Partaj judiciar. Decizia nr. 2746/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2746/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 8211/280/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2746/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier M. I.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul T. M. C. – prin procurator T. I. împotriva Sentinței civile nr. 2560/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta N. L., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul – reclamant, avocat G. V., intimata – pârâtă lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 02.12.2014, intimata pârâtă a depus la dosar completare la întâmpinare, după care: se comunică completarea la întâmpinare către apărătorul recurentului.
Apărătorul recurentului depune practică judiciară.
Recurentul prin apărător, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe asupra fondului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat fără cheltuieli de judecată. În susținere arată că pe rolul instanțelor au fost două acțiuni diferite, în primul proces a fost acțiune care a avut obiect partaj succesoral în care intimata din prezentul litigiu a spus că nu a acceptat succesiunea în termen de 6 luni și nu are calitate procesuală. Completul a respins excepțiile și a pronunțat un I.A.P. mai arată apărătorul recurentului că acesta era moștenitor rezervatar. Ulterior recurentul a depus un testament și a formulat o a doua acțiune, care a fost disjunsă având ca obiect reducțiunea liberalităților prevăzute în testament. În cea de-a doua acțiune pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune prevăzută de decretul 167/1958. În primul dosar a fost suspendată judecată și se soluționează al doilea proces privind reducțiunea legatelor prin acceptarea prescripției. Intimata a depus hotărârea pronunțată în al doilea dosar, care aveau obiecte diferite și s-a invocat autoritate de lucru judecat, care a fost admisă de către instanță și a fost respinsă acțiunea. Totodată arată că testamentul se referea la bunuri bine individualizate, prin urmare nu era un legat universal sau cu titlu universal. Apărătorul recurentului face presupunerea că este cel care a primit testamentul iar dacă moștenitorii invocă reducțiunea, acesta invocă prescripția reducțiunii, care este acceptată de către instanță dar Dl. avocat nu poate să anuleze succesiunea. Totodată arată că legatarului îi sunt opuse drepturile moștenitorilor legali, prin urmare apreciază că instanța a considerat că este vorba de un legat universal. De asemenea mai arată că art. 481 a prevăzut că în situația în care se lasă doi copii liberalitățile nu pot trece peste 1/3. În concluzie solicită admiterea recursului casarea fără cheltuieli de judecată.
Față de actele existente la dosar și susținerile apărătorului recurentului, instanța reține cauza spre soluționarea cererii de recurs
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 24.06.2009, reclamantul T. M. C. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta N. L., solicitând instantei ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei T. F., decedată la data de 18.09.2008, cu ultimul domiciliu în Pitești, jud. Argeș.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de moștenitor al defunctei, fiind nepot de fiu predecedat, iar pârâta are calitatea de descendentă, în calitate de fiică a acesteia.
A arătat reclamantul că, masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din: un cavou amplasat în cimitirul Sf. G., situat în zona 2, ., cu patru locuri veci, în Pitești, în Jud. Argeș și un teren în suprafață de 650 mp, situat în Pitești, . a fost retrocedat în temeiul Lg. 247/2005, cu posibilitatea testării către pârâtă, pentru care s-au primit despăgubiri și s-a format dosar la ANRP București.
În drept, acțiunea nu a fost întemeiată, iar în susținere s-au depus înscrisuri, aflate la filele 5-14 din dosar: procură autentică nr. 472/28.05.2009 întocmită la BNP C. C. V., certificat de evidență a opțiunilor succesorale, acte de stare civilă.
Pârâta N. L., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepții, cu cheltuieli de judecată, (f. 21-24), respectiv excepția nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii și excepția neacceptării în termen legal a moștenirii defunctei T. F., decedată la data de 18.09.2008 și pe care de consecință a lipsei calității procesuale active privind acțiunea de partaj.
