Fond funciar. Decizia nr. 2730/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2730/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1657/216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2730/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții R. M., N. E., R. M. împotriva Sentinței civile nr. 1294/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind P. C. AREFU - S. G., C. L. DE FOND FUNCIAR AREFU LEGAL REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR S. G., având ca obiect „fond funciar transformare daune”.
Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 24.09.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /11 iunie 2014 reclamanții R. M., N. E. și R. M. i-au chemat în judecată pe pârâții P. comunei Arefu – S. G. și C. locală de fond funciar Arefu, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 107.000 lei daune compensatorii (transformarea daunelor cominatorii de câte 100 lei/zi pe o perioadă de 1070 zile).
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 142/11 februarie 2008 a Judecătoriei Curtea de Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 176/R/2 februarie 2009 a Tribunalului Argeș s-a dispus în favoarea reclamanților:
- reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 18 ha .teren cu destinație agricolă de pe urma autoarei D. I., în natură pe alt amplasament liber, modificându-se HCJ Argeș nr. 28/28 aprilie 2006, anexa 23, poz. 1. S-a reținut că din vechiul amplasament, astfel cum a fost identificat de expertul B. P., o suprafață de 5,5 ha a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate către numitul H. C., conform T.P nr._/26 februarie 2004, diferența până la 18 ha, printr-o hotărâre a Consiliului Local Arefu, în anul 1999, s-a înglobat în izlazul comunal și face parte din domeniu public al comunei;
- prin aceeași sentință a fost modificată și anexa 27, poz. 3 din H.C.J nr. 28/28 aprilie 2006, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 44,25 ha, teren cu destinația forestieră, din care: 21 ha de pe urma autoarei D. I. și suprafața de 23,25 ha de pe urma autorilor Geormăneanu M., B. F. și I. A. (fiecare cu câte o cotă de 1/3). S-a reținut că pentru suprafața de 0,5 ha deținută cu titlu de o terță persoană se va atribui pe alt amplasament, în condițiile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 1/2000. Instanța a mai reținut că autorul D. N. era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 9,75 ha în favoarea intervenientei T. R..
Prin decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că există posibilitatea executării silite a hotărârii privind acordarea daunelor cominatorii numai în cazul celor compensatorii dovedite ulterior în fața instanței de judecată, cu ocazia transformării acestora în daune cominatorii. Timp de 3 ani reclamanții nu și-au exercitat în mod efectiv dreptul de proprietate asupra terenului reconstituit, așa că se justifică suma de 107.000 lei solicitată de aceștia, deoarece pârâții nu au respectat obligația stabilită prin sentința civilă nr. 906/2010. Nu trebuie să existe un prejudiciu material, efectiv, ci trebuie să se aibă doar în vedere imposibilitatea executării de către reclamanți a dreptului lor legal de proprietate. A aprecia altfel, ar însemna să se lipsească de efecte hotărârile judecătorești care obligă la daune cominatorii, pentru constrângerea debitorului să-și execute obligațiile ,,intuituu personae”. Perioada celor 1070 de zile stabilită de reclamanți este cuprinsă între 28 iunie 2011 și 3 mai 2014, după notificarea Comisiei locale de fond funciar Arefu pentru a fi puși în posesie cu 18 ha pășune și 44,75 ha pădure, conform celor două hotărâri judecătorești amintite mai sus. Prin sentința civilă nr. 906/15 iulie 2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2258/28 iunie 2011 a Tribunalului Argeș, C. locală de fond funciar Arefu și primarul au fost obligați să-i pună pe reclamanți în posesie cu cele două suprafețe de teren pășune și pădure, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 50 lei/zi pentru primar. Și comisia a fost obligată la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi dacă nu înainta Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș fișa de date în vederea emiterii titlului de proprietate.
Prin ordonanța din 23 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș cei doi pârâți au fost și găsiți vinovați pentru că au refuzat punerea în executare a dispozițiilor sentinței civile nr. 142/11 februarie 2008, fiind sancționați cu amendă administrativă, dar și după aceea ei au refuzat să-și îndeplinească obligațiile.
