Contestaţie la executare. Decizia nr. 392/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 22093/280/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 392/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-au luat în examinare, spre soluționare, recursurile formulate de contestatoarea . P. - PRIN ADMINISTRATOR O. G. și de intervenientul T. M., împotriva sentinței civile nr.6181/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind M. L. IFN ROMANIA SA, B. E. JUDECATORESC I. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat F. E. pentru recurenta-contestatoare și recurentul-intervenient T. M. asistat de avocat R. G., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare formulată de către intimata M. L. IFN ROMANIA .
Se identifică recurentul-intervenient prin CNP_.
Avocat R. G., pentru recurentul-intervenient, depune la dosar copia deciziei civile nr.740/2013 reprezentând practică judiciară.
Apărătorii recurenților depun la dosar dovezile de achitare a onorariilor de avocat și arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat F. E., pentru recurenta-contestatoare, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, în principal, solicită admiterea contestației, anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare, pentru motivele invocate în scris și susținute în ședință. În subsidiar, solicită admiterea în parte a contestației la executare, menținerea actelor de executare pentru suma de 307.989,57 lei reprezentând rate de leasing facturate și neachitate până la data de 27.08.2010, cu cheltuieli de judecată.
Avocat R. G., pentru recurentul-intervenient, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de intervenție în interes propriu așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea absolută a clauzei din art.8.2 din contracte de leasing menționate în cerere, anularea în parte formele de executare din dosarul 381/2011 al B., lămurirea întinderii contractelor enumerate în cerere, în sensul că suma este de 307.989,57 lei, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ contestatoarea S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimații S.C. M. L. IFN ROMÂNIA S.A. și B.E.J. I. C. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul de executare silită nr.381/2011 solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea somației emisă în dosarul de executare nr.381/2011 și stabilirea întinderii titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing nr._B/06, nr._B/07, nr._B/08, nr._B/09, nr._B/10, nr._B/12 încheiate cu intimata.
În motivarea contestației a arătat că între societatea contestatoare și intimata s-au derulat contractele de leasing nr._B/06, nr._B/07, nr._B/08, nr._B/09, nr._B/10, nr._B/12 care au avut ca obiect cedarea dreptului de folosință asupra a șase autobuze tip Isuzu turquoise bus euro 4, pentru o perioadă de 60 luni. Mai arată că prețul de achiziție al acestor autobuze a fost de 75.750 euro/bucata, din care s-a plătit avans în sumă de 7.575 euro x șase contracte. Precizează că aceste contracte au fost executate în totalitate, fiind reziliate și predate bunurile; că autobuzele au fost predate în perfectă stare de funcționare, fiind de fapt aproape noi, ulterior unul fiind vândut de intimată la preț derizoriu. Totodată, arată că prin somația emisă de executor a fost înștiințată că trebuie să plătească suma de 1.730.9409,17 lei plus cheltuieli de executare în sumă de 27.968,9 lei. Menționează că, deși, a predat bunurile în condiții dezavantajoase ei, i se solicită plata acestor sume care detaliate în urma solicitărilor lor li s-a comunicat că reprezintă suma de 1.183.822,14 lei capital nefacturat, 307.989,57 facturi emise, 322.694,21 penalități nefacturate, 58.416,7 lei – cheltuieli nefacturate, 178,56 lei – arhiva electronică, 1.535,27 lei parcare, impozit și suma de 27.964,9 lei onorariu executor. Mai arată contestatoarea că intimata nu precizează în adresele sale și nici executorul judecătoresc nu a solicitat detalii privind suma ce urmează a fi executată, astfel că nu se află în situația unei creanțe certe, lichide și exigibile, somație nefiind legală, întrucât este somată să plătească o sumă care nu cunoaște din ce se compune și prin ce calcule s-a ajuns la aceste sume. Arată contestatoarea că, indiferent de clauzele contractuale, intimata creditoare trebuie să prezinte temeiul sumelor solicitate avându-se în vedere și faptul că se află în posesia bunurilor recuperate, a avansului și ratelor deja plătite.