În motivarea excepțiilor, s-a arătat că cererea de chemare în judecată nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, respectiv lipsa semnăturii acestuia, care trebuia să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare, că reclamantul, care este nepotul său, a locuit în aceeași curte, împreună cu mama sa, cu defuncta.
De asemenea, a invocat prev. art. 686 C.civ, respectiv că „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine, dar și prevederile art. 700 C.civ, că „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii, iar în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea acestuia poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni, de la data când a luat sfârșit împiedicarea”.
S-a susținut că, vocația succesorală generală legală se transformă în vocație concretă prin manifestarea expresă sau tacită a succesibilului de a culege moștenirea, că reclamantul nu și-a exprimat dreptul de opțiunea succesorală față de bunica paternă, că numai ea, pârâta a fost aceea care a acceptat moștenirea mamei sale, prin declarația autentică nr. 795/30.09.2009, că nepotul său este străin de succesiunea defunctei.
În privința fondului cauzei, a arătat că autorul reclamantului, T. G., fratele său, ca și ea au primit în tipul vieții de la defunctă, prin donații.
A arătat că, fratele său, în prezent predecedat, a primit de la mama lor, un teren în suprafață de 400 mp teren de construcție, situat în Pitești, ., jud. Argeș, iar ea a primit un imobil teren de 500 mp, la aceeași adresă, deci în aceeași gospodărie și o casă de locuit aflată pe acest teren.
Pârâta a menționat că ulterior intrării în vigoare a Lg. 10/2001, a solicitat în numele mamei sale, restituirea unei suprafețe de 650 mp, de categorie intravilan, respectiv a suprafețe de 2774 mp, ce provenea de la autorii lor, care au fost deposedați abuziv de fostul regim comunist, pentru care s-au propus măsuri reperatorii.
Totodată, a arătat că mama sa, în timpul vieții, ca o recunoaștere a demersurilor menționate, și ca urmare a acordării îngrijirii în ultimii ani de viață, i-a întocmit un testament autentic cu nr. 659/12.03.2008, prin care a devenit legatară universală a despăgubirilor acordate prin retrocedare.
A susținut, că rezerva succesorală care i se cuvine fratelui său, defunctul T. G., tatăl reclamantului este o treime din averea mamei sale și a cules această parte prin donația de care a beneficiat la 30.05.1996, pentru care a primit cu titlu gratuit imobilul teren menționat, că și nepotul său, reclamantul a beneficiat de donația unei suprafețe de 5.000 mp teren situat în Pitești, jud. Argeș.
În susținere, s-au depus de către pârâtă, acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr. 1773/30.11.1983 întocmit la Fostul notariat de Stat al Județului Argeș, actul de donație autentificat sub nr._/20.12.1991, actul de donație din 30.05.1996, testamentul autentic nr. 659/12.03.2008, declarație autentică, certificat eliberat de Camera Notarilor Publici.
Instanța a pus în vedere reclamantului, să se depună la dosar actele de proprietate privind suprafața retrocedată în baza Lg. 247/2005 și să se precizeze acțiunea, în condițiile prevăzute de art. 112 C.pr.civ. coroborat cu art.673 ind. 2 C.pr.civ.
Excepția privind semnarea acțiunii de către reclamant, a fost respinsă deoarece la dosar a fost depusă procura autentică nr. 472/28.05.2009 întocmită la BNP C. C. V. (f. 38), prin care reclamantul a împuternicit-o pe mama sa T. I., să-l reprezinte în acțiunile introduse la judecătoria competentă, privind succesiunea bunici sale paterne T. F., în conținutul acesteia fiind menționat și faptul că a acceptat succesiunea bunicii sale paterne, prin acte de acceptare tacită.
Reclamantul și-a precizat acțiunea prin cererea de la fila 49, care are caracter inform, prin care a solicitat să fie introdusă la masa de partaj, atât suprafața de 650 mp, cât și suprafața de 2.774 mp, situată în Pitești, pct. „Turcești”, întrucât a luat cunoștință ulterior de conținutul testamentului întocmit de defuncta T. F..