În drept, s-au invocat art. 64 din Legea nr. 18/1991, art. 1516 și 1528 C.civ.
Reclamanții au depus la dosar: sentința civilă nr. 142/11 februarie 2008 a Judecătoriei Curtea de Argeș, decizia civilă nr. 176/R/02 februarie 2009 a Tribunalului Argeș, sentința civilă nr. 906/15 iulie 2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, decizia civilă nr. 2258/28 iunie 2011 a Tribunalului Argeș.
Pârâta Comisa locală de fonf funciar Arefu – prin primar a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată. S-a arătat că reclamanții au fost puși în posesie pe suprafața de teren forestier de 44,25 ha, din care 43,74 ha pe fostul amplasament, iar 0,5 ha pe un altul și au efectuat și partajul între ei, hotărârea de partaj dată de instanță râmând irevocabilă. În ceea ce privește cealaltă suprafață de 18 ha, hotărârea de punere în posesie dată de instanță a statuat că acea punere în posesie să se facă pe vechiul amplasament sau pe un amplasament liber aflat în apropiere, după caz, însă reclamanții refuză punerea în posesie pe un alt amplasament. Vechiul lor amplasament este ocupat în prezent de numiții H. și S., aspect cunoscut de autorii cererii de față încă de la început. C. locală de fond funciar Arefu i-a încunoștințat pe reclamanți că mai are teren liber dat de ADS doar de categoria ,,gol alpin”, însă au refuzat să primească astfel de teren. Reclamanții au fost astfel înscriși în evidențe pentru a li se rezolva problema în baza Legii nr. 165/2013. Potrivit art. 7 din această lege, la nivelul comisiilor locale de fond funciar se suspendă orice fel de puneri în posesie, altfel că, raportat la toate cele de mai sus, comisia nu are vreo culpă în îndeplinirea obligațiilor față de reclamanți.
C. a depus la dosar: procesul-verbal nr. 413/E/13 septembrie 2012 al BIEJ I. V., sentința civilă nr. 816/1 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, certificatul de calitate de moștenitor nr. 19/23 februarie 2012 eliberat de notarul public I. G. în dosarul nr. 20/2012 al BNPA V. E. și I. G., adresa nr. 444/30 ianuarie 2013 a ADS Argeș, adresa nr. 448/30 ianuarie 2013 a Comisiei locale de fond funciar Arefu.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că susținerile pârâtei sunt neîntemeiate, că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile ce li s-au stabilit prin hotărâri judecătorești și că în cauză nu operează suspendarea punerii în posesie conform art. 7 din Legea 165/2013, deoarece este vorba de aplicarea art. 7 alin. 2, unde se precizează că, în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, comisiile de fond funciar emit titluri de proprietate, fac puneri în posesie și orice altă procedură administrativă necesară restituirii fondului funciar.
Pârâta C. locală de Fond Funciar Arefu a mai depus la dosar procesul-verbal de punere în posesie nr. 483/9 aprilie 2013 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 445/12 martie 2010 privitoare la reclamanți.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2368/216/1 septembrie 2014, aceeași reclamanți i-au chemat în judecată pe aceeași pârâți, solicitând obligarea lor la plata sumei de 28.750 lei daune compensatorii (daune cominatorii de 50 lei/zi pentru 575 zile) ori, în subsidiar, majorarea daunelor cominatorii ce au fost stabilite prin decizia civilă nr. 545/22 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, de la 50 lei/zi la 500 lei/zi, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor stabilite prin decizia civilă nr. 2028/R/13 decembrie 2007 a Tribunalului Argeș.
Motivarea cererii este aproximativ asemănătoare cu cea din prima cerere, invocându-se decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Reclamanții au arătat că, prin decizia civilă nr. 2028/13 decembrie 207 a Tribunalului Argeș, C. locală de fond funciar Arefu a fost obligată să-i pună în posesie pe suprafața de 27 ha teren pe raza localității Arefu. S-a refuzat punerea în posesie și astfel, la 24 februarie 2010, reclamanții s-au adresat instanței pentru a fi obligat primarul comunei Arefu la plata daunelor cominatorii până la punerea efectivă în posesie. Prin decizia civilă nr. 545/2 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, primarul a fost obligat la plata a 50 lei/zi începând cu 22 februarie 2011 și până la îndeplinirea efectivă a dispozițiilor deciziei civile nr. 2028/2007.