La data de 16.11.2012 T. M. a depus cerere de intervenție în interes propriu (filele 243-246) prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța: - să constate nulitatea absolută a art.8 pct.2 din următoarele contracte de leasing: contractul de leasing nr._B/06, contractul de leasing nr._B/07, contractul de leasing nr._B/ 08, contractul de leasing nr._B/09, contractul de leasing nr._B/10, contractul de leasing nr._B/12; să anuleze în parte formele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.381/2011; - să lămurească întinderea titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing mai sus menționate, în sensul că suma până la care pot fi supuse executării veniturile sale și ale celuilalt girant, O. G., este de 302.731,85 lei, fiind înlăturată suma de 1.428.208,17 lei calculată de creditoare conform clauzei contractuale prevăzută de art.8 pct.2.
Prin sentința civilă nr. 6181/28.06.2013, Judecătoria Pitești a respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, cu motivarea că în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing nr._B/06 (filele 49-51), nr._B/07 (filele 45-47), nr._B/08 (filele 41-43), nr._B/ 09 (filele 37-39), nr._B/10 (filele 33-35), nr._B/12 (filele 29-31), s-a solicitat de către S.C. M. L. IFN ROMÂNIA S.A. (fosta EGNATIA L. ROMÂNIA IFN S.A.) executarea silită împotriva S.A. A. T. S.R.L. și T. M. (filele 11-12), formându-se astfel dosarul de executare silită nr.381/2011 al B.E.J. I. C..
La data de 27.08.2010 s-a încheiat declarația de reziliere nr._ (fila 169) prin care S.C. M. L. IFN ROMÂNIA S.A. a adus la cunoștință S.C. A. T. S.R.L. că începând cu data de 27.08.2010 contractele de leasing nr._B/06, nr._B/07, nr._B/ 08, nr._B/09, nr._B/10 și nr._B/12 sunt reziliate definitiv cu toate consecințele contractuale și legale. Totodată, a solicitat restituirea bunurilor ce constituie obiectele contactelor de leasing și a adus la cunoștință debitoarei faptul că la data de 27.08.2010 figurează în evidențele contabile cu un debit în valoare de 302.731,85 lei decurgând din contractele de leasing financiar menționate (detaliere pe verso) – filele 169 -170 din dosar.
Prin încheierea de ședință din 04.10.2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2011 (fila 57) s-a încuviințat executarea silită a contractelor de leasing nr._B/06, nr._B/07, nr._B/08, nr._B/09, nr._B/ 10 și nr._B/12. La data de 19.10.2011 s-au emis somațiile de la filele 60-61, adresa de înștiințare a înființării popririi (fila 63) și adresele de poprire (filele 64-90). Somația a fost comunicată către S.C. A. T. S.R.L. la data de 01.11.2011 (fila 92), iar către T. M. la data de 01.11.2011 (fila 91). La data de 19.10.2012 s-a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare (fila 175).
În ceea ce privește motivul invocat de contestatoare referitor la faptul că executarea este nelegală prin neindicarea modului de stabilire a debitului solicitat, instanța a apreciat că acest motiv este neîntemeiat, în condițiile în care somația (ce reprezintă actul de executare contestat) cuprinde toate mențiunile prevăzute de disp. art.387 Cod proc. civ., iar dispoziția legală menționată nu prevede detalierea în cuprinsul somației a sumei solicitate a fi executată.
Nu s-a reținut apărarea contestatoarei și implicit nici apărarea intervenientului în interes propriu, apărări potrivit cărora prin restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, obligația de plată a ratelor viitoare ar înceta, întrucât ar pune finanțatorul în situația de a nu mai putea recupera suma cu care a asigurat finanțarea, contractul de leasing prin natura lui presupunând solicitarea utilizatorului de a-i fi asigurată finanțarea unui bun cu condiția plății acestuia în rate până la acoperirea integrală a prețului.
Referitor la solicitarea contestatoarei de stabilire a întinderii titlurilor executorii conform concluziilor raportului de expertiză, instanța a apreciat ca neîntemeiată și această cerere având în vedere faptul că în suma de 307.989,57 lei reprezintă sume neachitate pe fiecare contract în parte la data de 27.08.2010 (data rezilierii).
