Partaj judiciar. Decizia nr. 2228/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2228/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 55051/299/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2228/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA
Judecător I. P.
Judecător D. D. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtele C. M., B. G.-M. și M. I.-V. împotriva sentinței civile nr. 302/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. E. și având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă C. E., personal, lipsă fiind recurentele-pârâte C. M., B. G. M. și M. I. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus de către intimata-reclamantă cerere de strigare a cauzei la finele ședintei de judecată pentru a se putea prezenta.
Tribunalul, față de împrejurarea că la apelul cauzei intimata-reclamantă s-a prezentat constată ca fiind rămasă fără obiect cererea formulată de aceasta.
Intimata-reclamantă arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această precizare constată recursul în stare de judecată și acorda cuvântul asupra acestuia.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr. 2677/216/21 septembrie 2012, reclamanta C. E. le-a chemat în judecată pe pârâtele C. M., B. G. M. și M. I. V. pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra terenului curte în suprafață de 300 mp, aferent construcției situate în ., județul Argeș.
S-a solicitat formarea a două loturi de către 150 mp. fiecare, din care unul revine reclamantei iar celălalt pârâtelor, respectându-se tranzacția consfințită prin sentința civilă nr. 9112/25 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 București în dosarul nr. 9765/2001. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că este proprietara a ½ din imobilul situat în satul Brădetu, respectiv: 150 mp. teren; garajul de la subsol; ½ din terasa - cale de acces de la parter; scara ce duce la etaj; 2 camere; coridor; living; balcon; baie; terasă și podul de la etajul casei, conform certificatului de moștenitor nr. 21/16 iunie 2010 al BNP I. N., după decesul soțului ei C. Benedict. Acesta din urmă a dobândit acel imobil prin moștenire de la părinții lui și prin partajul încheiat cu pârâtele, conform acelei sentințe civile pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București și menționate mai sus. Prin acea sentință s-au împărțit doar imobilele construcții, rămânând în indiviziune terenul curte, ce nu a fost individualizat.
Reclamanta a solicitat ca lotul său de 150 mp. să-i fie atribuit în partea stângă a casei, privită din față, din drumul județean.
În drept, s-au invocat art. 13 și art. 673 și următ. C.pr.civ. de la 1865 și art. 669 și următ Cod civil.
Reclamanta a depus la dosar: certificatul de moștenitor nr. 21/16 iunie 2010 al BNP I. N., sentința civilă nr. 9112/25 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București.
Pârâtele M. I. V. și B. G. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. S-a susținut că pe terenul în litigiu sunt spații comune din construcție, iar acest lucru dă dreptul la o proprietate forțată, terenul trebuind să rămână bun comun și folosit de toți coproprietarii, așa cum se prevede în art. 699 C.civ.
S-au mai depus la dosar și unele înscrisuri notariale cu privire la succesiunile defuncților C. G. V., C. I. și C. Benedict.
Prin sentința civilă nr. 1313/08 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, potrivit art. 14 C.pr.civ. de la 1865, ca instanță de la ultimul domiciliu al defunctului C. Benedict.
Prin sentința civilă nr. 2224/07 februarie 2013, Judecătoria sectorului 1 București și-a declinat și ea competența în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, constatând astfel existența unui conflict negativ de competență și sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulatorul de competență.
Instanța supremă, prin decizia nr. 2547/25 aprilie 2013, pronunțată de Secția I Civilă, a stabilit că Judecătoria Curtea de Argeș este competentă să judece pricina de față, conform art. 13 din codul de procedură civilă de la 1865, ca instanță de la locul situării imobilelor în litigiu. S-a apreciat că se dezbătuse deja succesiunea defunctului C. Benedict, iar orice litigiu ulterior cu privire la un bun imobil intervenit după finalizarea dezbaterii succesorale este de competența instanței în a cărei rază teritorială se află imobilul.