P. nu s-a conformat și, la cererea reclamanților, prin decizia nr. 235/30 ianuarie 2013 a Tribunalului Argeș, acesta a fost obligat la 30.000 lei daune compensatorii, reținându-se culpa lui cu privire la punerea în posesie a reclamanților pe suprafața de 27 ha teren. Reclamanții au acceptat o punere în posesie parțială pentru 13 ha teren, dar restul a rămas nerestituit, comisia acordându-le un teren stâncos, aflat pe o culme muntoasă, cu care nu sunt de acord. Vechiul amplasament total de 27 ha reconstituit reclamanților este liber, nefăcând obiectul altor reconstituiri, nu sunt emise titluri de proprietate în favoarea terților care stăpânesc acum acel teren. Perioada celor 575 zile la care s-au referit reclamanții este cea cuprinsă între 30 ianuarie 2013 și 30 august 2014.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991 și art. 1516 și art. 1528 C.civ.
Reclamații au depus la dosar: decizia civilă nr. 2028/13 decembrie 2007 a Tribunalului Argeș, decizia civilă nr. 545/22 februarie 2011 a Tribunalului Argeș, ordonanța din data de 23 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, proces-verbal din data de 22 mai 2002 încheiat în ședința C.L.F.F. Argeș, proces-verbal de punere în posesie nr. 445/12 martie 2010 + schița+procesul-verbal de ședința cu nr. 1420/12 martie 2010, procesul-verbal din 5 aprilie 2013 al Comisiei locale de fond funciar Arefu, adresa nr. 744/26 februarie 2014 a Primăriei Arefu.
Pârâta C. L. de Fond Funciar Arefu – prin primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca fiind nefondată. S-a arătat că vechiul amplasament al terenului reclamanților este acum ocupat în mod legal de numiții H. și S., așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2028/R/13 decembrie 2007. S-a emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 445/12 iulie 2010 pentru reclamanți pe suprafața de 17,645 ha, din care 13 ha pe vechiul amplasament și diferența pe un altul, neacceptat însă de cei trei. A mai rămas practic o diferență de cca. 9,5 ha de rezolvat după pronunțarea deciziei nr. 2028/R13 decembrie 2007 a Tribunalului Argeș, această instanță statuând că reclamanții să fie puși în posesie cu teren pe raza localității Arefu, în aproprierea vechiului amplasament, pe cât posibil. La data de 9 aprilie 2013, comisia a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 483 pentru reclamanți cu întreaga suprafața de 27 ha, dar aceștia, deși li s-a expediat actul respectiv, refuză să dea vreun răspuns. Nefiind semnat până acum procesul-verbal de punere în posesie de către reclamanți, nu se poate înainta nici documentația în vederea emiterii titlului de proprietate. Deci nu există o culpă din partea pârâților, ei neputând fi obligați la plata de daune compensatorii ori cominatorii în acest proces.
Pârâta C. locală de fond funciar Arefu a depus la dosar un proces-verbal de punere în posesie nr. 483/9 aprilie 2013 și dovada comunicării către reclamanți.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că susținerile acestei pârâte nu pot fi primite. Reclamanții și-au exprimat refuzul expres de a fi puși în posesie ( conform acelui proces-verbal din 9 aprilie 2013), cu ocazia discuțiilor avute la Primăria Arefu și unde s-a încheiat procesul-verbal de ședință din 5 aprilie 2013. Mai mult, prin notificarea nr. 4205/23 septembrie 2013, ei au comunicat Comisiei de Inventariere a Terenurilor, constituite în baza Legii nr. 165/2013, să le rezolve problema. Până în prezent nu au mai primit vreun răspuns, deci cererea lor de acum este justificată.
