Cereri. Decizia nr. 3996/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3996/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 3996/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3996/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimata . împotriva sentinței civile nr. 3474/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant M. G., lipsă fiind apelanta intimată ..A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, potrivit art. 219 (1)cpc, procedează la verificarea identității intimatului reclamant.
Tribunalul constată că la fila 2 dosar apel este depusă împuternicire avocațială pentru apelanta intimată și că nu s-a formulat vreo cerere din partea apelantei intimate de lăsare a cauzei la o altă strigare sau la sfârșitul ședinței de judecată, dosarul fiind strigat la ordinea din lista de ședință. Totodată, reține că se impune ca apelanta pârâtă să timbreze apelul cu taxă de timbru în sumă de 50 lei potrivit art. 8 din OUG 80/2013.
Intimatul reclamant solicită instanței să ia act de renunțare la judecata acțiunii, învederând că a formulat această solicitare și la instanța de fond. Arată că între părți a existat o înțelegere și că și-a dat acordul să renunțe la judecată, fiind depusă cerere la dosar în acest sens.
Instanța explică intimatului reclamant consecințele renunțării la judecata cererii de chemare în judecată.
Intimatul reclamant M. G. învederează instanței că își menține punctul de vedere, în sensul că renunță la judecata cererii de chemare în judecată adresată primei instanțe, arătând că nu are pretenții împotriva pârâtei.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată ca prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 22.09.2014 reclamantul M. G. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele V. ROMÂNIA SA - SUCURSALA PITEȘTI și ., constatarea unor clauze abuzive din Contractul de credit nr._ din 02.08.2007, precum și obligarea pârâtelor la modificarea contractului de credit, în sensul înlăturării clauzelor abuzive.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este titularul Contractului de credit nr._ din 02.08.2007 încheiat cu V. ROMÂNIA SA - Sucursala Pitești (preluat integral de reclamant in urma partajului bunuri comune intervenit intre acesta si fosta soție (Duminica C., fosta M.), apreciind ca acesta cuprinde clauze contractuale abuzive, respectiv: clauza enunțata in Condițiile speciale pct. 3 lit.d) potrivit căreia "Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piata monetara, comunicând împrumutatului noua rata a dobandit are caracter abuziv, întrucât consider ca permite Băncii sa modifice unilateral contractul dintre parti, fara a permite o negociere in cazul unei modificări. Totodată, condițiile care permit băncii sa modifice dobânda nu sunt in nici un fel circumstantiate si lasa in totalitate la aprecierea băncii posibilitatea majorării dobânzii. Mai mult decât atat, in Contractul la pct.3 lit a s-a stabilit o dobanda fixa, pe întreaga perioada de creditare, astfel incat o astfel de clauza (pct. 3 lit d) nu ar trebui sa fie aplicata in cazul acesta. Faptul ca exista aceasta clauza care ii permite doar profesionistului sa modifice oricând si . dobânda creditului nu dovedește decât faptul ca este vorba de un contract preformulat ale cărui clauze contractuale nu au fost niciodată negociate cu consumatorii sau adaptate fiecărui tip de contract in parte.
In ceea ce privește perceperea comisionului de risc (in prezent redenumit, pentru o aparenta legalitate, de banca comision de administrare) prevăzut in Contract la pct 5 lîta) "Comisioane", 0^15% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta", pe toata perioada {contractuala, apreciază ca este o clauza abuziva întrucât Banca justifica percepere^cestui comision cu necesitatea acoperirii riscurilor asumate de banca cu acordarea creditului, risc de a suferi "o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor, cum ar fi de exemplu riscul de neplata, riscul de neexecutare a garanției, riscul de urmărire a garanției (risc de depreciere)", mai ales ca, asa cum este menționat la pct.7 "Garanții" din Condițiile Speciale ale Convenției de credit, creditul este garantat cu o garanție reala imobiliara (ipoteca) de rang II asupra unui imobil asigurat de împrumutat cu polița cesionata in favoarea Băncii, situație in care toate aceste tipuri de riscuri sunt deja asigurate, garantate.
In mod nefondat si nelegal Banca susține ca nu mai percepe comision de risc, ci doar un comision de administrare (care nu a fost in contractul inițial si care are insa valoarea identica cu cea a comisionului de risc), redenumirea evidenta a acestui comision nefacand altceva decât sa sublinieze reaua credita a creditorului, care sub aparenta unui comision permis de OUG 50/2010, justifica perceperea acestuia pentru acoperirea "costului pentru administrarea de către VBR a creditului din perspectiva riscurilor asumate de aceasta prin punerea la dispoziție a împrumutului, asa cum i s-a comunicat prin adresa Băncii nr. 6209 /_ ca răspuns la Notificare sa cu privire la refuzul acestuia de a accepta redenumirea comisionului de risc care, fiind perceput abuziv, trebuia eliminat din contract si nu redenumit.