Pârâta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, potrivit disp. art. 242 C.pr.civ, solicitând instanței, prin cererea de la fila 59, să se pronunțe cu prioritate pe excepții, iar cu privire la terenurile retrocedate, în baza Lg. 247/2005 să se rețină că acțiunea este prematură, iar reclamantul nu justifică interesul.
La dosar s-au mai depus în copie înscrisuri, aflate la filele 59-66, respectiv: adresa nr._/08.06.2010 a Primăriei Mun. Pitești, sentința civilă nr. 1085/20.02.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Pitești, tranzacție privind stingerea litigiului pe cale amiabilă cu privire la cavoul din cimitirul Sf. G., procură juridică.
Deși s-a depus la dosar tranzacție parțială cu privire la imobilul menționat mai sus, această tranzacție nu s-a finalizat, sens în care s-a mai depus o cerere din partea pârâtei, filele 74-75, ca instanța să se pronunța mai întâi pe excepțiile invocate, sens în care instanța a administrat proba cu martori, pentru a verifica dacă reclamantul a acceptat tacit succesiunea sau nu.
Instanța a respins excepțiile invocate de către pârâta N. L., prin încheierea din 20.09.2010, cu motivarea arătată în considerentele acesteia, reținându-se că reclamantul are calitate procesuală activă și a acceptat succesiunea tacit.
Pârâta, tot timpul s-a plâns de faptul că i se încalcă drepturile sale consfințite prin lege, exprimându-și nemulțumirea, atât verbal cât și scris, motiv pentru care instanța a atras atenția acesteia asupra prev. art. 723 C.pr.civ, în exercitarea drepturilor procedurale, în raport și de art. 6 din CEDO, referitor și la principiul egalității părților, deoarece i s-a asigurat acesteia posibilitatea de a răspunde la pretențiile reclamantului, astfel încât i s-a dat posibilitatea să-și sublinieze și să dovedească existența drepturilor sale.
Mai mult, tratamentul a fost egal, pentru părți, iar susținerile pârâtei verificate, astfel încât nu se poate aplica un tratament preferențial, pentru că așa cum dorește aceasta să o impună constituie o „discriminare”.
În cauză, au fost admise și administrate, așadar, proba cu înscrisuri, interogatoriu din oficiu și martori, cu privire la acceptarea tacită a succesiunii.
Urmare a probelor administrate,instanța la data de 05.03.2012 a pronunțat o încheiere interlocutorie, prin care a admis în parte, în principiu, acțiunea precizată formulată de reclamantul T. M. C., domiciliat în Pitești, cartier Razboieni, nr. 11, jud. Argeș în contradictoriu cu pârâta N. L., domiciliată în Pitești, ., jud. Argeș, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei T. F., decedată la data de 18 09 2008, cu ultimul domiciliu în Pitești, jud. Argeș .
Totodată s-a constatat că vocație la succesiunea defunctei are pârâta în calitate de descendentă de gradul I (fiică) și reclamantul T. M. C., în calitate de nepot de fiu predecedat, în cota de 1 fiecare din masa succesoralăiar că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din: un cavou amplasat în cimitirul Sf. G., situat în zona 2, ., cu patru locuri veci, în Pitești, în Jud. Argeș .
S-a numit expert constructor pentru identificare, evaluare și propuneri lotizare.
Instanța la data pronunțării incheierii a avut în vedere că reclamantul T. M. C. este fiul defunctului T. G., decedat la data de 06.06.2005, cu ultimul domiciliu în Pitești, jud. Argeș, iar pârâta N. (fostă T.) L., este mătușa sa, sora tatălui său.
.Deasemenea că,tatăl reclamantului, T. G., împreună cu pârâta N. L., au calitatea de moștenitori legali ai defunctei T. F., decedată la data de 18.09.2008, cu ultimul domiciliu în Pitești, ., jud. Argeș.