Reclamanții au mai depus la dosar: notificarea nr. 4205/23 septembrie 2013, procesul-verbal din 5 aprilie 2013 încheiat la sediul Primăriei Arefu, o cerere înregistrată la Primăria Arefu sub nr. 2391/12 mai 2014, procesul-verbal din 19 martie 2010 al Consiliului Local Arefu.
Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2014 instanța a conexat dosarul nr._ cu dosarul nr._, judecata urmând să continue numai în primul dosar înregistrat pe rol, deoarece ambele cauze au aceleași părți, aceleași obiect și cauze asemănătoare.
Pârâta C. locală de fond funciar Arefu a depus și concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1294/03.12.2014, Judecătoria Curtea de Argeș a respins, ca nefondate, cererea formulată de reclamanți și cererea conexă înregistrată sub nr. 2368/216/ 01 septembrie 2014 și a dispus ca reclamanții, în solidar, să plătească pârâților 3536 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel ,prima instanță de judecată a reținut faptul că, prin sentința civilă nr. 142/11 februarie 2008 a Judecătoriei Curtea de Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 176/R/2 februarie 2009 a Tribunalului Argeș, reclamanților R. M., N. E. și R. M., alături de numitele M. C. și T. R., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 18 ha teren cu destinație agricolă, în natură sau pe un alt amplasament liber, pe raza comunei Arefu. De asemenea li s-a mai reconstituit și dreptul de proprietate pentru suprafața de 44,25 ha teren forestier, din care 43,75 ha pe fostul amplasament, iar 0,5 ha pe un alt amplasament.
Toți reclamanții au fost puși în posesie pe suprafața de 44,25 ha. teren forestier, conform hotărârilor judecătorești, teren cu privire la care
s-au și partajat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 816/1 iulie 2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș, rămasă irevocabilă (f. 47-55).
Pentru restul terenului de 18 ha, reclamanților R. M., N. E. și R. M. li s-a propus să fie validați pe un alt amplasament decât pe vechiul loc unde doreau, deoarece acel amplasament este acum ocupat de familia H. și alții. Reclamanții refuză o punere în posesie pe un alt amplasament. La momentul actual, așa cum rezultă din susținerile pârâtei C. locală de fond funciar și din corespondența purtată de aceasta cu reprezentanții Agenției Domeniului Statului, teren liber pe raza comunei Arefu mai există doar la munte, având categoria de folosință ,,gol alpin” (f. 61-62).
Prin sentința civilă nr. 906/15 iulie 2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, rămasă irevocabilă, C. locală de fond funciar Arefu și primarul comunei Arefu au fost obligați să-i pună în posesie pe reclamanți cu suprafața de 18 ha teren agricol, pe un alt amplasament liber, deci nu pe același amplasament, cum se dispusese de altfel și prin decizia anterioară a Tribunalului Argeș din 2 februarie 2009, sub sancțiunea obligării la 50 lei/zi daune cominatorii a primarului.
Potrivit art. 64 din Legea 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul. Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.
Pentru ca cei doi pârâți să poată fi obligați la daune compensatorii, prin transformarea daunelor cominatorii acordate de instanță anterior, trebuie să existe o culpă a acestora, o rea-credință în îndeplinirea obligațiilor față de reclamanți.
Nu s-a făcut dovada acestei culpe a pârâților, câtă vreme instanțele nu i-au obligat să-i pună în posesie pe reclamanți pe vechiul amplasament al terenului de 18 ha. Mai mult decât atât, aceștia din urmă refuză punerea în posesie pe un alt amplasament care mai este încă la dispoziția comisiei locale de fond funciar și poate fi retrocedat.
II. Prin decizia civilă nr. 2028/R/13 decembrie 2007 a Tribunalului Argeș, aceeași reclamanți au primit în baza legilor fondului funciar suprafața de 27 ha pășune, reconstituirea trebuind să se facă cu orice teren disponibil pe raza comunei Arefu.