Or, pe lângă plata sumei mai sus menționate, stabilită în contractele de leasing supuse analizei, prin art.8.2. din contractele de leasing, debitoarea s-a obligat să plătească finanțatorului pe lângă ratele scadente și neachitate până la acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală și TVA, taxe vamale și orice alte costuri aferente încetării contractului”.
În ce privește excepția tardivității capătului de cerere ce vizează anularea actelor de executare, din cererea de intervenție în interes propriu, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă, având în vedere că somația a fost comunicată intervenientului la data de 01.11.2011, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila 92, iar intervenientul a contestat actele de executare la data de 16.11.2012 (data depunerii cererii de intervenție în interes propriu) – fila 243, în raport de disp. art.401 alin.(1) lit.b) Cod proc. civ.
În raport de cele prezentate instanța a admis excepția tardivității capătului de cerere ce vizează anularea actelor de executare, din cererea de intervenție în interes propriu. În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează constatarea nulității art.8 pct.2 din următoarele contracte de leasing: contractul de leasing nr._B/ 06, contractul de leasing nr._B/07, contractul de leasing nr._B/08, contractul de leasing nr._B/09, contractul de leasing nr._B/10, contractul de leasing nr._B/12, a constatat că:
În titlurile executorii reprezentate de contractele de leasing mai sus menționate și în baza cărora s-a început executarea silită în dosarul de executare nr.381/2011 al B.E.J. I. C., intervenientul are calitatea de fidejusor.
Instanța a apreciat ca neîntemeiate motivele invocate de intervenient privind constatarea ca abuzive a clauzelor prevăzute de art.8 pct.2 din contractele de leasing mai sus menționate raportat la disp. Legii nr.193/2000, în condițiile în care legea nu este incidentă în cauză, intervenientul neavând calitatea de consumator, în sensul legii menționate, astfel încât nu poate fi extinsă prin analogie și la alte situații neprevăzute. Nu a fost reținută apărarea intervenientului în sensul că, art.8 pct. 2 din contractele de leasing ar fi nul absolut, că are valoarea unei clauze penale și că trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, în condițiile în care este vorba de o clauză permisă de disp. art.1066 Cod civ. și disp. art.15 din O.G. nr.51/1997, prin care părțile au stabilit anticipat modul de evaluarea a despăgubirilor pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contractele de leasing de către debitoarea - utilizatoare, astfel încât clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți potrivit disp. art.969 alin.(1) Cod civ.
Potrivit disp. art.15 din O.G. nr.51/1997 ,,Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul /utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul /finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul /utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”. Or, în condițiile în care în contract s-a prevăzut altfel, (art.8.2) utilizatorul este obligat să achite și clauza penală în raport de disp. art.969 alin.(1) Cod civ., art.1066 Cod civ., art.15 din O.G. nr.51/1997.
În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.8.2. din contractele de leasing, instanța a reținut și faptul că pentru a putea caracteriza existența unui dezechilibru semnificativ, instanța trebuie să pornească în analizarea acestuia de la obiectul contractului. Fiind vorba de contracte de leasing, obiectul acestora este transmiterea de către locator/finanțator, pentru o perioadă determinată a dreptului de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.
Or, această analiză conduce la concluzia că nu există dezechilibru între cele două prestații, prevederile contractuale neîngrădind în niciun fel posibilitatea clientului de a solicita rezilierea contractului conform dispozițiilor art.1020-1021 Cod civ., cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni.
În raport de cele mai sus prezentate instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității absolute a art.8 pct. 2 din contactele de leasing mai sus menționate.
Referitor la cererea intervenientului de lămurire a titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing, în sensul că suma până la care pot fi supuse executării veniturile sale și ale celuilalt girant, O. G., este de 302.731,85 lei, instanța a apreciat ca neîntemeiată această cerere, cu atât mai mult cu cât, în afară de suma calculată de expert B. I., (307.989,57 lei reprezentând sume rămase neachitate la data de 27.08.2010- data rezilierii contractelor de leasing) debitoarea s-a obligat să plătească finanțatorului pe lângă ratele scadente și neachitate până la acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală și TVA, taxe vamale și orice alte costuri aferente încetării contractului”, iar fidejusorul a garantat pentru întreaga datorie, astfel cum rezultă din art.4.1.2. din condițiile specifice de leasing financiar și art.11.1 din condițiile generale de leasing financiar”.
