Anulare act. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 574/205/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 390/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamanta S. A. AGROTRANS SA BĂLILEȘTI împotriva sentinței civile nr. 740/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimati fiind pârâtii C. D., C. L. DE FOND FUNCIAR BĂLILEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, I. A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat A. P. pentru recurenta-reclamantă și intimatul-pârât C. D. asistat de avocați Caștaliu I. și Tîrlescu E., lipsă fiind intimații-pârâți C. L. DE FOND FUNCIAR BĂLILEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, I. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul Registratură s-au depus de către intimatul-pârât C. D. înscrisuri.
Avocat Caștaliu I., pentru intimatul-pârât C. D., depune la dosar împuternicire avocațială.
Apărătorii părților, având, pe rând, cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat A. P., pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond la soluționarea cauzei nu a avut în vedere decât un singur înscris și anume raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul D. D. V., raport de expertiză prin care nu s-a răspuns la obiecțiunile stabilite de instanță. În mod greșit instanța de fond pleacă de la premisa că legalitatea actului de proprietate al pârâtului a fost analizat cu ocazia soluționării altor procese. Arată că dreptul de proprietate asupra brutăriei, cât și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcție și cel necesar folosirii sale au intrat în patrimoniul acesteia prin efectul legii în temeiul art.29 alin 1 din Legea nr.18/1991 și pârâtului C. D. nu-i mai putea fi reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren, terenul în litigiu neaflându-se la dispoziția Comisiei Locale, ci era în proprietatea AGROTRANS. Arată că titlul de proprietate nr. 2528/13.10.1992 emis de CJFF Argeș pe numele pârâtului C. D. pentru teren din pct. „La dispensar” este eliberat cu încălcarea dispoz.Legii 18/91. Solicită ca instanța să țină cont, la pronunțarea soluției, de sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 4271/1995 unde într-o speță similară . câștig de cauză.
Avocat Caștaliu I., pentru intimatul-pârât C. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, pentru motivele arătate în întâmpinare și completare la întâmpinare unde a făcut trimitere la fiecare act din dosar, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că recurenta nu a formulat cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanta nu a făcut nici un demers pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Arată că potrivit art.29 din L18/91 nu societatea devine titulara dreptului de proprietate pe teren, ci membrii asociați, mai mult, terenul adus este numai exercițiul dreptului de folosință, rămâne titularul cel care a devenit membru al societății agricole. Susținerea reclamantei că a dobândit dreptul de proprietate potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 18/1991 nu poate fi reținută întrucât obiectul preluării nu a fost terenul, ci numai construcția – brutărie, situație necunoscută de reclamantă, atâta timp cât prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 29.09.2008, între reclamantă și I. A. se menționează că „cele două construcții” sunt amplasate pe teren proprietate privată a unor cetățeni din . după cumpărare, cumpărătorul să-și reglementeze raporturile juridice cu proprietarii terenurilor. Reclamanta susține că în anul 1992 ar fi fost întocmit un proces-verbal de punere în posesie a acestui teren, dar este întocmit pro causa, având în vedere că este modificat anul pe suport de hârtie din anul 1994 în anul 1992, acest proces verbal nu poate produce consecințe juridice. Arată că instanța în mod corect instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat de D. D. V., nu avea cum să omologheze o altă probă extrajudiciară.
Avocat Tîrlescu E., pentru intimatul-pârât C. D., având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține în ședință publică. În legătură cu legalitatea titlului de proprietate 2825 arată că acesta fost analizat în cadrul mai multor procese civile, care au stabilit că acesta este perfect valabil și corect, având la bază legile fondului funciar. Recurenta nu a avut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, la dosar nu există nici o dovadă în acest sens. Prin factura 2/1999 sunt achitate c/v bunurilor cumpărate, dar printre acestea nu se regăsesc și terenuri, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19/7.01.2009, părțile nu au convenit vânzarea terenului, ci numai a construcțiilor, fiind stabilit drept preț numai pentru construcție, suma de 15.000 lei.