P. a fost din nou înregistrată la Judecătoria Curtea de Argeș sub nr._/216/31 mai 2013.
În cursul acestei judecăți s-au luat interogatorii pârâtelor și s-a întocmit un raport de expertiză tehnică de către experta D. G., care a propus în urma obiecțiunilor formulate de reclamantă două variante de lotizare a terenului în litigiu, identificat în schița-anexă (f. 46-50 și 84-85).
Reclamanta, la termenul de judecată din 08 octombrie 2013, față de varianta inițială propusă de expertă cu privire la lotizarea terenului, și-a completat acțiunea inițială, conform art. 132 C.pr.civ. de la 1865, solicitând și următoarele:
- obligarea pârâtelor să-i permită accesul și utilizarea în comun a căminului de apă și a fosei septice;
- obligarea pârâtelor să-i permită accesul la butelia BUTANGAZ, pentru utilizare ( închidere, deschidere), întreținere, umplere etc;
- obligarea pârâtelor să-i permită accesul pe terenul lor, pentru a efectua reparații la acoperișul casei, pentru a repara și zugrăvi pereții exteriori ai apartamentului său situat la etaj.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că solicitarea de la pct. 1 este formulată da urmare a răspunsului pârâtelor la întrebarea nr. 10 din interogatorii. Fosa septică a fost construită pentru folosința comună dinaintea decesului autorilor părților, iar căminul de apă s-a făcut în 2011 și conține apometrele pentru toate părțile din aceste litigiu. Cu privire la butelie, reclamanta a arătat că aceasta este folosită de toate părțile actualmente. Referitor la efectuarea reparațiilor la acoperișul casei și la pereții exteriori, reclamanta trebuie să aibă acces numai intrând pe terenul din jurul casei, deținut de pârâte.
Pârâtele a formulat întâmpinare la această cerere completatoare (f. 73-74), arătând că până acum i-au permis accesul reclamantei la fosă, la căminul de apă, la butelia de gaz. În legătură cu acele reparații la acoperiș ori zugrăveli, s-a susținut că aceste lucrări se pot efectua din orice punct al terenului în litigiu.
Părțile au depus la dosar și concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr.302/19.03.2014 Judecătoria Curtea de Argeș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. E., a constatat că reclamanta C. E. și pârâtele C. M., B. G. M. și M. I. V. au calitatea de coindivizari asupra terenului de 380 mp curți-construcții situat în ., județul Argeș, cu vecinii: N - Domnișanu V., E – P. C., S – Drumul județean și V – C. C., așa cum a fost identificat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de experta D. G., reclamanta având o cotă de ½, iar pârâtele, în indiviziune, cealaltă cotă de ½.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra acestei suprafețe de teren, omologând varianta a 2-a din raportul de expertiză tehnică, așa cum a fost completat, întocmit de experta D. G. (fila 84-85 dosar) astfel:
Lotul nr. 1 reprezintă lot comun, în cote de ½ reclamanta și ½ pârâtele, în suprafață de 114 mp., identificat în punctele 2-8-9-36-35-34-33-32-15-23-6-37-3-2, lot ce include amprenta locuinței C1, scările exterioare, ., căminul de apă și fosa.
Lotul nr. 2 revine reclamantei și are suprafața de 144 mp., identificată în punctele: 1-10-14-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-9-8-2-1, lot ce include platforma de butan gaz.
Plătește lotului nr. 3 sulta de 77 lei.
Lotul nr. 3 revine pârâtelor, în indiviziune și are suprafața de 122 mp. identificată în punctele: 3-37-6-23-15-32-31-30-29-28-27-26-25-24-18-19-5-4-3, lor ce include magazia și un WC.
Primește de la lotul nr. 2 sulta de 77 lei.
A respins cererea completatoare formulată de către reclamantă împotriva pârâtelor.
A obligat pe pârâte, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 656 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Obiectul principal al dosarului de față îl reprezintă partajarea imobilului teren în suprafață de 380 mp. așa cum acesta a fost identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de experta D. G. (f. 48-50), obiect precizat în acțiunea principală și în ședința de judecată din 09 iulie 2013 la Judecătoria Curtea de Argeș.
