Cereri. Decizia nr. 441/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 3890/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA 441/2014
Ședința publică din 14.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. N.
JUDECĂTOR: R. V.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant T. R. F. împotriva sentinței civile nr. 2330/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât Burluși V. având ca obiect alte cereri – cerere valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât Burluși V., personal și asistat de avocat M. V. în baza împuternicire avocațiale nr._/2014 depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind apelantul-reclamant T. R. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța ia act că procedura de citare este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată și că cererea de apel este legal timbrată.
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța pune în discuția părților proba cu înscrisuri solicitată de apelantul-reclamant T. R. F. prin cererea de apel.
Intimatul-pârât, prin avocat arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri, probă solicitată de apelantul-reclamant T. R. F. prin cererea de apel.
Asupra probei solicitată de apelantul-reclamant T. R. F. prin cererea de apel, respectiv proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este admisibilă și poate conduce la soluționarea procesului, în temeiul în temeiul art. 478 coroborat cu art. 254 Cod Procedură Civilă, o încuviințează și ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată.
La interpelarea instanței, intimatul-pârât, prin avocat arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică având în vedere că, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că nu are calitate procesuală pasivă față de reclamant, neexistând un raport juridic dovedit.
Arată intimatul-pârât, prin avocat că, în opinia sa, reclamantul nu a făcut dovada transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului aflat în litigiu de la societatea ce i l-a încredințat în custodie, respectiv . SRL, acesta formulându-și apărări de maniera că este proprietar în baza unei convenții sub semnătură privată cu o anumită persoană, M. E. L., convenție ce nu-i este opozabilă având în vedere forma pe care o are respectivul înscris, în sensul nu este un act legalizat sau confirmat de o autoritate publică.
Mai arată intimatul-pârât, prin avocat că, din punctul său de vedere nu există un raport juridic născut între reclamant și acesta, că a primit bunul litigios în custodie de la . SRL.
Susține intimatul-pârât, prin avocat că și el la rândul său are de primit contravaloarea laptelui pe cale l-a livrat către societatea ce i-a transmis bunul în custodie, lucru dovedit prin depunerea la dosarul cauzei, odată cu răspunsul la cererea formulată de reclamat, a facturilor de livrare sau a bonurilor de transport de livrare a acestui bun.
Mai precizează intimatul-pârât, prin avocat, că apărările reclamantului din cererea de apel referitor la faptul că acesta nu ar fi răspuns cererii sale în fața primei instanțe în sensul neformulării unei întâmpinări sau neprezentării sale la judecată, sunt nefondate.
Referitor la apărarea apelantului conform căreia bunul nu mai există fiind valorificat la fier vechi, intimatul-pârât, prin avocat arată că acest lucru este adevărat, dar nu este de acord cu despăgubirea, lucru pe care nu l-a afirmat niciodată decât cu o singură condiție, respectiv la data la care i se vor înainta banii pe produsele livrate și care nu au fost plătite.
Concluzionând, intimatul-pârât, prin avocat solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise, aduce la cunoștința părților ca potrivit art. 394 alin. 3 Cod Procedură Civilă, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat in seama și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-reclamant T. R. F. împotriva sentinței civile nr. 2330/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, sub numărul_, la data de 21 octombrie 2013, reclamantul T. R. – F. a chemat în judecată pe pârâtul Burluși V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și posesie un tanc răcire lapte capacitate 400 litri, iar în cazul în care bunul nu mai există, să fie obligat să-i plătească contravaloarea acestui bun mobil în sumă de 1950 lei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 30.10. 2013, între numita M. E. – L., în calitate de vânzător și reclamantul T. R. – F., în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect bunuri mobile, respectiv aparate analizor Ekomilk și tancuri de răcire lapte, așa cum rezultă din anexa la contract, bunuri cumpărate cu riscul de a le recupera pe cheltuiala reclamantului și prin mijloace proprii de la posesorii neproprietari.
Menționează reclamantul că bunul este în posesia pârâtului, întrucât a făcut în trecut obiectul unui proces verbal de predare-primire încheiat între S.C. Montan Star Trading S.R.L. și pârât, în baza căruia pârâtul Burluși V. a primit în custodie un tanc răcire lapte capacitate 400 litri, iar în prezent îl deține fără un drept opozabil reclamantului, pe care să-l poată opune ca temei al refuzului de restituire.
Mai mult decât atât, susține reclamantul, întrucât vânzătoarea M. E. – L., dorea ea însăși să recupereze bunurile (în speță tancurile răcire lapte și aparate Ekomilk), a început procedura acțiunii civile prin punerea în întârziere a persoanelor la care se aflau acestea. Prin urmare a trimis notificări către toate persoanele care posedau fără drept aceste bunuri.
