Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 3998/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3998/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 3998/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3998/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta A. DE P. RACNETUL CARPATILOR împotriva sentinței civile nr. 1445/16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta . SA, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul reține că este investit cu soluționarea cauzei în lipsă ( fila 4). Totodată, din oficiu, invocă excepția de necompetență material funcțională a Tribunalului Argeș-secția civilă în raport de natura litigiului (litigiu cu profesioniști) si rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 10.04.2014, reclamanta . SA a solicitat instanței obligarea pârâtei A. DE P. RACNETUL CARPATILOR la plata sumei de 3.733,84 lei debit principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat în esență, că între părți s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta furnizând pârâtei energie termică în valoare de 3.733,84 lei, sumă pe care pârâta nu a achitat-o. Reclamanta a mai precizat faptul că, în baza contractului de furnizare a energiei termice au fost emise facturile fiscale nr._-12.06.2013,_-10.07.2013,_-09.08.2013,_-10.09.2013,_-11.10.2013,_-11.11.2013,_-12._,_-13.01.2014,_-12.02.2014,_-11.03.2014. Obligația rezultată din cuprinsul facturilor mai sus menționate nu a fost respectată de către pârâtă, motiv pentru care conturile reclamantei au fost blocate de către Finanțele publice.
La data de 15.10.2014, pârâta a depus la dosarul cauzei formularul de răspuns la cererea de valoare redusă (f.72-75), prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâta a arătat faptul că nu acceptă pretențiile formulate de reclamantă.
În continuare, pârâta a menționat că suma solicitata nu este in concordanta cu înscrisurile depuse la dosar sau cu facturile menționate expres chiar de reclamanta în cuprinsul cererii de chemare in judecata. Mai mult decât atat, reclamanta a inteles sa prezinte si alte inscrisuri (facturi) care nu fac altceva decât a sporească nelămurirea cu privire la sursa creanței. Raportat la înscrisurile depuse de reclamanta in susținerea cererii de chemare in judecata nu se poate determina proveniența si cuantumul penalităților. Pentru o soluționare corecta a cauzei pârâta a arătat faptul că se impune efectuarea unei expertize contabile prin care sa fie determinata suma pretinsa de reclamanta si, mai ales, debitul principal in funcție e care sunt calculate penalitățile. Avandu-se in vedere temeiul de drept invocat, a precizat pârâta, administrarea unei asfel de probe nu se poate face. Din modul cum este formulata cererea de chemare in judecata se poate trage concluzia ca suma de 733 lei reprezintă debit principal, iar diferența pana la suma de 6512,53 lei reprezinta penalități, acest raționament fiind insa contrazis de explicația regăsita în facturile invocate de reclamanta, in sensul ca in toate acestea se explică faptul că suma solicitată reprezintă majorări calculate cumulat la sfârșitul perioadei de facturare. Prin urmare, a concluzionat pârâta, nu se poate determina, pe de o parte, care este debitul principal si in ce facturi se regaseste si, pe de alta parte, nu se poate stabili in mod corect cuantumul penalitatilor de întârziere aferent debitului principal.
De asemenea, pârâta a mai arătat faptul că între părți s-a mai derulat un litigiu finalizat prin Sentința Civila nr. 364/13.02.2012 pronunțata de Judecătoria Pitești in Dosarul nr._ . Din cuprinsul acestei hotărâri, se poate observa ca suma pretinsa reprezinta contravaloarea facturilor fiscale aferente perioadei noiembrie 2010-septembrie 2011. Cu toate acestea, la dosarul prezentei cauze sunt depuse facturi care, in mare parte, aparțin aceluiași interval de timp. În cazul in care penalitățile de întârziere solicitate prin prezenta acțiune sunt aferente debitului principal regăsit in aceste facturi, pârâta a înțeles să invoce prescripția dreptului material la actiune, excepție pentru a cărei soluționare este necesară cunoașterea facturilor avute in vedere de către reclamanta.
Totodată, pârâta a înțeles să invoce și excepția autorității de lucru judecat pentru o parte din aceste sume, in cazul in care se invoca facturi avute in vedere si în sentința mai sus menționată.
