Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 661/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 19100/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 661/2015
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Judecător A. M.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant D. P. I. împotriva sentinței civile nr. 1855/26.02.2015, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ocheanatu M. având ca obiect îmbogățire fără justă cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant D. P. I., personal și asistat de avocat R. A. în baza împuternicirii avocațiale nr. AG/_/2015 aflată la fila 4/dosar și intimata-pârâtă Ocheanatu M., personal și asistată de avocat C. Marinac în baza împuternicirii avocațiale nr. AG/_/2015 depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 18.09.2015, intimata-pârâtă Ocheanatu M. depune la dosarul cauzei întâmpinare, într-un exemplar. Prin serviciul registratură, la data de 23.09.2015, apărătorul intimatei-pârâtă Ocheanatu M., depune la dosarul cauzei cerere prin care solicită strigarea dosarului la finele ședinței de judecată.
Tribunalul ia act că cererea formulată de apărătorul intimatei-pârâtă Ocheanatu M., prin care solicită strigarea dosarului la finele ședinței de judecată a rămas fără obiect.
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 806 lei conform chitanței nr._/21.09.2015, respectiv în cuantum de 384 lei conform chitanței nr._/21.09.2015 și timbru judiciar de 12 lei.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, învederează că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemafiind alte cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul pe probe.
Părțile, prin apărători, arată că nu solicită probe noi în recurs. Doresc să se folosească de înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea hotărârii atacate, ca nelegală și netemeinică cu cheltuieli de judecată, fond și recurs. Apreciază recurentul-reclamant, prin avocat, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică având în vedere că instanța de fond nu a avut în vedere niciun înscris și nicio probă în baza căreia să fie pronunțată sentința recurată. Arată recurentul-reclamant, prin avocat, că prin acțiunea introductivă a solicitat plata sumelor de bani, sume de bani ce au reprezentat pensie de întreținere, considerată că a fost achitată nejustificat având în vedere că se constatase printr-o sentință judecătorească că nu este tatăl minorului. În acest sens, au fost solicitate relații de la unitatea militară, locul său de muncă, în urma cărora s-a stabilit în mod exact suma pe care recurentul a achitat-o, nejustificat, către intimata din prezenta cauză, respectiv către minorul care s-a constatat că nu era copilul său.
Mai arată recurentul-reclamant, prin avocat, că prin acțiunea introductivă a solicitat și daune morale, instanța de fond a apreciind că s-a făcut dovada achitării acestei sume. Or, în cuprinsul dosarului de fond, se află cererea reconvențională formulată de intimata din prezenta cauză, în cuprinsul căreia, menționează că va face dovada faptului că, această sumă a fost restituită, prin audierea unor martori, martori ce au fost prezenți în acel moment în holul judecătoriei, sens în care instanța de fond a încuviințat proba testimonială cu doi martori pe această teză probatorie, martori ce nu au fost audiați într-un final, intimata fiind decăzută din proba cu martori.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada restituirii sumei achitate, așa cum rezultă și din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, în recurs, apreciază recurentul-reclamant, prin avocat, că ne aflăm în prezența unei îmbogățiri fără justă cauză, motiv pentru care solicită admiterea recursului, urmând a se avea în vedere și daunele morale solicitate cu cheltuieli de judecată, fond și recurs.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, apreciind că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond a avut în vedere situația de fapt existentă și probată la momentul respectiv deși la acest moment nu există o dovadă clară privind restituirea plății, nesusținând niciodată existența unei astfel de dovezi. Arată intimata-pârâtă, prin avocat, că a invocat în fața instanței de fond dispozițiile prevăzute de art. 1198 cod civil în cuprinsul cărora se prevede și posibilitatea de a proba, în condițiile în care există imposibilitate materială și morală de a preconstitui acele înscrisuri, respectiv dovada restituirii acelor bani.
Mai arată intimata-pârâtă, prin avocat, în această situație se află și dosarul nr._, dosar ce a fost soluționat de Judecătoria Pitești între cele două părți și unde se observă foarte clar care au fost pașii ce au fost urmați în momentul restituirii acestei sume.
Precizează intimata-pârâtă, prin avocat, că instanța de fond a insistat în soluționarea dosarului pe cale amiabilă iar în momentul în care s-a vorbit de restituirea acestor sume, instanța a pus în vedere recurentului-reclamant să facă o precizare scrisă cu obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru, taxă de timbru cu care reclamantul nu a fost de acord. Arată intimata-pârâtă, prin avocat, că în cuprinsul dosarului au fost depuse cupoane de pensie, calculul făcut de unitatea militară prin care se probează sumele ce au fost virate către intimată, extras de cont din cuprinsul căruia rezultă că intimata a retras bani. Având în vedere că între părți nu s-a ajuns la nicio înțelegere, instanța de fond procedează la soluționarea prezentului litigiu pe cale de contradictorialitate iar la termenul de judecată din data de 17.01.2011, reclamantul achiesează la pretențiile intimatei și este de acord ca dosarul să se finalizeze în condițiile de la acel moment.
