Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1143/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1143/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 10641/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1143/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de pârâtii C. I., C. G., D. N., C. I., împotriva sentinței civile nr._ din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecatoria P., intimată-reclamantă fiind C. N., având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2014, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea data si care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 25.05.2012 sub nr._ reclamanta C. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții D. N., C. I. și C. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/18.01.2011 de către BNP B. N. R., ca și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 7417/02.02.2008 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 44/08.03.2010 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă cu nr. 638/09.03.2012 a Curții de Apel Pitești, împotriva pârâților C. I. și C. G. a început executarea silita pentru recuperarea creanței de 135.000 lei, la care se adaugă cheltuielile de judecata și de executare, formându-se dosarul de executare cu nr. 139/2010 al B. B. E. A..
Pretinde reclamanta că pentru a-și crea o stare de insolvabilitate s-a procedat de către soții pârâți C. la înstrăinarea către D. N. a bunurilor imobile pe care le dețineau, respectiv: o casa de locuit în suprafața de 133 mp construita în anul 2003 și un teren curte în suprafața de 329 mp, situate în intravilanul localității Moșoaia, urmărindu-se astfel tergiversarea executării și în cele din urma evitarea acesteia, profitându-se de faptul că reclamanta este în vârsta și bolnavă.
Arată reclamanta că este evidenta atitudinea pârâților câta vreme nu mai dețin alte bunuri ce pot fi supuse executării, ca și frauda acestora, inclusiv a pârâtului D. N., întrucât cunoșteau atât existența creanței, cât și împrejurarea că această vânzare va duce la starea de insolvabilitate a debitorilor; mai mult, pârâții debitori continuă și în prezent să locuiască în același imobil pe care l-au înstrăinat, ceea ce nu poate decât să confirme faptul că cei trei au acționat în deplină cunoștința de cauza și în frauda intereselor reclamantei, fiind vorba despre o înstrăinare fictivă.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 975 C.civ. și art. 112 și 274 C.pr.civ.
La data de 14.12.2012 pârâții C. I. și C. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, motivat de faptul că nu îl cunoșteau mai dinainte pe pârâtul D. N., acesta fiindu-le prezentat prin intermediul unui agent imobiliar întrucât dorea să achiziționeze un imobil. Fiind mulțumiți de oferta făcută, au primit suma de 12.000 lei cu titlu de avans din prețul total de vânzare de 170.000 lei, încheind la 05.09.2010, în prezența a doi martori o chitanța de mana cu valoare de antecontract de vânzare-cumpărare, stabilind ca în cursul lunii ianuarie 2011 să încheie actul de vânzare-cumpărare efectiv.
Pretind pârâții că în momentul în care au luat hotărârea să vândă casa și terenul formulaseră recurs împotriva sentinței civile cu nr. 7417/02.12.2008 și nu era încuviințata executarea silită a hotărârii judecătorești mai sus amintite, dosarul în care se judecau în acel moment cu reclamanta neavând ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat.
În data de 14.01.2011 au fost într-adevăr contactați de doua persoane care s-au recomandat a fi executori judecătorești și care le-au pus o . întrebări referitoare la bunurile pe care le dețin.
D. fiind că primiseră deja avansul din prețul vânzării au realizat tranzacția fără să existe vreun impediment și fără a cunoaște că a fost încuviințata executarea silita împotriva lor.
Nu se impune desființarea actului, întrucât a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie imobiliară, iar executarea silită se desfășoară prin poprire asupra veniturilor pe care le realizează lunar.
La aceeași data a formulat întâmpinare și pârâtul D. N., solicitând respingerea acțiunii reluând aceeași situație de fapt ca și cea prezentata de pârâții C. I. și C. G. cu privire la împrejurările în care s-a luat hotărârea de achiziționare a imobilului, cât și legat de prețul stabilit și de plata avansului, apoi a prețului pe care l-a achitat integral, încheind actul pentru că dorea să achiziționeze un imobil, precizând că nu îi cunoștea pe vânzători fiindu-i prezentați de o agenție imobiliară și că nu a avut cunoștința de nicio executare silita asupra construcției și terenului pe care le-a dobândit.