Conform certificatului de la fila 32, eliberat de Camera Notarilor Publici, sub nr. 1448/06.05.2009, fila 32, s-a că nu s-a deschis procedura succesorală de pe urma defunctei T. F., că la cererea pârâtei s-a eliberat certificatul, pentru a fi depus la Biroul Notarilor Publici Asociați C. A. S. și C. M., în vederea deschiderii procedurii succesorale.
S-a avut în vedere că, potrivit certificatului de la fila 6, rezultă că în Registrul Național de Evidență a Opțiunilor Succesorale și în Registrul Național de Evidență a Testamentelor Autentice s-au găsit înregistrate testamentul autentic nr. 659/12.03.2008 la BNP A. S. și declarația de opțiune succesorală a pârâtei N. L., identificată sub nr. 795/30.09.2008 la BNP C. M., înscrisuri aflate la filele 30-31 din dosarPrin răspunsurile la interogatoriu, rezultă că pârâta recunoaște că după tatăl său, T. V., decedat la data de 28.06.1983, cu ultimul domiciliu în Pitești, jud. Argeș, a renunțat la succesiunea acestuia, fapt care rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1773/30.11.1983 (f. 27), la fel și tatăl reclamantului, singura moștenitoare acceptantă fiind T. I. F., în calitate de soție și legatară universală, cu o cotă de 1/1, mama acestora.
S-a reținut ,că autorul reclamantului, T. G., fratele pârâtei, ca și aceasta, au fost gratificați, în tipul vieții, prin acte de donație autentice, de la defuncta T. I. F., aflate la fila 28-29 din dosar.
Astfel,s-a mai reținut că, tată reclamantului, T. G., în prezent predecedat, a primit un teren în suprafață de 400 mp teren de construcție, situat în Pitești, ., jud. Argeș, iar pârâta a primit un imobil teren de 500 mp, la aceeași adresă, deci în aceeași gospodărie și o casă de locuit aflată pe acest teren.
Instanța a avut în vedere că,pârâta a solicitat, în baza Lg. 247/2005, în numele mamei sale, restituirea unei suprafețe de 650 mp, de categorie intravilan, respectiv a suprafețe de 2774 mp, ce provenea de la tatăl său, de care a fost deposedat abuziv de fostul regim comunist, pentru care s-au propus măsuri reperatorii.
Totodată,că mama sa, în timpul vieții, ca o recunoaștere a demersurilor menționate, și ca urmare a acordării îngrijirii în ultimii ani de viață, i-a întocmit un testament autentic cu nr. 659/12.03.2008, prin care a devenit legatară universală a despăgubirilor acordate prin retrocedare.
Plângerea formulată în baza Lg. 247/2005, pentru retrocedarea terenurilor a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Pitești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1085/20.02.2008, aflată la fila 60-62 din dosar, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis în parte plângerea modificată formulată de petentele: T. F. și N. L., intimate fiind: COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A MUN. PITEȘTI, și COMISIA JUDEȚEANĂ ARGEȘ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, s-a anulat în parte Hotărârea cu nr. 159/13.12.2006 emisă de către Comisia Județeană Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și celor forestiere, numai în ceea ce o privește pe petenta T. F., respectiv pct. 29 din tabelul nominal I, au fost obligate intimatele comisii să reconstituie, petentei de mai sus, dreptul de proprietate sub formă de despăgubiri, în privința unei suprafețe de 3.414 mp., teren intravilan situat în mun. Pitești, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 570 lei (RON), către petenta T., rezultate în urma compensării parțiale și s-au respins celelalte pretenții ale petentei N. L..
Din considerentele sentinței menționate vis-a-vis de calitatea de moștenitoare a autorului de la care provin terenurile, T. G., s-a reținut că numai autoarea pârâtei a reușit să facă dovada calității de moștenitor în totalitate, și dovada dreptului de proprietate în modalitatea specială impusă de dispozițiile art. 6 din Lg. 1/2000 republicată.
