită, Secția civilă a aceluiași tribunal, prin sentința sa nr.191/14 mai 2014, a apreciat că, întrucât reclamanta a indicat prin cererea de chemare în judecată, drept fundament al pretențiilor sale, dispozițiile Legii nr.554/2004 ce reglementează contenciosul administrativ, competența soluționării cererii nu revine secției civile, ci completului specializat în această materie, declinându-se la rândul său în favoarea acesteia.
În considerarea art.130, art.133 și art.135 Cod procedură civilă, pricina a fost înaintată prezentei Curți, în vederea soluționării conflictului negativ.
Curtea, examinând conflictul cu care a fost investită, constată că, într-adevăr, instanțelor judecătorești le-a fost adresată o cerere formulată de o persoană fizică, prin care s-a solicitat obligarea unei persoane juridice comerciale, în accepțiunea Noului Cod civil, profesionist, de a pune la dispoziție un contract ce s-ar fi încheiat în executarea obiectului de activitate al pârâtei, precum și acte realizate în baza acestui contract, cum ar fi: desfășurător de plăți, actul de reziliere și soldul la data rezilierii contractului, modalitatea de comunicare a facturii finale, dacă ea a fost emisă.
Într-adevăr, partea face trimitere în motivarea în drept a cererii sale la dispozițiile Legii contenciosului administrativ, pretinzând că ar fi recurs la procedura prealabilă cerută de această lege.
Potrivit dispozițiilor art.22 alin.4 Cod procedură civilă, instanța se află învestită cu petitul formulat de parte, nefiind obligată de calificarea juridică pe care aceasta o dă cererii sale.
În cauza de față, reclamanta arată că este supusă unei proceduri de recuperare a unei creanțe dintr-o factură emisă de către pârâtă, factură despre a cărei existență nu cunoaște că ar exista și care ar fi temeiul emiterii ei.
Cum se poate observa, în cauză se tinde la formularea de apărări împotriva unei inițiative de executare pentru o factură ce s-ar fi emis în baza raporturilor dintre furnizorul de servicii comerciant și consumator.
Chiar dacă partea solicită comunicarea înscrisurilor ce s-a fi emis în temeiul acestor relații contractuale, între cei doi nu există un raport de autoritate, așa cum presupun cele subordonate contenciosului administrativ.
În atare condiții, chiar dacă partea a înțeles să invoce în mod generic dispozițiile ce reglementează această jurisdicție, afară de situația în care, punându-se în discuție aplicabilitatea acestei jurisdicții, ar insista în menținerea calificării juridice pe care a apreciat-o potrivit propriei pregătiri, așa cum prevăd dispozițiile art.22 alin.4 Cod procedură civilă, instanța nu este obligată de temeiurile de drept invocate în cerere, judecătorul fiind cel care dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire.
În cauză, în mod evident, sunt formulate cereri ce vizează raporturi de drept privat, reglementate de principiul egalității, iar nu de cel al autorității publice, cererea rămânând una de competența instanței civile.
Prin sentința civilă nr. 107/2014 s-a stabilit competența în soluționarea cauzei Tribunalului Argeș – secția civilă.
Asupra cauzei tribunalul reține că este nefondată pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că petenta este titulară a abonamentului încheiat cu . în temeiul căreia reclamanta este supusă unei proceduri de recuperare a unor creanțe dintr-o factură emisă de către petentă, factură despre a cărei existență nu cunoaște că ar fi emisă.
Reținându-se de către Curtea de Apel că obiectul cererii vizează raporturi de drept privat și nu al autorității publice, reclamanta era obligată să-și depusă acte, respectiv facturi, chitanțe din care să rezulte pretențiile formulate.
Întrucât i s-au acordat mai multe termen de judecată la care nu s-a prezentat pentru a dovedi pretențiile și nu a propus probe, tribunalul va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe reclamanta R. Crenguța D., domiciliată în Pitești, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtă S.C.„C. R. Mobile Telecommunications” S.A, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.319G, SEMA Parc, Clădirea Atrium House, etajele 1 și 2, sector 6, CF RO11952970.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2014.
Președinte, M. B. | ||
Grefier, F. G. |
Red. M.B
Dact. NE/ 4 ex
16.12.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2829/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1029/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