Avocat A. P., pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul în replică arată că în listă nu avea cum să fie trecut și terenul, întrucât se preluau terenurile, după care în temeiul art.art.28 și 29 se constituia dreptul de proprietate asupra terenurilor
Avocat Caștaliu I., pentru intimatul-pârât C. D., arată că în anul 2009 s-a vândut brutăria și s-a menționat extras în act reclamanta că nu este titularul dreptului proprietate asupra terenului.
Intimatul-pârât C. D. solicită respingerea recursului. Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta S. A. Agrotrans S.A Bălilești, a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. D., C. L. de Fond Funciar Bălilești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș să se constate existența dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1150 mp din procesul verbal din data de 25.04.1992 (1440 mp din măsurători) situat în . în patrimoniul subscrisei S.C Agrotrans S.A Bălilești, ce se compune din suprafața de 238,76 mp teren ocupat de construcția brutărie și diferența de teren necesar pentru buna exploatare a brutăriei și să se constate nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr. 2528/13.10.1992 emis de CJFF Argeș pe numele pârâtului C. D. pentru suprafața de 1150 mp din procesul verbal din data de 25.04.1992 (1440 mp din măsurători), teren ocupat de brutărie și necesar exploatării acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin protocolul de predare primire încheiat la data de 12.06.1991 cu fostul CAP Bălilești, a dobândit o construcție cu destinația brutărie ce făcea parte din activele fostei cooperative agricole de producție, intrând în patrimoniul său în baza protocolului menționat și a listei mijloacelor de producție, preluate de la CAP Bălilești, ambele încheiate cu C. de Lichidare a fostului CAP, în temeiul art.28 din Legea nr. 18/1991, în forma existentă la acea dată. A mai arătat că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 19/07.01.2009 la BNPA C. a înstrăinat această construcție numitului I. A., astfel dobândind dreptul de proprietate asupra construcției brutărie, cât și asupra terenului de sub aceasta și celui necesar utilizării sale normale, prin efectul legii. Reclamanta a precizat că dreptul de proprietate asupra brutăriei cât și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcție și cel necesar folosirii sale au intrat în patrimoniul acesteia prin efectul legii în temeiul art.29 alin 1 din Legea nr.18/1991 și pârâtului C. D. nu-i mai putea fi reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren, terenul în litigiu neaflându-se la dispoziția Comisiei Locale ci fiind printr-o lege proprietatea reclamantei.
Pârâtul C. D. a formulat o cerere cu caracter reconvențional (fila 67 ) pe care și-a completat-o la termenul din 9 mai 2011, solicitând constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie fără număr din data de 25.04.1992, respectiv a fișei cu date premergătoare emiterii titlului de proprietate ambele eliberate reclamantei, privind terenul în litigiu situat în punctul „Brutărie”.
Prin sentința civilă nr. 1318 din 15.09.2011, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, s-a admis cererea cu caracter reconvențional formulată de pârâtul C. D. astfel cum a fost completată, s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie emis la 25.04.1992 de C. locală de fond funciar Bălilești pe numele . suprafața de 1150 mp teren în punctul „Brutărie” și în parte, a fișei cu date premergătoare emiterii titlului de proprietate date pe numele aceleiași societăți la 15.04.1994, pentru suprafața de 1750 mp - teren curți clădiri, .” și a fost obligată reclamanta la 2000 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Prin decizia civilă nr. 905/22.03.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Potrivit deciziei de casare, întinderea dreptului de proprietate se va stabili pe baza unei expertize de specialitate, avându-se în vedere destinația mijlocului fix, modalitatea de exploatare, urmând a se avea în vedere emiterea titlului de proprietate unui terț, a fi analizat în condițiile art. III din Legea 169/1997 și faptul că terenul nu se mai afla la dispoziția comisiei locale.