Reclamanții au refuzat și aici o punere în posesie pe un alt amplasament decât vechiul loc, acesta din urmă fiind acum ocupat de familiile Hodoragă și S., care dețin titluri de proprietate. C. locală de fond funciar
le-a adus la cunoștință împrejurarea că vechiul amplasament este ocupat și le-a propus o validare pe un alt amplasament, întocmind chiar procesul-verbal de punere în posesie nr. 483/9 aprilie 2013, în urma unor discuții purtate chiar și la sediul Primăriei comunei Arefu. Cei trei reclamanți acceptaseră inițial o punere în posesie doar pentru 13 ha teren pe vechiul amplasament, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 445/12 martie 2010, refuzând pentru restul terenului un alt loc.
Astfel, raportat la aceleași dispoziții ale art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 și la modalitatea în care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească ( în natură, pe orice amplasament de pe raza comunei Arefu), nu se poate reține culpa pârâților și reaua lor credință în legătură cu îndeplinirea obligațiilor față de reclamanți.
Pârâții au încercat, pe parcursul perioadei 2010-2014, să-i pună în posesie pe reclamanți pe terenuri care erau la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Arefu la momentul respectiv, însă cei trei autori ai demersului judiciar de față refuză orice alt amplasament oferit.
Având în vedere și perioadele pentru care reclamanții solicită daune compensatorii (prin transformarea daunelor cominatorii) ori majorarea daunelor cominatorii în cele două dosare, respectiv 28 iunie 2011 – 3 mai 2014 și 30 ianuarie 2013-30 august 2014, nu putem vorbi de o culpă a pârâților în acele intervale de timp, care să atragă plata daunelor compensatorii sau cominatorii. Mai mult decât atât, C. locală de fond funciar Arefu nici nu poate fi obligată la plata unor astfel de daune în baza art. 64 din Legea 18/1991, ea nefiind obligată la astfel de daune nici prin hotărârile judecătorești anterioare invocate de reclamanți.
În raport de toate cele ce precedă, instanța a respins ca nefondate cele două cereri conexate.
În baza art. 451-455 C.pr.civ., reclamanții fiind în culpă procesuală, au fost obligați în solidar să le plătească pârâților cheltuielile de judecată făcute cu acest proces, cheltuieli ce reprezintă onorariile de avocat și cele cu dactilografierea, în sumă totală de 3.536 lei.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții R. M., N. E. și R. M. ,care au invocat următoarele motive:
Prin sentința pronunțată ,instanța de fond a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile existenței vreunei culpe în ceea ce îl privește pe pârât, deși instanțele superioare au analizat și s-au pronunțat deja atât cu privire la obligațiile stabilite în sarcina acestuia cât și cu privire la existența vinovăției acestuia prin neexecutarea dispozițiilor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive .
Printr-o astfel de interpretare a legii dar mai ales a dispozitivelor unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, judecătorul fondului a pronunțat o sentință profund nelegală și netemeinică încălcând unul dintre cele mai importante principii ale dreptului, anume acela al autorității de lucru judecat .
Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze dacă pârâtul și-a îndeplinit sau nu obligațiile și pe cale de consecință ,acestea nefiind îndeplinite, să dispună transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, nefiind admisă o nouă judecată asupra unor chestiuni deja rezolvate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Intimații nu și-au executat obligațiile, respectiv nu au efectuat efectiv o punere în posesie asupra terenului în suprafață de 18 ha cu destinație agricolă, refuzând și la acest moment să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate prin completarea fișei cu datele și transmiterea acestui înscris C.J.F.F.Argeș.
Dimpotrivă, actele existente la dosar atestă că intimata nu și-a executat obligațiile intuitu personae - instituite în sarcina sa, în mod culpabil, acesta nefăcând dovada existenței nici unei împrejurări obiective în sarcina sa, de natură a o pune în imposibilitate de a face puneri în posesie efective asupra terenului cuvenit, de a face propuneri, validări și de a completa fișa cu datele necesare emiterii titlului de proprietate.
