Grăniţuire. Decizia nr. 2806/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2806/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 3154/109/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2806/2014
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Judecător A. A.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii B. G. și B. M., împotriva deciziei civile nr. 1206/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. C. F. și M. E. I., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 10 decembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin.1 Cod Procedură Civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.
TRIBUNALUL
Constata ca, la data de 27.06.2014, a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Arges contestatia in anulare formulată de contestatorii B. G. și B. M., împotriva deciziei civile nr. 1206/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. C. F. și M. E. I..
In motivarea contestatiei s-a aratat ca instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra recursului formulat de contestatori impotriva sentintei civile nr.1440/26.04.2013, omitand din greseala sa analizeze motivele de recurs si avand in vedere doar recursul privind incheierea din data de 11.10.2013.
Prin sentinta civila nr.1440/2014, Judecatoria P. s-a pronuntat asupra cererii principale si a cererii reconventionale formulate in cauza. Impotriva solutiei au declarat recurs reclamantii M., criticand-o sub aspectul solutiei date capetelor 3 si 4 din actiunea principala (ridicarea constructiilor amplasate ilegal si revendicarea suprafetei de 7,17 mp), precum si cu privire la solutionarea capatului de cerere cu privire la grosimea polistirenului exprimata in cm, pe care instanta de fond a omis sa se pronunte la judecarea cauzei.
Si contestatorii parati-reclamanti Banica au contestat sentinta, dar si incheierea din data de 11.10.2013.
Recurentii-reclamanti au renuntat la motivul de recurs privind grosimea polistirenului, aspect ce fusese lamurit prin incheierea din data de 11.10.2013 a Judecatoriei Campulung.
Contestatorii au precizat ca recursul reclamantilor nu a privit solutia de anulare a documetatiei cadastrale si radiere a incheierii din CF nr._ a localitatii Leresti, si nici modul de granituire. Acestia au solicitat judecatoriei lamurirea dispozitivului sentintei, pronuntandu-se incheierea din data de 11.10.2013, impotriva careia reclamantii nu au formulat recurs.
Prin decizia contestata, Tribunalul Arges a respins recursul recurentilor Banica si a admis recursul recurentilor M.. A fost modificata in parte sentinta, in sensul admiterii cererii privind ridicarea constructiei si obligati paratii sa ridice mgazia identificata in ret B. V. situată în spatele casei reclamantilor iar în caz de refuz au fost autorizati reclamantii să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtilor și obligati pârâtii să lase în deplină proprietate si linistită posesie suprafata de 7,17 mp teren identificată cu culoare galbenă în schita anexată lucrării, f 84 fond a ret D. V.. Sentința a fost mentinuta in rest.
Considerentele deciziei dovedesc insa ca a fost analizat doar recursul declarat de parati impotriva incheierii de sedinta din 11.10.2013, nu si recursul ce viza sentinta in ansamblul sau.
Instanta de recurs nu a avut in vedere renuntarea reclamantilor la capatul de cerere privind grosimea postirenului, pronuntandu-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Pe de alta parte, tribunalul a mentinut in rest sentinta. In aceste conditii, intrucat reclamantii nu au criticat anularea documentatiei cadastrale, dispozitiile instantei de fond privind documentatia si radierea incheierii CF au ramas irevocabile. Decizia pronuntata are la baza insa tocmai aceasta documentatie cadastrala, anulata, solutia instantei de recurs fiind nelegala.
S-a apreciat ca sunt incidente disp. art.318 C.pr.civ., impunandu-se anularea deciziei si rejudecarea cauzei in recurs.
Intimatii M. C. F. si M. E. I. au formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei, intrucat instanta s-a pronuntat asupra ambelor recursuri declarate de parti.