Se mai menționează că se impune efectuarea expertizei de specialitate și pentru stabilirea suprafeței de teren ocupată de construcții și cel necesar pentru desfășurarea activității pentru construcția respectivă, de asemenea dacă terenul identificat corespunde cu cel menționat în procesul verbal încheiat la 25.04.1992, urmând a fi analizate și celelalte aspecte legate de reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 740/29.03.2013 au fost respinse excepția autorității de lucru judecat, a lipsei de interes, dar și acțiunea principală, admițându-se cererea reconvențională, cu motivarea că, în ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat față de dispozițiile sentinței civile nr. 591/21.03.2005 și a sentinței civile nr. 1894/11.11.2009, nu există triplă identitate în niciuna din aceste sentințe pronunțate, nu a existat capăt de cerere privind anularea titlului de proprietate al pârâtului C. D. sau acțiune din partea pârâtului pentru anularea procesului verbal de punere în posesie al reclamantei, eliberat la data de 25.04.1992 și a fișei pentru eliberarea titlului de proprietate din 15.04.1994.
Cât privește excepția lipsei interesului reclamantei privind solicitarea sa de a se constata că dreptul de proprietate pentru terenul din punctul „Brutărie” îl are în virtutea legii, aceasta a fost respinsă, întrucât reclamanta, prin prezenta acțiune, înțelege să-și constituie un drept și nu să-l realizeze.
Din depozițiile martorului R. F. a rezultat că în prezent brutăria nu mai este funcțională, fiind deteriorată în procent de 50%, iar până în urmă cu 2 ani, aceasta a fost folosită de martor, cu acordul pârâtului C. D., care deținea cheile.
Prin expertiza efectuată de ing. D. D. V., s-a precizat că terenul deținut de pârât, potrivit titlului de proprietate 2528/30.10.1992 este în suprafață de 18.187 m.p., iar terenul ocupat de brutărie a fost delimitat prin reperele 21-22-23-34-21 și este în suprafață de 217 m.p. Expertul a delimitat și suprafața de 1630 m.p., identificat pe reperele 27-4-5-28-29-30-25-26-27, care a fost menționat în procesul verbal de punere în posesie eliberat la data de 25.04.1992, proces verbal pentru care nu există hotărâre de validare, situație reținută prin dispozițiile deciziei civile 737/16.06.2005.
Prin transpunerea în teren a actului primar al pârâtului C. D., pe baza căruia s-a eliberat titlul de proprietate 2528/13.10.1992, respectiv actul de partaj voluntar nr. 199/26.01.1946, s-a retrocedat pârâtului suprafața de 2 ha teren. De asemenea, au fost puse în teren sentința civilă nr. 1691/2.06.1992 a Judecătoriei Câmpulung și procesul verbal de punere în posesie nr. 343/28.10.1994 al executorului judecătoresc, potrivit sentinței civile nr. 1691/1992, pentru suprafața de 20.000 m.p. care a fost reconstituită pârâtului prin hotărârea nr. 92/1992 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș.
În ceea ce privește rolul agricol pentru perioada 1956-1958, suprafața de 20.000 m.p. nu a fost menționată în acesta, întrucât terenul a fost confiscat odată cu casa, fără a exista înscrisuri.
În ceea ce privește actele deținute de reclamantă, s-a constatat:
Expertul a pus în teren sentința civilă nr. 1894/2009, decizia civilă nr. 676/2010 și procesele verbale din 29.10.2010 și 25.04.1992. Potrivit sentinței civile nr. 1894/2009 a Judecătoriei Câmpulung, s-a creat o cale de acces spre drumul public în favoarea lui I. A. pentru 58,50 m.p. (18,80 m. x 3,20 m.).
În ceea ce privește delimitarea suprafeței de 361,16 m.p. a dreptului de superficie, efectuată de expert, această suprafață nu este necesar a fi identificată, întrucât potrivit deciziei civile nr. 676/6.04.2010 a Tribunalului Argeș, acest drept solicitat de pârâtul I. A. nu a fost acordat, așa cum rezultă din această decizie, menționându-se numai calea de acces de 58,50 m.p., stabilită prin sentința civilă nr. 1894/2009 a Judecătoriei Câmpulung. Expertul a mai precizat că suprafața de 1630 m.p., solicitată de reclamantă (planșa 2), dată de reperele 27-4-5-28-29-30-25-26-27 face parte din suprafața de 20.000 m.p., menționată în titlul de proprietate nr. 2528/1992 al pârâtului C. D..
