Fond funciar. Decizia nr. 4041/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4041/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 4041/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2015:013._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4041/2015
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător M. B.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul I. D.-D. împotriva sentinței civile nr. 1313/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. L. de fond funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte N. D. - primar, având ca obiect fond funciar cerere de repunere în termen.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 16.12.2015 și 23.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /17 februarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș cererea de repunere în termen formulată de reclamantul I. D. D., prin care s-a solicitat ca în baza HG 890/2005 și a Legii 247/2005 să se dispună repunerea în termenul de a formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, în numele autorului I. B. P., care au avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, respectiv un număr total de 100 puncte la poziția 104, urmând ca din suprafața ce a constituit averea Obștei să i se atribuie reclamantului suprafața de teren moștenită.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în conformitate cu anexa 39 din HG 890/2005, membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant ales de ei în persoana domnului vicepreședinte V. V., să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020,14 ha, reprezentând averea Obștei în care reclamantul, în calitate de moștenitor al autorului său avea un număr de 34 puncte. S-a mai arătat că, după o judecată începută în anul 2006 până în anul 2013, prin decizia nr. 2662/2013 eliberată în ședință publică de la 20.11.2013 de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, a considerat că cererea formulată de persoana pe care o mandataseră să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuie cerută prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, Obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren. Reclamantul a precizat că a luat cunoștință de această decizia la data de 02.02.2014, moment de la care s-a născut și dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
La data de 4 martie 2014 s-au înregistrat la dosar precizările reclamantului, care a arătat că înțelege să formuleze cererea în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte-primar N. D., că modalitatea în care s-a luat la cunoștință de decizia Tribunalului Argeș în data de 2 februarie 2014 este procesul-verbal întocmit cu ocazia Adunării generale Ordinare, că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, că temeiul de drept al cererii este art. 19 din decretul 167/1958, iar numărul real este de 34 pe care le solicită, iar autorul a avut în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni un număr de 100 puncte la poziția 104, precum și că depune înscrisuri (certificatul de căsătorie ..J. nr._, certificat de naștere ..o. Nr._, certificat de deces ..7 nr._, certificat de naștere .. 9 nr._, certificat de moștenitor nr. 05 din 24 ianuarie 2008, procesul-verbal încheiat la data de 02 februarie 2014 cu ocazia Adunării generale a Obștii Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș, adeverința nr. 15/25 februarie 2014, anexa conform cu originalul).
Prin sentința civilă nr.1313/2014 a Judecătoriei Curtea de Argeș a fost respinsă cererea de repunere în termen.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 186 Cod procedură civilă, instituția de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-și îndeplini acest drept și ulterior. Repunerea în termenul procedural se distinge deci prin următoarele trăsături: generalitate, caracter excepțional și caracter jurisdicțional. Raportat la textul legal, pentru ca o parte să beneficieze de repunerea în termen, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia (dacă împrejurarea invocată s-a produs ulterior momentului împlinirii termenului imperativ, acesta nu este de natură să constituie un motiv temeinic justificat pentru incidența repunerii în termen, fiind evident că întârzierea nu a fost determinată de producerea acestei împrejurări) și partea este obligată să formuleze atât cererea de repunere în termen cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.
Pârâta a invocat pe de o parte inadmisibilitatea cererii iar pe de altă parte tardivitatea formulării acesteia, dar, raportat la susținerile în motivarea acestora, se apreciază că atât inadmisibilitatea cât și tardivitatea cererii sunt aspecte ce privesc fondul și nu excepții în sens procesual.
Excepția de inadmisibilitate se referă la un gen de acțiune care nu poate fi promovată în justiție, dreptul pretins încălcat neregăsindu-și ocrotire în sfera juridicului și care îl pune pe magistrat în imposibilitate să o analizeze. Nu poate fi împărtășită opinia pârâtei în sensul că cererea de față este inadmisibilă, atâta vreme cât ea este permisă de lege, putându-se formula atât cereri de repunere în termenul de prescripție, cât și cereri de repunere în termenul procesual de decădere.
Se apreciază însă că cererea reclamanului de repunere în termen nu este întemeiată, nefiind întrunite condițiile cumulative prev. de art. 186 Cod procedură civilă.
Vechea Obște a Moșnenilor Argeșeni deținea, înainte de 1945, suprafața de 2.020 ha și 700 mp. teren în 7 parcele, având inițial 243 membri, conform unui tablou din data de 11 mai 1935.
După apariția Legii nr. 18/1991 și a celorlalte legi de fond funciar, obștii i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, prin hotărâri succesive ale Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș emise în perioada 2002-2006. Ultima hotărâre, nr. 123/26 octombrie 2006, a acestei comisii, care a avut ca obiect reconstituirea suprafeței de 48,5 ha, a fost contestată în instanță de către obște, iar prin decizia civilă irevocabilă nr. 2662/20 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș pronunțată în dosarul nr._, i-a fost respinsă plângerea, reținându-se că obștea nu putea solicita reconstituirea în procedura în fața comisiei de fond funciar, deoarece toți membrii săi, luați individual, nu au formulat cerere de reconstituire în nume propriu, conform art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Astfel, ca urmare a acestei decizii irevocabile a instanței, reclamantul, moștenitor al unui membru al vechii obști existente înainte de 1945, a formulat cererea de față, susținând că trebuie repus în termenul de a formula cerere de retrocedare, deoarece acum, prin pronunțarea hotărârii Tribunalului Argeș, i s-a născut acest drept legal.