S-a dispus atasarea dosarului de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului nr._, tribunalul retine, cu privire la admisibilitatea contestatiei in anulare, urmatoarele:
Conform art. 318 C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin contestatia in anulare de fata contestatorii Banica au invocat aceste dispozitii, respectiv imprejurarea ca instanta de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, respectiv nu s-a pronuntat, din greseala, asupra recursului privind sentinta nr.1440/2013 a Judecatoriei Campulung.
In legatura cu admisibilitatea contestatiei in anulare pentru motivul prevazut de art.318 teza a II-a C.pr.civ., in jurisprudenta s-a subliniat ca trebuie indeplinite doua conditii: instanta de recurs sa fi omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare; aceasta omisiune sa se fi produs din greseala (Decizia nr.3177/2000, Curtea de Apel Bucuresti). Prin urmare, este esential ca unul dintre motivele de recurs invocate sa nu fi fost analizat, fara a se putea repune in discutie motivele in fapt si in drept pentru care acel motiv a fost respins. De asemenea, s-a retinut ca instanta nu are obligatia de a analiza fiecare argument cuprins in motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare (putand grupa in acest sens argumentele aduse de parte) (decizia nr.214/2002- Curtea de Apel Bucuresti, decizia nr.84/1970-Tribunalul Suprem).
Desi textul de lege nu reglementeaza si situatia in care instanta de recurs a omis a se pronunta asupra recursului in sine, consideram ca este admisibila contestatia in anulare si . situatie, fiind logic ca, daca in cazul necercetarii unui motiv de recurs se poate exercita aceasta cale extraordinara de atac, a fortiori ea este deschisa si cand se omite un intreg recurs. Aceasta scapare legislativa a fost de altfel sesizata si, in prezent, ea este reglementata de noul Cod de procedura civila, prin art.503 alin.2 pct.4 C.pr.civ., act normativ care nu se aplica insa in prezenta cauza, raportat la disp. art.3 din Legea nr.76/2012.
Ceea ce intereseaza este ca din dispozitivul deciziei de recurs sa lipseasca mentiunea referitoare la solutia data respectivei cai de atac.
Analizand decizia civila nr.1206/7.05.2014 a Tribunalului Arges, se constata ca instanta de recurs a admis recursul reclamantilor M. C. F. și M. E. I. împotriva sentinței civile nr 1440/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr._, pârâti fiind B. G. și B. M..
Tribunalul a modificat sentinta, în sensul că a fost admisa cererea privind ridicarea constructiei si obligati pârâtii să ridice magazia identificată în raportul de expertiză B. V., situată în spatele casei reclamantilor, iar în caz de refuz a autorizat pe reclamanti să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtilor, si au fost obligati pârâtii să lase în deplină proprietate si linistită posesie suprafata de 7,17 mp teren identificat cu culoare galbenă în schita anexată lucrării – fila 84 dosar fond – a ret D. V..
A fost mentinuta în rest sentinta .
Intimatii pârâti au fost obligati la 2031 lei cheltuieli de judecată în fond si recurs.
De asemenea, a fost respins ca nefondat recursul pârâtilor B. G. și B. M. împotriva încheierii de ședință din 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul civil nr._ .
Analiza dosarului nr._ confirma sustinerile contestatorilor, in sensul ca acestia au exercitat calea de atac a recursului atat impotriva sentintei civile nr.1440/26.06.2013, depus prin posta la data de 30.07.2013 si inregistrat la Judecatoria Campulung la data de 01.08.2013, cat si impotriva incheierii de sedinta din data de 11.10.2013, inregistrat la data de 5.11.2013.
In conditiile in care recursul privind sentinta a fost formulat in termen (se constata ca nu exista la dosar dovada comunicarii acesteia catre parti), tribunalul a omis a analiza si aceasta cale de atac, pronuntandu-se doar asupra recursului reclamantilor M., privind sentinta, si asupra recursului paratilor Banica, referitor la incheierea de lamurire a dispozitivului sentintei.
