Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1562/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1562/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 21763/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1562/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL împotriva Sentinței civile nr. pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta A. DE L. NR 5, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 10.10.2013 sub nr. _, reclamanta . - prin Mandatar Coface Romania Credit Management Services S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. de L. Nr 5 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligata aceasta din urmă la plata sumei de 17,55 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizată și neachitată, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 5,52 lei, taxa de debranșare în suma de 265,44 lei și penalități la taxa de debranșare/branșare în cuantum de 91,98 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată avansate pentru soluționarea cauzei.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că între părți au existat relații comerciale în cadrul cărora a furnizat pârâtei energie electrică, iar aceasta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația corelativă de plată a contravalorii acesteia.
În drept au fost invocate disp.art.1025-1031 NCPC.
În susținerea cererii au fost atașate, în copie, înscrisuri (f. 7-32).
Pârâta a trimis instanței formularul de răspuns completat, potrivit prevederilor art.1029 alin.4 C.pr.civ. solicitând respingerea acțiunii. A invocat faptul că facturile sunt prescrise, taxa de debranșare este abuzivă, reclamanta nu i-a trimis facturile de penalități.
La data de 11.04.2014 reclamanta a depus o precizare la acțiune prin care a arătat că pretinde prin cererea ce face obiectul cauzei taxa de debranșare/rebranșare potrivit art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice și penalitățile de întârziere aferente acesteia în baza art. 11 din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici – art. 11. De asemenea, a precizat expres că înțelege să solicite plata penalităților de întâziere conform art. 14 alin. 1 din Contractul cadru, iar nu plata dobânzii legale, fiind inserat un tabel de calcul al energiei electrice datorate, taxei de debranșare și penalităților de întârziere.
La solicitarea reclamantei a fost încuviințată administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 8729/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a respins excepția prescripției extinctive.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. DE L. NR 5.
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantei suma de 17,65 lei contravaloare energie electrică, precum și suma de 265,44 lei taxă de debranșare/rebranșare.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, între părți au intervenit relații contractuale materializate în furnizarea energiei electrice de către reclamantă la locul de consum Ștefănești, . jud. Argeș, fiind emise facturile cu nr._/28.02.2011 pentru debit (f. 59-60) și nr._/05.01.2011 și nr._/29.03.2011 (f. 58, 61) pentru taxa de debranșare.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe un contract de adeziune, al cărei conținut este reglementat prin decizia nr. 57/1999 a ANR, cu modificările ulterioare. Potrivit art. 11 alin. 1 din acest act normativ, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
Potrivit art. 1082 C. civ., în cazul obligațiilor de a da, creditorul nu trebuie decât sa facă dovada creanței sale, împotriva debitorului născându-se o prezumție relativă de neexecutare culpabilă a obligației corelative. Pârâtul nu a făcut dovada plății contravalorii facturilor emise de reclamantă, deși nu le-a contestat în temenzul de 15 zile și a consumat energie electrică.
Față de facturile atașate, văzând și dispozițiile art. 969 C.civ., instanța a constatat că pârâtul datorează reclamantei contravaloarea energiei electrice consumate. În ce privește cuantumul datorat, instanța va obliga pârâta la plata sumei solicitate de 17,65 lei.
Pentru aceleași argumente și având în vedere disp. art. 11 alin. 5 din decizia nr. 57/1999 a ANR potrivit cărora reluarea furnizării energiei electrice după întreruperea pentru neachitare la termen se realizează în ziua lucrătoare imediat următoare efectuării plății integrale către furnizor (...) a cheltuielilor ocazionate de întreruperea și reluarea furnizării, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 265,44 lei reprezentând taxa de debranșare/rebranșare, stabilită conform facturilor atașate, menționate mai sus.
În ce privește excepția prescripției extinctive invocate de pârâtă cu privire la penalitățle de întârziere, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, conform facturilor de penalități depuse la dosar (f. 15-34) acestea au fost calculate la facturi de debit scadente în decembrie 2010 și 2011. întrucât prezenta acțiune a fost introdusă la data de 07.10.2013 conform plicului atașat (f. 35), se constată că nu a expirat termenul general de 3 ani de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă aplicabil în cauză față de data nașterii dreptului la acțiune.
