Pretenţii. Decizia nr. 1799/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1799/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1665/216/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1799/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. V.
Judecător M. B.
Grefier N. P.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta S.C. C. E. OLTENIA S.A. și de pârâtul I. I. împotriva sentinței civile nr. 816/11.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic N. C. pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar la data de 24.06.2014 o cerere formulată de recurentul pârât. Totodată învederează instanței că recurenții nu au depus dovada achitării taxei de timbru așa cum s-a pus în vedere la termenul anterior.
Tribunalul, pune în discuție îndreptarea conceptei în sensul că recurentă reclamantă este . S.A și nu ..
Reprezentantul recurentei reclamante arată că este de acord cu îndreptarea conceptei.
Tribunalul, în raport de prevederile art.281 Cod. pr. civ. îndreaptă concepta în sensul că recurentă reclamantă este . S.A și nu ..
Totodată, reține că la dosar s-a depus o cere din partea recurentului pârât prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar împuternicire de reprezentare, taxa de timbru în cuantumul pus în vedere la termenul anterior și certificatul de înregistrare prin care atestă că recurenta este înregistrată la Registrul Comerțului.
Totodată, solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentului petent în baza art. 305 cod proc civ .
Reprezentantul recurentei reclamante învederează că nu are cereri de formulat.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție excepția de netimbrare a recursului formulat de pârâtul I. I. și având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, în raport de actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită anularea recursului formulat de pârâtul I. I., ca netimbrat.
Totodată, față de recursul reclamantei, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța de fond în dispozitivul sentinței a menționat că aceste cheltuielile de judecată nu sunt pe deplin justificate și ar fi putut fi evitate prin utilizarea serviciilor Poștei Române. Or, instanța de fond trebuia să se pronunțe pe cheltuieli deja efectuate și nu cu privire la faptul dacă aceste cheltuieli erau sau nu necesare. Astfel consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 274 Cod pr. civ.în condițiile în care cererea a fost formulată pe vechiul Cod de procedură.
INSTANȚA,
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin cererea înregistrată sub nr._ din 05.06.2012 reclamanta S.C. C. E. C. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul I. I. pentru a fi obligat la plata sumei de 3439,01 lei compusă din 2,15 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului D., 4,45 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ al Curții de Apel C. și 3432,41 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului B.. În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că părțile s-au judecat într-un litigiu de muncă în care pârâtul a pierdut procesele, iar sumele de bani solicitate reprezintă cheltuielile de judecată suportate de reclamantă în acele cauze, cheltuieli dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe parcursul judecății, instanța a dispus conceptarea în calitate de reclamată a S.C. C. ENERGETRIC OLTENIA S.A. avându-se în vedere că S.C. C. E. C. S.A. a fost radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul D. începând cu data de 31.05.2012 dată de la care a fost înființată noua entitate, continuatoarea în drepturi și obligații a celei precedente.
Prin sentința civilă nr. 229/25.06.2012, Judecătoria Curtea de Argeș a admis în parte acțiunea reclamantei și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 2.462,67 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr._ și nr._ .
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul criticând hotărârea primei instanței pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1169/30.04.2013, Tribunalul Argeș a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, constatând că judecata în primă instanță s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură civilă, care statuează că nu se poate hotărât asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, pentru termenul de judecată din data de 25.06.2012 fiind citată numai reclamanta S.C. C. E. C. S.A., nefiind citată însă societatea comercială care a preluat toate drepturile și obligațiile acestei respectiv reclamanta S.C. COPLEXUL E. OLTEANIAS.A.
Sosind spre rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ din 05.06.2012.
Pârâtul a depus întâmpinare și au fost citate părțile.
Prin sentința civilă nr. 816/11.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.C. C. E. OLTENIA S.A. - reprezentată prin director general C. B., cu sediul ales în municipiul C., ., județul D., împotriva pârâtului I. I., domiciliat în ., județul Argeș.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarele nr._ și nr._, suma totală de 2.462,67 lei.