Este de precizat ca exista diferente intre minuta intocmita la momentul deliberarii si dispozitivul deciziei, minuta facand referire la solutia de respingere a recursului paratilor Banica, fara alte precizari, precum si faptul ca in considerente sunt redate si motivele de nelegalitate si netemeinicie a sentintei, fara a fi insa analizate in considerente de catre instanta de recurs.
Situatia prezentata conduce la concluzia ca este admisibila contestatia in anulare formulata de paratii Banica, fiind incident motivul de anulare a deciziei prevazut de art.318 C.pr.civ., respectiv ca urmare a omisiunii instantei de a solutiona si recursul contestatorilor declarat impotriva sentintei.
Se observa ca in contestatia in anulare s-a sustinut si imprejurarea ca instanta de recurs s-ar fi pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Aceasta problema nu reprezinta insa un motiv de anulare a hotararii de recurs, reglementat de disp. art.317-318 C.pr.civ., prin urmare, sub acest aspect, contestatia este inadmisibila.
Cat priveste efectele admiterii contestatiei in anulare, tribunalul constata ca hotararea instantei de recurs trebuie desfiintata, iar cauza rejudecata doar in limita recursului omis spre solutionare. Este adevarat ca parte din criticile invocate de paratii Banica in recursul privind sentinta (ce vor fi expuse in continuare) vizeaza aspecte comune celor ce fac si obiectul recursului reclamantilor, situatie in care este cert ca aprecierea ca fondat a unui recurs impune respingerea celui exercitat de partea adversa, insa tribunalul apreciaza ca admiterea caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare nu poate conduce la incalcarea celor deja transate in mod irevocabil, cu autoritate de lucru judecat. Ca urmare, se impune doar admiterea in parte a deciziei si rejudecarea cauzei doar sub aspectul recursului ramas nesolutionat, in analiza caruia vor fi avute in vedere cele deja retinute de instanta de recurs in solutionarea recursului reclamantilor si a recursului paratilor privind incheierea de sedinta din 11.10.2013.
Ca urmare, procedand la rejudecarea recursului declarat de paratii Banica impotriva sentintei civile nr. 1440/26.06.2013, tribunalul retine urmatoarele:
Judecătoria Câmpulung, prin sentinta civilă nr. 1440/26 iunie 2013, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B. G. și B. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți M. C.- F. și M. E.-I., a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul trasat pe schița de plan întocmită de inginer expert D. V., fila 84 dosar, între reperele 3-5-6-7-8-32-42-41-47-48-49-59-58-51-54-53-52 indice 1-51 indice 1-50, a obligat pe pârâții-reclamanți să permită reclamanților-pârâți accesul pe proprietatea lor în vederea renovării părții din spate a casei și aplicării fațadei la casă. Au fost respinse capetele de cerere privitoare la ridicarea construcțiilor și revendicare, s-a dispus anularea documentației cadastrale și a planului cadastral avizat de OCPI sub nr. 9721/2011, precum și radierea înscrierii din CF nr._ a localității Lerești a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10 m.p., identificată cu culoare galbenă pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer expert D. V. (fila 84 dosar), au fost respinse capetele din cererea reconvențională cu privire la desființarea lucrărilor de fațadă, autorizarea pârâților-reclamanți de desființare a lucrărilor și revendicare si au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2880 din data de 04 august 2011 la Biroul Notarului Public C. S. B. (filele 12-13 dosar), numitul I. G. (tatăl reclamantei-pârâte M. E. - I.) a vândut acesteia, în deplină proprietate și posesie, liber de orice sarcini și cu garanția contra evicțiunii totale sau parțiale, imobilul situat în intravilanul satului Lerești, ., nr. 909, ., format din teren în suprafață totală de 650 m.p. (din acte) și 939 m.p. (din măsurători) categoria de folosință curți construcții (488 m.p. din măsurători) arabil (169 m.p. din măsurători) și fâneață (282 m.p. din măsurători) având ca vecinătăți la N-E . și G. A., la S-E U. R. și G. A., la V cu B. G. și la N- V B. G. respectiv din construcția C 1 locuință, în suprafață construită la sol de 95 m.p. edificată în anul 1970, din cărămidă. Imobilul are în ansamblul său nr. cadastral_ și este intabulat în Cartea Funciară nr._ a comunei Lerești, județul Argeș și a fost dobândit de vânzător, necăsătorit fiind, de la I. V. și I. P., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3429 din 22 iulie 1992, de notariatul de Stat local Câmpulung, județul Argeș.