Precizează reclamantul că în cazul de față pârâtul Burluși V. a primit notificarea la data de 24.08.2012 însă nu a permis preluarea bunului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.555 și 563 N. cod civil cum și pe dispozițiile art. 1381 N Cod civil.
Reclamantul a depus la dosar copii certificate de pe următoarele acte: contractul de vânzare – cumpărare din data de 30. 10. 2012, cu anexa la acesta; procesul verbal de primire – predare nr. 316 din data de 14.04 .2008 și notificarea din data de 24 august 2012 (filele 09-13).
Pârâtul căruia i-a fost comunicată cererea reclamantului, a depus la data de 08 noiembrie 2013, întâmpinare sub denumirea de „Formular de răspuns”, prin care arată că acceptă parțial pretențiile formulate de reclamant, dacă reclamantul face dovada faptului că S.C. Montan Star Trading S.R.L., care i-a predat pârâtului tancul de 400 L, a vândut acest bun numitei M. E. – L., domiciliată în Pitești .. 26, .. C, ..
Arată pârâtul în continuare că numita M. E. – L. l-a notificat în anul 2012, în sensul că urma să se prezinte la data de 24.08.2012 la domiciliul pârâtului, o persoană desemnată prin delegație să ridice bunul, însă la data notificării nu s-a prezentat nici personal și nici prin delegat, la domiciliul acestuia și nici nu i-a făcut dovada că a cumpărat bunul de la societatea care i l-a predat pârâtului.
Precizează reclamantul că actul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamant nu-l lămurește cu privire la achiziționarea tancului litigios.
De asemenea, pârâtul precizează că acesta are de primit de la S.C. Lacto Centrum Group SRL, Pitești, suma de peste 4000 lei, reprezentând contravaloarea cantităților de lapte livrate cu avizele anexate la prezenta, iar patronul sau administratorul societății debitoare față de acesta, era chiar reclamantul T. R. – F., care a dus societatea în stare de faliment, a lichidat-o și a format o altă societatea, tocmai pentru a nu mai avea vreo obligație față de cei de la care achiziționa laptele.
Tot pârâtul a specificat în întâmpinare, că actul de vânzare-cumpărare nu poartă un număr de înregistrare sau avizul unui organ administrativ care să-i confirme autenticitatea, iar vânzătoarea M. E. – L., nu a prezentat documentul prin care a achiziționat bunul de la S.C. Montan Star Trading S.R.L., față de care avea obligația de predare.
Mai susține pârâtul, că bunul, respectiv tancul de 400 L, nu se mai află la acesta întrucât a fost nevoit să-l înstrăineze deoarece a avut nevoie de bani pentru a-și continua activitatea la ferma personală.
Susține totodată pârâtul, că nici reclamantul nu a făcut dovada că a dobândit bunul de la unitatea față de care are obligația de predare și că, toată această manevră este una de eludare sau ocolire a legii și de păgubire a pârâtului, întrucât se face vinovat moral de faptul că pârâtul nu a fost plătit pentru cantitatea de lapte furnizată, deținând la acel moment funcția de patron sau administrator al societății.
Pârâtul solicită cheltuieli de judecată.
La dosarul cauzei, pârâtul a depus în copie: avizele de însoțire a mărfii (f. 24-31), situația privind cantitatea de lapte pe lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie, adresa nr. 1 emisă la data de 04.01.2012 de S.C. Lacto Centrum Group SRL, cererea de creanță formulată de S.C. Lacto Centrum Group SRL, și depusă la dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Harghita, notificarea nr. 8252 emisă la data de 21.12.2011(f.35), procesul-verbal de predare-primire nr. 316 din data de 14 aprilie 2008 și notificarea din data de 24 august 2012.
Reclamantul, la data de 26 noiembrie 2013, a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Învederează reclamantul cu privire la afirmația pârâtului cum că la data la care trebuia să se prezinte o persoană delegată pentru a ridica bunul, nu s-a prezentat nimeni, că este neadevărată, întrucât conform procesului verbal pe care reclamantul îl deține, la data respectivă s-a prezentat numitul R. G. C., împuternicit de vânzătoarea M. E. – L., însă nu a găsit pe nimeni acasă la pârât.
Pentru o mai bună lămurire asupra situației, reclamantul reiterează că, în calitate de cumpărător de bună-credință, a semnat cu vânzătoarea M. E. – L., un contract de vânzare-cumpărare la data de 30.10.2012, prin care a devenit proprietar al bunului ce se află în posesia pârâtului Burluși V., contract semnat sub semnătură privată, nefiind obligat să-l autentifice așa cum afirmă pârâtul. Mai mult, acest contract nu intră sub incidența legii în ceea ce privește cazurile speciale pentru care se aplică forma cerută ad validitatem.