Facturile indicate in cererea de chemare in judecata nu au fost comunicate pârâtei, fiind pusă in situația de a nu avea cunoștința de ele. Pentru a putea analiza obligativitatea achitării lor trebuia sa le fie comunicate. Acest lucru era obligatoriu întrucât trebuiau aduse la cunoștința membrilor asociației. Aceasta cu atat mai mult cu cat, inca din 13.09.2011 (a se vedea Factura nr. 2313/13.09.2011 depusa la dosar), blocul a fost debransat in întregime de la incalzire si de la apa calda menajera. Faptul ca nu le-au fost comunicate facturile despre care pârâta presupune ca au fost avute în vedere la calculul penalitatilor (Factura_/15.02.2011, Factura_/15.03.2011, Factura_/15.04.2011, Factura_/13.05.2011, Factura_/10.06.2011) reiese din cuprinsul acestora in sensul ca în toate acestea sunt invocate HCL Pitești 19/30.01.2013 si HCL Pitești 62/21.02.2013. Este simplu de observat ca data emiterii facturilor este anterioara hotărârilor de consiliu local. Evident ca facturile au fost emise dupa data apariției celor doua hotărâri, dar au fost antedatate, situatia aceasta este relevanta pentru soluționarea cauzei intrucat nu se poate solicita achitarea unor facturi care nu au fost comunicate si pentru care au mai fost calculate si penalități de întârziere.
Conform situatiei analitice a penalităților in perioada 01.07._14 depusa la dosarul cauzei, suma totala a penalităților pentru întreaga perioada (de la încheierea contractului pana la data introducerii acțiunii) este de 8.148,01 lei. Daca din aceasta suma se scade suma penalităților indicata in Sentința civila nr. 1364/13.02.2012 pronunțata de Judecătoria Pitești in Dosarul nr._, 4597,67 lei, se obține 3550,34 lei, rezultând, astfel, faptul că acesta este cuantumul penalităților datorate la data introducerii cererii de chemare in judecata, sumă care conform prezentei acțiuni, nu reprezintă nici suma din inscrisurile indicate de reclamanta (3.733,84 lei- valoarea obligației principale-fara obanzi, cheltuili de judecata si alte venituri accesorii) si nici diferența dintre suma totala solicitata 6512,53 lei si valoarea obligației principale. Prin urmare, nu se poate determina concret ce reprezintă sumele solicitate de reclamanta. Pârâta a solicitat dezbatere orală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1029 alin. 4 Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1445/2015 Judecătoria Pitești a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă.
A respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă.
A admis cererea formulată de creditoarea . SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.733,84 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei 12.06._14.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În adoptare soluției prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01.08.2009 între reclamantă, în calitate de furnizor, și pârâtă, în calitate de consumator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr.743 astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1954 și nr. 2, prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze consumatorului energie termică pentru încălzire și pentru apă caldă de consum, iar pârâta să achite integral și la termen contravaloarea energiei termice furnizate. Conform art. 18 din contractul de furnizare a energiei termice, neachitarea facturilor la termenul scadent, atrage penalități de întârziere egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare; penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, iar valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii. ( f. 12).
Urmare a furnizării serviciilor menționate anterior, reclamanta a emis facturile fiscale nr._-12.06.2013,_-10.07.2013,_-09.08.2013,_-10.09.2013,_-11.10.2013,_-11.11.2013,_-12._,_-13.01.2014,_-12.02.2014,_-11.03.2014 (f.29-38).
Prima instanța a reținut că, potrivit art. 102 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat. Astfel, având în vedere faptul că la data de 01.08.2009 a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile prev. Codului civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractelor.
Referitor la excepția prescripției invocată prin întâmpinare de către pârâtă, instanța a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în temeiul contractului încheiat între părți, și începe să curgă distinct pentru fiecare creanță rezultată din facturile fiscale emise de către reclamantă, cea mai veche fiind din data de 12.06.2013 (f. 29). Instanța a precizat că potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul prescripției este de 3 ani, iar conform art. 7 „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”. De asemenea, astfel cum dispun prevederile art. 12, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Văzând dispozițiile art. 3 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, instanța de fond a reținut că excepția prescripției este nefondată, termenul de 3 ani pentru cea mai veche dintre creanțe împlinindu-se la data de 11.07.2016, acțiunea fiind introdusă la data de 10.04.2014.
Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 430 C.proc.civ. „(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.”
Potrivit art. 431 C.proc.civ. „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Conform art. 432 C.proc.civ. „Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată”.
Prin Sentința Civila nr. 1364/13.02.2012 pronunțata de Judecătoria Pitești in Dosarul nr._/280/2011, pârâta Asociația de proprietari Răcnetul Carpaților a fost somată la plata către reclamanta a sumelor de de 20.509,17 lei reprezentând debit restant aferent perioadei noiembrie 2010-septembrie 2011 și a sumei de 4.597,67 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în 20 de zile de la comunicare.
În prezenta cauză reclamanta solicită obligarei pârâtei la suma de 3.733,84 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei 12.06._14, perioadă care nu a fost supusă analizei in dosarul nr._/280/2011, motiv pentru care, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:
Conform art. 969 alin.1 C.civ., contractul valabil încheiat are valoare de lege între părțile contractante. De asemenea, conf. art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Având în vedere faptul că potrivit convenției părților neachitarea facturilor la termenul convenit de acestea atrage aplicarea unor penalități de întârziere, conf. art. 969 C.civ., și constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita la timp contravaloarea serviciilor de furnizare energie termică de care a beneficiat, instanța în baza art. 18 alin. 2 din contractul încheiat între părți, a admis prezenta cerere și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.733,84 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei 12.06._14.
În conformitate cu prev. art. 453 C.proc.civ., instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul, în raport de prev.art.248 Cod de procedură civilă, va examina cu prioritate excepția necompetenței material funcționale a instanței, întrucât face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
La data de10.04.2014, când a fost formulată cererea de chemare în judecată, erau în vigoare prevederile Noului Cod civil, care în art.3 statuează că „dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
În ceea ce privește organizarea instanțelor judecătorești, tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art.36 din Legea nr.304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. (2) În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.”
Cu trimitere la reglementările anterioare, dispozițiile art.37 din același act normativ stipulează că „în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. (2) Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor și al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. (3)Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care funcționează. (4) Cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcționării tribunalelor specializate, potrivit art. 142 alin. (1), se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluționare. Tribunalul specializat este competent și în caz de trimitere spre rejudecare.”
La înființare, Tribunalul Comercial Argeș a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială.
In prezent, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele Noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art.8 din Legea nr.71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii.
Astfel, prin art.226 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, se arată că: „(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
(2) La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii:
a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției; b) specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora; c) respectarea principiului repartizării aleatorii.
(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) își va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.”
Se constata ca dispozițiile art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011, actualizată, au un caracter exemplificativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora.
În același timp, potrivit art.227 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, „dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după . Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.”.
În conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din aceeași lege, „până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226. La stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței”.
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeș, Cluj si M., începând cu data de 01 octombrie 2011.
Considerentele ce au stat la baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii au vizat, în mod direct, încărcătura jurisdicțională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secții civile in cadrul Tribunalelor Argeș, Cluj si M..
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competența atribuită celor trei tribunale potrivit dispozițiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 si Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în vedere o diminuare a volumului de activitate a tribunalelor specializate odată cu . Noului Cod civil. Trebuie remarcat, sub acest aspect, ca schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menținute, ceea ce, de asemenea, întărește această concluzie.
Din Legea nr. 71/2011, care se completează cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.654/31 august 2011, rezultă că și Tribunalul Specializat Argeș, își va menține aceeași competență materială ca și fostul Tribunal Comercial Argeș, operând doar o reorganizare a sa, sub aspectul denumirii.
Astfel, transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intrau în competența lor, având în vedere că prin Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus menținerea lor ca instanțe de sine stătătoare si nu s-a prevăzut expres vreo reducere a sferei de competenta.