De asemenea, s-a reținut că, prin certificatul de moștenitor cu nr. 1773/30.11.1983, emis de către Notariatul de Stat Județean Argeș, s-a făcut dovada că autorul T. V. a decedat la data de 28.06.1983, având ca moștenitor acceptant numai pe numita T. I. F., în calitate de soție supraviețuitoare și legatar universal. Din același înscris s-a reținut că pârâta N. L. a renunțat la moștenire prin declarația înregistrată sub nr. 1532, alături de fratele său, T. V. G., care este tatăl reclamantului, în prezenta cauză.
Considerentele au statuat că, numai petenta T. F. are calitatea de succesoare a autorului T. V., iar nu, și N. L., observându-se dispozițiile art. 696 din C. civ. și cele ale art. 13 din Lg. 18/1991; faptul că și aceasta a formulat cerere de reconstituire nu poate fi considerată o acceptare a succesiunii deoarece „Art. 696. Eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede.”).
Totodată, s-a statuat că nu au reușit a face dovada dreptului de proprietate în privința unei suprafețe totale de 17.618 mp., prin actul de partaj voluntar din data de 08.03.1946; autorul V. T. dobândind suprafața totală de mai sus în patru parcele, respectiv:
- un petec de pământ cămin de casă situat în mun. Pitești de formă dreptunghiulară, cu lățimea la stradă de 28 ml. iar lungimea 55 ml.;
- un petec de pământ teren arabil în suprafață de 5.000 mp. tot în mun. Pitești;
- 4.874 mp., teren arabil situat în mun. Pitești, dealul orașului;
- 6.200 mp., teren arabil situat în mun. Pitești, dealul orașului, aproape de cătunul Turcești.
S-a reținut irevocabil că, în actul de partaj sunt menționate, de asemenea, și modalitatea în care diferitele parcele de teren au intrat în proprietatea părinților autorului T. V., arătându-se și nr. actelor autentice, că din această suprafață totală s-a reconstituit deja dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,33 ha., fiind emis titlul de proprietate cu nr._/27.01.2000, cu autor T. V. și moștenitoare T. F..
Astfel, se va reține că s-a reușit a se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat prin plângerea formulată, în suprafață de 3.414 mp., în condițiile impuse de dispozițiile art. 6, alin. 11 din Lg. 1/2000.
În concluzie, sentința menționată, irevocabilă, a stabilit dreptul de a se acorda despăgubiri, pentru că nu s-a reușit a se face dovada că cel puțin una dintre suprafețele de teren ar fi libere, cât nici a unor alte terenuri care s-ar afla la dispoziția comisiei locale și asupra cărora s-ar putea reconstitui dreptul de proprietate în echivalent; în fapt, chiar N. L. a arătat că terenul din pct. „Turcești” nu mai poate fi identificat, fiind ocupat și de alte persoane, iar cel din . ocupat de către aceasta, nefiind liber.
Așadar, hotărârea menționată a soluționat favorabil, cererea de retrocedare formulată numai de T. F., în temeiul Lg. 247/2005, autoarea părților din prezenta cauză, prin acordarea de despăgubiri echivalente, iar dosarul a fost înaintat de Primăria Mun. Pitești, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București.
Acest fapt rezultă din adresa nr._/08.06.2010 emis către reclamant, ca urmare a cererii acestuia, la Primăria Mun. Pitești, aflată la fila 59 din dosar.
Conform testamentului autentic nr. 659/12.03.2008, întocmit la BNP A. S., aflat la fila 30 dosar, T. F., aceasta a dispus „ca eventualele despăgubiri”, deci și cele din sentința menționată, cei vor reveni pentru imobilele preluate abuziv, menționate mai sus, respectiv 640 mp teren și 2774 mp teren, să revină fiicei sale, de asemenea, din conținutul acestuia rezultând și faptul că legatara N. V. L. se va ocupa de îngrijirea sa, în caz de neputință și boală.