Se mai arata că la pct. 6 din Condițiile Speciale ale Contractului de credit sunt menționate valorile de plata lunare, care nu include insa si valoarea comisionului de risc.
Prevederile art. 8.1 litc) si d) din Condițiile generale ale Convenției de credit dau Băncii posibilitatea sa declare "soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreuna cu dobânda acumulata si toate celelalte costuri datorate Băncii", atunci cand apare o "situație neprevăzute, care, in opinia băncii face sa devină improbabil ca împrumutatul sa isi poată îndeplini obligațiile" sau cand Banca poate considera ca "creditul acordat nu mai este garantat corespunzător". Toate aceste aprecierile ca "situații neprevăzute", "credit garantat necorespunzător", "in opinia băncii" lasa la interpretarea unilaterala a acesteia situațiile respective, ceea ce reprezintă o clauza abuziva asa cum este prevăzuta in Lista cuprinzând clauzele abuzive, lit.g) din Anexa la Legea 193/2000.
In ceea ce privește prevederile art. 10.2 din Condițiile generale ale aceeași Convenție de credit, conform cărora împrumutatul trebuie sa plătească Băncii in termen de 15 zile de la notificare orice eventuale sume suplimentare care sa compenseze Banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări, reprezenta tot o clauza abuziva care lasa la aprecierea unilaterala a Băncii cuantumul si existenta acestor eventuale costuri, punând, in mod nejustificat, pe seama consumatorilor orice creștere intervenita in costurile Băncii, creând un dezechilibru semnificativ intre obligațiile pârtilor.
In aceste condiții, apreciază ca abuzive clauzele enumerate deoarece sunt in interpretarea unilaterala a Băncii si stabilesc in sarcina Împrumutatului plata unor sume nejustificate, fapta ce ii creează un dezechilibru semnificativ.
Pârâta V. R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru motivele invocate pe larg în conținutul întâmpinării și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3474/21.04.2015 a Judecătoriei Pitești a fost admisă cererea și s-a constatat că sunt abuzive clauzele prevăzute la pct. 3 lit. d, pct. 5 lit. a din convenția de credit nr._/2007 capitolul Condiții speciale, precum și clauzele prevăzute la pct. 8.1 lit. c și d și pct. 10.2 din capitolul Condiții generale ale aceleiași convenții de credit.
S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor anterior menționate.
A obligat pârâta să modifice convenția de credit nr._/2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate abuzive.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În adoptarea soluției s-au reținut următoarele:
La data de 02.08.2007 părțile au încheiat convenția de credit nr._ prin care reclamantul a beneficiat de un împrumut acordat de pârâte, convenție ce include și condiții speciale precum și condiții generale.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicita să se constate nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la punctul 3 litera d, la punctul 5 lit a din convenția de credit nr_/2007 - capitolul Condiții speciale, precum și a clauzelor prevăzute la pct. 8.1 lit. c și d și pct. 10.2 din capitolul Condiții generale ale aceleiași convenții de credit
Astfel, în condițiile speciale la pct 5 lit. a pârâta a stabilit în sarcina reclamanților obligația de a achita comision de risc în procent de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadența pe toata perioada de derulare a convenției de credit.
Clauza enunțata in Condițiile speciale pct. 3 lit.d) prevede că banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piata monetara, comunicând împrumutatului noua rata a dobanzii
Prevederile art. 8.1 litc) si d) din Condițiile generale ale Convenției de credit dau Băncii posibilitatea sa declare "soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreuna cu dobânda acumulata si toate celelalte costuri datorate Băncii", atunci cand apare o "situație neprevăzute, care, in opinia băncii face sa devină improbabil ca împrumutatul sa isi poată îndeplini obligațiile" sau cand Banca poate considera ca "creditul acordat nu mai este garantat corespunzător".
Conform clauzei inserate în art. 10.2 din Condițiile generale ale aceeași Convenție de credit împrumutatul trebuie sa plătească Băncii in termen de 15 zile de la notificare orice eventuale sume suplimentare care sa compenseze Banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări
Situația expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză
În ce privește caracterul abuziv al clauzei contractuale privind perceperea unui comision de risc, potrivit pct. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convențiilor încheiate de părți, banca percepe un comision de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit.
Conform disp. art. 4 din Lg. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. O conditie contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila daca, in contradicție cu condiția de buna credința, provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile parților care decurg din contract, in detrimentul consumatorului.