Așa cum se poate observa, suprafața pentru care vânzătorul deținea acte de proprietate este în fapt de 650 mp., iar cu ocazia măsurătorilor efectuate în cauză a fost regăsită o suprafață superioară, respectiv de 939 mp.
La rândul lor pârâții dețin o proprietate învecinată cu cea deținută de către reclamanți, pe care au edificat mai multe construcții, o parte dintre ele fiind situate în vecinătatea liniei de hotar dintre proprietăți.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la grănițuire instanța a constatat că în momentul efectuării cercetării locale I. G., cel care a vândut terenul către reclamanți, a arătat că linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților este dată de zidul casei care a fost dintotdeauna linia de hotar dintre cele două proprietăți. Așadar, nu se verifică susținerea potrivit căreia linia de hotar în locul unde se află edificată anexa pârâtului ar fi în fapt la o distanță de circa 1 m față de construcția proprietatea reclamanților..
Împrejurarea că în partea din față a proprietăților părților nu a existat niciodată gard este confirmată și de depoziția martorei Găncilă Natalița care a arătat că de când cunoaște ea proprietățile, în spatele casei reclamanților nu a existat niciodată gard.
În condițiile în care nu există temeiuri care să conducă instanța la concluzia că linia de hotar ar fi diferită de cea dată de zidurile construcțiilor aflate în proprietatea reclamanților, dat fiind faptul că cele două proprietăți provin de la același autor comun, instanța a apreciat că varianta de grănițuire propusă de către inginer expert D. V. este conformă cu realitatea, motiv pentru care s-a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul trasat pe schița de plan întocmită de inginer expert D. V., fila 84 dosar, între reperele 3-5-6-7-8-32-42-41-47-48-49-59-58-51-54-53-52 indice 1-51 indice 1-50.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la revendicare instanța l-a respins întrucât nu s-a făcut nici-o dovadă că acest teren ar fi înscris în actele de proprietate ale reclamanților, care dețin de altfel un plus de teren față de suprafața deținută de autorul lor.
Împrejurarea că suprafața de 10 mp., identificată cu culoare galbenă pe schița de plan anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de inginer expert D. V. este înscrisă în cartea funciară deschisă pe numele reclamanților nu este de natură a conferi un drept de proprietate, câtă vreme nu este susținută și înscrisă în acte de proprietate emise în conformitate cu legea.
Legat de această situație de fapt, văzând că potrivit dispozițiilor art.907 din Noul Cod Civil, când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia, instanța a admis cererea pârâților reclamanți de a fi rectificată Cartea funciară a reclamanților pârâți, în sensul de a fi radiată din aceasta suprafața de 10 mp. care se afla la momentul întocmirii documentației cadastrale în stăpânirea pârâților.
Ca atare, instanța a dispus anularea documentației cadastrale și a planului cadastral avizat de OCPI sub nr. 9721/2011, precum și radierea înscrierii din CF nr._ a localității Lerești a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10 m.p., identificată cu culoare galbenă pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer expert D. V. (fila 84 dosar).
De asemenea, instanța a respins solicitarea reclamanților de a fi ridicată anexa proprietatea pârâților, întrucât aceasta nu este situată pe terenul aflat în proprietatea reclamanților.