În speță, s-a pus problema dezbaterii succesiunii defunctei T. F., decedată la data de 18.09.2008, ulterior întocmirii testamentului menționat și gratificării pârâtei N. (T.) L., în condițiile în care și reclamantul, în calitate de nepot de fiu predecedat, prin actele de acceptare tacită a succesiunii vine la moștenirea acesteia.
Potrivit art. 651 C.civ „succesiunile se deschid prin moarte, ceea ce înseamnă că data deschiderii succesiunii se situează exact în clipa morții lui decujus.
Capacitatea de a moșteni în momentul deschiderii succesiunii poate fi dovedită de moștenitorul legal sau testamentar, sau de către succesorii săi, cum este cazul tatălui
Este adevărat că, în art. 42 din Constituție se prevede că este garantat dreptul de moștenire, fără ca textul legii fundamentale să folosească și termenul de succesiune, așa cum se regăsește în codul civil.
Acesta însă, nu este un impediment, pentru că exisă acte normative intrate în vigoare ulterior Constituției, care folosesc frecvent termenul de moștenire, de exemplu Lg. 247/2005, privind fondul funciar și alte care includ și cuvântul succesiune, respectiv HG 890/2005, dat în aplicarea acesteia.La data de 27.09,2013 pârâta a invocat exceptia de lucru judecat.
Astfel a arătat că,prin sentința civilă cu nr._/2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr ._ rămasă definitivă și irevocabilă, prin decizia Tribunalului Argeș nr.1644/18.06.2013, ce a avut ca obiect reducțiune liberalități,s-a statuat că reclamantul ,nu a acceptat moștenirea,nici tacit și nici expres.
Prin sentinta civilă nr. 2560/17 martie 2014 Judecătoria P. a admis exceptia autoritătii de lucru judecat invocată de pârâtă si a respins actiunea reclamantului, retinând în considerente că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1021 din Codul civil,părțile fiind aceleași,scopul umărit,chiar dacă, cauza este alta, și a fost solutionat pe cale de excepții.S-a reținut că, reclamantul nu a acceptat succesiunea nici tacit si nici expres ,pentru că din declarația martorului P. V. (f. 105) reiese că reclamantul era în străinătate la momentul decesului bunicii sale, dar a venit în țară după deces spre sfârșitul lui 2008 și, ulterior, în mai 2009, după expirarea termenului de 6 luni, ocazie cu care ar fi luat cunoștință de testament, că, nu a acceptat moștenirea în mod expres, iar în intervalul de 6 luni de la deces nu a efectuat vreun act de acceptare tacita din care să reiasă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea. Astfel, martorul propus în cauză nu a putut da detalii legate de cheltuielile de înmormântare, al doilea martor propus nu a cunoscut detalii legate de moștenire, iar alte acte de acceptare tacita erau dificil de realizat din moment ce de pe urma autoarei a rămas un cavou și dreptul la despăgubiri testate în favoarea pârâtei, celelalte bunuri, inclusiv casa bătrânească, fiind donate de autoare în timpul vieții. De asemenea s-a statuat că, reclamantul a locuit în străinătate, că acesta a avut cunoștință de decesul bunicii sale, care a locuit în aceeași curte cu reclamantul și mama acestuia.
În ce privește excepția prescripției extinctive, s-a reținut că acțiunea în reducțiune este prescriptibilă în cadrul termenului general de prescripție de trei ani prev. de art. 3 din Decretul 167/1958. Termenul începe să curgă de la data deschiderii moștenirii, când se naște dreptul la acțiune al moștenitorului rezervatar conform art. 7. În mod excepțional, în cazul în care titularul dreptului la acțiune nu a avut cunoștință, din motive care nu-i sunt imputabile, de existența liberalității, termenul începe să curgă de la data când a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință de existența liberalității
Instanța de fond a retinut că trebuie să aibă în vedere cele statuate,pentru că privește același autor,succesiunea în sine,dar și vocația la sucesiune, în hotărâre vorbindu-se de prezenta cauză,fiind o legătură intrinsecă între ele.