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit, care a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță, există certitudine că cele două terenuri se suprapun, astfel că instanța a analizat actele părților, în ceea ce privește terenul.
În ceea ce privește pe pârâtul C. D., acesta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991, obținând titlul de proprietate nr. 2528/13.10.1992, potrivit actului de partaj voluntar (act primar) nr. 199/26.01.1946. Titlul de proprietate al acestuia a fost analizat în cadrul mai multor sentințe, respectiv 1691/2.06.1992 și 591/21.03.2005, în care reclamanta a avut calitatea de parte (debitor), definitivă prin decizia civilă nr. 737/16.06.2005, considerându-se că suprafața de 903 m.p. pentru care era constituit secrestru asigurător pentru un debit al reclamantei, s-a stabilit că terenul aparține pârâtului C. D. și nu reclamantei.
Reclamanta a susținut că este beneficiara potrivit legii, a dreptului de proprietate pentru terenul de 1440 m.p., menționat în procesul verbal de punere în posesie din 25.04.1992, situat în ., ce se compune din suprafața de 238,76 m.p. teren curți-construcții și diferența de teren necesar bunei funcționări și exploatări a brutăriei, teren care a fost inclus în titlul de proprietate al pârâtului. Susținerea reclamantei că este beneficiara constituirii prin lege a dreptului de proprietate, potrivit art. 29 din Legea 18/1991 nu a fost reținută, întrucât potrivit textului de lege sunt două situații distincte.
Proprietatea asupra terenului, în condițiile art. 29 alin. 1 din Legea 18/1991, poate fi dobândită prin licitație publică doar dacă a făcut obiectul licitației în mod expres, dacă obiectul licitației l-au format numai construcțiile agrozootehnice sau, după caz, mijloacele fixe, cumpărătorii acestor active nedobândind implicit și proprietatea asupra terenurilor aferente acestor active. Desigur, există posibilitatea constituirii ulterioare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, de către comisiile de fond funciar, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 27 din HG 131/1991 – terenurile proprietatea membrilor asociației de tip privat, cu personalitate juridică, cu excepția asociațiilor cu profil zootehnic, care se va înființa conform art. 28 din Legea 18/1991 (actualmente art. 29), se înscriu în anexa 14a. După stabilirea suprafeței ce revine fiecărui titular în validarea de către comisiile județene și a obiecțiunii lor potrivit art. 26 din lege, vor fi puși în posesia terenurilor grupate în cadrul asociației. Potrivit art. 29 din lege, persoanele nemulțumite pot formula contestație în termen de 5 zile la comisia județeană. Reclamanta s-a constituit asociație agricolă potrivit Legii 36/1991 și a fost înregistrată potrivit încheierii din 14.06.1991. Cu acea ocazie, membrii fondatori au hotărât să aducă în societate drepturile ce li se cuvin în urma lichidării fostului CAP Bălilești și să preia o parte din patrimoniul acestuia, potrivit art. 28 din Legea 18/1991.
La acea dată s-a întocmit lista mijloacelor de producție, preluate de la fostul CAP Bălilești, potrivit art. 28 din Legea 18/1991 (fila 115 dosar), fiind menționate mai multe bunuri printre care și brutăria, cu valoare de inventar de 134.393 lei ROL, dar nu și terenul. La data de 7.01.2009 reclamanta a înstrăinat unei terțe persoane construcția cu destinația de brutărie, proprietate dobândită de aceasta prin efectul art. 29 din Legea 18/1991.
Susținerea reclamantei că a dobândit dreptul de proprietate potrivit art. 29 alin. 1 din Legea 18/1991 nu a fost reținută, întrucât obiectul preluării nu a fost terenul, ci numai construcția – brutărie, situație necunoscută de reclamantă, atâta timp cât prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 29.09.2008, între reclamantă și I. A. se menționează că „cele două construcții” sunt amplasate pe teren proprietate privată a unor cetățeni din . după cumpărare, cumpărătorul să-și reglementeze raporturile juridice cu proprietarii terenurilor.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19/7.01.2009, părțile nu au convenit vânzarea terenului, ci numai a construcțiilor, fiind stabilit drept preț numai pentru construcție, suma de 15.000 lei. Faptul că reclamanta nu a dobândit prin efectul legii și nu a preluat și terenul de la CAP Bălilești, a rezultat și din faptul că ulterior a încercat să dobândească terenul, obținând punerea în posesie prin procesul verbal încheiat la 25.04.1992 pentru suprafața de 1150 m.p., în punctul „Brutărie”, dar pentru care reclamanta nu a formulat cerere și nu a fost obținută hotărâre de validare, obținând doar fișa cu date premergătoare eliberării titlului de proprietate din 15.04.1994.