Pe parcursul judecații, urmare a răspunsurilor date la interogatoriu administrat pârâtului D. N. M., a rezultat că acesta, la rândul său, a înstrăinat imobilele către C. I. A. -fiica celorlalți doi pârâți, situație în care reclamanta a precizat acțiunea solicitând ca judecata să se desfășoare în contradictoriu și cu aceasta, pentru a se dispune nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/01.02.2011 de către BNPA C. V. și C. M., motivat de faptul că s-a urmărit fraudarea intereselor sale cunoscându-se de toate părțile convenției condițiile în care se contracta.
La 08.11.2013 pârâta C. I.-A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni, cu susținerea că a fost gratificată cu o sumă de bani de către numiții I. I. și I. F. cu care a cumpărat casa de la pârâtul D. N. care nu mai avea suficienți bani pentru o . reparații ale casei. A arătat că nu locuiește în acest imobil, ci cu viitorul său soț, în casa cumpărată locuind părinții și sora sa minoră, primind în schimb o sumă lunară de bani.
În cauza au fost administrate probele cu înscrisuri, cu interogatoriul părților solicitându-se atașarea întregii documentații în temeiul căreia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/18.01.2011, ca și dosarul notarial ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 104/01.02.2011.
Prin sentința civilă nr._ din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecatoria P. a fost admisă în parte acțiunea completată formulată de reclamanta C. N., domiciliată în com. Moșoaia, . în contradictoriu cu pârâții D. N., domiciliat în mun. Pitești, .. S2, ., jud. Argeș, C. I., domiciliat în ., C. G., domiciliată în . și C. I. A., domiciliată în mun. Pitești, ., ., .. Argeș.
S-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.119/ 18.01.2011 de către BNP B. N. R..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.104/01.02.2011 de către BNPA C. V. și C. M..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4000 lei.
Au fost obligați pârâții să plătească statului suma de 2997 lei reprezentând ajutor public acordat reclamantei
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă cu nr. 7417/02.12.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul cu nr._ a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta C. N. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. G., s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere materializat în declarația autentificată sub nr. 359/2007 la BNP M. V. și în declarația sub semnătură privată întocmită la 14.02.2007 (fila 7 din dosar), ca și repunerea părților în situația anterioară în sensul că au fost obligați pârâții să restituie reclamantei suma de 135.000 lei (RON).
De asemenea, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 205 lei.
Sentința civilă anterior amintită a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 44/08.03.2010 a Tribunalului Argeș prin care s-a respins apelul ca nefondat și irevocabilă prin decizia civilă cu nr. 638/09.03.2012 a Curții de Apel Pitești.
În baza acestui titlu executoriu reclamanta a demarată procedura de executare silită formându-se dosarul cu nr. 139/2010 al B. B. E. A., procedându-se la emiterea somației de plată din 14.01.2011 (f.8), după ce anterior, la 18.11.2010 executorul judecătoresc primise din partea Primăriei Comunei Moșoaia adresa cu nr. 5824 prin care se arată că în registrul agricol al acestei localități în volumul 4 satul Smeura la poz. nr. 9 figurează înregistrat C. I. cu una casa de locuit în suprafața de 133 mp construita în anul 2003 și teren curte în suprafața de 329 mp (f.7).Executarea silită împotriva debitorilor s-a încuviințat prin încheierea din 08.10.2010, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2010.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/18.01.2011 de către BNP B. N. R., soții C. I. și C. G. au înstrăinat către pârâtul D. N. M. imobilul proprietatea lor situat în intravilanul comunei Moșoaia, . compus din: suprafața totală de 330 mp (din acte 329 mp) teren curți-construcții cu vecinii: N- I. F., E- Depărățeanu F. și Depărățeanu C. M., S- drum de acces și la V- C. N., împreuna cu una casa de locuit P+1 construita din cărămidă în anul 2003 situata pe terenul curți-construcții descris mai sus, întregul imobil fiind poziționat cadastral sub nr. 797/3, limitele și configurația fiind cele din documentația tehnică cadastrala avizata sub nr. 5710/15.10.2003 de către ONCGC Argeș.
Împreună cu imobilul au fost vândute cumpărătorului și următoarele bunuri mobile: trei bucăți mobilier dormitor (compus din pat, șifonier, noptieră și birou), o canapea din piele, două mese cu patru scaune, patru TV. Color, un computer PC, o combina muzicală, o combina frigorifică, o mașina de spălat, un aragaz, mobilier de bucătărie, 17 băncuțe din lemn și 17 scaune, prețul total al vânzării fiind de 179 300 lei din care_ lei a reprezentat prețul imobilului, iar_ lei prețul bunurilor mobile înstrăinate.