Prin hotărârea menționată se statuează cu autoritate de lucru judecat cele menționate mai sus și trebuie privită atât prin considerentele acesteia ,cât și prin dispozitiv pentru că trebuie ca sentință sau hotărâre a unei instanțe de judecată, trebuie privită prin deciziile CEDO, cum este cazul „B.”, care a statuat că executarea unei hotărâri a unei instanțe de judecată, trebuie privită ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art. 6 din Convenție. Dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant, ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părți.
Mai mult, integral hotărârea ce constituie titlu executoriu, invocă elemente de fapt, pe care Judecătoria Pitești le-a avut în vedere când s-a pronunțat deja, și,nu poate reprezenta o „imposibilitate obiectivă” care să le exonereze de obligația prevăzută în hotărâre, care are autoritate de lucru judecat.
În același sens, sunt și cauza „G. împotriva României” cauza „D. și D. împotriva României”, cauza M., care se referă la hotărâri integral, definitive.
În consecință, dacă nu se procedează la respectarea unei hotărâri judecătorești al cărui conținut este clar, în funcție de legea aplicabilă la data pronunțării ei, se poate ajunge la încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenție, care prevede: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în maniera în care a fost interpretat de către Curtea Europeană, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a se „plia” la hotărârile judecătorești definitive și obligatorii.
În schimb, Curtea Europeană pornește de la premisa că „administrația constituie un element al statului de drept și că interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiției”.
Ca urmare, pentru ca garanțiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din CEDO să nu fie iluzorii, este necesar a se da eficență,autorității de lucru judecat cum este și cazul în speță..
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs reclamantul Tută M. C. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
A arătat recurentul că prima instantă a pronuntat o solutie netemeinică si nelegală întrucât procesele aflate pe rol la instanta de fond au fost diferite. Astfel, procesul de fată are ca obiect partaj succesoral cu privire la bunurile cavou si teren iar procesul judecat anterior se referea la reductiunea liberalitătilor ; tot astfel în procesul de fată s-a respins exceptia neacceptării în termenul legal de 6 luni a mostenirii conform art. 700 C. Civil iar în procesul judecat anterior se invocase prescriptia de trei ani conform Decretului 167/1958 în ceea ce priveste dreptul de a cere reductiunea liberalitătilor. A sustinut recurentul că în primul proces are calitatea de mostenitor sezinar ceea ce presupune că . se face direct prin efectul legii iar în cel de –al doilea proces acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001 este conditionată de formularea unei cereri de către mostenitori, de asemenea în cadrul primului proces nu a fost invocată exceptia lipsei de interes în timp ce în cel de –al doilea proces s-a invocat această exceptie însă instanta nu a mai analizat-o. Prin urmare cum art. 1201 C. Civil presupune existenta autoritătii lucrului judecat numai când sunt îndeplinite cele 3 conditii referitoare la obiect, părti si cauză si cum în spetă aceste conditii nu sunt îndeplinite recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instantă de fond.
La rândul său intimata N. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat arătând că hotărârea recurată a retinut în mod corect autoritatea de lucru judecat astfel cum este regle,emntată de art. 1201 C. pr. civ., prin sentinta civilă nr._/18.12.2012 a Judecătoriei P., definitivă si irevocabilă prin decizia civilă nr. 1644/18 iunie 2013 a Tribunalului Arges statuându-se că recurentul nu a avut calitate procesuală activă în litigiul ce a avut ca obiect reductiunea testamentului autentificat sub nr. 659/12.03.2008 .
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent tribunalul constată că recursul reclamantului este nefondat.