Faptul că reclamanta nu a preluat și nu a înțeles să preia și terenul, a rezultat și din factura nr. 2/14.06.1991, prin care a achitat contravaloarea bunurilor preluate, în care nu a fost menționat și terenul, ci numai construcțiile.
Nu a fost reținută susținerea reclamantei că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtului C. D. terenul nu se mai afla la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Bălilești, întrucât se întocmise procesul verbal de punere în posesie din 25.04.1992 pentru reclamantă, deoarece pârâtului îi fusese reconstituit dreptul de proprietate potrivit hotărârii de validare 92/1991, anexa 2-a, poziția 114, în punctul „La Dispensar”.
Din cuprinsul probelor administrate s-a constatat că pârâtului C. D. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 20.000 m.p., cu respectarea dispozițiilor legale prev. de Legea 18/1991, că eliberarea procesului verbal de punere în posesie a reclamantei, încheiat la 25.04.1992 și întocmirea fișei pentru eliberarea titlului de proprietate din 15.04.1994 reclamantei, au fost emise fără existența vreunei hotărâri de validare sau adeverință de reconstituire, aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului în condițiile art. 29 din Legea 18/1991, astfel că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul C. D. și s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie emis la 25.04.1992, de către C. L. de Fond Funciar Bălilești, pe numele . suprafața de 1150 m.p., în punctul „Brutărie” și, în parte, a fișei cu date premergătoare emiterii titlului de proprietate, emisă pe numele aceeași societăți la data de 15.04.1994, pentru suprafața de 1750 m.p., teren curți-construcții, .”, identificat de ing. D. D. V. pe reperele 27-4-5-28-29-30-25-26-27.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pe care a criticat-o pentru următoarele: în soluționarea cauzei prima instanță a avut în vedere doar raportul de expertiză D. D. V. care nu a transpus toate actele în teren, astfel că nu a prezenta o concluzie pertinentă atunci când s-a afirmat că terenul de 20.000 mp este un singur trup și există certitudine că cele două terenuri se suprapun; în mod greșit s-a apreciat că titlul de proprietate al pârâtului a fost analizat în cadrul mai multor litigii, instanța de fond neanalizând toate înscrisurile cauzei care, de altfel, nu s-a conformat deciziei de casare; în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din legea 18/1991 R în ceea ce o privește pe recurentă, astfel că terenul nu se mai afla la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar la momentul emiterii titlului de proprietate al pârâtului, fiind încălcate dispozițiile legii 18/1991 R la emiterea acestuia.
Intimatul C. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 315 alin. 1 C., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În cauză, prin decizia civilă nr. 905/22.03.2012 a Tribunalului Argeș (f. 54, 54 verso, dosar recurs inițial), s-a dat dezlegare în drept asupra dreptului de proprietate al recurentei, constatându-se incidența art. 29 din legea 18/1991 R în ceea ce o privește pe aceasta, astfel că prima instanță nu a respectat dispozițiile deciziei de casare, în momentul în care a reținut contrariul.
Astfel, această decizie a statuat că terenul aferent construcțiilor din bilanțul contabil prevăzut de art. 80 din legea 36/1991, este recunoscut ope legis ca fiind proprietatea recurentei, astfel că acesta nu se mai afla la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar pentru a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
În acest context, singurul aspect ce trebuia avut în vedere de către instanța de fond, prin intermediul expertizei de specialitate, era acela de a verifica dacă terenul aferent construcțiilor este unul și același din procesul verbal din 1992 și din titlul de proprietate emis pe numele intimatului C. D..