Se consideră întotdeauna ca o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactata in prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta conținutul condiției, in special in cazul unui contract standard formulat in avans. In jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene s-a pronuntat in repetate randuri asupra interpretarii Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (Hotararea pronuntata la data de 27.07.2000 in cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero Curtea de Justitie, Hotararea pronuntata la 26.10.2006 in cauza E. M. Mostaza Claro c. Centro Movil Milenium SL, Hotararea Curtii de Justitie din data de 4 iunie 2009 pronuntata in cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet SustiknéGyőrfi).
Pentru a nu fi considerate abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Contractele încheiate de parti sunt preformulat, standard, iar eventualele diferente între alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte.
Această clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul, ci a fost inserată în contractul preformulat, fără ca împrumutatul să aibă posibilitatea să-și exprime punctul de vedere. De asemenea, banca nu a adus vreo dovadă în sensul că această clauză a fost negociată sau ca reclamantul ar fi avut posibilitatea de a negocia, cum ar fi discuții prealabile, corespondenta etc.
Această clauză a creat un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, deoarece pentru împrumutul respectiv debitorul a garantat cu o ipotecă asupra unui imobil, asigurat cu polița cesionată în favoarea băncii, astfel încât, prin această ipotecă, toate riscurile sunt garantate. Dezechilibrul în detrimentul consumatorului reiese și din ansamblul clauzelor contractuale astfel încât banca nu suporta riscul contractului sau riscul determinat de schimbarea situației economice in nici o situație.
Totalul comisionului de risc reprezintă o sumă foarte mare din rata lunară și totalul sumei de rambursat cu privire la care nu s-a precizat ce se întâmplă, dacă se achită integral creditul, conform ratelor lunare scadente și nu intervine nici un fel de risc pentru bancă. În mod normal, acest comision de risc trebuia rambursat de bancă dacă s-ar fi achitat integral creditul la scadență, conform graficului stabilit între părți. Nestipulându-se nici o clauză în acest sens în contract, banca s-ar îmbogăți fără o justă cauză, ceea ce creează un dezechilibru consumatorului, prin plata unor sume mari și nejustificate. În acest sens, instanța reține că dacă aprecia că ar putea avea riscuri mult mai mari decât cele care ar fi putut fi acoperite prin instituirea acelei ipoteci, banca ar fi putut pretinde garanții reale imobiliare suplimentare, dar în nici un caz nu putea dubla aceste garanții cu perceperea și a unui comision distinct pentru risc, nerambursabil în situația în care creditul ar fi fost achitat integral la scadență.
În ce privește susținerea pârâtei in sensul că instanța nu poate proceda la examinarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc întrucât este o parte a prețului contractului (alături de dobândă) și, în consecință, este exclus de la controlul clauzelor abuzive potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, aceasta este neîntemeiată, prețul creditului fiind dat de dobândă, fiind stipulată în contract inclusiv dobândă penalizatoare in caz de întârziere la plata. Mergând pe interpretarea băncii, majoritatea clauzelor cuprinse in Condiții speciale ar fi excluse de la examinarea caracterului abuziv în condițiile in care, în afara comisionului de risc, au fost percepute alte trei comisioane.
Prin urmare acest comision și clauzele aferente nu au fost negociate de către parți, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba.
În același timp, instanța reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în condițiile în care funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contractul de credit, este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe acest comision, întrucât, într-o astfel de situație, orice consumator se află într-o poziție dezavantajată față de bancă, fiind în imposibilitate reală de a negocia acest comision. Cu privire la rațiunea introducerii comisionului de risc, Înalta Curte a statuat că „atâta timp cât riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale ce poate fi suplimentată în anumite condiții stabilite prin contract, cât și prin încheierea unei polițe de asigurare cesionată în favoarea băncii, este evident că prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar bunei-credințe, situație ce contravine caracterului sinalagmatic al convenției de credit”. (Decizia nr. 1393 din 2 aprilie 2013 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect constatare nulitate absolută a clauzelor privind comisionul de risc)
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a constatat nulă absolut clauza prev. de pct. 5 lit. a – Condiții speciale
Reclamantul a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzei prev. de pct. 3 lit. d care dă posibilitatea băncii să revizuiască rata dobânzii curente și restituirea diferenței dintre dobânda percepută efectiv până în prezent și cea fixă de 4,25 p.a. prevăzută în convenții în forma inițială.
Potrivit Secțiunii 3, art. 3.1., intitulat marginal „Dobânda curentă", pct. 2 din Condițiile Generale ale Convenției, „rata dobânzii curente este fixă sau variabilă, exprimată în forme procentuale (ex. x%), valoarea sa fiind menționată în Condițiile Speciale". Potrivit pct. 3 litera a) din Condițiile Speciale ale Convenției, rata dobânzii curente este fixă, de 4,25 p.a. Potrivit literei d) a aceluiași punct, cu privire la care s-a invocat caracterul abuziv, „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării".