În cursul executării silite B. B. E. A. a solicitat notarea somației debitorilor C. I. și C. G. la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, cerere respinsă prin încheierea cu nr. 1164/17.01.2011 motivat de faptul că imobilul ce face obiectul cererii a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 119/18.01.2011 autentificat de către BNP B. N. R. către o altă persoană, astfel că înscrierea nu poate fi făcuta împotriva unui alt titular al dreptului decât debitorul.
Ulterior, pârâtul D. N. M. a înstrăinat la rândul său către pârâta C. I.-A. nuda proprietate asupra imobilului compus din suprafața totală de 330 mp (din acte 329 mp) teren curți-construcții cu vecinii: N- I. F., E- Depărățeanu F. și Depărățeanu C. M., S- drum de acces și la V- C. N., împreuna cu una casa de locuit P+1 construita din cărămidă în anul 2003 situata pe terenul curți-construcții descris mai sus, iar uzufructul viager asupra imobilului menționat l-a transmis către pârâții C. I. și C. G., părinții pârâtei C. I. -A., prețul vânzării fiind de 169 300 lei, act în care se menționează că înstrăinătorul a dobândit imobilul prin cumpărare potrivit contractului autentificat sub nr. 119/18.01.2011.
Pârâții s-au apărat în sensul că, anterior demarării executării silite încheiaseră cu D. N. M. o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, depunând în acest sens declarațiile olografe date la 05.09.2010 din care rezultă că în vederea acestei vânzări au primit suma de 12.000 lei ce reprezintă un avans din prețul total de 170.000 lei al imobilului proprietatea lor urmând ca diferența de preț să se achite în cursul lunii ianuarie 2011, când se va încheia actul de vânzare-cumpărare la notariat (f. 44-45).
Totodată, au pretins faptul că în fiecare lună au achitat pârâtei anumite sume de bani, din înscrisurile atașate rezultând că până în prezent pe parcursul întregii perioade în care executarea silita a fost în desfășurare s-au achitat lunar sume mici, reclamanta susținând că acestea totalizează 6000 lei.
Așa cum rezultă din procesul verbal de situație încheiat la 13.01.2011 executorul judecătoresc s-a prezentat la domiciliul debitorilor unde C. G. a arătat că nu dețin suma care trebuie achitată astfel că în baza art. 496 C.pr.civ. s-a procedat la întocmirea procesului verbal de situație, concluzia fiind că cei doi pârâți aveau cunoștința despre executarea silita începută împotriva lor.
Totodată prin cererea formulată de către pârâți la 14.07.2011 aceștia declara ca nu au bunuri mobile și nici imobile, că nu au posibilitatea de a plăti suma de bani datorată arătând că sunt angajați la ..R.L. cu solicitarea ca reținerea sumelor să se realizeze prin intermediul popririi asupra veniturilor, astfel că se recunoaște lipsa din patrimoniul lor a altor bunuri din care creanța să fie îndestulată.
De asemenea, s-a observat că la 19.07.2011 executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi către aceasta societate atât cu privire al C. I. cât și cu privire la C. G., după care la rândul său terțul poprit a confirmat înființarea popririi prin adresa cu nr. 79/10.08.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 975 din Codul Civil aplicabil în speța de față prin raportare la data încheierii contractelor între pârâți creditorii pot în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, prin acțiunea revocatorie urmărindu-se de către creditor desființarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale, din cele reținute mai sus rezultând că mai înainte de autentificarea actului nu numai că executarea fusese demarată, dar executorul judecătoresc întocmise procesul-verbal de situație și adusese la cunoștința debitorilor că bunurile sunt supuse executării silite.
În soluționarea cauzei s-au mai avut în vedere și faptul că la interogatoriul administrat pârâtul D. N. a recunoscut împrejurarea că nu a locuit niciun moment în imobilul pe care l-a cumpărat de la soții C., ca și faptul că la mai puțin de o lună de la cumpărare a înțeles să încheie un act de înstrăinare prin care ceda fiicei acestora nuda proprietate, iar soților uzufructul viager, ceea ce coroborat cu restul aspectelor anterior expuse conduce la concluzia că într-adevăr toți pârâții au cunoscut despre executarea silită demarată de către reclamantă, acte prin care s-a mărit starea de insolvabilitate a debitorilor, chiar aceștia recunoscând că pe parcursul a aproximativ 3 ani dintr-o creanța de 130.000 lei, s-au achitat lunar sume modice, depunând actele doveditoare.