Prejudiciul provocat prin nerespectarea legii dar și a dispozițiilor hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile constă în imposibilitatea ca în perioada îndelungată de timp să nu poată exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor reconstituite pe cale judecătorească irevocabil.
Pentru terenul de 18 ha, cu destinație agricolă până în prezent nu s-a făcut punerea în posesie nici măcar un metru pătrat, neexistând nicio propunere pentru alt loc, așa, încât sunt împiedicați să obțină recolte de pe astfel teren.
În motivarea apelului,apelanții au mai arătat că instanța de fond a respins acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._ arătând faptul că „ – nu se poate reține culpa pârâților și reaua lor credință în legătură cu îndeplinirea obligațiilor față de reclamanți” .
Judecătorul fondului a pronunțat o sentință profund nelegală și netemeinică și în acest dosar, încălcându-se astfel principiul autorității de lucru judecat, fiind înfrânte dispozitivele hotărârilor judecătorești pronunțate deja de instanțele superioare care s-au pronunțat definitiv și irevocabil cu privire la obligațiile instituite în sarcina pârâților cât și cu privire la existența culpei primarului prin neexecutarea dispozițiilor stabilite de aceste instanțe.
Prin Decizia nr. XX/2005 ,I.C.C.J a stabilit cu certitudine că există posibilitatea executării pe cale silită a hotărârii privind acordarea daunelor cominatorii, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii .
Sub acest aspect, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile privind culpa primarului deoarece intimații au încercat să efectueze operațiunea punerii efective în posesie asupra terenurilor cuvenite.
Culpa acestuia a fost reținută de instanțele superioare, ulterior acestei pronunțări nefăcându-se dovada ca primarul și C. L. Arefu ar fi făcut demersurile legale în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafețele de 18 ha teren cu destinație agricolă, în natură pe alt amplasament reconstituit prin hotărâre judecătorească ; 44,25 ha teren validat printr-o hotărâre a Comisiei Județene Argeș:
Au menționat apelanții că li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 45 ha teren cu destinație agricolă și 44,25 ha teren forestier, fără a fi puși în posesie efectiv și în integralitatea acestor terenuri și fără a se înainta documentația necesară către C. Județeană Argeș de Fond Funciar în vederea eliberării titlului de proprietate ,astfel că se solicită reanalizarea probelor administrate în dosarele conexate prin decizia pe care o va pronunța să se admită apelul așa cum a fost formulat, să admită cererile inițiale și să dispună anularea sentinței atacate.
În drept,au fost invocate disp. art. 466 și urm .C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.02.2015 ,intimații au solicitat respingerea apelului.
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Apelanții R. M., N. E., R. M. au investit Judecătoria Curtea de Argeș cu cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ prin care au solicitat ca în contradictoriu cu intimații P. C. AREFU - S. G., C. L. DE FOND FUNCIAR AREFU LEGAL REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR S. G. să dispună transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii prin obligarea intimaților la plata sumei de 107.000 lei pentru perioada 28.06._14.
În sprijinul acestei cereri ,apelanții au invocat sentința civilă nr. 906/15.07.2010 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ ,irevocabilă prin decizia nr. 2258/28.06.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș .Prin această hotărâre judecătorească irevocabilă, intimații C. L. DE FOND FUNCIAR AREFU și P. C. AREFU - S. G. au fost obligați să-i pună în posesie pe apelanți pe suprafața de 18 ha teren cu destinație agricolă, pe un alt amplasament liber, precum și pe suprafața de 44,25 ha teren cu destinație forestieră, din care 43,75 ha pe fostul amplasament și 0,5 ha pe alt amplasament, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere în sarcina Primarului C. Arefu și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș fișa cu date în vederea emiterii titlului de proprietate, pentru aceleași suprafețe de teren, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 50 de lei pe zi de întârziere în sarcina Primarului C. Arefu .