Arată intimata-pârâtă, prin avocat, că nu are nicio dovadă cu privire la restituirea sumelor însă toate apărările sale și toată situația de fapt, se probează.
Față de cele învederate, intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurentul-reclamant D. P. I. împotriva sentinței civile nr. 1855/26.02.2015, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 26.09.2012 reclamantul D. P. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta O. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloare pensie de întretinere achitată pentru minorul O. (fost D.) A. I. în perioada 18.04._11 si a sumei de 25.000 lei reprezentând contravaloare daune morale, respectiv prejudiciu adus imaginii acestuia în cadrul societătii si a colectivului în care îsi desfăsoară activitatea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 21.04.2011 a rămas irevocabilă prin nerecurare sentința civilă nr 376/17.01.2011 prin care a fost admisă cererea reconvențională formulata de numita O. M. și s-a stabilit că nu este tatăl minorului A. I. născut la data de 02.07.2004.
S-a efectuat o expertiza de specialitate care a confirmat faptul că reclamantul nu este tatăl minorului.
Apreciază că, în situația în care s-a stabilit că minorul nu este fiul său pârâta și-a însușit în mod nejustificat suma de 11.000 lei.
La data de 25.04,2013, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata, obligarea pârâtului la plata de dane morale în suma de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că părțile au fost căsătorite și în perioada căsătoriei s-a născut la data de 02.07.2004 minorul A. I..
La data de 18.04.2008, s-a pronunțat sentinta de divorț în dosarul nr_/280/2007 prin care, minorul a fost încredințat spre crestere și educare mamei cu acordarea programului de vizitare tatălui.
Dosarul nr_ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 22.03.2010, obiectul acestuia fiind stabilire program de vizitare minor.
În cadrul acestui dosar reclamantul a cerut ca daca vrea să nu mai facă plângeri penale, să nu mai vina în lipsa minorului pârâta să fie de acord să se sisteze pensia alimentara.
Deoarece pensia trebuia palatită indiferent de înțelegerea părinților, deoarece era un drept al copilului, a trebuit să se găsească o cale legala pentru sistarea acestei pensii astfel încât, a fost formulata în cadrul dosarului, respectiv cererea reconvențională de tăgada a paternități, dar reclamantul nu a dorit numai sistarea pensiei ci și achitarea sumei înaintata ca și pensie alimentară.
La data la care instanța a rămas în pronunțare, înainte de ședința din camera de consiliu, pârâta a achitat suma solicitata de reclamant prin remiterea efectivă a acesteia.
Inițial au dorit ca aceasta acțiune să fie menționata în acțiunea pronunțată de instanța, dar deoarece nu s-a mai putut, au mers la notar pentru a se consemna acest lucru într-o tranzacție.
La biroul notarial li s-a spus că nu se poate efectua o tranzacție de acest fel.
S-au depus la dosar acte, s-a atașat dosarul nr 5468/2010.
Prin sentința civilă nr. 855/26.02.2015, pronunțată de Judecatoria Pitești s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. P. I., în contradictoriu cu pârâta O. M. .
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin sentința civilă nr 376/2011 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a constatat că reclamantul nu este tatăl minorului A. I. născut la data de 02.07.2004.
Până la acea data fiind născut în perioada 08.05.2007 când s-a încheiat casatoria părților la registrul Stării Civile al Primăriei Mun. Pitești, sub nr_0, când s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți prin sentința civilă nr 2392/2008 de către Judecătoria Pitești rezultă că, minorul s-a prezumat că a avut ca tată soțul mamei și anume, reclamantul.
Acesta fiind născut din relațiile de casatorie și pe cale de consecința așa cum am menționat mai sus prezumându-se legal că are ca tată pe soțul mamei, până la data de 17.01.2011 și în continuare până la rămânerea irevocabilă, când prin sentința civilă nr 376/2011 s-a constatat că reclamantul nu este tatăl minorului, banii care i-au fost trimiși de către acesta, au reprezentat obligație legală achitată în mod constant minorului.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, pentru a fi acordate trebuie angajata răspunderea civila delictuală și trebuiesc îndeplinite mai multe condiții și anume: existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite, ori în speța de fața nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Dosarul privind tăgada paternității s-a soluționat în camera de consiliu, iar problemele dintre părți nu au fost supuse atenției publice.