Deși debitorii au înstrăinat bunurile pentru suma de 179 300 lei, din prețul obținut nu au plătit nimic în contul creanței reclamantei, nu au cumpărat alt imobil, continuând să locuiască în cel înstrăinat către pârâtul D. N. M.; mai mult prin declarația olografă din 14.07.2011, dată în dosarul de executare pretind că singurul bun ce poate fi urmărit este salariul realizat de la societatea unde sunt angajați, pentru acesta fiind impuse însă limite maxime până la care este supus executării silite.
Faptul că în prezent executarea se desfășoară prin intermediul popririi nu poate fi opus cu succes acțiunii pauliene demarate de reclamantă, întrucât aceasta este îndreptățită la realizarea creanței sale uzând de toate formele de executare silită, simultan așa cum prevede legiuitorul și nu exclusiv prin intermediul popririi, așa cum doresc să o condiționeze în mod nelegal pârâții, partea din creanță recuperată în decursul unui interval destul de îndelungat fiind infimă. Aceasta este îndreptățită să uzeze de acțiunea pauliană împotriva debitorilor nu numai în cazul insolvabilității totale, dar și în situația în care starea de insolvabilitate este mărită, respectiv se împuținează considerabil bunurile care pot fi suspuse executării și din care își poate îndestula creanța, legiuitorul înțelegând să protejeze pe creditor împotriva actelor frauduloase încheiate de debitor pentru a se sustrage de la urmărire.
În ciuda faptului că s-a susținut de către pârâți că nu se cunoșteau la dosar nu s-a depus nciun fel de convenție încheiată cu vreun agent imobiliar privind prospectarea ofertelor, prezentare bunului scos la vânzare sau intermedierea tranzacției, mai mult pârâtul arătând la interogatoriu că nu a dat niciun fel de anunț în ziar privind intenția de a achiziționa un imobil, că nu își amintește agentul prin intermediul căruia i-au fost prezentați vânzătorii (f.188), astfel că nu se confirmă și nu se poate ști cum a ajuns să fie prezentat de o astfel de agenție pârâților C..
Reaua -credință a părților semnatare a celor două convenții de înstrăinare rezultă din coroborarea tuturor aspectelor amintite, din relația de rudenie apropiată dintre cei trei pârâții C. ( părinți și fiică), în plus pe lângă cele menționate în paragrafele anterioare reținându-se în privința pârâtului D. N. M. și din faptul că la același interogatoriu a susținut că nu știe cui a vândut imobilele cumpărate de la pârâți, deși le înstrăinase chiar fiicei acestora -nuda proprietate, iar uzufructul viager chiar celor de la care cumpărase inițial.
Față de aceste considerente rezultând din probele cauzei că sunt îndeplinite cerințele pentru a interveni revocarea primului contract de vânzare cumpărare ,acțiunea așa cum a fost formulată și completată este întemeiată în parte, a fost admisă în aceasta măsura și s-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.119/ 18.01.2011 de către BNP B. N. R..
În cauză complicitatea părților și intenția de creare a stării de insolvabilitate a debitorilor, au fost dovedite, rezultând încheierea contractului ulterior cu fraudă la lege, inclusiv în ceea ce o privește pe pârâta C. I. –A., cauza pentru care a intervenit a doua vânzare fiind ilicită, condiții în care se va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.104/01.02.2011 de către BNPA C. V. și C. M..
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâții C. I., C. G., D. N. și C. I. A. (calificat ca fiind apel prin încheierea de ședință din data de 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș), prin care au arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale acțiunii pauliene promovată de reclamantă, respectiv nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a terțului dobânditor și nici frauda debitorului.
Precizează că somația din data de 14.01.2011 emisă de B. B. nu le-a fost comunicată niciodată debitorilor, iar redactarea de către executorul judecătoresc a procesului-verbal de situație la data de 13.01.2011 nu demonstrează faptul că debitorii ar fi cunoscut despre împrejurarea că ar fi supuși unei proceduri de executare silită.