Acest teren a fost inițial împărțit cu ocazia dezbaterii succesiunii defuncților C. V. și C. I., autorii părților, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 9112/25 octombrie 2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. 9765/2001. S-a stabilit atunci că ½ din terenul în litigiu, respectiv 150 mp., i-a revenit soțului reclamantei – C. Benedict, iar restul de ½ le-a revenit pârâtelor. Terenul nu a fost atunci și individualizat efectiv, părțile continuând să-l folosească în indiviziune.
Reclamanta, în calitate de soție a defunctului C. Benedict, a primit acel teren de 150 mp (1/2 din totalul de 300 mp) în lotul său, cu ocazia partajului făcut la notarul public, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 21/16 iunie 2010 emis de BNP I. N..
Cealaltă jumătate a rămas să fie deținută în indiviziune de către pârâte.
În speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil în vigoare ( art. 66 din Legea 71/2011) și ale Codului civil de la 1865.
Potrivit art. 669 Cod civil, încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând.
Art. 676 cod civil prevede că partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul din următoarele moduri:
a)atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
b)vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
De asemenea, art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă de la 1865 prevede că, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Reclamanta deține ½ din terenul în litigiu, iar pârâtele cealaltă cotă de ½ . Nu s-a dovedit că terenul nu este comod partajabil în natură ori că ar fi numai cel aferent unor construcții comune și nu poate fi împărțit, deci el trebuie partajat. Experta D. G. nu a tras concluzia în sensul imposibilității partajării acestui bun, ci doar a precizat că nu prea există posibilitatea formării mai multor variante de lotizare din cauza construcțiilor deținute și folosite de părți.
Varianta a II-a propusă de expertă în lucrarea completată corespunde cel mai bine criteriilor legale și aceasta va fi omologată de instanță. Ea corespunde posesiei actuale cu privire la unele bunuri ce le-au fost date părților prin partajul realizat prin sentința civilă pronunțată în anul 2002 de Judecătoria sectorului 1 București și prin certificatul de moștenitor întocmit în anul 2010 după decesul soțului reclamantei, reclamanta având în proprietate butelia și platforma pe care este pusă aceasta, precum și garajul. Pârâtele au și ele în proprietate magazia și WC-ul situate pe terenul ce le revine în lot. De asemenea, fosa septică folosită în comun urmează să fie inclusă în lotul comun stabilit și de expertă în acea variantă, lot care are suprafața de 114 mp. și care mai cuprinde și căminul de apă folosit tot în .>
Împrejurarea că pârâtele nu ar putea trece la terenul lor cu autoturismul sau cu căruța de lemne nu constituie un impediment în omologarea acestei variante, ele putând să-și lărgească ., având o lungimea a proprietății la drum de 5,79 m.l. Din acea alee comună cu o deschidere de 1,51 m.l. pârâtele își mai pot prelungi . poată avea acces și cu autoturismul sau cu un alt vehicul la terenul lor.
În baza art. 673 ind. 14 C.pr.civilă de la 1865, raportat la toate cele ce precedă, se va admite primul capăt din acțiunea reclamantei, care este întemeiat. Se va dispune sistarea stării de indiviziune a părților cu privire la terenul de 380 mp. situat în satul Brădetu, părțile având calitate de codevălmași, cu cota de ½ pentru reclamantă și ½ pentru toate cele 3 pârâte împreună. Împărțeala se va face prin omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică, respectiv:
a)Lotul nr. 1 este lot comun, ce revine în indiviziune, în cote de ½ pentru reclamantă și ½ pentru pârâte, în suprafață totală de 114 mp, dată de punctele: 2-8-9-36-35-34-33-31-15-23-6-37-3-2 și reprezentând amprenta locuinței C1, scările exterioare, calea de acces pietonală, căminul de apă și fosa.
b) Lotul nr. 2 îi revine reclamantei și are suprafața de 144 mp, dată de punctele 1-10-14-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-9-8-2-1.