Totodată, s-a retinut că prezentul litigiu a fost declanșat ca urmare a faptului că reclamanții au început să efectueze lucrări de finisare a fațadei casei lor, cu aplicarea de termoizolație. În momentul în care au dorit să termoizoleze (prin aplicarea de polistiren) și partea de zid aflată spre proprietatea pârâților, reclamanții s-au izbit de refuzul categoric al proprietarilor vecini, motivat de faptul că aceste lucrări le afectează proprietatea.
În conformitate cu dispozițiile art. 622 din Codul civil, “…proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.”
Prin raportul de expertiză completat efectuat în cauză de către inginer expert B. V. s-a concluzionat că lucrările de termoizolație la construcțiile proprietatea reclamanților se pot face doar tranzitând proprietatea pârâților, care nu este afectată decât pe perioada lucrărilor, adică maxim 7 zile, prin tranzitarea de către muncitori, depozitarea materialelor și montarea schelei pe fațadă.
Cât privește grosimea plăcilor de polistiren ce vor fi utilizate, aceasta va fi aleasă în conformitate cu specificațiile din certificatul energetic al construcției ce se termoizolează, respectiv construcția reclamanților.
Prin urmare, față de probatoriul administrat în cauză, instanța i-a obligat pe pârâți să permită reclamanților-pârâți accesul pe proprietatea lor în vederea renovării părții din spate a casei și aplicării fațadei la casă, urmând ca lucrările să se desfășoare în termen de 7 zile lucrătoare, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către inginer expert B. V..
Pe cale de consecință, instanța a respins capetele din cererea reconvențională cu privire la desființarea lucrărilor de fațadă, autorizarea pârâților-reclamanți de desființare a lucrărilor întrucât aceste lucrări sunt necesare și nu afectează decât temporar proprietatea acestora.
De asemenea, a fost respins capătul din cererea reconvențională privitor la revendicare, întrucât reclamanții nu au acaparat teren din proprietatea pârâților reclamanți.
În concluzie, față de situația de fapt expusă, văzând și dispozițiile legale sus menționate, instanța a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, cu precizările făcute anterior, stabilind totodată și o linie de hotar având în vedere vechiul hotar dintre proprietățile părților.
Prin incheierea din data de 11.10.2013, Judecatoria Campulung a admis cererea formulata de reclamantii M. si a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1440 din 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în sensul că grosimea polistirenului cu care se vor face lucrările de termoizolare este de 10 cm. De asemenea, s-a lamurit dispozitivul sentinței menționate, în sensul că grănițuirea proprietăților se va face de așa manieră încât suprafața de 7,17 m.p., marcată cu culoare galbenă pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. expert D. V. (fila 85 dosar) rămâne în proprietatea pârâților, nu în cea a reclamanților.
Împotriva sentintei civile sus mentionate au declarat recurs reclamantii M. C. F. si M. E. I., precum si paratii Banica G. si Banica M., iar împotriva încheierii din 11 .10.2013 au declarat recurs pârâtii B. G. si B. M. .
În recursul lor reclamantii au criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ., numai în ceea ce priveste solutionarea capetelor de cerere nr. 3 si 4 din actiunea principală care constau în obligarea pârâtilor să ridice constructiile amplasate ilegal pe peretele din spatele casei reclamantilor, iar în caz de refuz să fie autorizati reclamantii să le ridice pe cheltuiala pârâtilor, precum si obligarea pârâtilor să lase în deplină proprietate si posesie reclamantilor suprafata de 7.17 mp si solutionarea capătului de cerere cu privire la grosimea polistirenului exprimată în cm la care instanta a omis să se pronunte cu ocazia judecătii.