Mai mult, pârâții debitori, anterior lunii ianuarie 2011, au primit suma de 12.000 lei, cu titlu de avans, de la numitul D. N., cumpărătorul imobilului ce îl aveau în proprietate, aspect pe care pârâții doreau să îl dovedească cu un martor, însă instanța de fond a respins această probă.
Precizează că în momentul în care au vândut imobilul lui D. N., din extrasul de carte funciară rezulta că nu a fost notată nicio somație din partea vreunui executor judecătoresc, iar imobilul nu era grevat de nicio sarcină.
Susține că pârâții debitori sunt executați silit prin poprire, încă din luna august a anului 2011, iar la dosarul cauzei nu există nici un inventar din care să rezulte bunurile pe care aceștia le au în patrimoniu și nici un proces-verbal prin care să se constate că aceștia sunt insolvabili.
Arată că terțul dobânditor al bunului imobil a fost un cumpărător de bună-credință, prețul oferit a fost sincer și serios, corespunzând valorii lucrului vândut, iar obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost determinat, în cuprinsul convenției părților neexistând clauze ilegale sau ilicite.
Apreciază că nu există cauze de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.104/01.02.2011 de către BNPA C. V. și C. M., acesta fiind valabil încheiat.
Menționează că instanța de fond a realizat o interpretare greșită a probelor administrate în cauză și aceasta nu a dat dovadă de rol activ, în condițiile în care nu a pus în vedere pârâților să facă dovada că tranzacția s-a încheiat prin intermediul unui agent imobiliar și nici nu i-a chestionat cu privire la modul în care au utilizat banii primiți cu titlu de preț al imobilului.
Intimata C. N., deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizand ansamblul probelor administrate, raportat la motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate, tribunalul considera ca apelul este fondat, in limita urmatoarelor considerente:
Acțiunea pauliană este acea acțiune prin care creditorul solicită să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate
Astfel, una din condițiile cumulative ale admiterii unei acțiuni pauliene este aceea ca, prin actul atacat, creditorului să i se producă un prejudiciu, acesta constând în faptul că debitorul și-a provocat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate existentă, prin încheierea convenției.
Din probele administrate în prezenta cauză, în fața instanței de fond, tribunalul reține că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei cerințe.
Verificând actele de executare încheiate de B. B. E. A., în dosarul nr.139/2010 (filele 286-305 din dosarul de fond), rezultă că, în vederea recuperării creanței în cuantum de 135.000 lei, stabilită în favoarea reclamantei C. N. prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.7417/02.12.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a rămas irevocabilă, s-a dispus măsura popririi asupra veniturilor pe care pârâții C. I. și C. G. le realizează.
Astfel cum rezultă din răspunsurile la întrebările nr.2 și 3 din interogatoriul administrat reclamantei (fila 184 din dosarul de fond) și din înscrisurile depuse la dosar de către pârâți (filele 47-60, 77-90, 97-110, 137-138, 141-144, 147-148, 192-197,202-203, 261-267 din dosarul de fond, fila 30 din dosarul de apel), începând cu luna august 2011, reclamanta, în urma acestei forme de executare silită, a primit lunar sume de bani din partea pârâților debitori, în contul creanței sale.
Susținerile apelanților în sensul că nu există un proces-verbal prin care să se constate că aceștia sunt insolvabili sunt reale, executarea silită nefiind încetată, în conformitate cu dispozițiile art.371 indice 5 lit.b C.pr.civ., ci aceasta se desfășoară în continuare, prin poprirea veniturilor debitorilor.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.119/ 18.01.2011 de către BNP B. N. R., atacat de reclamantă, ce ar fi condus la crearea sau mărirea stării de insolvabilitate a debitorilor, tribunalul reține că reclamanta, deși a invocat prin cererea introductivă, nu a făcut dovada caracterului simulat al acestuia, prin încheierea de către părți a unui contract public fictiv.
Potrivit acestei forme a simulației, părțile convin, prin contractul secret încheiat în prealabil, că nu există în realitate contractul pe care urmează să îl perfecteze în forma unui contract public, ostenabil terților.
Ori, prin răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriul administrat reclamantei C. N., aceasta a recunoscut încheierea contractului de vânzare-cumpărare între părți și dobândirea bunului în patrimoniul pârâtului D. N. (fila 183 din dosar), neînțelegând să conteste existența acestei convenții, iar poziția constantă a tuturor pârâților a fost aceea că respectivul contract este real.