Conchide reclamantul arătând că pârâtul afirmă că recunoaște pretențiile formulate de reclamant, dar că acesta din urmă ar trebui să facă dovada faptului că S.C. Montan Star Trading S.R.L. a vândut bunul - tanc răcire 400 L, către doamna M. E. – L., însă nu poate și nici nu trebuie să facă această dovadă, întrucât ar tinde la așa numita „probatio diabolica”, în analizele doctrinei, adică a tuturor transferurilor succesive a dreptului de proprietate, până la proprietarul originar. Or, în cazul dedus judecății este necesar ca reclamantul să probeze numai titlul său de proprietate, îndatorire pe care a îndeplinit-o, astfel încât se bucură de prezumția de proprietate ce operează în favoarea sa.
Reclamantul a depus la dosar, copia procesului verbal încheiat la data de 27.06.2012 (fila 46).
La data de 12 decembrie 2013, reclamantul a depus la dosar cerere de completare a probatoriului cu înscrisurile reprezentând facturile numărul_/5.02.2010, nr._/9.02.2010, nr._/5.02.2010, numărul_/5.02.2010 și nr._/5.02.2010, înscrisuri ce fac dovada contractului de vânzare-cumpărare informal între S.C. Montan Star Trading S.R.L. și M. E. – L., cu privire la același bun ce face obiectul revendicării în prezenta cauză, înscrisuri procurate după promovarea acțiunii introductive.
Au fost depuse de reclamant, la dosar, în copie, facturile numărul_/5.02.2010, nr._/9.02.2010, nr._/5.02.2010, numărul_/5.02.2010 și nr._/5.02.2010, cum și chitanța nr._ cu confirmarea de primire privind comunicarea răspunsului la întâmpinare formulată de pârât.
Prin sentința civilă nr. 2330/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. R. – F., CNP –_, cu domiciliul în municipiul Pitești, .. 12, județul Argeș, împotriva pârâtului Burluși V., CNP –_, domiciliat în comuna Bălilești, ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 30. 10. 2012, act sub semnătură privată, M. E. - L., în calitate de vânzător, vinde reclamantului ,,aparate analizator de lapte Ekomilk și tancuri pentru lapte, conform anexei la contract”, bunuri pentru care nu s-a făcut predarea efectivă a posesiei, întrucât o parte din acestea nu se aflau în posesia vânzătoarei, conform mențiunilor din art. 3 contract.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Pârâtul Burluși V., chemat în judecată, așa cum arată însuși reclamantul în acțiunea sa, nu mai deține în posesia sa tancul răcire lapte de capacitate 400L, ce i-a fost predat prin procesul - verbal de predare – primire nr. 316/14. 04. 2008, aflat în copie la fila 12dosar.
Din acest document, invocat chiar de către reclamant, rezultă că tancul de răcire dat în custodie pârâtului, este proprietatea S.C . MONTAN STAR TRADING S. R. L.
În atare situație, singura persoană îndreptățită să solicite restituirea bunului sau a contravalorii acestuia este această societate.
Reclamantul nu a cumpărat tancul de răcire lapte de capacitate 400 litri de la de la această societate, ci de la o persoană fizică, respectiv M. E. L. . Între această persoană și pârât nu există nicio legătură contractuală, iar reclamantul nu face dovada proprietății asupra acestui bun și nici a unei legături cu societatea proprietară a bunului deținut de pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. R. F., criticând-o pentru considerentul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunului ce a format obiectul litigiului, în condițiile în care a depus contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numita M. L., nefiind astfel necesar să se facă dovada titlurilor succesive de proprietate până la proprietarul originar întrucât imposibilitatea practică a unui asemenea demers ar arunca acțiunea în revendicare în derizoriu (probatio diabolica).
Apelantul a depus în suplimentarea probei cu înscrisuri facturile nr._/05.02.2010,_/09.02.2010,_/05.02.2010,_/05.02.2010,_/05.02.2010 emise de . SRL, înscrisuri prin care aceasta a transferat dreptul de proprietate asupra bunului revendicat către M. E. L. .
Totodată, a precizat că prin procesul verbal de adjudecare din data de 05.02.2010, numita M. E. L. a devenit proprietara mai multor bunuri prin cumpărarea lor la licitație, printre care se găsește și tancul de răcire lapte ce formează obiectul litigiului.