A fost obligat pârâtul la 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului D. la data de 28.07.2009, pârâtul I. I. a chemat în judecată societatea comercială C. E. C. S.A. pentru a fi obligată să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 03.02._99 a desfășurat activitate ce s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.
Prin sentința civilă nr. 3376/04.11.2009, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de I. I., iar pentru eliberarea unei copii legalizate de pe această sentință reclamanta din prezenta cauză a achitat suma de 2,15 lei reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul din prezenta cauză, iar prin decizia nr. 4180/09.07.2010 Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului B., în acest stadiu procesual reclamanta efectuând cheltuieli în cuantum de 4,45 lei compuse din taxe de timbru necesare eliberării certificatelor de grefă și a copiei legalizate a deciziei.
Tribunalul B. învestit cu soluționarea cererii de chemare în judecată după casare, prin sentința nr. 2688/09.11.2010, pronunțată în dosarul nr._, a respins ca nefondată acțiunea formulată de I. I. în contradictoriu cu S.C. C. E. C. S.A, sentință ce a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 13.01.2011. În acest dosar, cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta din prezenta cauză au fost în cuantum de 3.432,41 lei, sumă compusă din indemnizație de delegare pentru consilier juridic, contravaloare combustibil, contravaloare servicii de cazare, indemnizație de delegare, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Analizând actele depuse de reclamantă pentru dovedirea cheltuielilor de judecată în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului D. și apoi al Curții de Apel C., instanța a constatat că doar certificatele de grefă numerele_/26.01.2010 și_/2010/11.05.2010 fac dovada taxelor judiciare de timbru și timbrelor judiciare plătite de reclamantă, în cuantum de 2,3 lei, nefiind făcută dovada certă a celorlalte cheltuieli de judecată pretinse de reclamanta din prezenta cauză
Referitor la cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului B., instanța apreciază că acestea sunt justificate în ceea ce privește termenele de judecată din datele de 26.10.2010 și 9.11.2010. Cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă pentru aceste două termene sunt de 1236,59 lei și 1223,78 lei, totalizând 2460,37 lei. Se apreciază că nu sunt justificate cheltuielile ocazionate de deplasarea consilierului juridic al reclamantei la Tribunalul B. în vederea obținerii copiei sentinței nr. 2688/9.11.2010 cu mențiunea irevocabilă (cheltuieli constând în indemnizație de delegare, cheltuieli de transport, servicii de cazare, în cuantum total de 969,89 lei), deoarece reclamanta avea posibilitatea să obțină de la grefa Tribunalului B. prin poștă copia sentinței cu mențiunea irevocabilă. Cheltuielile făcute de reclamantă cu delegarea, transportul și cazarea consilierului juridic, pentru obținerea copiei legalizate a unei sentințe, nu erau absolut necesare, astfel că acestea nu pot fi puse în sarcina pârâtului.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în vigoare la data introducerii cererii având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, partea care pierde procesul este obligată să suporte cheltuielile de judecată, atât cele efectuate de ea, cât și cele efectuate de partea adversă, temeiul juridic al restituirii fiind culpa procesuală. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată poate fi formulată odată cu cererea principală sau pe calea unei acțiuni separate în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dat câștig de cauză părții care cere cheltuieli de judecată, cererea fiind întemeiată în acest caz și pe dispozițiile art. 998-999 din Codul civil în vigoare la data rămânerii irevocabile a sentinței, ca temei general al răspunderii civile delictuale. Astfel, în cazul cererii de recuperare a cheltuielilor de judecată formulată pe cale separată, culpa procesuală se traduce, pe planul dreptului material, prin răspunderea civilă delictuală, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul I. I. și reclamanta S.C. C. E. OLTENIA S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
pârâtul I. I., critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele redate în cuprinsul declarației de recurs
Recurentului pârât i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei de timbru în sumă de 104 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, prin încheierea din 15.05.2014.