Față de aceste considerente și fața de prevederile art. 534 C.Civ. și art. 1345 și urm. C.Civ. instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul D. P. I., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 14.05.2015 sub nr._ .
In motivarea recursului se arata ca sentința instanței de fond nu este motivată nici în fapt și nici în drept, fiind preluate paragrafe atât din acțiune cât și din cererea reconvențională și întâmpinarea formulată de pârâtă, nefăcându-se nici o încadrare în drept de cele prezentate în sentință .
Instanța s-a grăbit să respingă acțiunea reclamantului uitând să se pronunțe pe cererea reconvențională a pârâtei, deși în ședință au fost puse concluzii și peaceasta, considerându-se probabil că nu are relevanță după 3 ani cât a fost tergiversată soluționarea cauzei ca urmare a neatașării dosarului solicitat de pârâtă.
Instanța nu a avut în vedere nici una din probele administrate de reclamant, nu a analizat înscrisurile oficiale trimise de la locul de muncă al acestuia, ci doar a făcut pe placul pârâtei punând la îndoială și veridicitatea unor înscrisuri eliberate de ol unitate militară.
Există o contradicție evidentă între probatoriul inițial solicitat de pârâtă, respectiv teza probatorie pentru presupușii martori și ulterioara schimbare de poziție, ca urmare a imposibilității găsirii unor martori cară se declare existența unor fapte care nu s-au întâmplat niciodată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prima critica ce priveste nelegalitatea sentintei de fond raportat la imprejurarea ca sentinta de fond nu este motivată nici în fapt și nici în drept, fiind preluate paragrafe atât din acțiune cât și din cererea reconvențională și întâmpinarea formulată de pârâtă, nefăcându-se nici o încadrare în drept a cererilor se constata ca este nefondata, deoarece instanta de fond a prezentat motivele de fapt avute in vedere pentru respingerea actiunii, si a analizat capetele de cerere raportat la temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv imbogatirea fara just temei si raspunderea civila delictuala, iar in ce masura instanta de fond nu s-ar fi pronuntat asupra cererii reconventionale, singura persoana vatamata este pirita care a formulat cererea reconventionala si oricum aceasta din urma putea da eficienta prevederilor art. 445 Cpr civ, norma de drept prevazind obligativitatea urmarii procedurii completarii sentintei de fond.
Tribunalul reține raportat al probatoriul administrat în cauză că, se impune admiterea cererii de chemare în judecată cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 10.942 lei reprezentând contravaloarea pensiei de întreținere plătită de către reclamant pârâtei pentru minorul O. (fost D.)A. I. pentru perioada mai 2008 - ianuarie 2011 astfel cum rezultă a fi achitată această pensie de întreținere din înscrisurile comunicate instanței de fond de către Unitatea Militară 0575 București ,aceasta din urmă reprezentând locul de muncă al reclamantului ,iar debitul a fost reținut și achitat prin mandat poștal de către angajator.
La data de 17.01.2011 s-a pronunțat sentința civilă nr. 376/17.01.2011 prin care a fost admisă cererea formulată de către O. M. pe cale reconvențională și s-a stabilit că reclamantul D. P. I. nu este tatăl minorului A. I., născut la data de 02.06.2004, reclamantul investind la acel moment instanța de judecată cu o cerere, ce avea ca obiect stabilirea de legături personale cu minorul ca urmare a divorțului soților prin sentința de divorț nr. 2932/18.04.2008 .
Ori, prin plata pensiei de întreținere reportat la împrejurarea că minorul nu este fiul reclamantului s-a mărit patrimoniul pârâtei în calitate de reprezentant legal al minorului cu contravaloarea pensiei de întreținere în detrimentul patrimoniului reclamantului ,fără un temei juridic legitim și astfel se impune prin raportare la cauza juridică a litigiului reprezentată de îmbogățirea fără just temei restituirea pensiei de întreținere achitată de către reclamant .
Tribunalul arată că pretențiile deduse judecății trebuie analizate în raport de dispozițiile vechiului cod civil ,acesta fiind pretins a fi efectuate anterior intrării în vigoare a noului cod civil, prin raportare la disp.art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil. .