Pe de altă parte, reclamanta nu a înțeles să învestească instanța de fond cu o acțiune în declararea simulației actului juridic atacat, prin formularea unui capăt de cerere distinct în acest sens, ci doar a invocat această împrejurare ca un argument juridic în sprijinul admiterii acțiunii sale pauliene.
Față de această împrejurare, tribunalul constată că, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.119/ 18.01.2011 de către BNP B. N. R., nu se poate susține de către reclamantă că s-a cauzat o diminuare a patrimoniului pârâților debitori, în condițiile în care, în schimbul bunului imobil înstrăinat, aceștia au primit drept preț, suma de 179.300 lei, achitată de către cumpărător, conform mențiunilor convenției părților, integral, înaintea autentificării contractului.
Mai mult, prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 05.09.2010, ce are valoarea juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare a imobilului (fila 44 din dosarul de fond), pârâții vânzători au primit de la pârâtul cumpărător suma de 12.000 lei, cu titlu de avans, reclamanta necontestând acest aspect prin răspunsurile la interogatoriu (întrebările nr.4-fila 183 din dosarul de fond și nr.11-fila 185 din dosarul de fond).
Contrar afirmaților apelanților, astfel cum reiese din încheierea de ședință din data de 14.06.2013 (fila 210 din dosarul de fond), tezele probatorii solicitate în fața instanței de fond cu privire la proba testimonială solicitată au fost diferite față de cele indicate prin cererea de apel, împrejurare față de care, raportat la cele invocate, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a procedat la respingerea ca neutilă soluționării cauzei a acestei probe, având în vedere și înscrisurile depuse la dosar.
Nu se poate susține că valoarea prestațiilor părților actului juridic atacat este dezechilibrată, întrucât prețul stabilit de comun acord nu este disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut, și, oricum acesta este superior, creanței deținute de reclamantă.
Fiind un act juridic cu titlu oneros, este evident că patrimoniul pârâților debitori a profitat de pe urma acestuia, astfel încât nu se poate concluziona că aceștia și-au creat sau și-au mărit starea de insolvabilitate.
Referitor la împrejurarea că actul atacat ar fi fost încheiat pentru a salva un bun al debitorului de la urmărirea iminentă a creditorului său, iar sumele de bani nu s-ar mai găsi în patrimoniul debitorilor, tribunalul reține că reclamanta nu a înțeles să administreze nicio probă din care să rezulte destinația sumelor obținute de debitori în urma perfectării tranzacției, criticile apelanților fiind fondate.
Stabilirea acestuia aspect este esențială într-o acțiune pauliană, în condițiile în care, în măsura în care debitorii ar utiliza respectiva sumă de bani în vederea achitării datoriilor pe care le-ar avea față de alți creditori, nu se poate reține caracterul fraudulos al unei asemenea operațiuni juridice.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu se mai impune analizarea și a celorlalte critici formulate de apelanți cu privire la celelalte condiții de admisibilitate a acțiunii pauliene, potrivit art.296, teza a II-a C.pr.civ., va admite apelul formulat de pârâții C. I., C. G., D. N. și C. I. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecatoria P. și va schimba sentința, în sensul respingerii acțiunii completate ca neîntemeiată.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată provocate de către prezentul litigiu apelantei C. G., taxa judiciară de timbru aferentă apelului (fila 92 din dosar), fiind achitată de apelantul C. I., tribunalul, potrivit art.274 C.pr.civ., va respinge cerereaacesteia, privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtii D. N., domiciliat în mun. Pitești, .. S2, ., jud. Argeș, C. I., domiciliat în ., ..27, jud. Argeș, C. G., domiciliată în ., ..27, jud. Argeș și C. I. A., domiciliată în mun. Pitești, ., ., .. Argeș, și în ., ..27, jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr._ din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecatoria P., intimată-reclamantă fiind C. N., domiciliată în com. Moșoaia, .
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea completată ca neîntemeiată.
Respinge cererea apelantei C. G., privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică azi 26.11.2014.
Președinte, R. V. | Judecător, A. M. | |
Grefier, G. G. |
red.R.V.
dact. R.V./8 exp.-09.01.2015
jud.fond L.P.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1072/2014. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 657/2014.... → |
|---|