În ce privește temeinicia pretenției reclamantei de acordare a penalităților de întârziere aferente debitului principal și taxei de debranșare/rebranșare, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată și o va respinge. Astfel, potrivit art. 1066 C. civ., clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i. Din aceste dispoziții legale reiese că o astfel de clauză trebuie asumată expres de partea care se obligă. În speță, nu există o astfel de obligație asumată neîndoielnic de către pârâtă, iar existența unor raporturi contractuale, întemeiate inclusiv pe un contract de adeziune și acceptarea furnizării energiei electrice nu conduce implicit la asumarea unei astfel de obligații, din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ.
Având în vedere dispozițiile art.1031 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții a fost obligată, la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată”, instanța a obligat pârâta sa plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Neexecutarea obligațiilor sau executarea lor cu întârziere este sancționată cu plata penalităților de întârziere, fiind o modalitate convențională de reparare a unui prejudiciu, reprezentând o lipsă de folosință a banilor ce nu au fost achitați la termenul scadent.
Deoarece obligația principală de plată a contravalorii energiei electrice nu a fost achitată la scadență, astfel că intimata-pârâtă datorează penalități de întârziere.
Instanța a constatat caracterul cert al creanței prin constatarea în mod tacit a facturilor emise de către creditoare și de asemenea este îndeplinită condiția creanței de a fi lichidă și exigibilă .
Pârâtul este singurul vinovat de crearea prejudiciului, executându-și obligațiile contractuale cu întârziere .Față de contravaloarea debitului pârâtul nu a produs nici o probă din care să rezulte că nu datorează această sumă, reieșită din cantitatea energie consumată cu întârziere și față de care s-a produs debranșarea .
Instanța de fond a reținut că pârâta a consumat energie electrică, fie în temeiul contractelor de furnizare a energiei electrice, fie prin acceptarea facturilor emise pe care nu le-a contestat, facturi care în doctrina și jurisprudență au fost precăite ca fiind contracte încheiate în forma simplă, convențiile legal făcute între părți având putere de lege.
În aplicarea disp.art. 6 din Legea nr. 82/1991 factura fiscală este un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului ca fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturat și existența unui contract comercial consensual pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum, așa cum statuează ICCJ –Secția comercială prin decizia nr. 1017/26.t03.2009. Față de contravaloarea debitului, pârâtul nu a produs nici o probă din care să rezulte că nu datorează această sumă, reieșită din cantitatea energiei consumate .
Apelanta reclamantă solicită contravaloarea penalităților, nu dobânda, deoarece obiectul cererii este întemeiată pe relațiile contractuale.
Intimata-pârâtă, legal citată nu a formulat întâmpinare potrivit art. 205 C. Proc. Civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin actul de învestire a instantei reclamanta S.C. C. V. S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pe pârâtul I. V., să-i plătească suma de 362,94 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, aceasta fiind obligatia principală, penalităti energie de 5,52 lei si suma de 265,44 lei reprezentând taxa de debransare cu penalități de 91,98 lei și cheltuieli de judecată.
În ceea ce priveste solicitarea apelantei de obligare a intimatului la acordarea penalităților la acest debit, tribunalul retine că la dosar nu a fost depus contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici pentru a se stabili dacă, în cadrul răspunderii contractuale a intimatului, acesta și-a asumat și obligația de a achita penalitătile .
Prin urmare, în lipsa unei convenții încheiate între părți sub aspectul penalităților, plata cu întârziere a facturilor emise pentru consumul de energie electrică nu conduce automat la curgerea acestora în favoarea creditoarei, în condițiile în care intimata debitoare nu și-a asumat o clauză contractuală în acest sens, dispozițiile art. 14 al. 3 dintr-un Contract cadru de furnizare a energiei electrice, la care face trimitere apelanta în fundamentarea cererii de acordare a penalităților nefiind suficient pentru a reține că intimata și-a asumat în mod expres această obligație. De asemenea, dispozițiile OUG 39/2010 de modofocare a OG 92/2003 la care face trimitere apelanta se referă la cuantumul penalităților, însă numai după ce se stabilește că debitoarea a fost de acord cu plata penalităților în cadrul unei convenții contractuale.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele retinute si văzând prevederile art. 1270 al. 1 NCC potrivit cu care „contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante” retinând că în lipsa unor prevederi legale si a unor criterii clare de apreciere si de calcul ,apreciind că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 39 împotriva Sentinței civile nr. 8729/23.09._ pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta A. DE L. NR 5 cu sediul în orasul Stefanesti, ., jud. Arges.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 mai 2015.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red.M.D.B.
Tehn D.T./ 4 ex
23.06.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 383/2015. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