S-a arătat astfel că, în raport de solutia dată de instanta de fond spetei de fată, în momentul în care se va face grănituirea pe care instanta a admis-o pe reperele indicate, automat pe aliniamentul 32-42 va trebui construit un gard astfel că suprafata de 7,17 mp va fi pe proprietatea reclamantilor, delimitată prin gard ceea ce va face inoperantă sentinta civilă cu privire la suprafata de 10 m rămasă prin respingerea cererii, la pârâri, dar în urma grănituirii, prin construirea gardului, va rămâne în proprietatea reclamantilor, la fel si o parte din constructiile pârâtilor vor trece prin efectuarea operatiunii de grăniturire în proprietatea reclamantilor, fiind practic greu de executat această sentintă. Fiind respinsă actiunea în revendicare, terenul de 10 mp rămâne în proprietatea pârâtilor, dar prin grănituire conform reperelor 32-42 această proprietate va trece la reclamanti, prin edificarea gardului între proprietăti . Ambele rapoarte de expertiză sunt în favoarea reclamantilor recurenti, iar obiectiunile făcute de pârâti au fost respinse de prima instantă .
În ceea ce priveste grosimea polistirenului s-a arătat că expertul desemnat a răspuns acestei situatii apreciind grosimea de 25 cm în raport de grosimea zidului casei asa încât această grosime trebuie avută în vedere în sentintă pentru a se putea efectua lucrarea.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei cu privire la capetele de cerere 3 si 4 din actiunea introductivă, în sensul admiterii lor în totalitate, urmând ca grosimea stratului de polistiren să fie de 10 cm asa cum a stabilit expertul B. V. în lucrarea de expertiză omologată de instantă.
Prin recursul formulat de paratii Banica împotriva sentintei nr.1440/2013, s-a sustinut ca hotararea este nelegala sub aspectul solutiei date capatului de cerere privind permiterea de catre parati a accesului reclamantilor la constructia lor pentru efectuarea lucrarilor de termoizolatie, intrucat instanta s-a raportat la certificatul energetic al constructiei care nu exista la data pronuntarii si care nu specifica grosimea acestuia. In plus, instanta nu a fost investita cu o cerere de raportare la acest certificat, pronuntandu-se in afara limitelor investirii.
Dispozitivul sentintei nu este clar sub acest aspect, neprecizandu-se grosimea termoizolatiei.
În ceea ce priveste cererea reconventională a paratilor, s-a sustinut ca aceasta a fost în mod nelegal respinsă sub aspectul capetelor de cerere referitoare la ridicarea constructiilor de fatadă si revendicare, probele demonstrand ca reclamantii au edificat fara autorizatie, pe o suprafata de teren asupra careia nu au dovedit dreptul de proprietate.
Sentinta a fost criticata si ca netemeinica, intrucat nu e vorba de o renovare a constructiei, ci de o lucrare noua, efectuarea lucrărilor de izolatie la casa reclamantilor neimpunandu-se a fi efectuate, intrucat casa arată bine si fără izolatie, în plus aceste lucrări pot fi făcute pe interior. Situatia retinută de instanta de fond sub acest aspect nu este corectă, întrucât pe un corp anexă s-a realizat lucrarea de termoizolatie anterior promovării actiunii, fapt ce a rezultat din declaratia martorului audiat la prima instantă, iar în ceea ce priveste restul imobilului o grosime mai mare a statului de polistiren afectează dreptul de acces al pârâtilor la restul terenului proprietatea acestora acces care are o lătime de 1 m. Pe parcursul procesului pârâtii au manifestat disponibilitate în solutionarea problemei, însă s-au izbit de refuzul reclamantilor astfel încât demersul a esuat.
S-a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtii Banică G. si B. M. au criticat si încheierea din 11.10.2013 pentru nelegalitate si netemeinicie, în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ., arătând că instanta de fond a solutionat capătul de cerere referitor la grosimea polistirenului, raportându-se la certificatul energetic al constructiei care nu era întocmit la data pronuntării, nefiind stabilită de instantă grosimea polistirenului pentru ca pârâtii să poată aprecia asupra încălcării dreptului de proprietate, în plus instanta de fond nu a fost învestită cu acest capăt de cerere referitor la raportarea certificatului energetic.