Din înscrisul depus la fila 166 a rezultat că la data de 24.03.2009 s-a încheiat un act adițional la contractele de leasing, modificându-se preambulul contractelor de leasing financiar prin adăugarea unui nou garant – O. G..
Instanța nu a putut stabili suma de plată nici prin raportare la celălalt fidejusor, O. G., cu atât mai mult cu cât executarea silită a fost solicitată și încuviințată doar împotriva debitoarei S.C. A. T. S.R.L. și a fidejusorului T. M., nu și împotriva fidejusorului O. G., care de altfel nu a fost parte nici în prezenta cauză.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins contestația la executare și cererea de intervenție în interes propriu, în parte ca tardiv formulată (în ce privește capătul de cerere ce vizează anularea actelor de executare) și în rest ca neîntemeiată în privința celorlalte capete de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarea și intervenientul T. M..
Astfel, contestatoarea a criticat soluția, pentru următoarele: creanța de_, 17 lei nu este certă, lichidă și exigibilă, întrucât, din adunarea tuturor sumelor indicate de către intimată rezultă o sumă mult mai mică decât cea sus indicată și care apare menționată în cuprinsul cererii de executare silită; greșit prima instanță reține că este neîntemeiată cererea de stabilire a întinderii creanței la suma de 307.989, 57 lei, întrucât intimata nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte în ce constă suma solicitată prin cererea de executare silită; instanța de fond nu a avut în vedere raportul de expertiză care a statuat că orice altă sumă solicitată de către intimată este nedatorată.
Intervenientul a criticat hotărârea pentru următoarele: în mod greșit prima instanță a respins excepția tardivității capătului de cerere privind anularea actelor de executare, întrucât, nici până la această dată nu i-a fost comunicată înștiințarea popririi; în mod greșit a fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute ca neîntemeiată, întrucât poate invoca prevederile art. 193/2000 R, astfel că, în conformitate cu aceste dispoziții legale, clauza prevăzută de art. 8.2 din contracte este abuzivă nefiind făcută dovada unei negocieri directe între părți; în mod greșit a fost respinsă cererea de lămurire a titlurilor executorii, în sensul stabilirii sumei până la care pot fi supuse executării veniturile sale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de către intervenientul T. M., constată că acesta este întemeiat.
Astfel, prin cererea de intervenție în interes propriu depusă la dosarul de fond la data de 16.11.2012 (f. 243), s-a solicitat constatarea nulității absolute a art. 8.2 din contractele de leasing ce fac obiectul litigiului de față, anularea în parte a formelor de executare din dosarul de executare nr. 381/2011 al B. I. T. C., precum și lămurirea întinderii titlurilor executorii reprezentate de contractele de leasing arătate, în sensul că suma supusă executării silite este de 307.731, 85 lei.
Așadar, din modalitatea de formulare a cererii, tribunalul reține că recurentul a înțeles să învestească instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unei clauze contractuale întemeiată pe legea 193/2000 R, iar nu cu o veritabilă contestație la executare căreia să-i fie aplicabile dispozițiile art. 401 cu privire la termenul de formulare. Este adevărat că, următoarele capete de cerere vizează anularea în parte a actelor de executare, însă, aceste solicitări au fost formulate ca urmare a unei eventuale admiteri a capătului unu din cerere.
Așadar, în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității cererii de intervenție ce vizează anularea actelor de executare.
Referitor la fondul aceleiași cereri, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond trebuia să vizeze admiterea acesteia.
Aceasta, deoarece, așa cum reiese din cuprinsul contractelor de leasing nr._B/06 (f. 49-51, dosar fond), nr._B/07 (f. 45-47, dosar fond), nr._B/08 (f. 41-43, dosar fond), nr._B/09 (f. 37-39, dosar fond), nr._B/10 (f. 33-35, dosar fond) și nr._B/12 (f. 29-31, dosar fond), recurentul – intervenient T. M. are calitatea de fidejusor.