Or, din conținutul raportului de expertiză efectuat de către expert D. D. V. de la fila 144, dosar fond, la care intimatul, persoană fizică, nu a formulat obiecțiuni, reiese cu certitudine că terenul pe care este amplasată brutăria, cât și terenul aferent acestea, de 1630 mp, face parte din suprafața de 2 ha din TP nr. 2528/1992 al pârâtului C. D., context în care titlul de proprietate menționat apare emis cu încălcarea dispozițiilor legale pentru suprafața sus arătată, comisia locală dispunând de un teren pe care nu îl mai avea la dispoziție ca urmare a incidenței art. 29 din legea 18/1991 R, în ceea ce o privește pe recurentă.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C., recursul va fi admis, iar sentința modificată în parte, în sensul că acțiunea va fi admisă în parte și, în temeiul art. III din legea 169/1997 R, va fi constatată nulitatea absolută a T.P. nr. 2528/13.10.1992 emis de CJFF Argeș pe numele pârâtului C. D. pentru suprafața de 1630 m.p.(ce include și terenul de 217 m.p. de sub construcție), teren identificat în culoare roșie în raportul de expertiză ing. exp. D. D. V., fila 146 dosar fond.
Tribunalul nu poate reține incidența autorității de lucru judecat, întrucât, prin sentința civilă nr. 1692/1992 (f. 75, dosar recurs), a fost admisă acțiunea în revendicare referitoare la un teren care nu este cel în litigiu și nu a fost formulată în contradictoriu cu recurenta, sentința civilă nr. 59/21.03.2005 și decizia nr. 737/2005 (f. 81, 83, dosar recurs) sunt pronunțate într-o contestație la executare în care recurenta nu a fost parte și în care s-a analizat dreptul de proprietate al părților din perspectiva legii 15/1990 care nu este aplicabilă în cauză, iar prin sentința civilă nr. 1894/2009 și decizia civilă nr. 676/R/2010 (f. 102, 103, dosar recurs), instanțele nu s-au pronunțat asupra valabilității titlurilor părților, reținând, în considerente, că nu au fost învestite cu o cerere prin care să se solicite aplicarea dispozițiilor art. 28 din legea 18/1991 R, astfel că au avut în vedere titlul de proprietate al pârâtului care, până atunci, nu fusese contestat.
Având în vedere soluția asupra acțiunii principale, cererea reconvențională prin care s-a solicitat nulitatea procesului verbal din 1992, a fișei premergătoare emiterii titlului de proprietate din 1994 și a procesului verbal din 1994 emise pe numele recurentei și care privesc terenul în litigiu, va fi respinsă. Aceasta și pentru că, prin recunoașterea ope legis a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu conform art. 29 din legea 18/1991 R, nu era necesară urmarea procedurii prevăzută de legea fondului funciar, respectiv formularea unei cereri, punerea în posesie, emiterea unui titlu.
Având în vedere că reclamanta nu se află în culpă procesuală, va fi înlăturată obligația acesteia de plată a cheltuielilor de judecată.
Va fi menținută în rest sentința.
În baza art. 274 C., fiind în culpă procesuală, intimatul C. D. va fi obligat la plata sumei de 2500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales (f. 120).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către . împotriva sentinței civile nr. 740/29.03.2013 pronunțată în prezenta cauză de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind C. D., C. L. DE FOND FUNCIAR BĂLILEȘTI ȘI C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Constată nulitatea absolută a T.P. nr. 2528/13.10.1992 emis de CJFF Argeș pe numele pârâtului C. D. pentru suprafața de 1630 m.p.(ce include și terenul de 217 m.p. de sub construcție), teren identificat în culoare roșie în raportul de expertiză ing. exp. D. D. V., fila 146 dosar.
Respinge cererea reconvențională așa cum a fost completată.
Menține în rest sentința.
Înlătură obligația SA AGROTRANS la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul C. D. să plătească recurentei suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | Judecător, A. D. |
Grefier, E. R. |
E.A. 12 martie 2014/2 ex
Jud. fond: G. O.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 2225/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 392/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