Potrivit art.20 alin.3 din Legea 146/1997 republicată și art.30 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a legii menționate, recurenta avea obligația de a achita taxa de timbru până la termenul acordat, sub sancțiunea anulării recursului.
Recursule nu a fost timbrat, situație în care, pentru considerentele expuse, în baza art.20 alin .3 din Legea 146/1997 republicată și art.30 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a legii menționate, urmează să fie anulat ca netimbrat recursul declarat de pârât.
Reclamanta S.C. C. E. OLTENIA S.A. critică sentința sub următoarele aspecte:
Instanța de fond, în rejudecare, nu a făcut decât să copieze ad literam textul sentinței civile nr.229/25.06.2012 pronunțată de aceeași instanță în prim ciclu procesual.
Instanța a motivat admiterea în parte a cererii pe faptul că efectuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 969,89 lei nu ar fi fost necesară, în loc să verifice dacă această cheltuială a fost efectiv efectuată și să procedeze la aplicarea disp.art.274 Cod pr.civilă în vigoare la data introducerii cererii.
Există o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii recurate în sensul că în considerente se arată că „în cazul cererii de recuperare a cheltuielilor de judecată formulată pe cale separată, culpa procesuală se traduce, pe planul dreptului material, prin răspunderea civilă delictuală, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale”, iar în dispozitiv se admite acțiunea în parte.
Tribunalul, analizând dosarul cauzei reține următoarele:
Recursul formulat de pârâtul I. I. împotriva sentinței civile nr. 816/11.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, va fi anulat ca netimbrat.
Astfel, în ședința publică din 15 mai 2014, s-a dispus citarea recurentului pârât cu copia motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă, precum și cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 104 lei și timbru judiciar de 0,3, stabilită în raport de art. 2 și 11 din legea 146/1997, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Tribunalul reține că recurentul pârât nu a depus la dosar taxa de timbru prevăzută de lege și pusă în vedere de către instanță, astfel încât, în temeiul art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta S.C. C. E. OLTENIA S.A., tribunalul reține că acesta nu este fondat.
Astfel, reclamanta solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că au fost încălcate dispozițiile art. 274 Cod pr. civ., deoarece trebuia să se pronunțe pe cheltuieli deja efectuate și nu cu privire la faptul dacă aceste cheltuieli erau sau nu necesare.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C.proc. civ, reținând referitor la cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului B., că acestea sunt justificate în ceea ce privește termenele de judecată din datele de 26.10.2010 și 9.11.2010, totalizând 2460,37 lei.
În mod corect a apreciat instanța de fond că nu sunt justificate cheltuielile ocazionate de deplasarea consilierului juridic al reclamantei la Tribunalul B. în vederea obținerii copiei sentinței nr. 2688/9.11.2010 cu mențiunea irevocabilă (cheltuieli constând în indemnizație de delegare, cheltuieli de transport, servicii de cazare, în cuantum total de 969,89 lei), deoarece reclamanta avea posibilitatea să obțină de la grefa Tribunalului B. prin poștă copia sentinței cu mențiunea irevocabilă.
Contrar susținerilor recurentei reclamante, instanța de judecată poate aprecia în ce măsură cheltuielile avansate și solicitate, sunt strict necesare pentru buna desfășurare a judecății, or, cheltuielile făcute de reclamantă cu delegarea, transportul și cazarea consilierului juridic pentru obținerea copiei legalizate a unei sentințe, nu erau absolut necesare, astfel că acestea nu pot fi puse în sarcina pârâtului.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
D. urmare, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 C.proc. civ., tribunalul va anula ca netimbrat recursul formulat de pârâtul I. I. împotriva sentinței civile nr. 816/11.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, și va respinge ca nefondat recursul reclamantei S.C. C. E. OLTENIA S.A. împotriva aceleiași sentințe civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul I. I. împotriva sentinței civile nr. 816/11.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat recursul reclamantei S.C. C. E. OLTENIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 816/11.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, M. V. | Judecător, M. B. |
Grefier, N. P. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2798/2014. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1800/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