Prin cererea înregistrată sub nr._ ,apelanții au solicitat în contradictoriu cu intimații P. C. AREFU - S. G., C. L. DE FOND FUNCIAR AREFU LEGAL REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR S. G.,în principal obligarea acestora la plata sumei de_ lei ,aferentă perioadei 30.01._14 ,prin transformarea daunelor cominatorii stabilite prin decizia civilă nr. 545/22.02.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ în daune compensatorii.În subsidiar,apelanții au solicitat majorarea daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei /zi de întârziere stabilite prin această decizie la suma de 500 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă și în integralitate a obligațiilor stabilite prin decizia civilă nr. 2028/R/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Cele două cereri au fost conexate prin încheierea de ședință din data de 25.11.2014 pronunțată în acest din urmă dosar.
În motivarea ambelor cereri formulate,apelanții au invocat efectele deciziei nr. XX/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.Prin considerentele acestei decizii ,Curtea a reținut că daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silita și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumata si cu posibilitatea ca instanța de judecata sa le modifice daca va considera necesar.
asumata. (…) F. de caracterul lor provizoriu, in cazul in care debitorul execută obligația, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar in cazul in care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuși la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta soluție nefiind posibila. (..)
Fiind de principiu deci ca daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, precum si ca suma stabilita in cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instanței de judecata îndatorirea ca, după executarea obligației respective, sa transforme acele daune in daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civila, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Apelanții și-au însușit considerentele acestei decizii ,susținând în cuprinsul cererilor cu care au investit instanța de judecată că există posibilitatea executării pe cale silită a hotărârii privind acordarea daunelor cominatorii numai în cazul celor compensatorii dovedite ulterior în fața instanței de judecată cu ocazia transformării acestora în daune compensatorii.
Edificată fiind asupra problemei de drept pe care o implica litigiul cu care a fost investită ,prima instanță de judecată,analizând actele dosarului,a stabilit că nu s-a făcut dovada unei culpe a intimaților în ceea ce privește executarea obligațiilor stabilite în sarcina acestora sub sancțiunea plății de daune cominatorii .Sub acest aspect,a reținut instanța de fond faptul că apelanții au fost puși în posesie pe suprafața de 44,25 ha. teren forestier, conform hotărârilor judecătorești, teren cu privire la care s-au și partajat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 816/1 iulie 2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș, rămasă irevocabilă (f. 47-55).Pentru restul terenului de 18 ha conform sentinței civile nr. 142/11.02.2008, instanțele nu i-au obligat pe intimați să-i pună în posesie pe apelanți pe vechiul amplasament ,iar aceștia refuză punerea în posesie pe un alt amplasament care mai este încă la dispoziția comisiei locale de fond funciar și poate fi retrocedat.
În privința terenurilor asupra cărora s-a statuat prin decizia civilă nr. 2028/R/13.12.2007 ,așa cum au recunoscut apelanții ,punerea în posesie s-a realizat parțial ,dar pentru aceste suprafețe nu au fost efectuate demersurile necesare eliberării titlului de proprietate,iar pentru diferență nu s-a realizat punerea în posesie pe vechiul amplasament.Judecătoria Curtea de Argeș a reținut și în acest caz inexistența unei culpe a intimaților și a unei rele credințe în legătură cu îndeplinirea obligațiilor față de apelanți ,reținând că au existat demersuri în acest sens,dar apelanții au refuzat amplasamentul oferit.
Tribunalul reține faptul că transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii presupune dovedirea, după regulile dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, a elementelor pe care le impune această răspundere,inclusiv a culpei debitorului obligației impusă prin hotărârea judecătorească și a prejudiciului efectiv cauzat prin întârzierea executării sau prin executarea necorespunzătore a acesteia ,iar sarcina acestei probe revine reclamantului.
Apelanții din cauza de față nu au făcut dovada nici a culpei intimaților și nici a prejudiciului . Conform înscrisurilor depuse la filele 61-63 ,intimata CLFF Arefu a purtat corespondență (data de 30.01.2013 )cu reprezentanții Agenției Domeniului Statului,în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 142/11.02.2008, rezultând că pot fi puse la dispoziție de către aceasta în vederea retrocedării numai suprafețe de teren ,,gol alpin” ,fiind emisă adresă către apelanta R. M. pentru a-și exprima punctul de vedere. Referitor la terenurile înscrise în decizia civilă nr. 2028/R/13.12.2007, la dosar a fost depus procesul verbal de punere în posesie nr. 483/09.04.2013 (fila 44 ),pe care apelanții nu l-au semnat .