Astfel, prin actul de învestire a instantei reclamantul Tută M. C. a solicitat instantei în contradictoriu cu pârâta N. L. partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei Tută F. decedată la data de 18.09.2008 cu ultimul domiciliu în P., masa bunurilor succesorale fiind compusă din un cavou cu 4 compartimente si un teren de 650 mp ambele bunuri situate în P..
La dosarul cauzei a fost depusă decizia civilă nr. 1644/18 iunie 2013 pronuntată de Tribunalul Arges în dosarul civil nr._ din considerentele căreia rezultă că la data de 27.04.2012 reclamantul Tută M. C. a solicitat prin procurator Tută I. si în contradictoriu cu pârâta Nitul L. reductiunea liberalitătii excesive si constatarea ineficacitătii legatului continut de testamentul autentic încheiat de BNP S. A. sub nr. 659/12.03.2008 cu motivarea în esentă că prin testamentul sus arătat bunica sa paternă Tută F. a testat în favoarea pârâtei suprafetele de 600 mp si respectiv 2773 mp teren are au făcut obiectul Legii nr. 10/2001 si L nr. 247/2005, testament ce încalcă rezerva succesorală a reclamantului în calitatea sa de mostenitor legal al autorului Tută G.( tatăl reclamantului si fiul defunctei Tută F. ) decedat înaintea bunicii paterne .
Prin sentinta civilă nr._/18.12.2012 pronuntată de Judecătoria P. a fost admisă exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantului retinându-se că recurentul nu a acceptat succesiunea defunctei sale bunici nici expres si nici tacit în termen de 6 luni de la deces iar reductiunea testamentului a fost solicitată după împlinirea termenului general de prescriptie de 3 ani astfel cum prevede art. 3 din D. 167/1958 .
Această solutie a fost mentinută de Tribunalul Arges prin decizia civilă nr. 1644/2013 prin care s-a respins recursul reclamantului ca nefondat.
Prin actiunea ce face obiectul dosarului de fată acelasi reclamant Tută M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta N. L. partajarea bunurilor rămase la decesul defunctei Tută F. - bunica paternă - respectiv teren de 650 mp si cavou imobile situate în P., or, fată de statuările sentintei civile nr._/2012 irevocabilă prin decizia civilă nr. 1644/2013, prima instantă prin sentinta civilă recurată corect a admis exceptia autoritătii de lucru judecat invocată de pârâtă si a respins actiunea reclamantului, retinând în considerente că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1021 din Codul civil si că prin modul în care a formulat actiunea ce face obiectul analizei de fată recurentul reclamant urmăreste acelasi scop ca si în dosarul de reductiune testament, adică să culeagă o parte din succesiunea autoarei bunici paterne în conditiile în care astfel cum s-a retinut irevocabil de instante acesta nu a făcut acte de acceptare tacită sau expresă a mostenirii, sustinerile contrare ale recurentului în sensul că în mod nelegal prima instantă a admis exceptia autoritătii de lucru judecat neputând fi avute în vedere de tribunal.
Chiar dacă procesul de fată are ca obiect partaj succesoral de pe urma autoarei Tută F. iar procesul anterior a avut ca obiect reductiune testament întocmit de aceeasi autoare, astfel cum sustine recurentul în cadrul criticilor aduse în recurs sentintei, scopul urmărit de reclamant prin cea de-a doua acțiune este același cu scopul din prima acțiune, încercându-se valorificarea aceluiasi drept ceea ce nu este posibil .
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate, retinând că în mod corect prima instantă a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat si a admis această exceptie cu consecinta respingerii actiunii, apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. M. C. – prin procurator T. I. împotriva Sentinței civile nr. 2560/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._ intimată fiind pârâta N. L. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 Decembrie 2014 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Ptr.grefier, M. I. plecat la altî insatanță semnează grefier sef secție civilă |
Red. AD/2 ex/07.01.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1324/2014.... | Grăniţuire. Decizia nr. 2806/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