La dosar părtile au depus întâmpinări prin care au formulat apărări de fond.
Rejudecand cauza sub aspectul recursului paratilor declarat impotriva sentintei, tribunalul constata ca primele critici, referitoare la solutionarea cererii privind accesul reclamantilor pentru efectuarea termozolatiei si grosimea stratului de izolatie, fie au fost rezolvate prin incheierea de lamurire din 11.10.2013, fie au constituit motiv de recurs si in ceea ce priveste incheierea de sedinta din data de 11.10.2013, fiind analizate de Tribunalul Arges si respinse, prin decizia civila nr.1206/2014. Pentru aceasta, instanta de recurs a retinut ca, din raportul de expertiză completat întocmit de expertul B. V. la instanta de fond, a rezultat că lucrările de termoizolare a peretilor unei constructii se realizează cu polistiren expandat, plasa pvc si tencuială cu grosime de 5 mm, lucrare numită tencuială termosistem. Grosimea polistirenului existent în comert este de 3 cm, 5 cm, 8 cm,10 cm, si indiferent de grosimea polistirenului folosit lucrarea de termoizolare a peretilor casei reclamantilor afectează proprietatea pârâtilor pe durata de executie a lucrării care poate fi de maxim 7 zile – fila 103 dosar fond- aspect corect retinut si de instanta de fond care a lămurit dispozitivul sentintei civile nr. 1440/26 iunie 2013, în sensul că grosimea polistirenului cu care se vor face lucrările de termoizolatie este de 10 cm.
Prin urmare, aceasta critica si-a gasit deja dezlegarea, urmand a nu mai fi analizata, intrucat, altfel, s-ar aduce atingere autoritatii de lucru judecat.
Ct priveste critica referitoare la nelegala respingere a cererii reconventionale a paratilor, sub aspectul ridicarii constructiilor de fata si al revendicarii, tribunalul constata ca singurul argument adus de recurentii-parati a fost acela ca suprafata in litigiu nu apartine reclamantilor M..
Or, admisibilitatea actiunii in revendicare presupune, pe de o parte, dovada dreptului de proprietate al reclamantului, iar, pe de alta parte, dovada posesiei exercitata asupra terenului revendicat de catre paratul-neproprietar.
Solutionand cererile partilor, instanta de fond a retinut ca suprafata de teren in discutie nu face parte din actele de proprietate ale reclamantilor, dar si ca paratii au in posesie respectiva suprafata, nefacandu-se dovada ca reclamantii au acaparat vreo suprafata din terenul paratilor.
Or, raportat la critica adusa de parati modului de solutionare a cererii in revendicare, tribunalul constata ca simpla imprejurare ca reclamantii nu ar avea in proprietate o suprafata de teren nu justifica admiterea unei cererii in revendicare formulata de catre posesorul respectivului bun imobil.
In plus, problema dreptului de proprietate al partilor asupra acestei suprafete in litigiu a fost analizata si de instanta de recurs in solutionarea caii de atac exercitata de reclamantii M., retinandu-se ca, potrivit raportului de expertiza intocmit de exp. D. V., suprafata in litigiu de 10 mp apartine reclamantilor, conform actelor de proprietate ale acestora.
Tribunalul constata, . schita anexa la raport-fila 84 dosar fond- suprafata in litigiu, evidentiata cu culoarea galben, este inclusa in terenul reclamantilor, dobandit potrivit contractului de vanzare-cumparare si documentatiei cadastrale, transpunerea in teren a actelor de proprietate ale paratilor Banica, de altfel nedepuse la dosar de catre acestia, conducand la concluzia, potrivit expertului cauzei, ca acestia detin in proprietate intreaga suprafata ce le apartine-1337 mp (poligonul verde), fara a se identifica vreo acapare de catre reclamanti.
In consecinta, in mod legal actiunea paratilor in revendicare si cererea privind ridicarea constructiilor edificate de reclamanti au fost respinse, nefacandu-se dovada ca suprafata in litigiu le apartine paratilor.