Deși pârâta a susținut că a achitat debitul pretins de către reclamant ,aceasta nu a administrat probe din care să rezulte efectuarea plății debitului, pe de o parte prin administrarea probei cu înscrisuri,respectiv chitanță liberatorie fiind vorba despre un debit mai mare de 250 de lei și nici prin administrarea probei testimoniale prin care să facă dovada efectuării plății debitului către reclamant
Potrivit .art.1191 C.civ. este inadmisibilă dovada cu martori împotriva sau peste cea ce cuprinde actul chiar cu privire la o sumă sau la o valoare ce nu depășește 250 lei, însă părțile pot conveni ca și în cazurile de mai sus să se poată face dovada cu martori dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună ,însă în cauză deși pârâta a solicitat proba testimonială aceasta nu a fost în măsură să administrez proba pentru a dovedi plata debitului pretins de către reclamant, in fata judecatoriei fiind decazuta din aceasta proba, iar in apel nu a fost solicitata proba testimoniala..
De asemenea poate constitui un început de dovadă scrisă orice fel de scriere, însemnări, note, socoteli, declaratii extrajudiciare ,răspunsul la interogatoriu ,alte înscrisuri care să emane de la cel căruia i se opun și care să facă verosimil faptul pretins, ori în cauză nu se poate reține nici existența unui început de dovada scrisă, care să fie completat cu martori sau alte prezumții pentru ca tribunalul să rețină efectuarea plății pensiei de întreținere restante de către debitor .
Într-adevăr, imposibilitatea morală a unuia dintre părți de a pretinde celeilalte părți un înscris doveditor al convenției intervenite între ele justifică admiterea probei cu martori și chiar si in masura in care s-ar reține imposibilitatea morală al încheierii și semnarii unui înscris doveditor al plății pensiei de întreținere pretinsă de către reclamant, nu s-a făcut dovada restituirii efective a pensiei de întreținere .
Oricum, datorită relațiilor tensionate dintre părți la momentul pretins al efectuării plății de către pârâtă a pensiei de îtreținere,respectiv la momentul soluționării litigiului ce a avut ca obiect stabilire program de vizitare și respectiv i tăgada paternității copilului, este greu de presupus că ar fi mai existat vreo imposibilitate morală a pârâtei de a pretinde reclamantului un înscris doveditor al convenției intervenită între ele, însă așa cum s-a arătat anterior nu s-a făcut dovada restituirii efective a pensiei de întreținere la acel moment și nici ulterior.
Așadar, în lipsa unui înscris doveditor în cazul în care preconstituirea acestuia a fost împiedicată de o imposibilitate morală rezultată din raporturile dintre părți și chiar dintr-o imposibilitate materială era admisibilă proba testimonială pe care însă pârâta a solicitat-o, instanța a încuviințat-o ,însă pârâta nu a fost în măsură administreze această probă prin audierea unor martori care să ateste într-adevăr efectuarea plății pensiei de întreținere pretinsă de către reclamant .
Critica ce privește neacordarea daunelor morale de către instanța de fond este nefondată.
Răspunderea civilă delictuală, este obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemat să răspundă.
Pentru ca o persoană fizică sau juridică să răspundă pe temei delictual, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: un prejudiciu cauzat altei persoane, să se fi săvârșit o faptă cu caracter ilicit, între fapta ilicită și prejudiciul cauzat să existe legătură de cauzalitate, vinovăția persoanei .
Tribunalul va considera că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru a se admite acțiunea.
Prejudiciul civil înseamnă rezultatul dăunător de natură patrimonială sau nepatrimonială (în cauză), efect al încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale unor persoane. Fiind invocat în cauză un prejudiciu moral aceasta presupune o atingere și o încălcare a unor drepturi personale patrimoniale.
Prejudiciul moral constă într-o atingere adusă acelor valori ale individului care-i definesc personalitatea.
În literatura juridică și în practica judiciară, s-au propus patru criterii pentru admiterea cererii de despăgubiri respectiv caracterul personal, direct, cert, licit al prejudiciilor invocate.
Rezultă așadar, în cauză, că reclamantul nu a dovedit pretinsele daune morale, iar doar simpla există a litigiului, față si de împrejurarea că dosarul privind tăgada paternității s-a soluționat în camera de consiliu, iar raporturile dintre părți nu rezultă că s-ar fi supus opiniei publice, nu se poate considera că imaginea reclamantului ar fi fost afectat în vreun mod și respectiv i-ar fi fost lezată onoarea și demnitatea.
Vazind si prevederile art. 312 Cpr civ si art. 274 al. 1 Cpr civ, tinind seama de pretentiile admise de tribunal,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant D. P. I. domiciliat în sector 2, București, ., nr. 5, ., . civile nr. 1855/26.02.2015, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă OCHEANATU M. domiciliata în orașul Stefanesti, .. 52, jud. Arges.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând pensie de întreținere.
Menține în rest sentința.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2650 lei, cheltuieli de judecată fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, A. M. |
Grefier, E. N. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T. /GDN/ 4 ex
02.10.2015
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2303/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 591/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