Prin aceste înscrisuri ,intimații au făcut dovada că neîndeplinirea obligațiilor stabilite sub sancțiunea plății de daune cominatorii nu le este imputabilă ,în cauză fiind întreprinse demersuri ,în raport cu situația efectivă a terenurilor disponibile, pentru executarea obligațiilor.
Potrivit art. 249 C.pr.civ. ,cel care face o susținere în cursul procesului ,trebuie să o dovedească.În raport de aceste dispoziții procedurale ,apelanții trebuiau să solicite administrarea de probe prin care să infirme susținerile intimaților bazate pe înscrisurile depuse la dosar,în sensul că pe teritoriul localității Arefu ar exista amplasamente libere ,aflate la dispoziția intimatei CLFF Arefu care ar putea fi valorificate în vederea realizării reconstituirii efective ,prin emiterea actelor prevăzute de normele funciare .
Apelanții nu au dovedit o astfel de împrejurare și raportat la perioada menționată în cererile de chemare în judecată pentru care se pretinde transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii pentru acoperirea prejudiciului cauzat ,nu se poate reține că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare care ar fi reținut existența culpei intimaților în neîndeplinirea obligațiilor.În cazul de față,în care se pune în discuție transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii ,problema existenței sau inexistenței unei culpe se analizează strict prin raportare la o anumită conduită a intimaților, într-o anumită perioadă de referință ,de la pronunțarea hotărârilor judecătorești menționate în susținerea autorității de lucru judecat intervenind schimbări ale situației de fapt,în sensul celor reieșite din actele mai sus analizate.
Distinct de chestiunea culpei,ca element al răspunderii civile delictuale,apelanții trebuiau să probeze și prejudiciul suferit .Acesta nu poate fi cuantificat în modalitatea expusă de apelanți prin multiplicarea cuantumului daunelor moratorii stabilite cu numărul de zile de întârziere pretins, întrucât ,astfel cum înșiși apelanții au susținut ,au fost împiedicați să obțină recolte de pe terenurile solicitate.Așadar,suma pretinsă cu titlu de prejudiciu era destinată să acopere contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor în intervalul de timp menționat.Apelanții nu au depus dovezi nici în acest sens și nici în sensul prejudiciului care li s-ar fi cauzat prin aceea că nu ar fi fost înaintată CJFF Argeș documentația necesară în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenul care a făcut obiectul punerilor în posesie și în legătură cu care a fost pronunțată și o hotărâre de ieșire din indiviziune(fila 130 ).
Având în vedere toate aceste aspecte,reținând că prima instanță de judecată a pronunțat o sentință legală și temeinică,în raport de probele administrate în cauză și de disp. art. 249 C.pr.civ.,în temeiul art. 480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În conformitate cu disp. art. 453 corob. cu art. 451 C.pr.civ., apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați în sumă de 2500 lei reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței depuse la fila 41 .
În raport de disp. art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în sumă de 955 lei acordat apelanților rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții R. M., N. E., R. M. toți cu domiciliul ales în Tulcea, ., județul Tulcea,împotriva Sentinței civile nr. 1294/03.12.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind P. C. AREFU - S. G. cu sediul în comuna Arefu, ., județul Argeș, , C. L. DE FOND FUNCIAR AREFU LEGAL REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR S. G. cu sediul în comuna Arefu, ., județul Argeș .
Obligă apelanții la plata cheltuielilor de judecată către intimați în sumă de 2500 lei.
Ajutorul public judiciar în sumă de 955 lei acordat apelanților rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.09.2015.
Președinte, Judecător ,
A. A. S. I. Ț.
Grefier,
I. B.
Red. S.I.Ț./ 7 ex.
02.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 284/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 696/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