Cat priveste criticile referitoare la necesitatea efectuarii lucrarii de termoizolatie si a obligarii paratilor la permite reclamantilor accesul pe proprietatea lor pentru efectuarea acesteia, tribunalul constata ca aceasta lucrare este necesara unei folosinte adecvate a constructiei, reprezentand o cerinta normala in normele de constructie aplicabile in prezent. Nu exista nici un argument pentru a se impune reclamantilor o alta solutie tehnica, cum propun paratii, cu atat mai mult cu cat efectuarea lucrarii afecteaza dreptul de proprietate al paratilor doar pe o perioada determinata, relativ scurta, cum a precizat exp. B. si a retinut in mod corect si prima instanta. Referitor la refuzul paratilor de a permite efectuarea lucrarii, tribunalul constata ca starea conflictuala dintre parti este certa, interventia instantei fiind necesara fara dubii si reprezentand singura modalitate prezenta de solutionare a litigiului. Lucrarile in discutie nu sunt voluptorii, ci necesare si utile, reclamantii actionand ca niste buni proprietari.
In consecinta, nici aceste argumente nu pot fi primite, tribunalul retinand, fata de cele aratate, ca recursul exercitat de parati impotriva sentintei Judecatoriei Campulung, este nefondat.
Contestatorii-recurenti Banica au aratat ca decizia tribunalului este contradictorie, in conditiile in care solutia de anulare a documentatiei cadastrale si de radiere a inscrierii dreptului in cartea funciara a fost mentinuta, desi cererea in revendicare a reclamantilor a fost admisa. Aceste aspecte exced insa motivului de contestatie in anulare apreciat ca intemeiat, tribunalul fiind investit doar cu rejudecarea recursului paratilor avand ca obiect sentinta Judecatoriei Campulung. Asa cum s-a aratat anterior, admiterea contestatiei pentru omisiunea de solutionare a unuia dintre recursuri sau a unui motiv de recurs atrage desfiintarea partiala a hotararii de recurs, neputand reprezenta un prilej de a repune in discutie cele deja dezlegate irevocabil, intrucat ar echivala cu exercitarea unui recurs la recurs.
Concluzionand, pentru toate aceste considerente, in temeiul art.320 rap. la art.318 C.pr.civ., tribunalul va admite contestatia in anulare, va anula, în parte, decizia civilă nr. 1206/07.05.2014 a Tribunalului Argeș și, judecând recursul declarat de pârâții B. împotriva sentinței civile nr. 1440/26.06.2013 a Judecătoriei Câmpulung, va respinge acest recurs, ca nefondat. Celelalte dispozitii ale deciziei vor fi mentinute.
Intimatii-reclamanti M. au solicitat obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata. Tribunalul constata ca cererea este neintemeiata, in conditiile in care contestata in anulare va fi admisa. Imprejurarea ca, in rejudecare, recursul paratilor va fi respins, nu justifica obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata, neputandu-se aprecia ca acestia sunt in culpa pentru situatia creata, in conditiile in care calea de atac a recursului, desi formulata in termen, nu a fost analizata, din greseala, de instanta de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii B. G. și B. M., domiciliati in ., ., nr.908, jud. Arges, împotriva deciziei civile nr. 1206/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. C. F. și M. E. I., domiciliati in ., ., nr.909, jud. Arges.
Anulează, în parte, decizia civilă nr. 1206/07.05.2014 a Tribunalului Argeș și, rejudecând recursul declarat de pârâții B. împotriva sentinței civile nr. 1440/26.06.2013 a Judecătoriei Câmpulung, respinge acest recurs, ca nefondat.
Menține în rest decizia.
Respinge cererea intimaților M., privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2014.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | Judecător, A. A. |
Grefier, E. N. |
red.A.M./09.01.2015
dact.C.E.C./4 exp
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2746/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 332/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