Prin clauza 8.2. din contractele de leasing se determină penalitatea de plată în cazul rezilierii ca urmare a nerespectării obligaților de către debitorul principal, în calitate de utilizator, clauză standard preformulată.
Prima instanță a apreciat că dispozițiile legii 193/2000 R nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, recurentul nu are calitatea de consumator, în sensul legii.
Potrivit art. 2 alin. 1 din legea 193/2000 R, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Or, analizând contractele ce fac obiectul prezentului litigiu, tribunalul reține că acestea intră sub incidența legii sus menționate și sunt încheiate, printre altele, cu o persoană fizică ce nu acționează în cadrul unei activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, astfel că sunt întrunite condițiile legale pentru ca recurentul să fie considerat consumator și să-i fie aplicabile dispozițiile legii 193/2000R.
Potrivit art. 1 alin. 1 din lege, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, iar, conform art. 4 alin. 1 și 2, o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul sau daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cum este cazul contractelor standard preformulate, ca în cauza de față.
Sunt prezumate de lege a fi clauze abuzive clauzele care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului, precum și clauzele care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
În măsura în care se pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, trebuie sa si prezinte probe in acest sens.
În cauză, comerciantul, intimata . SA, nu a produs niciun fel de dovezi din care să reiasă că ar fi negociat direct cu recurentul, persoană fizică, clauza în privința căreia se afirmă că ar avea caracter abuziv, iar prin pornirea executării silite pentru suma indicată în cererea de executare, de 1.730.940, 17 lei, este evident dezechilibrul semnificativ creat între cele doua părți semnatare ale contractului, cu atât mai mult cu cât intimatei i-a fost achitată, până la data rezilierii, suma totală de 1.304.447, 08 lei, iar bunurile ce au făcut obiectul contractelor i-au fost predate și aceasta a procedat la valorificarea lor la suma de 768.168, 49 lei (f. 639, dosar fond), și prin urmare nu a încercat un prejudiciu real, prejudiciu pe care de altfel nici nu l-a probat în niciun fel.
În consecință, clauza prevăzută de art. 8.2 din contractele de leasing, titluri executorii, este abuzivă.
Ca atare, în baza art. 312 C., recursul declarat de către intervenientul, persoană fizică, urmează a fi admis, iar sentința modificată, în sensul respingerii excepției tardivității formulării cererii de intervenție în interes propriu, a admiterii în totalitate a acesteia și a constatării nulității absolute a clauzei sus menționate
Față de această soluție, tribunalul reține că, în mod greșit, actele de executare au fost pornite pentru suma de 1.730.940, 17 lei, sumă ce cuprindea și penalitățile prevăzute prin clauza de la art. 8.2, clauză fără efecte juridice.
D. urmare, în baza art. 312 coroborat cu art. 399 alin. 1 C., va fi admis și recursul declarat de către contestatoarea . cu consecința admiterii în parte a contestației la executare, urmând ca formele de executare din dosarul nr. 381/2011 al B. I. T. C. să fie anulate în parte și menținute doar pentru suma de 307.989, 57 lei, calculată de către expertul cauzei, conform raportului de la fila 639, dosar fond, ca fiind corect datorată la momentul rezilierii.
În baza art. 274 C., fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată să plătească recurentei, persoană juridică, suma de 2688, 3 lei, iar recurentului T., suma de 2284, 3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu expert și onorarii apărători aleși.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către . și T. M. împotriva sentinței civile nr. 6181/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimată fiind ..
Modifică sentința, în sensul că admite în parte contestația la executare și în totalitate cererea de interes propriu.
Respinge excepția tardivității formulării cererii de intervenție în interes propriu.
Constată nulitatea absolută a clauzei din art.8.2 din următoarele contracte de leasing: nr._B/06, nr._B/07, nr._B/08, nr._B/09, nr._B/10 si nr._B/12.
Anulează în parte formele de executare din dosarul 381/2011 al B. I. T. C., urmând a fi menținute doar pentru suma de 307.989,57 lei.
Obligă intimata să plătească recurentei, persoană juridică, suma de 2688,3 lei și recurentului T., 2284,3 lei, cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
E.A. 10 martie 2014/2 ex
Jud. fond: F. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul ARGEŞ | Cereri. Decizia nr. 441/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