Acest lot va plăti sultă de 77 lei lotului nr. 3 ( diferențele de teren pentru un plus de 11 m.p. x 7 lei/mp).
c) Lotul nr. 3 le revine în indiviziune pârâtelor și are suprafața de 122 mp, dată de punctele 3-37-6-23-15-32-31-30-29-28-27-26-25-24-18-19-5-4-3.
Acest lot va primit sultă de 77 lei de la lotul nr. 2.
Este clar că legea nu obligă la o împărțeală absolut egală a suprafețelor de teren între coproprietari, ci doar la o împărțeală în natură, dacă aceasta este posibilă, De altfel, experta a și precizat că nu mai se poate face o altă variantă pentru o împărțeală absolut identică a terenului, pentru acest lucru trebuind mutată platforma betonată pentru butelie.
Referitor la cererea completatoare formulată de reclamantă cu privire la permiterea de către pârâte a accesului la acele construcții de folosință comună, prin omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică s-a rezolvat această chestiune, altfel că cererea respectivă a rămas fără obiect cu privire la capetele 1 și 2. Și reclamanta a precizat în concluziile scrise că, în situația în care se omologhează această variantă din raportul de expertiză tehnică, cererea sa completatoare rămâne fără obiect. În ceea ce privește capătul 3 el acestei cereri, el urmează a fi respins ca nefondat, deoarece reclamanta nu a dovedit că nu poate să efectueze zugrăveli ori reparații exterioare la imobilul său de pe propriul teren, iar pârâtele nu au obstrucționat-o niciodată în acest sens. Dacă după această împărțeală a terenului în modalitatea omologată reclamanta nu-și poate efectua lucrări necesare și utile la imobilul casă, pârâtele nepermițându-i eventualul acces pe trenul lor pentru a le efectua, ea urmează ca, la acel moment, să le cheme în judecată. Primele două capete din cererea completatoare a reclamantei au fost soluționate prin întocmirea unei alte variante de împărțeală prin raportul de expertiză tehnică, deci nu era nevoie de o cerere distinctă în acest sens.
Prin admiterea doar a capătului de cerere privind partajul judiciar, văzând dispozițiile art. 274-277 C.pr.civ. de la 1865 și ținând seama de faptul că toate cheltuielile cu partajul trebuie suportate potrivit cotelor fiecărei părți, pârâtele vor fi obligate la plata a ½ din cheltuielile de judecată făcute de reclamantă cu procesul de partaj, și anume: taxa de timbru de 57 lei, onorariul de expert de 800 lei, celelalte cheltuieli la notarul public și cu alte notificări ale pârâtelor de 454 lei.
Totalul acestor cheltuieli fiind de 1311 lei, pârâtele vor fi obligate, în solidar, la 656 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtele C. M., B. G.-M. și M. I.-V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare pârâtele au arătat că prima instanță le-a adus prejudicii substanțiale în atribuirea loturilor de teren.
Mai arată pârâtele că expertul topo nu a răspuns la toate cererile instanței și a răspuns cu totul greșit, deși toate actele atestau existența terenului solicitat în cauză în vederea ieșirii din indiviziune a celor două părți aflate la judecată este de 300 m.p,în mod greșit a lotizat terenul pornind de la 380 m.p.
O altă greșeală a expertului este aceea că părțile aveau dreptul la ½ din suprafața terenului de sub treptele scărilor de acces în imobil, nu a fost inclusă în amprenta construcției comună pârâților.
În prima variantă a împărțirii terenului de 150 m.p pentru fiecare parte expertul a prezentat o soluție complet eronată, în sensul cu totul eronat a propus reclamantei acordarea unei suprafețe la propria cerere sub pretextul inexistent al unei înțelegeri cu părțile trecând în lotul ei o suprafață mai mică motivată de construirea unei late intrări, renunțând astfel la ., urmând să depună tranzacție în acest sens la primul termen.