Instanța a reținut că, potrivit raportului dintre clauzele generale/speciale, pct. 3 litera a) din Condițiile Speciale are prevalentă asupra art. 3.2.1 din Condițiile Generale, acestea din urmă trimițând ele însele, pentru lămurirea clauzelor contractuale, la regulile speciale. În consecință, instanța reține că cele două credite sunt acordate cu dobânda fixă menționată.
După concluzia logică de interpretare menționată mai sus, art. 3 litera d) din Condițiile Speciale prevede că banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară. Or, instanța reține că banca nu a definit această clauză.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicație a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.). Cu toate acestea, Banca a interpretat art. 3 litera d) din Condițiile Speciale în sensul dreptului său de a modifica unilateral rata dobânzii, fără informarea în mod transparent și complet a consumatorului cu privire la cauzele ce ar determina o asemenea măsură. Deși în Condițiile Generale, Banca a definit nu mai puțin de 28 de termeni (a se vedea secțiunea 1, denumită marginal „Definiții"), dintre care unii de notorietate (de ex, „USD, Dolari") - nu a indicat ce se înțelege prin „schimbări semnificative pe piața monetară".
În consecința, prima instanța a reținut că și aceasta clauza este abuzivă.
Astfel, prin prevederile art. 8.1., lit. c și d s-a prevăzut posibilitatea ca banca să aprecieze unilateral (declare) soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia sa, ar face ca împrumutatul să nu-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției (lit. c), sau în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător (lit. d).
Aceste clauze în mod evident pot fi încadrate între cele apreciate chiar de către legiuitor ca fiind abuzive și expuse în anexa la Lg. 193/2000, respectiv lit. g din acestea („g) dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale;”).
Intimata bancă este cea care în mod exclusiv poate interpreta cele două clauze contractuale, respectiv, poate aprecia în mod exclusiv că reclamanții nu mai pot să-și îndeplinească obligațiile asumate, sau că a apărut o situație neprevăzută conform căreia, în opinia sa, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.
Reclamantul nu ar putea contesta în nici un mod aprecierile cocontractantei, concluziile acesteia impunându-li-se chiar și în cazul în care și-ar îndeplini în continuare toate obligațiile asumate.
În mod evident dezechilibrul între drepturile și obligațiile părților este semnificativ, fiind posibil ca întregul credit să devină scadent, reclamanții pierzând beneficiul achitării în rate, printr-o posibilă apreciere subiectivă și greșită a intimatei, apreciere pe care să nu o poată contesta.
S-a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei inserate în art. 10.2 din Condițiile generale ale aceeași Convenție de credit conform căreia împrumutatul trebuie sa plătească Băncii in termen de 15 zile de la notificare orice eventuale sume suplimentare care sa compenseze Banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări
Și această clauză lasa la aprecierea unilaterala a Băncii cuantumul si existenta acestor eventuale costuri, punând, in mod nejustificat, pe seama consumatorilor orice creștere intervenita in costurile Băncii, creând un dezechilibru semnificativ intre obligațiile pârtilor., circumscriindu-se noțiunii de clauză abuzivă
În consecința, instanța de fond a constatat abuzive clauzele prevăzute la pct. 3 lit. d, pct. 5 lit. a din convenția de credit nr._/2007 capitolul Condiții speciale, precum și clauzele prevăzute la pct. 8.1 lit. c și d și pct. 10.2 din capitolul Condiții generale ale aceleiași convenții de credit, a constatat nulitatea absolută a clauzelor anterior menționate și a obligat pe pârâta să modifice convenția de credit nr._/2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate abuzive.
În baza dispozițiilor art. 453 C.pr.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din data de 17.12.2015 reclamantul s-a prezentat în ședință publică și a arătat că renunță la judecata acțiunii formulate împotriva pârâtei, explicând faptul că a dat și o declarație notarială în acest sens, pe care apelanta a înaintat-o la dosar, în primă instanță.
Deliberând cu prioritate asupra cererii reclamantului de renunțare la judecată tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.406 C.pr.civilă reclamantul poate renunța oricând la judecată în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.
Potrivit art.406 alin.5 C.pr.civilă atunci când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va anula hotărârea și va lua act de renunțare.
În speță reclamantul, potrivit principiului disponibilității a arătat că înțelege să renunțe la judecata cererii, existând la dosar și declarația notarială dată în acest sens ( duplicat – filele 179 -181 dosar fond).
Tribunalul apreciază că solicitarea este fondată, astfel că în baza art.406 alin.5 C.pr.civilă, va admite apelul, va anula sentința și pe fond va lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimata . cu sediul în sector 2, București, Șoseaua P., nr. 42, . civile nr. 3474/21.04.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. G., domiciliat în ., ., jud. Arges.
Anulează sentința și pe fond ia act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2015.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
05.01.2016
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 3998/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