Menționează că transferul dreptului de proprietate între aceasta și apelant s-a realizat în mod valabil prin contractul sub semnătură privată din data de 30.10.2012, depus la dosarul cauzei, acesta constituind titlu de proprietate valabil în conformitate cu regulile libertății contractuale și ale consensualismului .
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca nefondat.
La solicitarea apelantului, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată, în raport de criticile formulate, având în vedere efectul devolutiv al apelului stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul raportat la probele administrate în prezenta cauză, apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.10.2012 între vânzătoarea M. E. L. și cumpărătorul T. R. F. (reclamantul din prezenta cauză), l-a format, potrivit art.1 pct.1 din cuprinsul acestuia, vânzarea –cumpărarea de aparate analizor de lapte ekomilk și de tancuri pentru lapte, conform anexei la contract.
La poziția 95 din această anexă este menționat un tanc pentru lapte având o capacitate de 400 de litri, în dreptul acestuia apărând mențiunea proces-verbal nr.316 din data de 14.04.2008.
Prin articolul 3 al aceluiași contract se precizează că avându-se în vedere că vânzătorul nu se află în posesia bunurilor vândute, acesta cedează cumpărătorului toate drepturile și obligațiile sale legate de recuperarea sa….
Potrivit procesului-verbal nr.316 din data de 14.04.2008, menționat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant, societatea . SRL a predat către intimatul pârât Burluși V., un tanc de răcire lapte cu capacitatea de 400 litri, având nr. de inventar 202, cu obligația acestuia din urmă de a nu înstrăina, a nu modifica sau amplasa în alte locații acest bun, răspunzând de integritatea bunului predat.
Ulterior, astfel cum rezultă și din cuprinsul procesului-verbal din data de 05.02.2010, înscris nou depus în apel, (fila 4 a prezentului dosar), numita M. E. L. a dobândit la licitația publică organizată în aceeași dată, în calitate de adjudecatar, mai multe bunuri aparținând . SRL, printre care și două tancuri de lapte stork de 400 litri, făcându-se astfel dovada dreptului de proprietate al acesteia cu privire la bunul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.10.2012 cu reclamantul T. R. F..
Conform adresei din data de 05.11.2012 emisă de . AG. SRL (fosta . SRL), unul din aceste tancuri de lapte se află în custodia intimatului pârât Burluși V..
Având în vedere că acțiunea în revendicare este definită ca fiind mijlocul procesual prin care proprietarul neposesor solicită restituirea bunului de la posesorul neproprietar, cum prin înscrisurile depuse la dosar, apelantul reclamant a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului ce formează obiectul litigiului, față de împrejurarea că, astfel cum reiese și din cuprinsul procesului-verbal nr.316 din data de 14.04.2008, intimatul pârât nu are calitatea decât de detentor precar cu privire la acest bun, fiind obligat astfel la restituire, reținând și poziția contradictorie a acestuia exprimată oral în fața instanței de fond și apel, în sensul că bunul fie este defect, fie a fost înstrăinat, fie a fost valorificat la fier vechi, cum intimatul nu a contestat valoarea bunului indicată de apelant, constatând și că prin formularul de răspuns acesta nu a înțeles să formuleze cerere reconvențională, conform art.1029 alin.5 C.pr.civ., și că eventuala existență a unui drept de creanță deținut de pârât față de numita S.C. Lacto Centrum Group SRL nu este de natură a paraliza acțiunea în revendicare formulată de reclamant, tribunalul, având în vedere prevederile art.480 alin.2 și art.476 Cod pr.civilă, va admite apelul declarat de reclamant și va schimba sentința civilă nr. 2330/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în sensul că va admite cererea și va obliga pârâtul să-i predea reclamantului un tanc de racire lapte având capacitatea de 400 l. sau, în situația în care bunul imobil nu mai exista în natură, să-i plătească contravaloarea acestuia de 1950 lei.
Față de soluția pronunțată, în conformitate cu dispozițiile art.453 alin.1 C.pr.civ., va respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, acesta aflându-se în culpă procesuală cu privire la declanșarea litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant T. R. F., CNP –_, cu domiciliul în municipiul Pitești, .. 12, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 2330/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Burluși V. CNP –_, domiciliat în comuna Bălilești, ..
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că,
Admite cererea și obligă pârâtul să-i predea reclamantului un tanc de racire lapte având capacitatea de 400 l. sau, în situația în care bunul imobil nu mai exista în natură, să-i plătească contravaloarea acestuia de 1950 lei.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. G. N. R. V.
GREFIER,
E. N.
red.R.V.
dact.C.E.C./ R.V.-4 exp.-01.07.2014
jud.fond E.A.A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 392/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 626/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