O altă variantă constă în dreptul reclamantei de folosință comună nu numai cea stabilită prin tranzacție ci și exclusivitate pentru . era comună în exclusivitate în favoarea reclamantei precum și podișca de trecere peste canalul drum public . soluție corectă ar fi folosirea terenului în devălmășie așa cum a fost întotdeauna și au preferat-o și autorii lor.
Astfel s-a dovedit că terenul nu poate fi corect partajabil așa cum a consemnat experta și la varianta a II a.
Soluția dată de instanță este criticabilă sub aspectul că obligă pe pârâți să facă o altă intrare ocazie cu care este neapărat construcția unui podeț peste canalul dinspre drumul public pe de o parte, iar pe de altă parte având convingerea că primăria nu o să accepte construirea acestui podeț, deoarece în mod regulat acest canal se înfundă de viiturile care vin din munte și trebuie curătat.
Pârâții solicită în conformitate cu art.295 alin.1 și 2 C.pr.civilă refacerea și completarea probelor solicitate, schimbarea în parte a hotărârii în temeiul art. 294 ind.4, fără cheltuieli de judecată.
La termenul din 18.06.2014 s-a dispus calificarea căii de atac ca fiind recurs.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul va constata că în raport de materialul probator administrat în fața instanței de fond și de recurs recursul este nefondat.
După depunerea raportului de expertiză conform încheierii de la fila 75 fiind întrebată de către instanță pârâta M. I. V., personal și ca avocat pentru recurentele-pârâte C. M. și B. G. M. au precizat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză solicitând respingerea obiecțiunilor formulate de reclamantă.
Prin neformularea de obiecțiuni acestea practic au achiesat la partajarea suprafeței găsită de expert în urma măsurătorilor respectiv cea de 380 m.p.
La același termen instanța a admis în parte obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză tehnică întocmit de doamna expert D. G. dispunând să se revină cu adresă la doamna expert pentru a completa lucrarea, în sensul formării a două loturi egale de teren, urmând să întocmească o nouă variantă în acest sens, iar construcțiile edificate pe teren să fie identificate și trecute în lotul părților care le posedă, ținând seama și de acordul acestora.
La data de 5.03.2014 recurentele-pârâte au depus obiecțiuni prin care au arătat că nu sunt de acord cu varianta propusă de expert invocând că această variantă le dezavantajează fiind necesar construcția unui podeț peste canalul dinspre drumul public. Obiecțiunile au fost respinse de către instanța de fond.
Tribunalul reține că instanța de fond prin omologarea variantei a doua din raportul de expertiză a pronunțat o hotărâre judecătorească legală și temeinică, judecatoria avind in vedere situația de fapt, probele administrate și dispozițiile legale în materie, această variantă reflectând cel mai bine o împărțeală echitabilă între părți cu respectarea drepturilor ce li se cuvin fiecăreia, a bunurilor deținute precum și în vederea evitării ca pe viitor să se nască litigii în legătură cu modul de folosire a bunurilor.
Obiecțiunile au fost respinse în mod corect de către instanța de fond întrucât acestea în realitate reflectă nemulțumirea acestor părți față de varianta propusă de expert.
În mod just s-a apreciat de către instanța de fond că împrejurarea că pârâtele nu ar putea trece la terenul lor cu autoturismul sau cu căruța de lemne nu constituie un impediment în omologarea acestei variante, ele putând să-și lărgească ., având o lungimea a proprietății la drum de 5,79 m.l. Din acea alee comună cu o deschidere de 1,51 m.l. pârâtele își mai pot prelungi . poată avea acces și cu autoturismul sau cu un alt vehicul la terenul lor.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții la plata către intimata Ș. L. a sumei de 180 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele C. M., B. G.-M. și M. I.-V. împotriva sentinței civile nr. 302/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta C. E.
Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 180 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | Judecător, D. D. A. |
Grefier, E. R. |
Red. D.D.A
Dact. NE/ 2 ex
23.10.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2780/2014. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 2225/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