Desi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronuntat expres asupra competentei materiale a tribunalelor specializate, a avut in vedere, in mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instante, volum care include toate cauzele a căror natura „comerciala” era determinata prin aplicarea dispozitiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 si art. 56 din Codicele de comert din 1887. In consecinta, nu se poate retine intentia legiuitorului de a transfera competenta de solutionare a acestor cauze in favoarea sectiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând in favoarea tribunalelor specializate competenta materiala in limitele competentei fostelor tribunale comerciale.
Totodată, nici in Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii nu se prevede limitarea competentei Tribunalului Specializat Arges la litigiile prevăzute de art. 226 alin 1 lit a)-d) din Legea 71/2011.
Rezulta, asadar, din textele legale mai sus citate, ca intenția legiuitorului, exprimata prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate – cum este si Tribunalul Specializat Arges – sa isi mentina aceeasi arie de competenta functionala si materiala ca si fostele Tribunale Comerciale, practic, operand doar o reorganizare a acestora, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.
Nu in ultimul rand, instanta constata ca problema competentei tribunalelor specializate a facut obiectul discutiilor reprezentantilor CSM, MJ si presedintilor sectiilor specializate din cadrul curtilor de apel si ai tribunalelor specializate, purtate in cadrul intalnirii din 22.05.2014, de la Targu M.. Potrivit minutei intocmita in urma dezbaterilor (disponibila pe site-ul CSM), delimitarea intre competenta tribunalelor specializate si cea a tribunalelor trebuie facuta in sensul continuitatii competentei materiale stabilite la nivelul fostelor sectii/tribunale comerciale. Ceea ce trebuie subliniat este aceea ca discutiile au pornit de la intrebarea daca sfera de competenta a tribunalelor specializate cuprinde doar litigiile intre profesionisti in materie economica (fostii comercianti) sau cuprinde litigiile generate de activitatea tuturor profesionistilor. Prin urmare, premisa a fost cea a competentei tribunalelor specializate in solutionarea in continuare a cauzelor privind profesionistii-fosti comercianti si nicidecum intrebarea daca orice alt litigiu cu profesionisti, decat cele enumerate exemplificativ de art.226 din Legea nr.71/2011, este exclus din competenta tribunalului specializat.
In aceste conditii, retinand ca o practica judiciara unitara si previzibila reprezinta o garantie a unui proces echitabil, in sensul art.6 din CEDO, intrucat celelalte doua tribunale specializate din tara judeca in continuare cauzele cu profesionisti, se impune ca si competenta Tribunalului Specializat Arges sa fie stabilita dupa aceleasi norme.
In cauza de fata, raportul juridic stabilit intre reclamanta si parata era calificat, anterior actualului Cod civil, ca fiind unul de natura comerciala, partile avand calitatea de comercianti/profesionisti, atrăgând astfel competenta Tribunalului Specializat Arges.
Cat priveste imprejurarea ca au existat cauze declinate de Tribunalul Specializat in favoarea Tribunalului Arges-sectia civila si solutionate de acesta din urma, instanta constata ca situatia este urmarea practicii neunitare existente la nivelul Curtii de Apel P., ca si instanta competenta sa solutioneze conflictul negativ de competenta intre tribunalele din raza sa, cele doua sectii civile existente la nivelul Curtii avand o opinie diferita asupra problemei in discutie (in acest sens, dosar nr._ -sentința nr. 11/F-CC/ 23 martie 2015 pronuntata de Sectia a II-a civila a CAP, dosar nr._ -sentința civilă nr. 120/2014 pronuntata de Sectia I a CAP).
Prin urmare, pentru aceste argumente, in raport de disp. art.129 alin.2 pct.2 C.pr.civ., instanta apreciaza ca este necompetenta material/functional sa solutioneze prezenta cauza, urmand a admite exceptia si, in temeiul art.131 C.pr.civ., a declina competenta solutionarii apelului in favoarea Tribunalului Specializat Arges.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența materială de funcționare privind pârâta A. DE P. RACNETUL CARPATILOR, cu sediul în P., Garlei, ., jud. Argeș în contradictoriu cu reclamanta . SA cu sediul în P., . U4 mez, jud. Argeș în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2015.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
05.01.2016
| ← Cereri. Decizia nr. 3996/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 4041/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