Se apreciază că prezenta cerere a reclamantului a fost formulată pentru repunerea într-un termen de decădere, termen reglementat de art. 180-186 Cod procedură civilă. Termenul în discuție nu poate fi unul de prescripție, reglementat de art. 2517-2544 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, cererea de reconstituire a fost reglementată în mod expres atât ca termen de formulare, cât și ca titular, formă și conținut, dar mai ales ca mod de înregistrare, prevăzându-se că se înregistrează fiecare cerere sub nr. distinct la data formulării, în ordine cronologică, în registrul special ținut în acest scop. Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privind terenurile forestiere au putut fi formulate până la data de 30 noiembrie 2005.
Referitor la mandatul necesar formulării cererii de reconstituire, care vizează un drept de dispoziție, având și rol de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, se reține că este necesar un mandat expres și o procură scrisă, fiind exclus un mandat verbal în acest sens.
Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care reglementează modalitatea de depunere a cererii de reconstituire și organul competent să o soluționeze, stabilește că în cazul nedepunerii acestei cereri în termenul prevăzut de lege, partea interesată este decăzută din termen.
Acest termen prevăzut în mod expres de legea specială are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage stingerea dreptului subiectiv civil de reconstituire, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și rezolvarea cererii de reconstituire.
Ca termen de decădere materială, potrivit art. 2548 Cod civil, acesta nu este supus suspendării și întreruperii, afară de cazul când legea dispune altfel.
Ca termen procesual de decădere, art. 184 Cod procedură civilă vorbește doar de cazurile de prelungire a acestuia, făcând referire la instituția întreruperii sale.
Legea procesuală civilă reglementează și instituția repunerii în termenul procesual de decădere, aplicabilă și în speța de față.
Potrivit art. 186 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând repunerea sa în termen.
Reclamantul nu a făcut dovada unui motiv temeinic justificat, care să îl fi împiedicat să formuleze personal cererea de reconstituire în termenul prevăzut de legile fondului funciar, cerere pe care să o depună la C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș, motiv care să se fi produs înăuntrul termenului respectiv (termen împlinit la data de 30 noiembrie 2005).
Împrejurarea că în anul 2013, printr-un „mod aberant de interpretare a legii”, realizat printr-o decizie a tribunalului pronunțată în plângerea formulată de obște, s-a apreciat că „titularii dreptului de proprietate erau moșnenii și răzeșii, iar nu obștile în care erau constituiți”, că „nu persoana juridică (obște, composesorat, comunitate grănicerească de avere) este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, ci legiuitorul a înțeles ca persoanele fizice (foști moșneni, răzeși, composesori, grăniceri ori moștenitorii acestora), care au formulat cereri în baza art. 46 din Legea nr. 18/1991 să beneficieze de reconstituirea drepturilor pe care le-au deținut în obști, composesorate și comunități grănicerești de avere” și că „îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate privată indiviză sunt persoanele fizice (moșneni, răzeși etc.), iar nu persoana juridică concretă (obște, composesorat)”, nu reprezintă un motiv temeinic justificat care să susțină cererea reclamantului de repunere în termenul de decădere.
Nefiind îndeplinite condițiile premisă pentru incidența instituției repunerii în termen, se apreciază că nu mai este necesar a se analiza termenul de formulare a cererii de repunere în termen.
Împotriva sentinței civile nr.1313/2014 a Judecătoriei Curtea de Argeș a formulat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a făcut de către instanță de fond aplicarea art.186 NCPC întrucât abia după motivarea deciziei civile nr. 2662/2013 a Tribunalului Argeș s-a stabilit că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia formulată în mod individual de către persoanele fizice.
Mai precizează apelantul că cererea de repunere în termen a formulat-o la 2.02.2014 data la care a cunoscut motivarea deciziei civile nr.2662&2013.
Concluzionează că a acționat în termen legal odată prin cererea formulată de către Obștea Moșnenilor Argeșeni pe care a mandatat-o și a doza oară prin formularea prezentei acțiuni.
Solicită admiterea cererii de repunere în termen.
Analizând apelul tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelantul arată că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate prin mandatarea Obștei Moșnenilor Argeșeni motivând că a avut în permanență credința că această cerere este în conformitate cu prevederile legale, iar după motivarea deciziei civile nr.2662/2013 a Tribunalului Argeș a formulat la 17.02.2014 cerere pentru repunere în termen.
În concluziile deciziei civile nr.2662/2013 a Tribunalului Argeș s-a reținut faptul că, cazul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea membrilor obștilor, limita în care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate este aceea cuvenită membrilor obștii sau moștenitorilor acestora și care au formulat cereri de reconstituire în termenul prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar așa cum prevăd legile nr.18/1991, legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005 cerere de reconstituire a fost reglementată în mod expres atât ca termen de formulare cât și ca titular, iar în art.9 alin.3 din Legea nr. 18/1991 se stabilește că în cazul în care nu s-au depus aceste cereri în termenul prevăzut de lege partea interesată este decăzută din termen.
Potrivit art.186 alin1. C.pr.civilă partea care a pierdut un termen procedural poate fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, reclamantul nu a făcut dovada unui astfel de împrejurări, iar prin pronunțarea deciziei civile Tribunalul Argeș din 20.11.2013 nu este repus în termenul de a formula cerere de reconstituire, prin această decizie se apreciază doar că Obștea nu putea formula o astfel de cerere de reconstituire pentru membrii o săi atâta timp cât aceștia nu au formulat o astfel de cerere în mod individual.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 NCPC rap.la art.186 NCPC tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I. D.-D. domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, . 39A, județul Argeș,împotriva sentinței civile nr. 1313/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. L. de fond funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte N. D. - primar, cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, . 99, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Decembrie 2015.
Președinte, I. P. | Judecător, M. B. | |
Grefier, F. G. |
Red. M.B
Dact. NE/ 4 ex
04.01.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 3998/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 4046/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
